STIINTA ÎN GRECIA

ANTICĂ

GHIORGHIES ANDREI-CRISTIAN Ciocirlan pavel-Cosmin

 INTRODUCERE

• Ce au în comun hârțile , centralele termice și banalul ceas cu alarmă? Toate

au fost descoperite în Grecia Antică, o zonă geografică responsabilă pentru
numeroase invenții pe parcursul a peste 1.000 de ani.
• Grecia Antică a fost o civilizație de origine grecească care s-a dezvoltat
începând cu perioada arhaică a Greciei, estimată pentru anul 800 înaintea
erei noastre, a continuat cu Grecia clasică, Grecia elenistică și Grecia romană
și s-a încheiat o dată cu sfârșitul antichității undeva în prima parte a secolului
al VI-lea.
• Pe parcursul acestei lungi perioade de timp, grecii antici au făcut o serie de
descoperiri care aveau să joace un rol determinant în dezvoltarea civilizației
umane. Multe dintre ele par în prezent extrem de banale, iar altele sunt
folosite și în prezent, la mai bine de 2.000 de ani de la inventarea lor.
 CEASUL CU ALARMĂ – SECOLUL AL III-
LEA ÎNAINTEA EREI NOASTRE

Inventarea ceasului cu alarmă îi este atribuită

inginerului grec Ctesibius, care utiliza ceasuri
alcătuite dintr-o clepsidră cu un cadran și un ac
indicator care arăta timpul. La un moment dat, i-a
venit ideea de a inventa un sistem de alarmă și a oscilat între
două opțiuni: aruncarea unor pietricele pe un gong care producea
sunete la un timp prestabilit sau activarea unor trompete.
 ODOMETRU – SECOLUL AL III-LEA
ÎNAINTEA EREI NOASTRE

Grecii antici beneficiau de drumuri, dar nu știau exact cum să

calculeze distanțele parcurse. Astfel a apărut, în secolul al III-
lea înaintea erei noastre, ceea ce poartă numele de odometru:
un instrument care indică distanta parcursă de un vehicul.
Aceasta inovație a revoluționat transportul în Grecia Antică, iar
odometrul a fost utilizat inclusiv de romani. Totuși, în prezent
planează incertitudini cu privire la numele inventatorului
odometrului: unii spun că a fost opera lui Arhimede, în timp ce
alții îl creditează pe Hero din Alexandria, considerat cel mai
mare experimentator din antichitate.
 MACARAUA – 515 ÎNAINTEA EREI NOASTRE

Este unul dintre cele mai banale utilaje

prezente în zilele noastre pe șantierele de
construcții. Macaraua, căci despre ea vorbim, a
fost inventată în Grecia Antică, în jurul anului
515 înaintea erei noastre. Confecționată din
lemn și dotată cu un scripete, macaraua avea
un design semnificativ mai simplu decât în
prezent, însă ajuta muncitorii să lucreze mai
repede și mai eficient pe șantier prin
transportul rapid al unor materiale.
 MOARA DE APĂ – 250 ÎNAINTEA
EREI NOASTRE

Grecii au reprezentat și prima civilizație care a

identificat adevărata putere a apei. În jurul anului
250 înaintea erei noastre, grecii au inventat
moară cu apă, un dispozitiv în formă de roată sau
turbină cu ajutorul căruia se putea genera un
proces mecanic pentru producerea de materiale
textile.
 UŞI CU DESCHIDERE AUTOMATĂ – SECOLUL I

Poate că nu a inventat odometrul, dar Hero din Alexandria

este creditat pentru realizarea primelor schițe de uși
automate. Totul a plecat de la o problemă cotidiană: numărul
ridicat de greci care mergeau la temple și deschideau și
închideau frecvent ușile de la intrarea acestora. Hero din
Alexandria a gândit un sistem acționat cu puterea aburilor prin
care ușile se putea deschide și închide în sistem automatizat,
fără intervenția oamenilor. Iar totul se întâmpla în secolul I
 INSTALAŢII SANITARE – SECOLUL AL V-LEA
ÎNAINTEA EREI NOASTRE

Grecii antici și-au făcut simțită prezenta și în domeniul instalațiilor

sanitare. Mai întâi, în secolul al IV-lea înaintea erei noastre, grecii antici
inventează cabina de duș pentru femeile atlete, pentru ca un secol mai
târziu să dezvolte diverse instalații sanitare pentru băi publice, fântâni,
dar și pentru uz personal. De exemplu, un întreg complex de cabine de
duș a fost descoperit în fostul oraș grec Pergamum și se consideră că
datează din secolul al II-lea înaintea erei noastre.
 ÎNCĂLZIREA CENTRALIZATĂ – 350 ÎNAINTEA EREI
NOASTRE

