Algele

De cele mai multe ori intretinerea plantelor este facila, mai ales daca se tine seama
de factorii care influenteaza cresterea si le sunt asigurate conditii similare cu cele
naturale.

ALGELE

Exista doua categorii de alge: cele "bune" si cele "rele". Algele bune sunt
prezente in cantitati mici si indica o buna calitate a apei si sunt tinute sub control
foarte usor fie de pesti consumatori de alge, fie prin curatare manuala. Algele rele
sunt fie un indicator al unei proaste calitati a apei, fie sunt specii care napadesc
acvariul si trebuie literalmente starpite. Trebuie mentionat ca folosirea chimicalelor
pentru indepartarea algelor nu este o solutie buna, deoarece afecteaza si plantele.

TIPURI DE ALGE

Algele rosii (Rhodophycee) apar destul de rar in acvariu.

Algele brune (Pheophycee). In acvariu ele sunt in general reprezentate de

diatomice. Se dezvolta de obicei sub forma unui strat foarte subtire pe elementele
de decor sau pe geamurile bazinului. Indica de obicei lipsa luminii sau exces de
silicati. Cresterea cantitatii de lumina le face de obicei sa dispara.

Algele verzi (Chlorophycee). In cantitati mici sunt un semn bun (mai ales in mediu
bazic). Daca se inmultesc in exces insa, devin si ele problematice. Exista doua
feluri de alge verzi:
- alge verzi filamentoase (care sunt cele mai frecvente). Pot ajunge la cativa
centimetri lungime, insa se inmultesc foarte repede, daca le permit conditiile din
acvariu.
- apele verzi reprezinta de fapt proliferarea masiva a algelor microscopice,
determinata de iluminarea in exces sau de un plus de elemente nutritive.

Algele albastre (Cyanophycee) se dezvolta si ele datorita iluminarii excesive. Sunt

microscopice si pot avea si culoarea verde-albastruie sau chiar bruna. Ele sufoca si
ucid plantele.
PROFILAXIA ALGELOR

Algele sunt omniprezente in acvariu si vor fi in continuare daca nu se iau masuri

drastice. Pentru acvariile care contin numai pesti, solutia optima este sterilizatorul
cu ultraviolete. Aceasta solutie nu este potrivita insa pentru bazinele cu plante,
deoarece sunt afectate si ele. Din pacate, conditiile care sunt bune pentru plante,
sunt bune si pentru alge. Din fericire, plantele de obicei intra in competitie cu
algele pentru elementele nutritive existente. In general, algele vor profita de orice
dezechilibru nutritional pentru a prolifera.

CONSUMATORI DE ALGE

Cel mai eficient mod de a controla algele este prin folosirea consumatorilor de
alge. Se recomanda introducerea imediata a acestora intr-un bazin nou, inainte ca
algele sa aiba timp sa se instaleze. Black molly sunt o alegere excelenta pentru
"rodarea" unui acvariu nou, fiind ieftini si usor de gasit. Este important sa nu fie
hraniti, deoarece doar daca sunt flamanzi vor manca alge. Consuma cea mai mare
parte a tipurilor de alge care apar in aceasta perioada. Otocinclus sunt buni
consumatori de alge, dar sunt niste pesti mai delicati. Plecostomus, Ancistrus.
Acestia sunt pesti cu gura in forma de ventuza, cu care sug algele de pe sticla,
decor, plante. Plecostomus insa creste prea mare, moment in care incepe sa
manance si planta, de aceea este recomandat Ancistrus. Mancatorul de alge siamez
(Crossocheilus siamensis) este un mancator foarte bun. Consuma si alge rosii. Se
pot folosi si melci de acvariu. Nu trebuie folositi melci indigeni, pentru ca pot
rapandi anumite boli.

Algele reprezintă un grup de organisme simple fotosintetizante. Aceste trăiesc fie

ataşate de substrat fie libere.

