EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 27

2. ECUAłIILE GENERALE ALE STATICII FLUIDELOR

2.1. DefiniŃia şi obiectul staticii fluidelor

Statica fluidelor studiază echilibrul fluidelor şi acŃiunea pe care

acestea le exercită asupra corpurilor solide cu care vin în contact.
Într-un fluid în repaus nu apar forŃe de viscozitate, ele fiind
condiŃionate de deplasarea relativă a particulelor. Rezultă că în starea
de repaus proprietatea de viscozitate nu se manifestă şi prin urmare
relaŃiile din statica fluidelor sunt stabilite pentru fluidele perfecte
(pentru fluide incompresibile şi compresibile).
Un fluid în repaus se manifestă ca un fluid ideal (nevâscos)
relaŃiile fiind valabile şi pentru fluide reale (vâscoase).
Un fluid în repaus este acŃionat de două categorii de forŃe, care îl
echilibrează: forŃele masice şi forŃele de suprafaŃă.
ForŃele masice sunt analoage celor întâlnite în mecanica
corpurilor rigide şi se datorează prezenŃei câmpurilor exterioare. Cele
mai obişnuite forŃe masice întâlnite sunt cele de greutate datorate
câmpului gravitaŃional exterior masei de fluid considerate. În cazul unui
repaus relativ (fluidul se află în repaus faŃă de un sistem de referinŃă
mobil care execută o mişcare accelerată faŃă de un sistem de referinŃă
fix), pe lângă forŃele de
greutate apar şi forŃele de inerŃie.
ForŃele de suprafaŃă joacă rolul forŃelor de legătură din mecanica
rigidului. Pentru un fluid în repaus forŃele de suprafaŃă sunt forŃe de
presiune fiind compresiuni normale la elementele de suprafaŃă. Pentru a
demonstra acest lucru separăm cele două porŃiuni A şi B ale unui fluid
aflat în echilibru prin secŃiunea S figura 2.1.
S
A M ∆F B
∆S

Fig. 2.1. Echilibrul unei particule de fluid

Fiecare dintre cele două porŃiuni trebuie să fie în echilibru. Se

consideră echilibrul porŃiunii A; se poate înlocui efectul porŃiunii B
printr-o forŃă de suprafaŃă care este o compresiune. O forŃă elementară
∆ F este normală la elementul de suprafaŃă ∆S deoarece în cazul în care
ar fi înclinată componenta sa tangenŃială ar strica echilibrul fluidului.
Prin definiŃie presiunea în punctul M(x,y,z) este:
28 Mecanica fluidelor

p(M ) = lim
∆F d F
= (2.1)
∆S →0 ∆S dS
Rezultă că presiunea este în funcŃie de coordonatele punctului,
valoarea ei nu depinde de orientarea arbitrară a secŃiunii S care trece
prin punctul M. Presiunea într-un punct fiind aceeaşi pe orice direcŃie,
este o mărime scalară.
Pentru a demonstra aceasta se detaşează din fluidul în echilibru
tetraedrul OABC aşa cum rezultă din figura 2.2.
Pn∆S
z
C ∆y∆z
Px
∆ z∆ x 2
Py
2
i k B
y
j
∆ x∆ y
Pz
x A 2

Fig. 2.2. Particulă de fluid în echilibru

Se introduce pe feŃele tetraedrului forŃele elementare de presiune

(compresiuni normale, conform definiŃiei). Se ia în consideraŃie n
normala la suprafaŃa ABC (dirijată spre exteriorul volumului de fluid) şi
se notează cu ∆S mărimea acestei suprafeŃe.
Se consideră forŃa masică (elementară) unitară f m ( X , Y , Z ) şi px,
py, pz, pn presiunile care acŃionează în lungul axelor de coordonate şi al
normalei, ecuaŃiile de echilibru pe direcŃiile axelor sunt /10/:
 ∆y∆z
 p x 2 − pn ∆S ⋅ cos(n ,i ) + ρX
∆x∆y∆z
=0
6

 ∆z∆x
− pn ∆S ⋅ cos(n ,j ) + ρY
∆x∆y∆z
 py = 0 (2.2)
 2 6

 p z 2 − pn ∆S ⋅ cos(n ,k ) + ρZ
 ∆x∆y ∆x∆y∆z
=0
 6
Deoarece:
∆S ⋅ cos (n ,i ) = , ∆S ⋅ cos (n ,j ) = , ∆S ⋅ cos (n ,k ) =
∆y∆z ∆z∆x ∆x∆y
2 2 2
∆x ∆y ∆z
rezultă: p x − p n = ρX , p y − pn = ρY , p z − pn = ρZ
3 3 3
EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 29

Trecând la limită, tetraedrul tinzând în toate direcŃiile (după x, y,

z) către punctul M se obŃine:
px = py = pz = pn = p(M) = p(x, y, z) (2.3)
Rezultatul este independent de înclinarea feŃei ABC, deci
presiunea într-un fluid în repaus sau în mişcare este un scalar.

UnităŃi de măsură ale presiunii

- unităŃi des utilizate

1 Pa = 1 N/m2,
1 bar = 1 daN/mm2 = 105 Pa
- alte unităŃi:
1 hectobar (hPa)= 107 Pa= 98,1 bari;
1 MegaPascal (MPa) =106 Pa;
1 hectopieze (hpz) = 1 bar = 105 Pa;
1 atmosferă fizică = 1,031 bari = 14,7 psi;
1 atmosferă tehnică = 1 kgf/cm2 =0,981 bari;
1 m col. apă (m H2O) =9810 Pa;
1 lb/sq in (psi) = 6895 Pa;
1 pieze (pz) = 103 Pa;
1 mili bar (mbar) = 102 Pa;
1 lb/sq ft (psf) =47,9 Pa;
1centipieze (cpz) = 10 Pa;
1 mm col. apă (mm H2O) = 9.81 Pa;
1 mpz = 1 Pa:
1 barye = 0,1 Pa.

