Bilet 1

1. România: așezare geografică, limite, vecini și suprafață

2. Uniunea Europeană: caractere generale
3. Evaluarea

1. În cadrul continentului european România se află în partea sud -estică a Europei

Centrale, la distanţe aproximativ egale faţă de Oceanul Arctic (2800 km), Oceanul Atlantic
(2700 km) şi Munţii Urali (2600 km) şi la 1050 km faţă de Marea Mediterană, limitele
nordice, vestice, estice şi respectiv sudice ale Europei.
AŞEZAREA GEOGRAFICĂ propriu-zisă vizează elementele majore
ale cadrului natural, precum şi cele legate de evoluţia societăţii umane
de-a lungul timpului.
Munţii Carpaţi, Dunărea şi Marea Neagră sunt cele trei
elemente care definesc poziţia geografică a României şi care i-au
atribuit României denumirea de ţară carpatică, dunăreana şi pontică.
LIMITE:
Graniţa cu Republica Moldova este formată de râul Prut. In
continuarea graniţei de est, Dunărea, braţul Chilia şi graniţa maritimă
separă România de Ucraina.
Graniţa de nord, cu Ucraina este în cea mai mare parte o
graniţă terestră. Aceeaşi caracteristică are şi graniţa de NV cu
Ungaria.
Graniţa de SV cu Serbia-Muntenegru este formată din două
sectoare (aproximativ egale): unul terestru şi celălalt fluvial (Dunărea).
Graniţa cu Bulgaria este prioritar fluvială, dar există şi un sector
terestru şi unul maritim.

VECINII ROMÂNIEI SUNT: Republica Moldova şi Ucraina (E),

Marea Neagră (SE), Bulgaria (S), Serbia-Muntenegru (SV), Ungaria
(NV), Ucraina (N).

SUPRAFAȚĂ
În spaţiul delimitat de graniţele sale naturale şi convenţionale
România are o suprafaţă de 238 391 kmp. Din acest punct de vedere
ţara noastră ocupă locul 12 în cadrul Europei şi locul 80 la nivel
mondial.
Caracteristicile generale ale teritoriului de stat sunt:
- unitatea reliefului;
- reţeaua hidrografică;
- complementaritatea zonelor

2 . CARACTERE GEOGRAFICE ALE EUROPEI

Continentul european este situat în întregime în Emisfera Nordică a Globului, fiind limitat de
Oceanul Arctic (N), Marea Mediterană (S), Oceanul Atlantic (V) şi Munţii Ural (E).

Pe latitudine se întinde pe o lungime de aproape 4 000 km, iar distanţa dintre Oceanul Atlantic
şi Munţii Ural este de aproximativ 6 000 km. Continentul are o suprafaţă de 9 200 000 km2 ,
iar dacă se adaugă şi insulele care-i aparţin se ajunge la 9 907 000 km2.

3. EVALUAREA este o componentă importantă a procesului educaţional. Prin

intermediul evaluării, în funcţie de rezultatele obţinute, se determină măsura în care au fost
atinse obiectivele stabilite. Scopul evaluării este perfecţionarea procesului educaţional.

Evaluarea este un însoţitor aproape permanent al procesului de predare-învăţare, avînd, după

părerea unor specialişti, o pondere de circa 40% în cadrul procesului educaţional.iectivele
stabilite. Scopul evaluării este perfecţionarea procesului educaţional.

 Măsurarea - demers evaluativ cantitativ, care constă în atribuirea de simboluri (cifre,

litere, calificative) unor elemente care constituie obiectul măsurării (subiecți, caracteristici,
însuşiri). Obiectul măsurării trebuie definit în mod clar prin comportamente sau caracteristici
observabile.

Exactitatea măsurării este în funcție de:

• calitatea instrumentelor utilizate (probe, teste etc.);

• gradul de adecvare a acestora în raport cu specificul fenomenelor măsurate;

• capacitatea evaluatorului de a exprima cu ajutorul numerelor ceea ce este caracteristic

• fenomenelor vizate.

 Aprecierea acestor rezultate pe baza raportării lor la un sistem de valori, a unor criterii
unitare ; (bareme de corectare şi notare, descriptori de performanţă, etc.), emiţându-se o
judecată de valoare. Calitatea aprecierii este dependentă în mare măsură de experiența şi
trăsăturile personalității evaluatorului, de gradul de pregătire docimologică a acestuia.