Chiar dacă beneficiau de o climă relativ bună

comparativ cu popoarele din nordul Europei, grecii
antici aveau la rândul lor nevoie de încălzire. Prin
urmare, nu este deloc surprinzător că înțelepții vremii s-
au gândit la diverse soluții, nu neapărat pentru uz
personal, cât mai ales pentru temple, acolo unde se
adunau numeroși locuitori. Aproximativ în anul 350
înaintea erei noastre, Marele Templu al lui Ephesus
primește un inedit sistem de încălzire centralizată:
căldura era introdusă printr-o rețea de conducte
montate sub podea.
 CANALUL ANTIC SUEZ – SECOLUL AL III-LEA
ÎNAINTEA EREI NOASTRE

Canalul Antic Suez, cunoscut în literatura de specialitate

drept Canalul Pharaohs, este precursorul actualului Canal
Suez din Egipt. Perioada de desfășurare a lucrărilor este
încă dezbătută, însă cel mai probabil munca a fost incitata
prin secolul al VI-lea înaintea erei noastre. După o serie de
încercări nereușite ale lui Dariul cel Mare, canalul este
inaugurat în cele din urmă de Ptolemu II. Acest lucru a fost
însă posibil numai după grecii au reușit să dezvolte un
mecanism prin care navele să poată fi ridicate și coborâte la
un anumit nivel în timpul navigației pe mare.
 ASTROLABUL – 200 ÎNAINTEA EREI
NOASTRE

Pe lângă numeroasele invenții practice, grecii antici erau

pasionați și de ceea ce vedeau pe cer. Astfel se face că,
aproximativ în anul 200 înaintea erei noastre, grecii antici
au dezvoltat astrolabul, un instrument care era utilizat
pentru identificarea stelelor pe cer. Practic, vorbim despre
un inclinometru evoluat, instrument care permitea
măsurarea unghiurilor unui obiect în strânsă corelație cu
gravitația.
 HĂRŢI – SECOLUL AL VI-LEA ÎNAINTEA EREI NOASTRE

Una dintre cele mai practice invenții realizate de grecii antici au fost hârțile. Primele hârți au
apărut aproximativ în anul 620 înaintea erei noastre, iar inovația i-a aparținut lui Anaximander.
A fost nevoie de alte trei secole pentru apariția conceptelor de latitudine și longitudine, iar cel
care le-a inventat a fost geograful grec
Dikaiarch.
Acestea sunt doar câteva dintre invențiile realizate de-a lungul secolelor de grecii antici,. Pe
lângă inovațiile descrise mai sus, aceștia au contribuit cu invenții sau măcar cu sugestii în
numeroase alte domenii, printre care se număra termometrul, motorul cu aburi, matematica sau
chiar apariția banilor.
Prin urmare, alegerea unui număr restrâns de invenții nu a fost deloc ușoară, însă în secțiunea
de comentarii ai posibilitatea de a-ți exprima opinia despre cele mai importante inovații ale
grecilor antici din punctul tău de vedere.
 MATEMATICA

• Grecii au adoptat elemente de matematica atat de la babilonieni, cat si de la egipteni. In orice

caz, elementul nou in matematica greaca a fost inventarea unei matematici abstracte, bazata pe o
structura logica de definitii, axiome si demonstratii. Potrivit cronicilor grecesti de mai tarziu,
aceasta dezvoltare a inceput in sec.VI i.Hr. prin Thales din Milet si prin Pitagora din Samos, ultimul
fiind un conducator religios care predica importanta studierii numerelor in scopul intelegerii lumii
inconjuratoare.Unii dintre discipolii sai au facut descoperiri importante despre teoria numerelor si
geometrie, toate fiind atribuite lui Pitagora.

• In sec.V i.Hr. doi dintre cei mai mari cunoscatori ai geometriei au fost Democrit din Abdera, care
a descoperit formula corecta a volumului unei piramide si Hipocrate din Chios, care a descoperit
faptul ca aria figurilor geometrice concave rezulta din intersectia arcelor de cerc este egala cu aria
unor anumite triunghiuri. Aceasta descoperire legata de faimoasa problema a quadraturii cercului
– construirea unui patrat de arie egala cu cea a unui cerc dat. Aceste probleme au fost rezolvate
printr-o varietate de cai, toate implicand instrumente mult mai complicate decat o rigla si un
compas.In orice caz pana in sec. XIX e.n., nu s-a dovedit ca problemele mentionate nu s-ar fi
putut rezolva utilizand doar aceste instrumente elementare.
•
 ARISTOTEL

Una dintre cele mai importante personalităţi culturale ale antichităţii, Aristotel
se naşte în anul 384 î.Hr. la Stagira. Studiază la Akademia lui Platon, ca ulterior
să-şi înfiinţeze propria şcoală, Lyceum, care va fi principala rivală a
Akademiei. De asemenea, Aristotel a fost profesorul viitorului rege
macedonean Alexandru cel Mare. Moare în anul 322 î.Hr.