2.2. EcuaŃiile generale ale hidrostaticii

(ecuaŃiile lui Euler pentru statica fluidelor)

EcuaŃiile pentru echilibrul fluidelor se obŃin din anularea

rezultantei forŃelor ce acŃionează asupra maselor de fluid. Se consideră
o particulă fluidă de forma unui paralelipiped desprinsă dintr-un fluid
aflat în echilibru de dimensiuni dx, dy, dz, şi densitate ρ, figura 2.3.
Rezultanta forŃelor masice unitare f m (X, Y, Z ), acŃionează în
centrul de masă al particulei considerate şi are expresia:
d Fm = f m ⋅ d m = f m ⋅ ρ ⋅ d x d y d z (2.4)
şi are componentele:
dFmx = ρX⋅dxdydz, dFmy = ρY⋅dxdydz,
dFmz = ρZ⋅dxdydz. (2.5)
ForŃele de suprafaŃă sunt forŃe de presiune datorate acŃiunii
30 Mecanica fluidelor

fluidului asupra particulei considerate. Ştiind că forŃele de presiune sunt

proporŃionale cu mărimea suprafeŃelor elementare considerate şi că
presiunea este în funcŃie de coordonatele punctului în spaŃiu p = p (x, y,
z), atunci forŃele de presiune pe feŃele determinate de planele sistemului
de referinŃă se pot exprima astfel:
p⋅dydz, p⋅dxdz, p⋅dxdy

z  ∂p   ∂p 
 p + d zd xd y  p + d y  d x d z
 ∂z  ∂
 y 
y
’
C B’

O'
A’
p⋅dydz  ∂p 
 p + d xd y d z
 ∂x 
C B
O A
x
p⋅dxdz p⋅dxdy

Fig. 2.3. Particulă de fluid în echilibru

La presiunile pe feŃele opuse se adaugă creşterile parŃiale datorate

variaŃiilor obŃinute prin deplasarea în cele trei direcŃii obŃinându-se:
 ∂p   ∂p   ∂p 
p+ d x  ⋅ d y d z,  p + d y  ⋅ d x d z,  p + d z⋅d x d y
 ∂x   ∂y   ∂z 

CondiŃia de echilibru după axa Ox va fi:

 ∂p 
p ⋅ d y d z −  p + d x  ⋅ d y d z + ρX ⋅ d x d y d z = 0 (2.6)
 ∂x 
 ∂p
− ∂x d x d y d z + ρX ⋅ d x d y d z = 0

 ∂p
sau: − d x d y d z + ρY ⋅ d x d y d z = 0 (2.7)
 ∂y
 ∂p
− d x d y d z + ρZ ⋅ d x d y d z = 0
 ∂z
În mod analog s-a calculat după Oy şi Oz.
După simplificare cu dx, dy, dz ecuaŃiile diferenŃiale de echilibru
după cele trei axe sunt:
EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 31

∂p ∂p ∂p
= ρX , = ρY , = ρZ (2.8)
∂x ∂y ∂z
sau dacă se înmulŃesc cele trei ecuaŃii cu versorii
, ,  se obŃine forma
vectorială

 
ecuaŃie care arată că într-un fluid în repaus presiunea creşte în sensul
câmpului de forŃe aplicat.
Cele trei ecuaŃii (2.7) exprimă condiŃiile de echilibru ale
volumului de fluid considerat între forŃele de presiune şi forŃele masice.
Acestea sunt ecuaŃiile generale ale hidrostaticii – ecuaŃiile cu derivatele
parŃiale de ordinul I stabilite de Euler pentru echilibrul fluidului. A găsi
condiŃia de integrabilitate a acestui sistem înseamnă a preciza condiŃiile
pe care trebuie să le îndeplinească forŃa masică unitară f m (X,Y,Z)
pentru ca sub acŃiunea sa fluidul să rămînă în echilibru.
Se multiplică cele trei ecuaŃii, respectiv prin dx, dy, dz se adună şi
se obŃine:
 ∂p ∂p ∂p 
 d x + d y + d z  = ρ( X d x + Z d y + Z d z ) (2.9)
 ∂x ∂y ∂z 
Membrul stâng al egalităŃii reprezintă diferenŃiala totală a presiunii p
astfel:
dp = (X⋅dx+Y⋅dy+Z⋅dz) (2.10)
EcuaŃia reprezintă expresia variaŃiei de presiune între două puncte ale
unui fluid situate la distanŃa elementară ds care are proiecŃiile dx, dy,
dz. Deoarece membrul stâng al egalităŃii este o diferenŃială totală,
expresia are sens dacă paranteza din membrul drept este o diferenŃială
totală a unei funcŃii de x, y ,z în acelaşi domeniu /10, 14/.
Se consideră o funcŃie scalară U(x, y, z) uniformă în domeniul
dat. Dacă componentele forŃei masice unitare X, Y, Z pot fi exprimate
ca derivate parŃiale ale funcŃiei U în raport respectiv cu x, y, z se poate
scrie:
∂U ∂U ∂U
X =− , Y =− Z =− (2.11)
∂x ∂y ∂z
sau f m = − gradU (2.12)
unde U reprezintă potenŃialul forŃelor masice exterioare.
Aceasta reprezintă condiŃia necesară şi suficientă pentru ca un
câmp de forŃe masice unitare să determine echilibrul unui fluid, adică
trebuie să fie potenŃial. Spre exemplu, câmpul gravitaŃional este
potenŃial deci sub acŃiunea sa un fluid poate fi în echilibru.
32 Mecanica fluidelor

Legea fundamentală a hidrostaticii

Dacă se înlocuiesc în relaŃia (2.10) expresiile din relaŃia (2.11) se

obŃine:
dp + ρ ⋅dU = 0 (2.13)
iar prin integrare:
p + ρ ⋅U = Ct (2.14)
care reprezintă legea fundamentaală a hidrostaticii. O remarcă generală
este: dacă un fluid se află în repaus faŃă de un sistem de referinŃă fix
(sau sistem inerŃial) singurele forŃe masice care apar în fluid sunt forŃele
de greutate (create de câmpul gravitaŃional); în cazul unui echilibru
relativ apar în plus şi forŃele de inerŃie.