 Formularea concluziilor și adoptarea deciziilor educaționale adecvate în urma

interpretării rezultatelor obținute. Decizia prelungeşte actul aprecierii într-o notă,
caracterizare, hotărâre, recomandare şi vizează măsuri de îmbunătățire a activității în etapele
următoare.
 Bilet 2
1. Unitățile administrativ-teritoriale ale României
2. Europa: așezare geografică, limite, vecini și suprafață
3. Metode didactice moderne

ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A UNUI STAT

REPREZINTĂ o pârghie importantă în politica de dezvoltare a ţării respective în profil
teritorial. Ea permite o repartizare a fondurilor materiale în funcţie de
cerinţe şi de caracteristicile fiecărei unităţi, dar în acelaşi timp trebuie
să constituie un element favorabil pentru buna gestionare a resurselor
materiale şi umane care există pe plan regional şi local.

În anul 2003 (la 31 decembrie), potrivit datelor statistice oficiale,

existau 41 de judeţe şi Municipiul Bucureşti (cu rang de judeţ), 276 de
oraşe din care 103 municipii, 2727 comune şi 13 042 sate.

COMUNA Constituie unitatea administrativă de bază fiind formată

din unul sau mai multe sate. Din datele oferite de ultimul recensământ
al populaţiei din 2002 rezultă că numărul comunelor pe fiecare judeţ
varia între 34 (jud.Covasna) şi 94 (Jud. Dolj şi Olt).

După cum se constată din figura 6 judeţele care au cel mai mic
număr de comune sunt situate în zona jumătăţii de est a Câmpiei
Române, precum şi cele caracterizate prin prezenţa unor întinse
suprafeţe acvatice (Tulcea) sau cele predominate de zone montane
(Harghita, Covasna, Braşov).

ORAŞUL constituie cea de-a doua unitate administrativă de bază.

La fel ca şi în cazul satelor reşedinţă de comună există şi pentru oraşe
o serie de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească pentru a avea
acest statut. Condiţiile se referă la numărul de locuitori, ocupaţiile
acestora şi dotările minimale sociale, culturale, edilitare pe care
trebuie să le posede atât un sat reşedinţă de comună cât şi un oraş,
pentru a satisface necesităţile populaţiei proprii, dar şi a unei populaţii
din raza sa administrativă sau de influenţă. Aceste condiţii sunt parte
integrantă a Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN),
Secţiunea Reţele de localităţi.

2. EUROPA: AȘEZARE GEOGRAFICĂ,

Continentul european este situat în întregime în Emisfera Nordică a Globului, fiind limitat de Oceanul
Arctic (N), Marea Mediterană (S), Oceanul Atlantic (V) şi Munţii Ural (E). Pe latitudine se întinde pe
o lungime de aproape 4 000 km, iar distanţa dintre Oceanul Atlantic şi Munţii Ural este de aproximativ
6 000 km. Continentul are o suprafaţă de 9 200 000 km2 , iar dacă se adaugă şi insulele care-i aparţin
se ajunge la 9 907 000 km2 .

