Sunteți pe pagina 1din 3

Sef lucr. dr.

Voșgan Zorica Marcela Monitoring ecologic


Curs 10

Clasificarea activităților de monitoring al mediului

Una din activitățile fundamentale a monitoringului era de a măsura impactul poluării


asupra mediului. Ulterior activitatea s-a extins și la alte probleme legate de influențele antropice,
rezultatele unor măsurători fiind utile în predicția unor probleme de mediu, înainte ca efectele să
fie ireversibile.
Monitoringul se poate realiza din interes științific, pentru înțelegerea comportamentului și
modului de funcționare a ecosistemelor.
Monitoringul „stării de sănătate a ecosistemelor” permite aprecierea bunăstării sistemului
și a capacității lui de a suporta stresul în viitor.
Există trei motivații posibile pentru instituirea unui program de monitoring:
 detectarea schimbărilor incipiente (alarmare);
 reglare (audit);
 evaluarea eficienței politicilor și legislației de mediu.
Deteriorarea sistemelor ecologice este pusă în evidență de creșterea exponențială a
frecvenței dereglărilor la nivel local (ecosisteme), regional (complexe de ecosisteme), global
(ecosferă). Monitoringul global se bazează pe observații spațiale, cel regional și cel local pe
supravegherea continuă sau periodică a factorilor abiotici și biotici, pe înregistrarea, prelucrarea
și modelarea proceselor din ecosisteme.
Deosebim trei tipuri de monitoring:
 geofizic - privind schimbările factorilor climatici;
 geochimic – cu referire la circuitele biogeochimice;
 biologic – evaluează starea biocenozelor și tendințelor de modificare.
Este posibil să monitorizăm în permanență și în toate stațiile toți parametrii, de aceea
rațiunea și experiența personalului care lucrează sunt folosite pentru alegerea schemei ideale de
realizare a programului.
Există mai multe tipuri de programe de monitoring (Figura 8):
 de bază (fond);
 de tendințe;
 de implementare;
 de evaluare a eficienței;
 de încadrare în standarde;
 de validare.

1
Sef lucr. dr. Voșgan Zorica Marcela Monitoring ecologic
Curs 10

Monitoringul de bază (fond)


- caracterizează situația existentă sau acele stări care indică un sistem neperturbat;
- el constituie punctul de plecare pentru celelalte tipuri de monitoring, mai ales pentru
acela al tendințelor și cel de evaluare a eficienței.

Monitoringul tendințelor
- implică evidențierea schimbării față de o stare de normalitate; necesită înregistrări
permanente și de lungă durată (5-10 sau mai multe pe an) ale parametrilor cercetați;
aceste schimbări pot fi creșteri sau scăderi ale valorii parametrului investigat (ex.:
declinul unor populații).

Monitoringul de implementare
- constă în a evalua dacă un program de monitoring chiar a avut loc și permite a se verifica
dacă activitățile se desfășoară după cum au fost planificate.

2
Sef lucr. dr. Voșgan Zorica Marcela Monitoring ecologic
Curs 10

Monitoringul de evaluare a eficienței


- arată în ce măsură practicile implementate își îndeplinesc rolul și judecă succesul unui
program de monitoring în a-și atrage obiectivele predeterminate.

Monitoringul de încadrare în standarde


- măsoară eficiența raportată la anumite limite sau standarde pentru parametrii analizați.

Monitoringul de validare
- e un instrument util în atestarea performanțelor unui model standard.

Se poate vorbi astăzi despre mai multe tipuri de monitoring ecologic:


 monitoringul de diagnostic – activitate prin care se caracterizează situația, starea
ecologică la un moment datsau pe o perioadă mai lungă de timp, a uni ecosistem
sau a unei zone mai mari (ex. bazin hidrografic);
 monitoringul ecologic prin teledetecție – se bazează pe utilizarea observațiilor
din satelit sau din avioane, cu folosirea unor sisteme avansate de scanare și
analiză a imaginii; astfel, se pot obține în timp real, date și informații privind
producerea unor schimbări majore în situația unor ecosisteme acvatice (lacuri,
fluvii, mări, oceane).
 monitoringul de prognoză – se urmărește stabilirea iminenței producerii unor
fenomene nocive pentru echilibrul ecosistemului; această activitate este foarte
importantă pentru elaborarea unor măsuri de prevenire sau de limitare a unor
fenomene de tipul „înfloririi” apei, spre exemplu.