Sunteți pe pagina 1din 3

Sef lucr. dr.

Voșgan Zorica Marcela Monitoring ecologic


Curs 11

Biomonitoringul

Sistemele biologice utilizate pentru controlul calității mediului sunt utilizate cu mai puțin
succes decât cele fizice, chimice, hidrologice și climatologice.
Organismele utilizate în sistemele de control biologic (biomonitoringul) al calității
mediului trebuie să îndeplinească anumite condiții:
 Să reacționeze rapid la modificările mediului ambiant, reacțiile lor să fie ușor și
rapid măsurabile.
 Modificările înregistrate să fie adecvate și reductibile experimental.
 Să existe posibilitatea unor aprecieri calitative cu prelucrare matematică a
rezultatelor.
 Gradul de eroare să fie 20%.

În monitorigul biologic se disting 3 tipuri de organisme:


 Bioindicatoare;
 Bioacumulatoare;
 Indicatori ecologici sintetici;

Organismele bioindicatoare
Sunt foarte sensibile la anumite concentrații ale poluanților sau la anumiți factori de stres
și manifestă preferințe nete pentru prezența în mediu al unor substanțe. Unii bioindicatori permit
cunoașterea stării generale a mediului. Nevertebratele bentice sedentare care sunt relative
imobile reflectă condițiile de mediu, adică stresul datorat poluării.
Cele utilizate ca biosenzori evidenţiază, prin reacţii fiziologice sau motrice, situaţii de
moment.
S-a lucrat pe două direcţii:
- utilizarea bioindicatorilor pentru calitatea mediului. Sunt organisme selectate din mediu,
care prin prezenţa lor arată calitatea mediului pe termen mai lung.
- utilizarea biosenzorilor pentru punerea în evidenţă a modificărilor bruşte în calitatea
mediului.
Cele mai bune rezultate s-au obținut în mediul acvatic unde se folosesc ca biosenzori
peștii, daphniile, algele și bacteriile. S-a pornit de la testele de toxicologie acvatică care foloseau
aceste organisme.

1
Sef lucr. dr. Voșgan Zorica Marcela Monitoring ecologic
Curs 11

Biosenzorii sunt organisme mai sensibile care pot detecta prezența substanțalor toxice în
momentul trecerii lor prin punctul de control.
Dintre comunităţile biologice acvatice, macronevertebratele sunt utilizate cel mai larg ca
indicatori, deoarece sunt abundente, diverse şi sensibile la schimbările calităţii apei, ale
regimului de curgere şi condiţiilor de habitat. Există posibilitatea selectării unui gradient între
formele sensibile, indiferente şi tolerante. Unul dintre principalele avantaje ale utilizării
macronevertebratelor ca indicatori este acela că răspund impacturilor de scurtă durată,
impacturilor pe termen mai lung şi combinaţiilor diferitelor impacturi. Deoarece majoritatea
macronevertebratelor sunt bentice, ele integrează şi impacturile în legătură cu relaţia
apă/sediment.
Macronevertebratele joacă un rol esenţial în transformarea materiei organice în materie
vie, hrana principală a peştilor. Foarte diversificate, ocupând o gamă largă de habitate, oferă
excelente mărturii ale calităţii habitatelor în care se găsesc, de unde şi utilizarea lor tot mai
frecventă în diferite tipuri de indici biotici.
Midia (Mytilus edulis) a fost investigată pe larg, fiind măsurate efectele hranei variabile,
temperaturii şi ale substanţelor toxice asupra ei. Ea este un bioindicator valoros pentru poluarea
cu metale grele, datorită bioacumulării şi răspunsului anumitor enzime la poluare; la fel, crabul
semafor (Heloecius cordiformis) din estuarele Australiei, pentru plumb. Crabii sunt, de
asemenea, intens studiaţi în special datorită vulnerabilităţii lor la pesticide. Larvele sunt sensibile
la concentraţii de toxine mult mai joase decât cele care afectează adulţii.

Peștii ca biosenzori
 Toxicul din apă afectează mucoasa branhială.
 Peștele se agită și înoată dezordonat; dacă toxicul continuă să acționeze, peștele
iese la suprafață și înghite aer.
 Branhiile se irită și pot apărea răni sau necroze.
 În stadiul avansat peștele își pierde echilibrul, stă pe burtă, pe o latură, cu rare
zvâcnituri, curând survine moartea.
 Pentru testarea apelor se folosește tineret de păstrăv, crap sau caras, în funcție de
zona monitorizată.
 În funcție de viteza cu care reacționează peștele și durata deteriorării activității lor
biomotorii, se poate stabilii intesitatea intoxicației.
 Reacția peștilor depinde de specie, vârstă, starea de sănătate.

2
Sef lucr. dr. Voșgan Zorica Marcela Monitoring ecologic
Curs 11

Daphniile
Sunt nevertebrate acvatice des folosite ca ecoteste pentru că se cresc ușor și au numeroase
generații pe an.
 Daphniile se mențin și se deplasează în masa apei prin mișcări ritmice ale
antenelor și se hrănesc cu suspensiile aduse de apa de râu.
 În caz de intoxicare, datorită reducerii mișcărilor antenelor, daphniile coboară în
coloana de apă și, dacă toxocitatea persistă, mor pe fundul bazinului,
 Datorită sensibilității mai mari ai daphniilor, prezența toxicului în apă este
decelată mult mai repede decât în cazul peștilor.

Algele ca biosenzori
 Chlorella este utilizată cel mai des.
 Parametrii utilizați sunt capacitatea de fotosinteză (măsurarea cantității de O2
dizolvat) și cantitatea de clorofilă (măsurată în fluorescență).
 Avantajele constau în înmulțirea rapidă în condiții optime, nepretențioase în apele
naturale, răspund rapid la acțiunea unor toxice cum sunt metalele grele,
pesticidele etc.

Bacteriile ca biosenzori
 Într-un anumit volum de apă se introduce un inocul și substanțe nutritive.
 Dacă apa nu este toxică, bacteriile vor crește exponențial într-un timp determinat
(max. 2 ore).
 Într-o apă toxică, ritmul de creștere bacteriană scade sau se oprește.