Relieful este variat, cu altitudini cuprinse între 4 810 m (Vf. Mont Blanc din Munţii Alpi) şi valori
aflate sub nivelul mării (Câmpia Caspicei sau zonele litorale ale Olandei). Există o fragmentare destul
de accentuată a reliefului, dat fiind faptul că atât unităţile montane, cât şi cele de câmpie nu sunt
omogene. Formele majore de relief corespund structurilor geologice. Astfel în jumătatea de nord şi de
est predomină unităţile de câmpie: - Câmpia germano-polonă (în nordul Germaniei şi Poloniei), -
Câmpia Europei de Est (cu extinderea cea mai mare în partea europeană a Rusiei, precum şi a ţărilor
desprinse din fosta Uniune Sovietică) şi - Câmpia cristalină baltică (ce ocupă o bună parte din Suedia
şi Finlanda).
Munţii vechi cu altitudini reduse, la nivel de dealuri şi podişuri, şi cu depresiuni intercalate sunt
reprezentaţi de: - Alpii Scandinaviei – situaţi în Norvegia; - Munţii Penini din Marea Britanie, la care
se adaugă şi celelalte unităţi de relief din această ţară; - Masivul Central Francez, Munţii Vosgi,
Podişul Cehiei, Pod. Malo Polska şi Pod.Dobrogei de Nord, ca unităţi principale ale fostului lanţ al
Munţilor Hercinici; - Lanţul alpino-carpatic format din Munţii Pirinei, Alpi şi Carpaţi; - Munţi tineri
cu intercalaţii de munţi vechi care fac parte tot din sistemul alpin: Messeta Spaniolă, Munţii Apenini
din Italia, Munţii Balcani (din Bulgaria), Alpii Dinarici (din fostul spaţiu iugoslav). La limita de est a
Europei se află, aşa după cum s-a precizat Munţii Ural, iar între Marea Neagră şi Marea Caspică
Munţii Caucaz, care fac parte din lanţul munţilor tineri alături de Alpi, Carpaţi, Balcani, şi Himalaya.

3. METODE DIDACTICE MODERNE

met. de data mai recenta sau moderne - problematizarea
- expunerea insotita de mijloace tehnice
- modelarea
- algoritmizarea

- instruirea programata
 9. Problematizarea

# denumita si predare prin rezolvare de probleme sau, mai precis, predare prin rezolvare productiva de
probleme.
# o metoda didactica ce consta din punerea in fata elevului a unor dificultati create in mod
deliberat in depasirea carora, prin efort propriu. elevul invata ceva nou.
# tipuri de situatii problematice :
a) cand exista un dezacord intre vechile cunostinte ale elevului si cerintele impuse de rezolvarea unei
noi situatii;
b) cand elevul trebuie sa aleaga dintr-un lant sau sistem de cunostinte, chiar incomplete, numai pe cele
necesare in rezolvarea unei situatii date, urmand sa completeze datele necunoscute;
c) cand elevul este pus in fata unei contradictii intre modul de rezolvare posibil din punct de vedere
teoretic si dificultatea de aplicare a lui in practica;
d) cand elevul este solicitat sa sesizeze dinamica miscarii chiar intr-o schema aparent statica
e) cand elevului i se cere sa aplice, in conditii noi, cunostintele anterior asimilate.
# favorizeaza aspectul formativ al invatamantului (elevul participa efectiv si sustinut si isi dezvolta
interesele de cunoastere)
# cerinte :
 existenta unui fond aperceptiv suficient al elevului ;
 dozarea dificultatilor intr-o anumita gradatie;
 alegerea celui mai potrivit moment de plasare a problemei in lectie;
 existenta unui interes real pentru rezolvarea problemei;
 asigurarea unei relative omogenitati a clasei, la nivelul superior;
 un efectiv nu prea mare in fiecare clasa de elevi;
 evitarea supraincarcarii programelor scolare.

1.Expunerea didactica

#consta din prezentarea verbala monologata a unui volum de informatie, de catre educator catre
educati, in concordanta cu prevederile programei si cu cerintele didactice ale comunicarii
#metoda de predare traditionala, verbala, expozitiva
#poate imbraca mai multe variante(in functie de varsta elevilor si de experienta lor de viata):
-povestirea - prezentarea informatiei sub forma descriptiva sau narativa, respectand
ordonarea in timp sau in spatiu a obiectelor, fenomenelor, evenimentelor.
-explicatia - forma de expunere in care predomina argumentarea rationala, facandu-si loc
deja problemele de lamurit, teoremele, regulile, legile stiintifice.
-prelegerea scolara - forma de expunere in cadrul careia informatia este prezentata ca o
succesiune de idei, teorii, interpretari de fapte separate, in scopul unificarii lor intr-un tot.
#are un rol important deoarece pe de o parte, scurteaza timpul insusirii de catre elevi a culturii
multimilenare a omenirii, ceea ce prin metode bazate pe descoperire ar fi mult mai dificil; pe de alta parte, ea
constituie o ocazie permanenta pentru educator de a oferi educatului un model de ordonare, inchegare,
argumentare, sistematizare a informatiei din diverse domenii.
#trebuie sa respecte un minimum de cerinte:
- continuturile prezentate - autentice si convingatoare, ceea ce implica pregatirea anticipata
temeinica a expunerii.
- sa fie respectate limitele si obiectivele programei: nici prezentarea simplista a
continuturilor, nici incarcarea excesiva cu elemente care nu au legatura cu lectia, nu sunt procedee normale.
- volumul de informatie sa fie rezonabil, in raport cu varsta si cu experienta de invatare a
copiilor.
- stringenta logica si succesiune logica : expunerea sa aiba o idee centrala, din care decurg
cateva idei principale; la randul lor, acestea trebuie sa fie explicate si sustinute prin idei de amanunt si exemple,
respectiv ideile sa decurga unele din altele.
- exemplele ilustrative sa fie doar in cantitate suficienta
- in cazul povestirii,o cerinta aparte - caracterul plastic, emotional, sugestiv al expunerii,
aceasta fiind sprijinita chiar pe elemente dramatice, mimica, gestica.
- exprimarea : limbaj si stilul adecvat nivelului auditoriului ; claritate logica si corectitudine
gramaticala.
- mentinerea unui ritm optim (aproximativ 60-70 cuvinte pe minut)
 8. Modelarea didactica

