Troia (în greaca veche Τροία Troia sau Ίλιον Ilion, în latină Troia sau Ilium,

în hitită Wilusha sau Truwisha) este un oraș legendar, locul unde s-a desfășurat Războiul Troian,

așa cum este descris în Ciclul războaielor troiene, în special în Iliada, unul dintre cele două poeme
epice atribuite lui Homer.
Astăzi, este numele unui sit arheologic, localizarea tradițională a Troiei homerice, în turcă Truva, la
Hisarlık (39°58′N 26°13′E) în Anatolia, aproape de coastă, în Provincia Çanakkale de astăzi, în nord-
vestul Turciei, la sud-vest de strâmtoarea Dardanele, sub Muntele Ida.
Un oraș nou, Ilium, a fost fondat pe acest loc în timpul domniei împăratului roman Augustus. A
înflorit până la fondarea Constantinopolului și a intrat treptat în declin în perioada bizantină.
În anii 1870 arheologul german Heinrich Schliemann a făcut săpături în zonă. Alte cercetări au adus
la iveală existența a mai multe orașe, construite succesiv unul peste altul. Unul dintre primele orașe
(Troia VII) este de obicei identificat cu Troia homerică. Această identitate este disputată, însă situl a
fost identificat cu succes ca fiind locul unde s-a aflat orașul numit Wilusa în textele hitite; Ilion (care
provine din Wilion scris cu digamma) ar fi transliterarea grecească a acelui nume.
Pe lângă acest sit, acceptat de majoritatea cercetătorilor, sunt propuse și alte locații pentru oraș. Un
studiu, bazat pe etimologia cuvintelor și pe studierea topografiei locului descris de legendă,
propune Daorson ca loc pe care s-a aflat Troia.[1]

Troia legendară[modificare | modificare sursă]

Hartă a Troadei

Povestea troienilor își are originea în mituri și legende. În conformitate cu mitologia greacă, troienii

erau vechii locuitori ai orașului Troia din Troada, în Asia Mică, (astăzi Turcia). (Deși aflată în Asia,
Troia este prezentată în legende ca făcând parte din cultura greacă de orașe-state) Troia era
renumită pentru bogățiile sale, obținute de pe urma comerțului maritim cu occidentul și orientul,
pentru hainele luxoase, producția de fier și zidurile defensive masive. Familia regală troiană îi are la
origine pe Electra și Zeus, părinții lui Dardanus. Dardanus, fondatorul legendar al Troiei, care, în
conformitate cu miturile grecești era originar din Arcadia, însă în conformitate cu tradițiile romane
provenea din Italia, a ajuns în Asia Mică din insula Samothrace, unde l-a întâlnit pe Teucrus.
Aceasta era el însuși un colonist din Attica, și l-a tratat cu respect pe Dardanus. În cele din urmă,
aceasta s-a căsătorit cu una din fiicele lui Teucrus, și a fondat Dardania (condusă mai târziu
de Aeneas). La moartea lui Dardanus, regatul a trecut în mâinile nepotului său Tros, care și-a numit
oamenii troieni, și țara Troada, după numele său. Ilus, fiul lui Tros, a fondat orașul Ilium (Troia) numit
după numele său. Zeus i-a dat lui Ilus Palladiumul. Poseidon și Apollo au construit zidurile și
fortificațiile din jurul Troiei pentru Laomedon, fiul lui Ilus cel tânăr. Când Laomedon a refuzat să
plătească, Poseidon a inundat teritoriul, cerând sacrificiul Hesionei unui monstru marin care a vrut
să-l mănânce pe Zeus și să distrugă toată Troia.
Cu o generație înainte de Războiul Troian, Heracles a cucerit Troia și l-a ucis pe Laomedon și pe fiii
săi, cu excepția tânărului Priam. Priam a devenit mai târziu rege. În timpul domniei sale,
grecii micenieni au invadat și au cucerit Troia în timpul Războiului Troian (considerat a fi avut loc
între 1193 î.Hr. și 1183 î.Hr.). Maxienii erau un trib din vestul Libiei care au afirmat că erau
descendenți ai troienilor, în conformitate cu scrierile lui Herodot. Navele troiene au fost transformate
în naiade, care s-au bucurat văzând rămășițele navei lui Ulise.
Stăpânirea troiană asupra Asiei Mici a fost înlocuită de dinastia Heraklizilor de la Sardis care a
condus timp de 505 ani, până la Candaules. Ionienii, cimerienii, frigienii, milesienii din Sinope,
și Lidia au intrat în Asia Mică. Persienii au invadat în 546 î.Hr..
Printre cei mai cunoscuți troieni se numără: Dardanus (fondatorul
Troiei), Laomedon, Ganymede, Priam, Paris, Hector, Teucrus, Aesacus, Oenone, Titonus, Antigona, 
Memnon, Coritus, Aeneas, Brutus, și Elimus. Kapis, Boukolion, Aisakos, și Paris erau prinți troieni
care aveau naiade ca soții. Printre aliații troienilor se numără licienii și amazoanele.
Muntele Ida ("Muntele Zeiței") din Asia Mică, este locul unde Zeus l-a răpit pe Ganymede,
unde Anchise a fost sedus de către Afrodita, unde Afrodita l-a născut pe Aeneas, unde Paris a trăit
ca păstor, unde trăiau nimfele, unde a avut loc "Judecata lui Paris", de unde zeii greci
priveau Războiul Troian, unde Hera i-a distras atenția lui Zeus suficient timp pentru a permite
ocuparea Troiei, și unde Aeneas și oamenii săi s-au odihnit în timp ce îi așteptau pe greci să plece.

