Lucrarea 2

Panoul frontal şi diagrama bloc

1 Scopul lucrǎrii
Scopul lucrării este de a putea realiza un panou frontal prin utilizarea de
controale şi indicatoare pentru introducerea datelor, respectiv pentru afişarea
datelor de ieşire.

2 ConsideraŃii teoretice
2.1 Panoul frontal
Panoul frontal (PF) reprezintă interfaŃa utilizatorului cu instrumentul. PF
se construieşte cu controale şi indicatoare. Orice control poate fi transformat în
indicator şi invers, prin accesarea meniului pop-up. Controlul furnizează date
instrumentului, iar indicatorul primeşte date de la nodul pe care îl deserveşte.
Controalele simulează intrările IV şi furnizează datele diagramei bloc a
IV.
Indicatoarele simulează ieşirile IV şi afişează datele pe care diagrama bloc
le achiziŃionează sau pe care le generează.
Când se deschide LabVIEW se pune la dispoziŃia utilizatorului un PF
gol.
Se deschide caseta Controls (Figura 1).
InstrumentaŃie virtuală Lucrarea 2

Figura 1 Caseta Controls

ExerciŃiu:

A) Controale şi indicatoare numerice

Se utilizează controale numerice pentru a introduce date numerice, în

timp ce indicatoarele numerice afişează date numerice. Unele dintre cele mai
folosite obiecte numerice sunt controalel digitale numeric şi indicatoarele
digitale.

Figura 2 Controale şi indicatoare numerice

Se pot redimesiona pe orizontală aceste instrumente de pe panoul frontal

pentru a putea încăpea mai mulŃi digiŃi. Se poate schimba valoarea unui control
numeric prin una dintre următoarele metode:
prin scrierea cu uneltele Operete value sau Position/size/select a
valorii dorite direct de la tastatură.
prin manipularea cu unealta Operete value a micilor săgeŃi din stânga
valorii numerice a controlului. La apăsarea în sus sau în jos a acestora,
valoarea incrementează sau decrementează cu câte o unitate;
Implicit, LabVIEW afişează şi memorează numerele ca un calculator. Un
control sau indicator numeric afişează până la şase digiŃi la notaŃia exponenŃială.
Se poate configura numărul de digiŃi prin selectarea Format and Precision din
meniul pop-up.
2
InstrumentaŃie virtuală Lucrarea 2

Se aduce pe PF primul control din meniul Numeric. Se observă că la

depunerea acestuia pe PF se permite redenumirea etichetei. Dacă se face clic pe
mouse oriunde pe PF, se pierde acest drept şi se specifică denumirea implicită.
Pentru redenumirea etichetei se foloseşte unealta Edit text din caseta Tools.

B) Controale şi indicatoare booleene

Se utilizeză controale şi indicatoare booleene pentru a introduce şi afişa

valori de tipul True/False. Obiectele booleene simulează comutatoarele,
butoanele LED. Cele mai utilizate obiecte booleeene sunt comutatorul şi LED-
rile.

Figura 3 Controale şi indicatoare booleene

C) Configurarea controalelor şi indicatoarelor

Orice obiect de pe PF poate fi redimensionat utilizând unealta

Position/size/select din caseta Tools, astfel:
- se apropie mouuslde marginea obiectului fără a face clic, până când
prompterul se schimbă sub forma unui patrat la formele dreptunghiulare şi sub
forma unui cerc la cele rotunde.
- se Ńine apăsat butonul stânga al mousului şi se redimensionează prin
tragere.
Se poate cosmetiza un contor sau indicator prin schimbarea culorilor
formelor şi a textului. Schimbarea culorilor se face în modul următor:
- se selectează unealta Set color şi se poziŃionează pe forma care se
doreşte a se colora
- cu butonul dreapta al mousului se alege culoarea dorită
- cu butonul stânga al mousului se fixează culoarea
Schimbarea culorii textului:
- se selectează unealta Edit text

3
InstrumentaŃie virtuală Lucrarea 2

- se selectează tot textul de editat (valoare, etichete, caption, text

independent)
- se foloseşte butonul shortcut de setare a textului din bara de butoane de
sub bara de meniuri.
Se pot configura aproape toate controalele şi indicatoarele utilizând
opŃiunile meniurilor pop-up. O modaliate simplă de a accesa meniurile pop-up
este de a apăsa butonul dreapta al mousului. O altă modalitate este de a accesa
unealta Object Shortcut Menu. În Figura 4 se prezintă meniul pop-up pentru un
comutator vertical.