ConsecinŃele legii fundamentale a hidrostaticii

1) Dacă în ecuaŃia (2.10) se consideră dp = 0, (p = ct), se obŃine

X⋅dx + Y⋅dy + Z⋅dz = 0 (deoarece ρ ≠ 0), care reprezintă ecuaŃia
diferenŃială a suprafeŃelor de egală presiune, numite şi suprafeŃe
izobare.
Se defineşte suprafaŃa echipotenŃială locul geometric al punctelor
în care potenŃialul forŃelor masice este constant. Dacă fluidul este
incompresibil (ρ = ct), pentru U = Ct se obŃine p = ct, deci într-un fluid
în repaus absolut suprafeŃele echipotenŃiale sunt şi izobare.
2) Din relaŃia (2.13) rezultă că forŃa masică ce acŃionează asupra
unei particule fluide este normală la suprafaŃa echipotenŃială (izobară)
ce trece prin punctul de aplicaŃie al forŃei şi este îndreptată în sensul
scăderii potenŃialului, deci în sensul creşterii presiunii.
3) SuprafeŃele echipotenŃiale nu se intersectează deoarece
presiunea fiind un câmp scalar este unică într-un punct după orice
direcŃie şi deci în punctul respectiv nu pot exista două potenŃiale egale.
4) O suprafaŃă izobară este şi izodensă (ρ = ct); afirmaŃia este
evidentă pentru un fluid incompresibil la care ρ = ct în toată masa deci
şi pe suprafaŃa izobară.
5) Temperatura pe o suprafaŃă echipotenŃială este constantă
deoarece p şi ρ fiind constante din ecuaŃia lui Clapeyron-Mendeleev
rezultă:
p
T= = ct . (2.15)
Rρ
6) SuprafaŃa de separaŃie dintre două fluide imiscibile cu
densităŃile ρ1 ≠ ρ2 este echipotenŃială; de asemenea şi dintre un lichid şi
un gaz. Se consideră că între două puncte infinit vecine ale acestei
EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 33

suprafeŃe diferenŃa de presiune este aceeaşi, indiferent în ce fluid este

calculată: d p = − ρ1 d U = − ρ2 d U . Rezultă că:
( ρ1 − ρ 2 ) ⋅ d U = 0 (2.16)
de unde: dU = 0, deci U = ct.
7) Dacă forŃele masice sunt neglijabile în raport cu cele de
presiune presiunea în fluid este constantă.
În acest caz, dacă f m = 0 rezultă din relaŃia (2.11) că U = ct, deci
conform relaŃiei (2.14) p = ct (conform primei consecinŃe). Rezultă că
dacă într-o zonă a fluidului are loc o suprapresiune ∆p aceasta se
transmite în toată masa fluidului. Această consecinŃă poartă numele de
“principiul ” lui Pascal.

2.3. EcuaŃia generală a hidrostaticii în câmp gravitaŃional

Se particularizează componentele forŃei masice unitare pentru

câmpul gravitaŃional X = 0, Y = 0 şi Z = -g (axa verticală Oz este
ascendentă). Rezultă că:
f m = − gk (2.17)
Integrând se obŃine:

U = − ∫ (− g ) d z = gz + C (2.18)
(D)

Se ştie că 
  rezultă 
 

şi se poate scrie
  sau  
P
EcuaŃia fundamentală a hidrostaticii + U = C , devine
ρ
P
+ gk = C sau p + γ ⋅ z = C l
ρ
Se poate scrie relaŃia sub forma:
p
+ z = ct (2.19)
γ
în care termenii au dimensiuni de lungime.
Se consideră un fluid în repaus absolut, figura 2.4. Se scrie relaŃia
(2.19) pentru două puncte ale fluidului A şi B:
pA p
+ z A = B + zB
γ γ
Ştiind că pA= po unde po este presiunea atmosferică se determină relaŃia
care exprimă presiunea în punctul B:
34 Mecanica fluidelor

pB = p = po + γ (zA- zB) = po + γ⋅h (2.20)

Se observă că presiunea creşte liniar cu adâncimea. Panta
graficului sau unghiul pe care îl face graficul cu verticala este:
γ ⋅H
tgθ = λ ⋅ = λγ (2.21)
H
Se observă că tg θ este proporŃională cu γ, λ fiind un coeficient ce poate
fi exprimat în raport de scările alese.

A P0
P0 P

h
θ
H
zA P0+ γ(zA-zB)
B
zB

γH
z=0

Fig. 2.4. DistribuŃia de presiuni într-un lichid în repaus

În cazul mai multor lichide imiscibile în repaus ele se aşează în

ordinea greutăŃilor lor specifice; spre exemplificare se consideră cazul a
trei lichide imiscibile, figura 2.5. Se poate observa că pentru o anumită
cotă z = ct rezultă o valoare constantă şi pentru presiune p = ct.
P0
P γ1 < γ2 < γ3
h1 γ1 θ1 P + γ ⋅ h
0 1 1

h2
γ2 θ2
P0 + γ1⋅ h1 + γ2 ⋅h2
h3 γ3 θ3
P0 + γ1⋅ h1 + γ2 ⋅h2 +
γ3 ⋅h3
Fig. 2.5. DistribuŃia de presiuni în cazul a trei lichide imiscibile

Într-un lichid în repaus planele orizontale sunt plane izobare. De aici

rezultă două consecinŃe /10/:
- suprafaŃa liberă a lichidelor este orizontală (principiul vaselor
comunicante);
- suprafaŃa de separaŃie dintre două lichide imiscibile este un
plan orizontal.
EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 35

