Clorofila

Clorofila (în limba greacă cloros însemnând verde) este un pigment de culoare verde, esențial în procesul de
fotosinteză, prin intermediul acesteia având loc transformarea energiei luminoase în energie chimică.

Rolul clorofilei
În frunze clorofila se găsește legată de o proteină, plastina cu care formează o cromoproteidă, denumită
cloropastină, cu o mare stabilitate comparativ cu clorofila pură. Clorofila se află în membrana tilacoidelor 1din
cloroplaste unde se pare că formează fotosisteme (denumite fotosistemul I și II, respectiv P680 și P700 după
lungimea de undă absorbită) împreună cu pigmenții. În cadrul acestor fotosisteme clorofila se pare că
îndeplinește 2 funcții:

 Absorbția luminii
 Transferul energiei către cuplul clorofilei din centrul reactiv al fotosistemului. Lumina absorbită de către
clorofilă determină eliminarea unui electron cu un potențial energetic foarte mare, electron care în final
va reveni la clorofilă dar cu un potențial energetic mult mai mic. In cadrul acestei reacții clorofila joacă
rol de catalizator, molecula de clorofilă oxidată, revenind din nou la forma inițială prin (re)captarea unui
electron.

Structură chimică
Are la bază inelul porfirinic2, acelasi care stă și la baza hemului, însă ca ion central este magneziul.

Clorofila a Clorofila b Clorofila c1 Clorofila c2 Clorofila d

Formulă
C55H72O5N4Mg C55H70O6N4Mg C35H30O5N4Mg C35H28O5N4Mg C54H70O6N4Mg
moleculară

Radicalul de la
-CH=CH2 -CH=CH2 -CH=CH2 -CH=CH2 -CHO
C3

Radicalul C7 -CH3 -CHO -CH3 -CH3 -CH3

Radicalul C8 -CH2CH3 -CH2CH3 -CH2CH3 -CH=CH2 -CH2CH3

-CH2CH2COO- -CH2CH2COO-
Radicalul C17 -CH2CH2COO-Fitil -CH=CHCOOH -CH=CHCOOH
Fitil Fitil

Legătura C17-
Simplă Simplă Dublă Dublă Simplă
C18
 Majoritatea Diferite specii Diferite specii de
Răspândire Universal Cianobacterii
plantelor de alge alge

-Ionul central este magneziul care leagă coordinativ 2 atomi de N ; O roșu, H, C

1
Tilacoidele (din greacă thylakos - sac) reprezintă pliurile membranei interne în cadrul cloroplastelor. Tilacoidele conțin pigmenți
asimilatori și sunt înconjurate de o membrană ce constau dintr-o rețea de vezicule interconectate în care are loc fotosinteza.
Tilacoidele pot fi granale și intergranale. Mai multe tilacoide interconectate reprezintă un granum. Granum-ul mai poate fi numit și
grană.

2
Porfirinele reprezintă un grup de compuși organici heterociclici macrociclici, alcătuiți din patru subunități pirolice interconectate la
atomii de carbon α prin punți de metin (=CH−). Nucleul porfirinic (cum este adesea denumit) are o structură aromatică, având un
total de 26 de electroni în sistemul conjugat. Diferite analize au indicat faptul că nu toți atomii din structura nucleului porfirinic sunt
implicați în mod egal în conjugare, sau că natura moleculei s-ar putea baza pe mai multe sisteme conjugate mai mici. Porfirinele sunt
de obicei intens colorate; numele de „porfirină” provine din limba greacă, unde πορφύρα (porphyra) înseamnă violet. Multe
porfirine sunt răspândite în natură, precum hemul (compus extrem de important ce intră în structura hemoglobinei) și clorofila.