Figura 4 Meniul Pop-up

O parte din submeniuri însă sunt comune tuturor controalelor şi

indicatoarelor. Acestea sunt:
Visible Items:
- Label – etichetă – un cuvânt de identificare a obiectului în diagrama de
legături.
- Caption – un cuvânt care poate fi diferit de etichetă şi care însoŃeşte
obiectul pe PF. Poate fi o descriere mai lungă a obiectului şi nu apare pe
diagrama bloc.
- Unit Label – eticheta unităŃii de măsură. Apare doar dacă se lucrează cu
u.m.
- Radix – formatul de scriere a numărului (zecimal, binar, octal). Este
specific doar la controale şi indicatoare numerice.
Find Terminal – butonul dreapta al mousului pe acest submeniu duce la
terminalul corespunzător de pe diagrama bloc.
Change to Indicator – transformă controlul în indicator şi invers.
Description and Tip – permite editarea descrierii obiectului în secŃiunea
de documentare a IV-ului.

4
InstrumentaŃie virtuală Lucrarea 2

Create:
- Local Variable – creează automat o variabilă locală cu numele etichetei
obiectului
- Property Node - creează automat un nod de proprietăŃi, pentru
modificarea programatică a proprietăŃilor obiectului
- Reference – creează automat o referinŃă pentru obiectul pe care îl
reprezintă
- Invoke Node - creează automat un nod de invocare atunci când se
realizează acŃiuni sau metode asupra unei aplicaŃii sau a unui IV.
Replace – deschide paleta de controale pentru a permite înlocuirea
obiectului cu un altul.
Data Operations:
- Reinitialize to Default Values – reiniŃializează controlul cu valoarea
implicită. Dacă nu se specifică altfel, valoarea implicită este 0 la controalele
numerice, FALSE la cele booleene, şirul vid la şiruri de caractere, etc.
- Make Current Value Default – stabileşte ca implicită valoarea curentă
- DataSocket Connection – stabileşte o legătură de tip DataSocket cu
obiectul
- Cut, Copy, Paste Data – decupează, copie sau lipeşte datele din şi în alt
obiect
Advanced:
- Key Navigation – atribuie o cheie pentru accesul de la tastatură a
controlului în tim pul rulării. Dacă controlul este de tip numeric, prin tastarea
cheii atribuite se permite schimbarea de la tastatură a valorii. Dacă este de tip
boolean, se basculează între TRUE şi FALSE.
- Synchronous Display – afişează valoarea obiectului sincron cu rularea
instrumentului, la fiecare actualizare a lui. Se utilizează mai ales la indicatoare
grafice, când se creează animaŃie.
- Customize – deschide meniul de personalizare a obiectului. Dacă se
doreşte ca să arate altfel decât este cel din paletă (de ex. să fie mai mare, să scrie
cu alte caractere, alte culori, etc.), înseamnă că se creează obiect personalizat.
După editarea după dorinŃă, acesta se salvează într-un fişier cu extensia .ctl care
se depune în directorul user.llb. Obiectul poate fi adus în orice moment pe PF
din paleta de controale ca orice alt obiect predefinit, utilizând submeniul User
Controls.
- Hide Control (Indicator) – ascunde obiectul de pe PF, dar terminalul
rămâne pe diagrama bloc..
- Enabled State – validează starea de activare a obiectului. Se referă numai
la controale.
- Enabled – activ. Permite introducerea datelor de către operator.
- Disabled – inactiv. Nu permite introducerea datelor.
- Disabled and Garyed – inactiv şi reprezentat în tonuri de gri.

