Familia este o formă socială de bază, realizată prin căsătorie sau concubinaj

neformal, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii

necăsătoriți
Originea latină a termenului este familia care provine de la „famulus - sclav de
casă”, înțelesul cuvântului s-a schimbat în decursul timpului. In trecut familia
era proprietatea bărbatului (pater familias), ca soția, copiii, sclavii, sclavii
eliberați și tot avutul, nefiind de fapt între ei relații familiale ci era considerată
o proprietate subordonată, astfel tatăl nefiind numit pater ci genitor.

Forme de familie
O formă de familie care a apărut în istorie a fost familia matriarhală (capul familiei fiind
mama) sau mai târziu patriarhală (capul familiei fiind tatăl).

În cultura occidentală se subînțelege sub termenul de familie o pereche căsătorită compusă din
tată și mamă care au copii, o familie cu copii fiind modelul ideal al unei familii în societate.

Există și altă clasificare tipologică a familiei, respectiv familiile monogame (doar două
persoane sunt căsătorite), formă larg acceptată în prezent, și familiile poligame (îndeosebi un
singur barbat căsătorit cu mai multe femei).

Forme moderne de familie au apărut ca perechi necăsătorite care sunt considerați parteneri cu
sau fără copii proprii sau adoptați.

In decursul istoriei s-a diferențiat în Europa termenul de „familie mare” unde pot trăi
împreună mai multe generații, sau de „familie mică” cu un număr de membri de familie mai
restrâns.

Familia nucleară (numită si familie simplă) este acea familie compusă din soț, soție
împreună cu copiii minori care locuiesc și se gospodăresc împreună. Acesta combinație este
considerată unitatea minimală de organizare socială, ea reprezentand nucleul tuturor celorlalte
forme de structuri familiale.

Familia extinsă (numită și familie lărgită sau familie compusă) cuprinde pe lângă nucleul
familial și alte rude sau alte generații. Ea include suplimentar față de copii și părinții acestora,
bunicii copiilor (părinții celor doi părinți), unchii și mătușile copiilor (adică fratii și surorile
părinților împreună cu soții și soțiile lor), verii primari (fii și ficele unchilor și mătușilor
copiilor) dar uneori chiar și străbunicii copiilor (părinții bunicilor). De regula, într-o familie
extinsă traiesc și se gospodaresc împreună trei generații: copiii, parintii, și bunicii.

Familie monoparentală

celibatul

Articol principal: Familie monoparentală.

Familia monoparentală este acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unul dintre
părinți. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a divorțului, a separării părinților, a decesului
unuia dintre părinți, a înfierii de către un adult a unui minor sau ca urmare a deciziei unei
femei de a da naștere unui copil fără a fi căsătorită sau fără a locui cu un bărbat.

Familia are un rol important în societate, îndeplinind mai multe funcții. Principalele
funcții ale familiei sunt: economică, de socializare, de solidaritate și sexual-
reproductivă. 
 Funcția economică joacă un rol important prin asigurarea resurselor
materiale, financiare, necesare existenței familiei. O dată îndeplinită
corespunzător, funcția economică dă libertatea familiei de a se
concentra și a îndeplini și celelalte funcții. Această funcție este
realizată de cei doi soți prin aducerea veniturilor în urma exercitării
unor profesii, prin procurarea și producerea hranei, a obiectelor de
îmbrăcăminte prin transmiterea profesiei și/sau susținerea copiilor în
alegerea profesiei. 

-Functiade status –asigura copiilor o poziție legitimă în societatea

existentă,
     Funcția de socializare este tradusă ca fiind funcția de educare în
scopul asimilării de către copii, dar și de ceilalți membri ai familiei, a
atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor de comportament
caracteristice unui anumit grup social. Rolul funcției de socializare
este de a integra în societate persoana(copilul), prin educația făcută la
toate nivelele cum ar fi: material, fizic, psihologic, moral și spiritual.
Această funcție are grade diferite de manifestare, de la o familie la alta
în funcție de preocuparea într-o mare sau mai mică măsură privind
educarea membriilor săi.
    Funcția de solidaritate (protectiva) constă în asigurarea unității și
stabilității familiei, implicând manifestarea sentimentelor de afecțiune,
de respect, de apartenență la grupul familial, a încrederii membrilor
unii în alții, a dezvoltării intimității, a ajutorării și susținerii reciproce
de-a lungul timpului. Această funcție are un grad din ce în ce mai slab
de manifestare în zilele noastre, fapt dovedit prin creșterea
ratei divorțurilor, a înmulțirii relațiilor de concubinaj, a celibatarilor și a
familiilor monoparentala. 
     Funcția sexual-reproductivă contribuie la are în vedere satisfacerea
sexuală reciprocă a celor doi soți și a ducerea pe lume a copiilor. Cele
două componente ale acestei funcții sunt tratate diferit în funcție de
familie punându-se accentul fie pe împlinirea sexuală în unele familii,
în timp ce în alte familii se acordă o importanță deosebită aducerii pe
lume a copiilor. Realizarea acestei funcții depinde și de factori cum ar
fi gradul de cultură, avut de cei doi parteneri, gradul și tipul de
educație primit de influențele religioase, de dorința și caracteristicile
fizice și psihologice ale celor doi soți. S-a constatat că în zilele
noastre, în societățile mai avansate economic, cuplurile și familiile
tind să pună accent din ce în ce mai mult pe împlinirea afectiv-sexuală
în detrimentul celei reproductive.