Alge roşii (Rhodophyta)

Algele roşii sunt eucariote
Caracteristica lor majoră este
pigmentul roşu pe care acestea îl
posedă în celulă. Membranele
celulelor sunt impregnate cu
calcit.
Diatomee (Bacillariophyta)
Diatomeele sunt alge silicioase
care constituie flora planctonică
în unele lacuri şi în apele marine
calde. Frustulele de diatomee au
forme elipsoidale şi prezintă un
canal central.

Alge verzi (Chlorophyta)

Chloroficeele sunt alge
unicelulare sau pluricelulare care
posedă cu clorofilă. Cele de apă
dulce sunt filamentoase, iar cele
marine sunt tubulare. Peretele
celulelor este aragonitic.

Spirulina Max
Apele planetei noastre ascund încă numeroase bogăţii care nu sunt încă exploatate.
Folosite eficient, avantajele pe care acestea ni le oferă pot avea o contribuţie
remarcabilă la ameliorarea sănătăţii noastre. Una dintre aceste bogăţii sunt algele.

Algele sunt plante acvatice cu o structură foarte simplă, conţinând mari cantităţi de
clorofilă (un pigment cu rol în procesul de fotosinteză). Clorofila este eficientă mai
ales pentru eliminarea toxinelor şi stimulează sistemul imunitar. De asemenea,
algele au proprietăţi antiinflamatoare şi antibacteriene.

O specie de alge recunoscută în lumea întreagă ca una dintre cele mai promiţătoare
specii de alge microscopice este Spirulina (o algă verde-albăstruie). Ea preferă
zonele cu climat călduros şi însorit şi apele alcaline din întreaga lume. Spirulina
este recomandată pentru conţinutul ei ridicat de proteine, oferind aproximativ de
douăzeci de ori mai multe proteine ca o cantitate de soia rezultată de pe o suprafaţă
de pământ echivalentă. Pentru vegetarieni, această algă este o sursă indispensabilă
de aminoacizi, acizi graşi (în cantităţi mai mari decât cele din uleiul de ciuboţica-
cucului), acid linoleic, vitamina B12, beta-caroten, vitamina C, acizi nucleici etc.
Toate algele au un conţinut atât de ridicat de minerale şi oligoelemente (elemente
care se găsesc în stare pură în alge, ca iodul, bromul, potasiul), încât sunt folosite
la scară industrială pentru producerea acestora. Multe alte elemente care se găsesc
în alge sunt extrase pentru a fi utilizate în agricultură şi în industria farmaceutică
pentru prepararea medicamentelor.

Cercetările din ultima vreme au demonstrat în mod repetat că anumite elemente

care se găsesc în componenţa algelor dau rezultate extrem de benefice în
tratamentul infecţiilor virale, de la gripă şi herpes la virusul HIV. De asemenea,
anumite procese degenerative ale mucoasei bucale şi alte afecţiuni de natură
canceroasă au fost tratate de curând folosind Spirulina ca vaccin, înregistrându-se
succese remarcabile.

Extractul de Spirulina este recomandat pentru întărirea sistemului imunitar, pentru

echilibrarea nivelului de colesterol, pentru corectarea disfuncţiilor tiroidei, pentru
accelerarea procesului de vindecare şi ca supliment nutritiv pentru anumite
categorii de regim alimentar, cum ar fi cel vegetarian. Toate aceste argumente,
precum şi cele legate de ipoteza foarte verosimilă că toate formele de viaţă de pe
planeta noastră îşi au în ultimă instanţă originea în apele oceanelor, sugerează că
aceste miraculoase plante autotrofe pot avea efecte extrem de benefice pentru
atingerea idealului unei vieţi mai sănătoase.

Puteţi achiziţiona Spirulina Max de cea mai bună calitate, sub formă de capsule, de
la oricare distribuitor California Fitness; sau, dacă sunteţi membru al reţelei
California Fitness, o puteţi comanda prin poştă de la Centrul de Distribuţie din
Rotterdam. Vă putem garanta o calitate excelentă şi un preţ foarte avantajos.
Întoarceţi-vă la trecutul acvatic al lumii şi descoperiţi şi dumneavoastră de ce
algele se bucură în ultima vreme de atât succes.