5
InstrumentaŃie virtuală Lucrarea 2

Alte submeniuri specifice controalelor numerice:

Representation.
Data Range (Figura 5)

Figura 5 Submeniul Data range pentru controalele numerice

Format & Precision - stabileşte formatul şi precizia de reprezentare a

numerelor în obiect.
Se fac următoarele precizări:
a) Obiectele din paleta de controale numerice de tip slide, bar, knob, dial,
meter, gauge, tank, thermometer au posibilitatea de a afişa şi numeric valoarea
introdusă, apelând în meniul pop-up Visible Items – Digital Display. Displayul
digital are un meniu pop-up diferit de cel al obiectului pe care îl reprezintă.
b) Controalele de la punctul a) mai prezintă un submeniu intitulat Text
Labels. Apelând acest submeniu, controlul devine automat de tip U32 (se va
specifica atunci când se vor prezenta tipuri de date), fiecărei valori întregi
atribuindu-i-se un text.
In afara submeniurilor prezentate, fiecare control sau indicator are şi alte
submeniuri specifice.
2.2 Diagrama bloc
Diagrama bloc (DB) conŃine codul sursă al instrumentului virtual. Fiecare
obiect de pe PF are un corespondent pe DB, care se numeşte terminal.
Programul constă în realizarea de legături sub formă grafică între aceste
terminale şi diverse funcŃii, astfel încât IV-ul să satisfacă cerinŃele impuse.
6
InstrumentaŃie virtuală Lucrarea 2

Se trece din PF prin selectarea Show block diagram din Window sau
dublu clic pe orice obiect de pe PF. Similar se face trecerea de pe DB pe PF.
O DB are: terminale, noduri, fire de legătură, structuri.
Teminalele reprezintă corespondentele obiectelor de pe PF în DB, fiind
figurate prin simboluri sugestive, în funcŃie de tipul datei vehiculate de obiect.
Terminalele nu pot fi şterse de pe DB. Dispar odata cu ştergerea obiectului de
pe PF.
Nodurile au intrări şi ieşiri. În timpul rulării IV, ele realizează diferite
funcŃii. Se poate spune că sunt echivalente instrucŃiunilor, funcŃiilor şi
subrutinelor din limbajele de programare bazate pe text. Nodurile sunt
disponible prin caseta cu funcŃii ale IV.
Firele de legătură permit circulaŃia datelor între obiectele de pe DB. Fiecare
fir are o singură sursă de date, dar oricât de mulŃi receptori. Prin culoarea,
grosimea şi tipul liniei, firele codifică tipul datelor transmise. Un fir rupt (ce nu
poate vehicula date) este reprezentat printr-un fir întrerupt.
Structurile sunt echivalente instrucŃiunilor de ciclare şi condiŃionare din
programarea bazată pe text.
Exemple de elemente componente ale casetei cu funcŃii sunt (Figura 6):
- instrucŃiuni pentru controlul execuŃiei programelor, formula de calcul,
variabilă locală şi globală;
– funcŃii aritmetice, trigonometrice, logaritmice etc.;
– funcŃii logice;
– funcŃii şi constante pentru tipul şir de caractere;
– funcŃii şi constante de tip tablou;
– funcŃii şi grup de date (cluster);
– funcŃii de comparare;
– funcŃii de timp;
– funcŃii şi IV pentru gestionarea de fişiere;

7
InstrumentaŃie virtuală Lucrarea 2

Figura 6 Caseta Functions (Programming)