Troia homerică[modificare | modificare sursă]

În Iliada, aheii și-au instalat tabăra în apropiere de râul Scamandru (astăzi Karamenderes), unde
atinseseră țărmul. Orașul Troia se afla pe o colină, dincolo de câmpia Scamadrului, unde au avut loc
bătăliile Războiului Troian. Astăzi, orașul antic se află la circa 15 km de coastă, dar acum 3000 de
ani, gura de vărsare a râului Scamandru se afla cu 5 km mai în interior, într-un mic golf care a fost
umplut cu aluviuni.
În afară de Iliada, mai există referințe la Troia și în cealaltă operă atribuită lui Homer, Odiseea,
precum și în alte opere ale literaturii grecești antice. Legenda homerică a Troiei a fost elaborată de
poetul roman Virgiliu în opera sa Eneida. Grecii și romanii nu disputau autenticitatea istorică a
Războiului Troian, și identificarea Troiei homerice cu cetatea din Anatolia. Alexandru cel Mare, spre
exemplu, a vizitat acest loc în 334 î.Hr. și a făcut sacrificii la mormintele presupuse ale eroilor
homerici Ahile și Patrocle.
Istoricii antici greci considerau că Războiul Troian a avut loc în secolele al XII-lea, al XIII-lea sau al
XIV-lea î.Hr.: Eratostene în anul 1184 î.Hr., Herodot prin 1250 î.Hr., iar, Douris în 1334 î.Hr.
În noiembrie 2001, geologii John C. Kraft de la Universitatea Delaware și John V. Luce de la Trinity
College, Dublin au prezentat rezultatele (vezi [1], [2], & [3]) unor studii privind geologia regiunii, care
începuseră din 1977. Geologii au comparat geologia din prezent cu peisajele și cu alte elemente
geografice descrise în Iliada și în alte surse clasice, precum Strabon. Conculziile lor au fost că există
o corespondență accentuată între localizarea Troiei așa cum a fost identificată de Schliemann (și
alte locații, precum tabăra greacă), dovezile geologice, și descrierile topologice și ale bătăliilor
din Iliada.
Un mic număr de istorici contemporani consideră că Troia homerică nu s-a aflat în Anatolia, ci în altă
parte, propunându-se ca locații Anglia, Croația sau Scandinavia. Aceste teorii nu au fost acceptate
de majoritatea istoricilor.Dar de fapt Troia a fost orasul zeilor pana cand zeul focului i-a blestemat pe
toti " ca nimeni sa nu plece din troia ".
Kenneth J. Dillon afirmă [4] că troienii au fost la origini un popor de stepă, înrudiți cu traciii. După
atacarea și distrugerea Imperiului Hitit, au ajuns să controleze Strâmtorile. În timpul Războiului
Troian, grecii au folosit o blocadă navală pentru a-i împiedica pe troienii de pe țărmul european și din
Lemnos să vină în ajutorul Troiei. Odată cu căderea orașului, troienii de pe țărmul european au
plecat către nord, devenind etruscii din Italia.