# metodei de predare-invatare in cadrul careia mesajul ce urmeaza transmis este cuprins intr-un
model(modelul reprezinta o reproducere simplificata a unui original, in asa fel incat sa fie pus in evidenta
elementul care intereseaza)
# poate fi realizata prin mai multe procedee:
 marire sau reducere la scara a unor reproduceri similare (machete, mulaje)
 concretizare (redarea figurativa a unor cifre sau grupuri de cifre)
 abstractizare (redarea prin anumite formule numerice sau literale a unor serii intregi de
obiecte, procese, actiuni)
 analogie (imaginarea unui obiect nou sau aparat, a caror functionare sa fie conceputa prin
comparatie cu structura sau utilizarea altui obiect sau aparat existent, asemanator).
# utilizarea modelului implica activizarea elevului

7. Algoritmizarea

# metoda de predare-invatare constand din utilizarea si valorificarea algoritmilor.

# algoritmizarea inseamna gasirea de catre profesor a inlantuirii necesare a operatiilor fiecarei activitati
de invatat
# elevul isi insuseste, pe calea algoritmizarii, cunostintele sau tehnicile de lucru, prin simpla parcurgere
a unei cai deja stabilite, pe cand in cadrul invatarii de tip euristic insusirea are loc pe baza propriilor cautari.

10. Instruirea programata

# este o metoda multifunctionala, cuprinzand o inlantuire de algoritmi, dar si de probleme de

rezolvat, prezentate preponderent in forma verbala, dar si cu includerea unor aspecte intuitive.
# Principiile instruirii programate:
1.Principiul pasilor mici - materia se imparte in fragmente, pana la nivelul de intelegere al copiilor.
(marimea acestor pasi poate sa difere in functie de nivelul la care s-ar afla cei care invata).
2. Principiul raspunsului efectiv - potrivit lui, pentru a se putea merge mai departe, nu sunt ingaduite
golurile de raspuns sau ,,sariturile".(de regula fiecare raspuns se sprijina pe rezolvarea altora anterioare lui)
3. Principiul confirmarii imediate - dupa fiecare raspuns formulat, elevul sa-l confrunte cu lista sau
"cheia" raspunsurilor exacte. (Aceasta confirmare informeaza elevul daca poate sau nu sa continue cu secventa
urmatoare)
4. Principiul ritmului individual - fiecarui elev i se poate pune la dispozitie programul de invatat, pe
care il parcurge in functie de posibilitatile sale.
# tipuri : -programarea ramificata
- programarea combinata
# mijloacele utilizate in instruirea programata : fisele programate
-manualele programate
- masinile de invatat (calculatoarele- pe langa afisarea
programelor pe ecran, realizeaza si conducerea invatarii)
#avantaje:
 posibilitatea sporita de intelegere, prin divizare, a materiei
 inlaturarea inconvententelor de ritm al invatarii, data fiind individualizarea
 capatarea treptata a independentei de catre elev, de unde atenuarea macar partiala a efectului
lipsei de cadre didactice, sau lipsei asistentei didactice in familia elevului
 economia de timp.