2.4. Echilibrul relativ al lichidelor

Asupra unui lichid aflat în echilibru relativ faŃă de un sistem de

referinŃă care se mişcă accelerat în raport cu un sistem fix acŃionează
forŃe masice de greutate şi forŃe masice de inerŃie.
Se notează forŃele masice absolute (de greutate) cu f m ( X , Y , Z ) şi forŃe
de inerŃie unitare cu f i ( X i , Yi , Z i ) rezultă:
f m + f i = − gradU
unde U este potenŃialul forŃelor masice sau:
∂U ∂U ∂U
X + Xi = − , Y + Yi = − , Z + Zi = − (2.22)
∂x ∂y ∂z
Pentru deducerea ecuaŃiei suprafeŃei libere unde p = po, din ecuaŃia de
echilibru p + ρU = C rezultă:
U(x, y, z) = C’ (2.23)
Rezolvarea unei probleme de echilibru relativ necesită
parcurgerea următoarelor etape:
- se alege un sistem de axe legat de vasul în care se găseşte
lichidul;
- se determină acceleraŃia (forŃa de inerŃie unitară) pentru o
particulă de fluid, în funcŃie de coordonatele sale:
f i = −a (x, y, z ) şi forŃa de greutate unitară f m = g ;
- se determină potenŃialul U cu expresia:
U = − ∫ ( X + X i ) d x + (Y + Yi ) d y + (Z + Z i ) d z ;
- în relaŃia (2.23), constanta C’ se determină din condiŃia ca
volumul în echilibru absolut să fie acelaşi cu cel din echilibrul
relativ;
- se determină repartiŃia presiunilor pe pereŃii vaselor.

AplicaŃie
Să se determine repausul relativ pentru un lichid de densitate ρ
aflat într-un vas ce se deplasează pe un plan orizontal cu acceleraŃia a.
IniŃial lichidul se ridică la înălŃimea h0, figura 2.6 /11/.
Rezolvare:
Componentele forŃelor unitare sunt:
f m (0,0,− g ); f i (− a,0,0)
PotenŃialul forŃelor masice este:
U = −∫ − a d x − g d z = ax + gz + C
36 Mecanica fluidelor

SuprafaŃa liberă este suprafaŃa echipotenŃială de ecuaŃie a⋅x+g⋅z = C’

b 
unde C’ se determină din condiŃia ca punctul A , ho  să rămână în
2 
aceeaşi poziŃie tot timpul pe suprafaŃa liberă.
z

N(x,z+h) h 
A , h0 
2 
α
-a a
h0
α
M(x,z) g
x

b
Fig. 2.6. Echilibru relativ pentru mişcarea rectinie uniform accelerată

b
Rezultă a + gh = C l ecuaŃia suprafeŃei libere fiind:
2
b a
ax + gz = a + gh , care este înclinată cu α = arctg .
2 g
Legea fundamentală a hidrostaticii este: p + ρ (ax + gz ) = C1

b 
unde C1 se determină ştiind că în punctul A , ho  persiunea este po:
2 
 ab 
po + ρ  + gho  = C1
 2 
rezultă:
 ab 
p = po + ρ  + gho  − ρ (ax + gz )
 2 
Dacă se scad presiunile din punctele M şi N determinate conform
relaŃiei precedente se observă că ∆p = γ⋅h adică pe verticală există
aceeaşi repartiŃie de presiuni ca în cazul repausului absolut.

2.5. AcŃiunea fluidelor în repaus pe pereŃi solizi

AcŃiunea fluidelor asupra unui perete solid cu care este în contact

EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 37

se calculează însumând forŃele elementare de presiune:

d Fp = − p ⋅ n d S (2.24)
unde n este normala la suprafaŃa elementară dS a peretelui orientat
spre fluid şi este paralelă cu forŃa elementară d Fp , figura 2.7.
Dacă suprafaŃa este oarecare,
forŃele elementare de presiune sunt
oarecare în spaŃiu şi efectul lor este un  
torsor format de rezultanta forŃelor şi 
dS
momentul rezultant în raport cu
originea sistemului ales S

F p = − ∫ pn d S (2.25)
S

Fig.2.7.AcŃiunea fluidului pe o
M o = − ∫ r xpn d S (2.26) suprafaŃă solidă
S

Sistemul de referinŃă se alege în mod convenabil pentru a putea

determina şi repartiŃia de presiuni în masa de fluid.
Se consideră că se cunoaşte repartiŃia de presiuni din starea de
repaus a fluidului, vom analiza starea de echilibru absolut.

2.5.1. AcŃiunea fluidelor în repaus pe suprafeŃe plane

Normala n în acest caz este constantă şi deci forŃele de presiune

sunt paralele şi de acelaşi sens /3, 10/:
Fp − n ∫ p d S (2.27)
S
Rezultanta este o forŃă normală la suprafaŃă, orientată dinspre
fluid spre perete M o = n x ∫ r p d S (2.28)
S
Se consideră că rezultanta forŃelor de presiune are punctul de
aplicaŃie în C, numit şi centrul de presiune; momentul rezultantei este:
M ol = rC xFp = n xrC ∫ p d S (2.29)
S
Conform teoremei lui Varignon pentru sisteme de forŃe paralele cele
două momente sunt egale M o = M ol (2.30)

∫rpdS
rezultă: rC = S
(2.31)
∫
S
pdS
38 Mecanica fluidelor

RelaŃia (2.31) reprezintă expresia vectorului de poziŃie al centrului de

presiune.

a. AcŃiunea unui fluid uşor în repaus pe o suprafaŃă plană

În acest caz presiunea este constantă şi rezultă:

Fp = −n p ∫ d S = −n pS
S (2.32)
Fp = pS

∫r dS
rC = S
= rG (2.33)
∫dS
S
AcŃiunea unui fluid uşor în repaus pe o suprafaŃă plană este o
forŃă normală la suprafaŃă, de mărime pS, care se aplică în centrul de
greutate al suprafeŃei.

b. AcŃiunea unui fluid greu în echilibru pe o suprafaŃă plană

Se consideră un vas cu un perete înclinat şi se alege un sistem de

axe convenabile conform figurii 2.8. În cazul fluidului greu presiunea
este p = γ⋅h.
Fp = − n γ ∫ h d S = −n γ ∫ y sin α d S = −n γ sin α ∫ y d S (2.34)
S S S

unde: ∫ ydS
S
este momentul static al ariei S în raport cu axa x şi se

poate scrie ∫ ydS = y

S
G ⋅S (2.35)

O
γ α
h

Fp

G
dS x
C
xl
l
y y

Fig. 2.8. AcŃiunea unui lichid pe un perete plan înclinat

EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 39

Rezultă: Fp = − n γ ( yG sin α )S = − n γ ⋅ hG ⋅ S (2.36)