Aristotel este considerat unul dintre cei mai mari filosofi ai Greciei antice, dar
pe lângă filozofie, Aristotel aduce scrie numeroase lucrări în domenii ca
politica, metafizica, estetica, etica, logica, fizica, zoologia etc. Vastele
cunoştinţe şi filozofia lui Aristotel vor sta ulterior la baza întregii gândirii
medievale. Moare în 322 î.Hr.
 Aristotel clasifică întreaga cunoaştere în științe teoretice, care includ științele
naturale, matematica şi metafizica; ştiinţe practice, care includ retorica, etica şi
politica şi științe poetice, care includ poezia şi celelalte arte. Logica este considerată
o știință independentă, deoarece ea se află la baza întregii gândiri.
Aristotel este primul care foloseşte metoda ştiinţifică în studiul ştiinţelor naturii.
Termenul de ,,filozofie naturală’’, introdus de Aristotel definea o ramură a filozofiei,
care examinează fenomenele lumii înconjurătoare şi cuprindea obiectele de studiu
ale fizicii, chimiei, biologiei şi a altor ştiinţe ale naturii. Aristotel studiază lumea
înconjurătoare analizând-o, emiţând teorii despre ea, verificându-le ulterior prin
observaţii şi experimente. El respinge orice implicare a religiei şi superstiţiilor în studiul
naturii. Astfel el poate fi considerat primul om de știință în sensul adevărat al
termenului.
Aristotel este considerat ,,părintele logici’’, el fiind cel care pune bazele acesteia
prin lucrarea ,,Organom’’ în care formulează principalele principii ale acesteia.
Logica lui Aristotel va rămâne neschimbată până la Descartes, care combate
principiile logici aristoteliene. Aristotel este cel care enunţă cele patru principii de
bază ale logici: principiul identităţii, principiul noncontradicţiei, principiul terţului
exclus şi principiul raţiuni suficiente.
 Principiul identităţii spune că ,,orice lucru este ceea ce este’’. Principiul
noncontradicţiei spune că orice afirmaţie poate fi ori corectă ori falsă
neputând fi în acelaşi timp şi corectă şi falsă. Principiul terţului exclus spune că
dintre două afirmaţii opuse, una care neagă, cealaltă care afirmă, obligatoriu
una este adevărată, iar cealaltă falsă. Principiul raţiunii suficiente spune că
orice afirmaţie trebuie să aibă un temei, care constă în dovezi şi argumente.
Logica aristoteliană va sta la baza logici europene, până la apariţia în secolul
al XIX-lea a logici matematice.
Prin lucrarea sa ,,Politica’’, Aristotel pune bazele ştiinţelor politice moderne.
Acesta analizează politica şi instituţiile acesteia în general şi face o clasificare
a polisurilor greceşti în funcţie de politica specifică lor. În ultimul capitol al
acestei lucrări, Aristotel abordează subiectul cetăţii perfecte. În opinia lui
Aristotel, un stat perfect trebuie să se adapteze contextului în care există. Cu
alte cuvinte pentru ca un stat să fie perfect, politica lui trebuie să se adapteze
caracteristicilor sale istorice, geografice, culturale, demografice etc. În acelaşi
tratat cu această lucrare se află şi lucrarea ,,Etica’’, una dintre lucrările care
pune bazele eticii.
 ARHIMEDE

Arhimede (n.287 î.Hr-d.212 î.Hr) a fost unul dintre cei mai mari fizicieni, matematicieni
şi inventatori ai antichităţii. Cea mai importantă contribuţie în știință a lui Arhimede
este principiul lui Arhimede, referitor la mecanica fluidelor. Conform acestui principiu
dacă un corp este împins într-un fluid, acesta va acţiona asupra corpului cu o forţă
egală cu volumul de fluid dislocat de către corp.
Cea mai importantă invenţie a lui Arhimede este şurubul lui Arhimede, care a fost
folosit pentru a scoate apa intrată în nave. Acest şurub poate fi folosit la orice
aplicaţie care implică transportul apei.
Sunt celebre poveştile despre armele create de el pentru a-şi apăra oraşul natal de
romani. El crează numeroase tipuri de catapulte, baliste, lansatoare de săgeţi şi se
spune că a incendiat navele romanilor folosindu-se de oglinzi cu ajutorul cărora a
direcţionat lumina solară spre pânzele acestora. Se consideră că oglinzile din bronz
existente în acea vreme nu ar fi avut o putere atât de mare încât să poată incendia
navele.
 STRABON

Strabon este considerat părintele geografiei. Acesta a scris un număr

mare de lucrări despre oraşele, viaţa oamenilor, clima, fauna,
vegetaţia şi relieful diferitelor zone din Asia, Africa şi Europa. Descrieile
lui se bazează pe călătoriile proprii cât şi pe poveştile altora. S-a folosit
în lucrările sale şi de contribuţiile astronomice şi matematice ale
astronomilor Hiparch şi Eratostene, care, de asemenea, manifestau un
interes pentru geografie. Pe lângă geografie, Eratostene era preocupat
şi de istorie şi filosofie.
MULTUMIM PENTRU VIZIONARE!