Există o mare varietate de funcŃii în LabVIEW. Diversitatea acestora

creşte pe măsură ce NI scoate noi variante ale limbajului de programare.
Paleta de funcŃii de bază conŃine o serie de funcŃii primitive, cu ajutorul
cărora sunt construite toate celelalte funcŃii. Acestea sunt incluse în primele 7
subpalete de funcŃii: structures, numeric, boolean, string, array, cluster, comparison. In
paleta de bază există de asemenea subpalete de funcŃii speciale, cu ajutorul
cărora se realizează operaŃii specifice, cum ar fi: operaŃii în şi cu fişiere, achiziŃii
de date, operaŃii cu forme de undă, comunicaŃii şi transferuri de date în reŃea,
reprezentări grafice, analiză matematică, etc. In afara paletei de bază,
producătorul pune la dispoziŃie biblioteci de funcŃii dedicate disponibile sub
formă de „toolkit-uri”, care se achiziŃionează separat, ca anexe la programul de
bază. Astfel, sunt disponibile biblioteci pentru controlul automat al proceselor,
analiza semnalelor, comunicaŃii prin Internet, analiza şi tratarea imaginilor,
programarea circuitelor FPGA, programarea microcontrolerelor, etc.

3 Desfăşurarea lucrării
Se va considera un exemplu de realizare a unui IV pentru calculul sumei
şi a mediei a două valori de intrare.
Se deschide un IV nou urmând paşii prezentaŃi în Lucrarea 1.
Se aleg controalele corespunzatoare intrărilor şi se plasează pe PF.

8
InstrumentaŃie virtuală Lucrarea 2

Se aleg indicatoarele corespunzătoare ieşirilor şi se plasează pe PF.

Pe controalele de pe PF se realizează următoarele activităŃi:
- se redimensionează un control de pe PF
- se modifică etichetele în x şi y pentru controlale şi suma şi medie
pentru indicatoare
- se modifică caption
- se schimbă controlul în indicator şi invers;
- se schimbă culoarea
- se schimbă reprezentarea numerică
- se experimentează Data Range şi Format & Precision
- se experimentează Replace
- pentru un aspect mai plăcut, obiectele de pe PF pot fi aliniate,
distribuite şi redimensionate de pe butoanele barei de instrumente a PF (se vor
analiza efectele acestor butoane).
Se deschide diagrama de legături a instrumentului creat anterior.
Se trec în revistă toate subpaletele de funcŃii, insistându-se pe
următoarele:
- Structures (Structuri)
- Numeric (OperaŃii şi funcŃii numerice)
- Boolean (Booleene)
- String (FuncŃii cu şiruri de caractere)
- Array (Vectori şi matrici)
- Cluster (Ciorchini)
- Comparison (FuncŃii de comparare)
- Time & Dialog (FuncŃii referitoare la timp şi dialog cu utilizatorul)
- File I/O (Lucrul cu fişierele)
- Analyze – Signal Processing şi Mathematics (FuncŃii de procesarea
semnalelor şi analiză matematică).
În continuare, se va construi un cod graphic pe DB care să efectueze
suma şi media. Se trece pe DB. Apoi se plasează funcŃia Add (Functions »
Express » Arithmetic & Comparison » Express Numeric » Add) şi Divide
pe DB (Functions » Express » Arithmetic & Comparison » Express
Numeric » Divide). ÎmpărŃirea trebuie să fie cu 2 în acest caz. Trebuie
introdusă o constantă Numeric Constant (Functions » Express »
Arithmetic & Comparison » Express Numeric » Numeric Constant) şi se
conecteză la terminalul y al funcŃiei Divide.
Pentru o corectă funcŃionare se fac legăturile dintre terminale şi funcŃii.
Când contrucŃia Iv este considerată încheiată, se porneşte instrumentul
de la butonul Run.
- Se rulează cu Run Continuously. Se manevrează controalele şi se
observă rezultatul pe indicator.
- Se opreşte de la stopul de urgenŃă (butonul Abort Execution)

9
InstrumentaŃie virtuală Lucrarea 2

- Pe DB se apasă butonul Highlight Execution (cel cu beculeŃul). Se

rulează cu Run Continuously şi se observă funcŃionarea după conceptul “flux
de date (data flow)”.
- Se şterge una din legăturile de intrare a uneia din funcŃii. Se observă că
săgeata butonului Run apare ruptă. Asta înseamnă că programul are erori de
sintaxă.
- Se apasă pe butonul Run. Se citeşte mesajul de eroare care apare.

Nota: Tipuri de legaturi

10