Rezultanta foŃelor de presiune este normală la suprafaŃă şi are valoarea
egală cu greutatea unui cilindru de lichid având aria secŃiunii egală cu S
şi înălŃimea egală cu adâncimea centrului de greutate al suprafeŃei S.
PoziŃia centrului de presiune se determină cu o relaŃie care derivă
din relaŃia (2.35):
γ ∫ r h d S ∫ r y sin α d S ∫ r y d S ∫ r y d S
rC = S =S = S = S
γ ∫hd S
S
∫ y sin α d S ∫ y d S yG ⋅ S
S S
Rezultă coordonatele centrului de presiune C, punctul de aplicaŃie a
forŃei Fp:
∫S xy d S ∫S y d S
2

xC = şi y G = (2.37)
yG S yG S
unde ∫ xy d S = I
S
xy este momentul de inerŃie centrifugal al ariei S şi

∫y d S = I x este momentul de inerŃie al ariei S faŃă de axa x.

2

I xy Ix
Rezultă: xC = yC = (2.38)
yG S yG S
Dacă se alege convenabil sistemul de axe (axe de simetrie), Ixy =
0 deci şi xC = 0 se aplică teorema lui Steiner:
I x = I xl + yG2 ⋅ S (2.39)
I xl
de unde: yC = yG + (2.40)
yG S
În cazul în care pe suprafaŃa liberă a lichidului se exercită o
presiune relativă p1 formulele stabilite sunt valabile dacă sistemul de
referinŃă se alege cu Ox la nivelul presiunii atmosferice, deci la
P
înălŃimea h1 = 1 . Dacă peretele de suprafaŃă S este orizontal C
γ
coincide cu G şi presiunea este constantă pe toată suprafaŃa.
În cazul fundului unui rezervor care are aria secŃiunii S, iar
presiunea are mărimea p0+γH, , H fiind înălŃimea lichidului, acŃiunea
fluidului asupra suprafeŃei S nu depinde de forma vasului, figura 2.9. Ea
este o constantă:
  ·  · 
40 Mecanica fluidelor

Este un paradox hidrostatic deoarece forŃa de presiune în mod

aparent ar trebui să fie egală cu greutatea lichidului din fiecare vas.

Fig. 2.9. Paradox hidrostatic

AplicaŃie
Să se calculeze acŃiunea lichidului pe stavila plană
dreptunghiulară de înălŃime H şi lăŃime b, figura 2.10 /10/.
H 1 O
Fp = γ ⋅ ⋅ bH = γ ⋅ b ⋅ h 2 x
2 2
xC = 0 2
H
bH 3 H 3 G
H 2
yC = + 12 = H Fp C
2 H 3
bH
2 b

y
Fig. 2.10. AcŃiunea unui lichid pe o stavilă plană

2.5.2. AcŃiunea fluidelor în repaus pe pereŃi curbi deschişi

Torsorul forŃelor de presiune poate fi echivalat cu un sistem de

trei ecuaŃii, se consideră proiecŃiile pe cele trei direcŃii ale sistemului
de referinŃă:
d Fp = d Fp ⋅ i = − p (n , i ) d S = − p d S yoz
 x

d Fp y = d Fp ⋅ j = − p (n , j ) d S = − p d S xoz (2.41)

d Fpz = d Fp ⋅ k = − p (n , k )d S = − p d S xoy
unde: d S yoz , d S zoz , d S xoy sunt proiecŃiile elementului de suprafaŃă dS al
peretelui respectiv pe planele yoz, zox, xoy.
Rezultă:
Fpx = − ∫ p d S yoz ; Fp y = − ∫ p d S zox ; Fpz = − ∫ p d S xoy (2.42)
S yoz S zox S xoy
EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 41

Suportul forŃei Fpx trece prin centrul de presiune C’, respectiv F p y prin
C’’ şi Fpz prin C’’’ vectorii de poziŃie fiind determinaŃi cu relaŃiile:

∫ rp d S
S yoz
yoz ∫ rp d S zox ∫ rp d S
S xoy
xoy

rC i = rC ll = rC lll =
S zox
; ; (2.43)
∫ pdS
S yoz
yoz ∫ pdS
S zox
zox ∫ pdS
S xoy
xoy

ForŃele care înlocuiesc torsorul trec prin centrele de presiune ale

proiecŃiilor suprafeŃei curbe ale peretelui pe planele de coordonate.

a) AcŃiunea fluidelor uşoare în repaus pe pereŃi curbi deschişi

În cazul fluidelor uşoare p = ct.; se poate scrie:

Fpx = − pS yoz ; Fp y = − pS zox ; Fpz = − pS xoy (2.44)
respectiv:
∫r dS
S yoz
yoz

rC l = = rG l ; rC ll = rG ll ; rC lll = rG lll (2.45)

S
ForŃele echivalente cu torsorul sunt paralele cu axele de
coordonate şi trec prin centrele de greutate ale proiecŃiilor suprafeŃei pe
planele de coordonate.

b) AcŃiunea fluidelor grele în repaus pe suprafeŃe curbe deschise

Se consideră o suprafaŃă curbă deschisă ABCD care se

proiectează pe planele triedrului triortogonal Oxyz, figura 2.11.
x
All Bll
Alll Blll
Dll Cll

Clll
Dlll
Al Bl A B
y

Dl Cl D C
z
Fig. 2.11. AcŃiunea unui fluid asupra unei suprafeŃe curbe deschise

Presiunea fluidului la înălŃimea z este p = γ⋅z, în acest caz rezultând:

42 Mecanica fluidelor


 Fp x = −γ ∫ z d S yoz = −γ ⋅ zG S yoz
l

 S yoz

 Fp y = −γ ∫ z d S zox = −γ ⋅ zG S zox
ll
(2.46)
 S zox

 Fp z = −γ ∫ z d S xoy = −γ ⋅ zG S xoy = −γ ⋅ V
lll

 S xoy

Pentru centrele de presiune se utilizează relaŃii analoge celor de la

suprafeŃe plane, folosind proiecŃiile suprafeŃei curbe pe planele de
referinŃă:
∫ r z d S yoz ∫ r z d S zox
rC l = rC ll =
Syoz Szox
;
z Gl S yoz z Gll S zox
(2.47)
∫ r z d S xoy ∫ r dV
= rG (V )
Sxoy S xoy
rC lll = =
z Glll S xoy V
În concluzie, efectul este un torsor înlocuit nu un sistem de trei
forŃe în general neconcurente şi paralele cu axele de coordonate.
ForŃele orizontale se determină analog cu cele exercitate de un
lichid pe pereŃi plani, unde se înlocuieşte suprafaŃa cu proiecŃia
suprafeŃei curbe.
ForŃa verticală este egală cu greutatea lichidului cuprins între
suprafaŃa peretelui curb şi planul xOy şi trece prin centrul de grreutate
al acestui volum.

AplicaŃie
Să se calculeze acŃiunea lichidului în repaus asupra unui stăvilar
cilindric de lungime L şi rază R, figura 2.12 /3, 13/.
ProiecŃia suprafeŃei semicilindrice pe planul yOz este un
dreptunghi cu baza L şi înălŃimea 2R.
Fpx = γ ⋅ R ⋅ L ⋅ 2 R = 2γ ⋅ L ⋅ R 2
2
Centrul de presiune este la distanŃa ⋅ 2 R de suprafaŃa liberă
3
4R
zC l = . ProiecŃia suprafeŃei udate pe planul zOx este O, deci şi
3
Fpy = 0.
Fpz are două componente una datorită acŃiunii pe suprafaŃa curbă AO:
EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 43

FpOA
z
= γ ⋅ V AAl O
şi altă componentă datorată acŃiunii lichidului pe suprafaŃa AB:
FpAB
z
= −γ ⋅ V ABOAl

0 A’
x

R 4R
Fpz A
4R 3
3π
Fpx
B
z
Fig. 2.12. AcŃiunea unui lichid asupra unui stăvilar cilindric

Semnul minus indică că este îndreptată în sens opus axei Oz. Rezultă:
πR 2
Fp z = −γ (V ABOAl − V AAl O ) = −γ ⋅ VOABO = −γ L
2
4R
Centrul de presiune al acestei forŃe este la distanŃa xG = .
3π
Rezultanta celor două forŃe de presiune este:
Fp = Fp2x + Fp2z

2.6. AcŃiunea fluidelor în repaus pe suprafeŃe curbe închise

Se ştie că proiecŃia unei suprafeŃe curbe închise pe un plan este

nulă. Considerăm planul P cu normala sa N şi o suprafaŃă curbă închisă
S, figura 2.13 /13/.
ProiecŃia suprafeŃei elementare dS pe un plan este:
d S p = d S (n , N )
ProiecŃia totală este:
S p = ∫ N ⋅ n d S = ∫ divN d V = 0 (2.48)
S V
unde s-a aplicat formula lui Gauss de transformare a integralei de
suprafaŃă în integrală de volum, (divN = 0 ) .
44 Mecanica fluidelor

(P) S
(V) ds
N
n

Fig. 2.13. ProiecŃia unei curbe închise pe un plan

a) AcŃiunea fluidelor uşoare în repaus pe suprafeŃe curbe

închise

łinând cont că Syoz = Szox = Sxoy = 0 rezultă că:

Fp x = Fp y = Fpz = 0 (2.49)
AcŃiunea fluidului nu este totuşi nulă, el dezvoltând tensiuni
unitare în peretele solid al rezervoarelor. Acest calcul este necesar
pentru dimensionarea rezervoarelor.

AplicaŃie
Cazul unui rezervor cilindric circular, de diametru D şi lungime
L, care conŃine fluid uşor la presiunea relativă constantă p, figura 2.14.
Se cere să se dimensioneze peretele cilindric /14/.
Rezolvare:
y x

z O
D

δ
Fig. 2.14. AcŃiunea fluidelor uşoare asupra rezervoarelor cilindrice

Se consideră un plan meridian care secŃionează rezervorul dat.

Se obŃin proiecŃiile Szox = D⋅L; Syoz = Sxoy = 0, respectiv forŃele:
Fpy = p⋅D⋅L Fpx = Fpz = 0
Se consideră tensiunea unitară admisibilă pentru peretele σa, forŃa
de reacŃiune în secŃiunea peretelui este 2σ a ⋅ δ ⋅ L.
Egalând expresiile celor două forŃe:
pDL = 2σ a ⋅ δ ⋅ L
EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 45

p⋅D
de unde rezultă: δ =
2 ⋅σ a
care este cunoscuta formulă de dimensionare a cazanelor cilindrice.

b) AcŃiunea fluidelor grele în repaus pe suprafeŃe curbe închise

Se consideră o suprafaŃă curbă închisă aflată în fluid şi un sistem

de referinŃă cu planul x0y situat pe suprafaŃa liberă, figura 2.15.

0 x

y Fpl
C

A B

D Fpll
z

Fig. 2.15. AcŃiunea fluidelor grele asupra suprafeŃelor curbe închise

łinând cont de faptul că proiecŃiile suprafeŃei curbe sunt nule, rezultă:

F px = F p y = 0
Pentru determinarea forŃei Fpz se consideră suprafaŃa dată secŃionată de
un plan paralel cu xOy şi formată astfel din două suprafeŃe deschise
ACB şi BDA. ForŃa de presiune pe porŃiunea superioară este îndreptată
în jos Fpl , respectiv pe porŃiunea inferioară în sus, Fpll .
Fp z = Fpl − Fpll = γ ⋅ V ACB
cil
− γ ⋅ V ADB
cil
= −γ ⋅ V ; Fp z = −γ ⋅ V ⋅ k (2.50)
Această forŃă trece prin centrul de greutate al volumului V.
Un corp scufundat într-un lichid este supus unei forŃe verticale
portante egală cu greutatea volumului de lichid dezlocuit de corp şi
trece prin centrul de greutate al volumului conform principiului lui
Arhimede.
Trebuie făcută remarca că această forŃă este o forŃă de suprafaŃă
(de presiune) şi este exprimată prin produsul dintre γlichid şi volum; nu
este o forŃă masică.
Principiul lui Arhimede este valabil şi pentru gaze, dar datorită
greutăŃii specifice mici a gazelor este sesizată doar la corpuri solide cu
greutăŃi specifice mici cum ar fi dirijabilele.
ForŃa portantă poate fi determinată şi direct integrând forŃele de
presiune pe suprafaŃa închisă S:
46 Mecanica fluidelor

