Baltagul.

Miorita
Asemanari si deosebiri
ASEMANARI.

O prima asemanare intre romanul “Baltagul’ si balada “Miorita” este aceea ca ambele opere
sunt epice, adica autorul isi exprima ideile si sentimentele prin intermediul actiunilor si
personajelor, iar naratiunea respecta momentele subiectului. Atat in creatia populara, cat si in
roman, se impletesc cele trei modalitati de expunere.
Sursa de inspiratiei a romanului este marturisita de motto-ul “Stapane, stapane/Mai cheama
s-un cane”, versuri apartinand baladei populare. Asemanarile dintre cele doua creatii au ca punct
comun tonul baladei.
O alta asemanare intre cele doua opere ar fi aceea ca o serie de motive din “Miorita” se
regasesc si in romanul sadovenian, caci in “Baltagul” se impletesc patru din cele sase motive
literare ale baladei: motivul transhumantei, motivul complotului, motivul animalului credicios si
motivul maicutei batrane.
Motivul transhumantei este ilustrat in roman prin plasarea actiunii – “Pe-un picior de plai”
– intre munti si vai si prin obiceiul ciobanilor care primavara urcau turmele la pasune in munti, iar
toamna le coborau la campie, ducandu-le la iernat in baltile Jijiei. In balada, motivul transhumantei
este ilustrat in secventa – “vin in cale/ Se cobor la vale” – ce indica transmutarea oilor de la munte
la ses si invers, in functie de anotimp, la fel ca in “Baltagul”.
Cifra mitica “trei”; trei ciobani, trei sute de oi, trei turme, motiv intalnit in balada populara
se regaseste intocmai si in romanul lui Sadoveanu.
Motivul complotului. Atat in balada “Miorita”, cat si in romanul “Baltagul”, complotul este
pus la cale din acelasi josnic sentiment uman: invidia. Cei doi tovarasi de drum ai lui Lipan il
omoara pentru a-i lua turmele, pentru bogatia lui materiala si sufleteasca; caci Lipan era un om
vesel, ii placea sa petreaca cu prietenii lui, era darnic; “Scuipa cate un galben intre lautari” si platea
intotdeauna el crasmarului. In balada, motivul complotului este ilustrat prin antiteza dintre cadrul
natural feeric, senin – “picior de plai”, “gura de rai” – si invidia, ciobanii meschini care pun la cale
crima – “ca sa mi-l omoare”, la fel ca in roman.
Motivul animalului credincios impleteste in roman o situatie des intalnita in literatura
populara: animalul credincios. Oaia din balada “Miorita” este reprezentata in roman de cainele
Lupu, animalul credincios care incearca sa-si apere stapanul de lovitura de baltag si care nu are
liniste pana ce nu va gasi osemintele lui Lipan si nu-si va fi razbunat stapanul. Aceeasi afectiune
sufleteasca dintre animalul credincios si stapan intalnita in balada si exprimata prin nelinistea
mioarei la aflarea complotului si o serie de diminutive mangaietoare – “draguta mioara”,
“bolnavioara” – cu care ciobanul i se adreseaza se regaseste si in gestul lui Nechifor, povestit de un
crasmar:”Mi-a cerut o bucata de paine si-a hranit el cu mana lui un cane pe care-l avea”. De
asemenea, in “Miorita”, motivul mioarei nazdravane este dat de un element fabulos, personificarea
oitei, care, nelinistita si infricosata de cele auzite, isi previne stapanul.
Motivul maicutei batrane din balada populara este inlocuit in romanul lui Sadoveanu cu
nevasta oierului, Vitoria. Prin actiunile acesteia, romanul continua naratiunea baladei. maicuta isi
cauta cu disperare fiul disparut, dar nu finalizeaza cautarile, in roman, insa, Vitoria isi gaseste sotul.
In balada, motivul maicutei batrane este construit prin protestul mamei pentru moartea
prematura si nedreapta a fiului ei. Cele doua portrete, al maicutei batrane si al ciobanasului
amplifica dramatismul prin individualizarea suferintei.
O alta asemanare dintre cele doua opere o constituie momentul zilei ales de ucigasi pentru a
infaptui crima: “la apus de soare”. Pentru Nechifor, care nu se temea de nimic, noaptea nu era
infricosatoare – “se bucura sa umble noaptea, pe luna. De oameni rai spunea ca nu-i pasa, are pentru
dansii pistoale incarcate in desagi”.
Ignorand credinta in lumina soarelui, pe care Vitoria o respecta, calatorind noaptea, Nechifor
nu respecta randuiala sfanta a lucrurilor si de aceea va fi ucis la caderea serii, moment in care a fost
ucis si ciobanasul din balada.
Scriitorul aminteste tangential cu actiunile eroinei, motivul nuntii, cand la Cruci, Vitoria se
inchina in sanatatea mirelui si a miresei.
Ritualul inmormantarii, cu preoti, lumanari, descris de Sadoveanu, este amintit si in alegoria
moarte – nunta, din balada “Miorita”. Motivul alegoriei moarte – nunta din creatia populara are
puternica incarcatura lirica, prin cateva semnificatii profund mitologice si filozofice. Intre
obiceiurile populare se inscrie si acela ca mortilor tineri necasatoriti li se organizeaza
inmormantarea ca un ritual de nunta – “sa le spui curat/ Ca m-am insurat”.
O alta asemanare intre cele doua opere literare se desprinde din portretul baciului modovean
si al lui Nechifor; amandoi aveau ochii negri, parul negru si mustata.

DEOSEBIRI.

O prima deosebire dintre balada “Miorita” si romanul “Baltagul” este aceea ca cea dintai
face parte din genul epic in versuri, iar cea de-a doua face parte din genul epic in proza, ca urmare
structura celor doua opere este diferita. Romanul are o intindere mare, structurat in 16 capitole, pe
cand balada este mai restransa ca intindere, formata din 123 de versuri.
Creatia populara se deschide cu o expozitiune scurta, evocand o atmosfera senina,
echilibrata, iar echilibrul este sugerat de repetia cifrei trei. Romanul are o expozitiune larga,
intamplarile se petrec intr-o atmosfera trista, incordata de asteptare si de gandurile negre ale
Vitoriei.
Titlul baladei, exprimat printr-un diminutiv mangaietor, numeste animalul credincios, pe
cand titlul romanului, exprimat prin substantivul “baltag”, cu sonoritate grava, numeste arma
crimei.
Tema baladei o constituie comuniunea om-natura, iar cea a romanului o constituie evocarea
satului romanesc de munte.
Aceste doua opere literare, “Baltagul” si “Miorita”, sunt la fel de cunoscute, au foarte multe
elemente asemanatoare din punct de vedere al structurii si al continutului, dar si cateva deosebiri.