ALGELE EDAFICE

Controlul starii mediului înconjurator prin intermediul organismelor vii devine din
ce in ce mai actual in legatura cu diversitatea si dimensiunile crescande ale
schimbarilor in natura. Utilizarea obiectelor biologice are un sir de avantaje fata de
metodele tehnice de apreciere a starii resurselor naturale. Avantajul principal
consta in raspunsul direct al microorganismelor: stimuleaza sau inhiba
microorganismul, in cazul dat, factorul studiat. Algele sunt de mult cunoscute, ca
indicatori ai starii mediului acvatic. Largi perspective se deschid si pentru aplicarea
algelor edafice in calitate de indicatori biologici.

In calitate de indicatori biologici, algele au un sir de avantaje fata de alte

microorganisme din sol:

• ele usor se identifica pana la specii, care permit analiza si compararea

algoflorei a diferitelor tipuri de sol si fitocenoze;
• ele repede reactioneaza la schimbarile mediului inconjurator;
 • ca fototrofi, algele se aseamana cu plantele superioare dupa reactia la starea
solului si a vegetatiei;
• activarea lor nu este atât de aplicata si costisitoare.

In ultimii 60 de ani in domeniul algoflorei edafice s-au acumulat date considerabile

în ceea ce priveste posibilitatile indicatorice ale algelor si s-au evidentiat
urmatoarele directii si esentialele procedee metodice de folosire a lor:
1. determinarea potrivirii grupelor de alge la diferite tipuri de soluri si vegetatie, la
procesele ce au loc în cadrul lor, adica diagnostica proceselor de formare a
solurilor si a starii fitocenozelor;
2. aprecierea schimbarilor, care au loc in sol si vegetatia respectiva sub influenta
factorilor antropogeni cu ajutorul unor specii concrete de alge, mai
cu seama din încrengaturile algelor verzi, cianofite sau xantofite,
care servesc drept test-culturi.

In prezent se acorda o mare atentie studierii aspectului toxicologic

al aplicarii ingrasamintelor minerale, mai ales a dozelor mari. Au
fost incercate mai multe procedee de aplicare a algelor in calitate
de indicatori ai necesitatii solului in ingrasaminte.

Ameliorarea chimica, de asemenea, este reflectata de algele edafice. Marirea pH-

ului duce la schimbari esentiale in structura gruparilor de alge.
S-au efectuat multe cercetari pentru a determina influenta pesticidelor asupra
algelor. E firesc ca cele mai toxice pentru alge sunt erbicidele - preparate
intrebuintate contra plantelor verzi. Utilizarea algelor pentru indicatia pesticidelor
si a metabolitilor fitotoxici în apa si sol are mai multe aspecte. Despre caracterul si
nivelul poluarii solului se poate judeca dupa structura asociatiilor de alge,
disparitia unor specii din comunitatile algale, micsorarea indicilor de raspandire a
unor specii etc. O alta cale este de a folosi un sir de specii de alge, foarte sensibile
la prezenta erbicidelor in mediul inconjurator, in calitate de test-culturi, deoarece
herbicidele actioneaza destul de selectiv.

In urma poluarii aerotehnice, in rezultatul careia solul se impurifica cu SO2, metale

grele si alti poluanti din asociatiile de alge, dispar, in primul rand specii de
cianofite si xantofite. Nu intamplator in urma studierii acestei intrebari un sir de
metode de analiza ecologica se bazeaza pe aplicarea algelor.

Algele, de asemenea, pot fi utilizate atat in calitate de indicatori ai starii sanitare a

mediului urban, cat si a schimbarilor in cadrul rezervatiilor naturale, subiect ce va
fi discutat în publicatiile urmatoare.