Mașini electrice rotative

Dacă vă mai aduceți aminte, în anul școlar anterior (clasa a X-a) am discutat despre alte
tipuri de mașini și anume mașinile termice. De fiecare dată s-a subliniat aspectul de a nu
confunda termenul de mașină termică cu cel de motor termic. Să nu lăsăm deoparte și
generatoarele termice. Ele fac procesul invers față de motoare. Motoarele transformă o parte din
căldura consumată în lucru mecanic, în timp ce generatoarele termice transformă energia
mecanică în căldură.
Dacă ne referim acum la mașinile electrice, vom găsi, de asemenea, și motoare electrice,
dar și generatoare electrice. Motoarele electrice transformă energia electică în energie mecanică,
iar generatoarele electrice produc energie electrică (tensiuni electromotoare) ”consumând”
energie mecanică.
Toate mașinile electrice sunt construite, în general, pe principiul constructiv clasic, al
structurii stator – rotor, adică o componentă fixă (statorul) față de care (sau în care), se rotește o a
doua componentă mobilă (rotorul). Principiul de funcționareare al generatorului are la bază
fenomenul de inducție electromagnetică, în timp ce la motorul electric acțiunea este a forței
electromagnetice. Se disting două circuite principale:
a. Circuitele electrice (înfășurări de sârmă de cupru izolate)
b. Circuitele magnetice (miezuri de tole din oțel electrotehnic)
Tolele sunt de forma unor foi subțiri feromagnetice(µ r >>1) izolate între ele, dar alipite, pentru a
mări câmpul de inducție magnetică. Se folosește sistemul de tole subțiri și nu o piesă masivă
pentru a evita apariția în masa metalului a unor curenți turbionari (denumiți curenți Foucault)
care încălzesc miezurile magnetice și micșorează randamentul mașinii electrice.
Și la generatoarele electrice, dar și la motoarele electrice, convertirea energiei se realizează
printr-o mișcare de rotație uniformă a rotorului mașinii.
La cele mai simple generatoare de tensiune alternativă, cunoscute ca alternatoarele monofazate,
prin rotirea uniformă a unui magnet bară în fața unei bobine în aceasta se va induce o tensiune
electrică de forma
ΔΦ
e =-N = Nωфm sin ωt = Emax sin ωt
Δt
La majoritatea generatoarelor /alternatoarelor sistemele folosite sunt cele trifazice. De regulă
statorul are trei bobinaje repartizate radial, în fața cărora se rotește un magnet, sau un
electromagnet (la sistemele cu autoexcitație), rotație ce se efectuează cu o frecvență standard de
50 Hz (standardul european) în toate centralele electrice. La alternatoarele care reîncarcă
bateriile autovehiculelor frecvența este dată de turația motorului, iar tensiunea alternativă
generată este apoi supusă procesului de redresare, prin care devine tensiune continuă (e drept că
este și ușor fluctuantă).
La toate alternatoarele trifazate în fiecare obinaj al statorului se induce o tensiune alternativă de
forma relației de mai sus, dar între cele trei tensiuni ale fiecărui bobinaj (fază) există câte un
2π
defazaj de câte Δф= rad .
3
Sistemul trifazat poate fi reprezentat foarte ușor prin diagramele fazoriale. Se observă ușor
defazajele între cele trei tensiuni induse în cele trei bobinaje poziționate radial cu unghiuri de
câte 1200 (2π/3 rad) între ele. În fiecare bobinaj se induce câte o fază. Între două faze se poate
culege (linia punctată) ceea ce se denumește tensiunea de linie. Valoarea tensiunii de linie în
comparație cu tensiunea de fază este dată de relația:

U1

UL = √ 3 UF
2π
3

U2 U3

Mașini de curent continuu

Dacă la mașinile de curent alternativ sistemul de colectoare este format din două inele
colectoare, sistemul de colectoare este astfel construit încât capetele bobinajului sunt legate la
sectoare de inel (așa cum se observă la desenul din dreapta de mai sus). Astfel, la fiecare rotație
completă, contactele cu bornele generatorului se inversează la fiecare jumătate de rotație.
Semnalul generat la borne pentru astfel de sistem are forma ca în figura următoare:

I(t)

Desenul de mai sus ne duce la ideea că fiecare buclă este de forma unei jumătăți de sinusoidă, a
doua, a patra și toate celelalte de număr par, sunt ca jumătățile de sinusoidă, de la valorile
negative (cele de sub axa timpului la sinusoidă) , dar ”răsturnate” simetric ca valori pozitive.
Există și sisteme cu două bobinaje (perpendiculare între ele), sau chiar cu mai multe bobinsje
distribuite radial, fiecare cu perechea sa de sectoare de inel la colector. Se pot obține astfel puteri
mai mari ale generatorului. Dacă se mai adaugă circuitelor și sisteme de filtrare, se pot obține
curenți continui de o formă apropiată de cei staționare. Despre metodele de fitrare / nivelare a
semnalelor continue variabile se va vorbi ulterior, odată cu abordarea mai amplă a realizării
funcției de redresare a curentului alternativ cu ajutorul diodelor.