Fp = − ∫ pn d S = − ∫ gradp d V (2.51)
S V

Ştiind că p = γ⋅z + po, de unde gradp = γ ⋅ k

şi rezultă:
Fp = −γ ⋅ k ∫ d V = −γ ⋅ V ⋅ k (2.52)
V
Principiul lui Arhimede rămâne valabil şi pentru corpuri parŃial
scufundate în fluid, figura 2.16.

Sll

0 S0
x

Sl
y
z

Fig. 2.16. Corp parŃial scufundat în lichid

SuprafaŃa este închisă S = S’ + S’’, So fiind aria delimitată de corp din

suprafaŃa liberă a lichidului. Pe cele două suprafeŃe S’ şi S’’ acŃionează
presiunile p = po + γ⋅z, respectiv po.
Fp = − ∫ n ( po + γ z ) d S − ∫ n po d S = − ∫ n po d S − γ ∫ z ⋅ n d S (2.53)
Sl S ll S Sl

Integrala ∫ np
S
o d S este nulă. Pe suprafaŃa liberă a lichidului z = 0, deci

şi pe So.
Se poate aduna la Fp termenul ∫ z⋅n dS
So
şi se obŃine:

Fp = −γ ∫ z ⋅ n d S = −γ ∫ gradz d V = −γ ⋅ V o ⋅k (2.54)
S l + So Vo

unde Vo este volumul de lichid dezlocuit de corp numit şi volum de

carenă.
Principiul lui Arhimede poate fi stabilit şi pentru un corp
scufundat în două lichide imiscibile, figura 2.17 cu greutăŃi specifice
γ 1 < γ 2 , în repaus.
Presiunea în lichidul cu γ1, pentru z < h este:
p1 (z ) = po + γ 1 ⋅ z (2.55)
Presiunea în lichidul cu γ2, pentru z > h este:
EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 47

p 2 ( z ) = po + γ 1h + γ 2 ( z − h ) (2.56)
0 x
S’ γ1 < γ2
h l
V
y
S0
ll
V
γ2
S’’
z
Fig. 2.17. AcŃiunea fluidelor grele asupra suprafeŃelor curbe închise

Pentru suprafaŃa de separaŃie (z = h) cele două presiuni sunt egale

p1(h) = p2(h).
Rezultanta forŃelor de presiune ce acŃionează asupra corpului este:
Fp = −∫ n ⋅ p1 d S − ∫ n ⋅ p2 d S = − po ∫ n d S −γ 1 ∫ n ⋅ z d S − po ∫ n d S −
Sl S ll Sl Sl Sll

− ∫ n[γ 1h −γ 2 (z − h)]d S
S ll

Se adună şi se scade forŃa γ 1hS o şi rezultă:

Fp = −γ 1 ∫ n ⋅zdS − ∫ n [γ h − γ (z − h )]d S
1 2 (2.57)
S l + So S ll + So

Deci forŃa portantă este suma forŃelor portante parŃiale şi are modulul
egal cu suma greutăŃilor volumelor de lichid dezlocuite.
Dacă volumele V’ şi V’’ au centrele de greutate G’ şi G’’, forŃa
portantă trece printr-un punct G situat pe dreapta G’G’’ între segmente
fiind stabilită relaŃia:
G 'G Fpz γ 2V2
= = (2.58)
G ''G Fp1 γ 1V1
Rezultatul se poate extinde pentru mai multe lichide imiscibile.

2.7. Plutirea corpurilor

Asupra unui corp cufundat într-un lichid acŃionează forŃa de

greutate: Fg = γm⋅V , unde γm este greutatea specifică a corpului şi forŃa
portantă γ⋅Vc, unde γ este greutatea specifică a lichidului şi Vc volumul
de carenă (volumul de lichid dezlocuit).
Dacă γm > γ, corpul se scufundă, deoarece Fg > Fp. Dacă γm = γ
corpul rămâne în echilibru indiferent, ceea ce corespunde plutirii
scufundate (plutire submarină).
Cazul cel mai important este acela când γm < γ, deci Fg = Fp, când
48 Mecanica fluidelor

corpul pluteşte la suprafaŃa lichidului şi creează un volum de carenă,

Vc = V.
Rezultă:
γmV = γVc (2.59)
RelaŃia (2.59) reprezintă condiŃia necesară şi suficientă pentru
asigurarea plutirii. Un astfel de corp liber scufundat parŃial în lichid se
numeşte plutitor.
Dacă un vas are anumite încărcări acestora le corespunde mai
multe carene (porŃiunea din corp care este scufundată şi creează
volumul de carenă) cuprinse între carena minimă pentru vasul gol şi
carena maximă corespunzătoare vasului încărcat la limită şi implicit
mai multe valori pentru pescaj. Centrul de greutate C al volumului de
carenă, în care se aplică forŃa portantă se numeşte centru de carenă.
Pentru diferite înclinări ale plutitorului, la această greutate Fg carenele
au acelaşi volum, conform condiŃiei de echilibru, formele lor fiind în
general diferite (cu excepŃia plutitorului omogen sferic) însă poziŃia
centrului de carenă se schimbă.
Cele două forŃe care echilibrează un plutitor în poziŃia normală de
plutire au acelaşi suport. În cazul unei înclinări provocate de perturbaŃii
exterioare poziŃia centrului de carenă se modifică, din C se mută în C’,
figura 2.16, a. Cele două forŃe nu au acelaşi suport şi formează un cuplu
de forŃe, care tinde să readucă plutitorul în poziŃia normală, deci
plutirea este stabilă. În aplicaŃiile plutirii corpurilor se pune în general
problema căutării condiŃiilor necesare pentru o plutire stabilă în cazul
unor perturbaŃii care nu depăşesc anumite limite.
Se defineşte planul de plutire planul suprafeŃei libere a lichidului,
iar linia de plutire curba de intersecŃie a plutitorului cu planul de
plutire. Aria figurii plane mărginită de linia de plutire se numeşte arie
de plutire.
Raportăm plutitorul la un sistem de axe astfel încât planul xOy să
conŃină centrul de greutate G şi centrul de carenă C, corespunzător
poziŃiei normale de plutire, axa Oz unind punctele C şi G. Axa Oz este
axă de plutire şi este solidară cu plutitorul.
Axa Oy este de obicei axă longitudinală a plutitorului şi se
numeşte axă de înclinaŃie. Adâncimea maximă a plutitorului sub linia
de plutire se numeşte pescaj (h), figura 2.18, b.
Vericala forŃei portante care trece prin centrul de carenă
corespunzător punctului înclinat C’ intersectează axa de plutire în
punctul M numit şi metacentru. Când plutitorul tinde să revină în
poziŃia verticală, metacentrul tinde către un metacentru principal Mo.
EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 49

z
y

F M
F
G
F x
C C h G δ
’
C
a F b

Fig. 2.18. Plutirea corpurilor

a. plutitor înclinat; b. plutitor în poziŃia de echilibru

PoziŃia metacentrului faŃă de centrul de greutate al plutitorului depinde

de echilibrul plutirii.
Echilibrul este stabil atunci când metacentrul se află deasupra
centrului de greutate, GM > 0.
Echilibrul este instabil atunci când metacentrul se află sub centrul
de greutate, GM < 0.
Echilibrul este indiferent atunci când M coincide cu G, GM = 0.
DistanŃa dintre punctul metacentric M şi centrul de carenă, pentru
poziŃia verticală al plutitorului poate fi determinată conform teoremei
metacentrului cu relaŃia:
I yg
CM = (2.60)
Vc
unde I yg este momentul de inerŃie al ariei de plutire calculat faŃă de axa
de înclinaŃie Oy, care trece prin centrul de greutate al ariei de plutire.
CondiŃia de stabilitate a plutirii, poate fi scrisă şi altfel:
GM > 0 sau CM – CG > 0
g
Iy
Rezultă − CG > 0 (2.61)
Vc

AplicaŃii

2.1. Să se găsească înălŃimea maximă a unui ponton de lemn de

formă prismatică cu baza un pătrat cu latura l, astfel încât să se asigure
o plutire stabilă. Calculul numeric: l = 3 m şi densitatea lemnului este ρ
= 0,75 kg/dm3, figura 2.19 /11/.
Rezolvare:
50 Mecanica fluidelor

Se calculează elementele care intervin în condiŃia de stabilitate:

I yg
− CG > 0
Vc
în care pentru cazul (corp paralelipipedic) studiat rezultă următoarele
relaŃii de calcul:
l4 z h
I yg = ; Vc = l 2 h; CG = −
12 2 2
unde h poate fi determinat din condiŃia ca forŃa de greutate să fie egală
cu forŃa arhimedică:

γ1
G
z
h
C
γ
l

Fig. 2.19. Plutitor prismatic

γ1
FG = Fp γ 1 ⋅ l 2 z = γ 2 ⋅ l 2h h= z
γ
CondiŃia de stabilitate devine:
l2
12 − z 1 − γ 1  > 0 sau: γ z  γ1  z
⋅ 1 −  ⋅ > 0
l 2 h 2  γ  12γ 1 2  γ  2
Rezultă că GM se anulează pentru:
2
z1, 2 = ±
γ1  γ1 
6 1 − 
γ  γ 
2 4
de unde: z max = = 2 m.
0,75  0,75  3
6 1 − 
1  1 
2.2. Un ponton paralelipipedic are lungimea 4 m şi lăŃimea 2 m.
Pescajul pontonului neîncărcat este  2 m. Să se determine
greutatea Q a încărcăturii căreia îi corespunde pescajul  0,5 m şi să
EcuaŃiile generale ale staticii fluidelor 51

se studieze stabilitatea echilibrului. Centrul de greutate G al pontonului

încărcat se află la distanŃa ! 0,4 m faŃă de baza pontonului.
Rezolvare:
Greutatea proprie a pontonului este egală cu forŃa portantă a
apei corespunzătoare pescajului h0:
#  · $ · % · 
# 9,81 · 10) · 4 · 2 · 0.2 15696 ,
ForŃa portantă corespunzătoare pescajului h este:
-  · $ · % ·  9,81 · 10) · 4 · 2 · 0.5 39240 ,
Pentru echilibrul pontonului încărcat este necesar ca:
P = Fg + Q
de unde:
/ -  # 39240  15696 23544 ,
I gy
CondiŃia de stabilitate a plutirii este − CG > 0
Vc
După înlocuire se obŃine:
1 $% )
0# %4 24
12 0,66 5
23 $% 12 12 · 0,5
8
67 ′  4 0,15
DiferenŃa este pozitivă de unde rezultă că plutirea este stabilă.

2.3. Să se stabilească dacă cilindrul cu pereŃi groşi din figura 2.20 se

află în stare de plutire stabilă /11/.
Rezolvare:
re ri
Momentul de inerŃie al
ariei de plutire este obŃinut cu
relaŃia:
9
01  :;  <;  h1
4 G
iar volumul de carenă:
23 9 · 4  :4  <4 
Raza metacentrică este:
9 ; C
01  :  <;  h2
4
23 9 · 4  :4  <4 
:4 = <4
Fig. 2.20.
44
52 Mecanica fluidelor

DistanŃa GC dintre centrul de greutate al plutitorului şi centrul de

carenă (excentricitatea plutitorului) este:
8? @8A 8A 8?
> 76 
4 4 4
PoziŃia de plutire considerată este stabilă dacă este îndeplinită
inegalitatea:
BCA @BDA 8?
E>
;8A 4
sau
:4 = <4 E 2F 4 .