Prezentare 1

•Paul Davidovits, Physics in Medicine and Biology, Academic Press, 2008

•Irving P. Herman, Physics of the human body, Springer, 2007
•R. Glaser, Biophysics, Springer Verlag Berlin 2008
•P.G. Anoaica, S. Buzatu, E. Osiac " Biofizica Medicala şi fizică Medicală“
Editura Medicala Universitara 2013
 Generalitati

Atomi : nucleu
protoni

neutroni

invelis electronic
electroni

Proprietati:

•protonii: au masa de 1,6726⋅10-27 kg şi sarcina electrică de +1,6×10-19 C,

•neutronii au masa de 1,6749⋅10-27 kg şi nu au sarcina electrică.
•electronii au masa de 9,11⋅10-31kg (aproximativ de 1836 ori mai mică decât cea a protonului)
şi sarcina electrică de -1,6×10-19C
 Generalitati

A
Z X
A – numar de masa (neutroni+ protoni)

Z – numar atomic (protoni/electroni)

 Generalitati

acelasi nr. protoni; nr de neutroni diferit ⇒izotopi

acelasi nr. neutroni; nr de protoni diferiti⇒izotoni

nr. protoni diferiti; nr de neutroni diferiti ⇒izobari

dar acelasi nr de masa

acelasi nr. protoni; acelasi nr de neutroni ⇒izomeri

acelasi nr de masa dar stare energetica nucleara diferita
 Structura cuantica
O caracteristica importanta a structurilor atomice, moleculare, este
structura cuantică a acestora

Termenul cuantic se referă la faptul că, electronii şi deci întreg ansamblul atomic, nu se pot afla
decât în stări de echilibru (nici o altă stare intermediară nu este permisă), iar trecerea dintr-o
stare de echilibru în alta se face direct si discret (fără parcurgerea unor stări intermediare)

Trecerea unui electron dintr-o stare în alta (implicit, a unui atom dintr-o stare în alta ) se face
numai prin absorbţie sau emisie de energie.

stari de echilibru ↔ stari posibile ale structurilor atomice

numerele cuantice ↔ stări de echilibru.

 Structura cuantica
Starea de echilibru, cu energia cea mai joasa, se numeşte starea fundamentală a
atomului

starile cu energie mai mare se numesc stări excitate.

Când atomul primeşte (absoarbe) energie, unul dintre electroni trece de pe o orbita pe alta, iar
atomul îşi schimba starea energetică; se spune ca are loc o tranziţie din starea
fundamentală către una dintre stările excitate.

exista si procesul invers , de emisie de energie, cand atomul trece

dintr-o stare excitata in starea fundamentala
 Structura cuantica

7
Energia atomului

6
5
4 stari excitate
3
2

1 stare fundamentala

absorbtie emisie
 Radiatie
oscilatie → variatie a unei anumite marimi in jurul unei pozitii de echilibru

unda→ modul de a transfera energie intre doua puncte

Parametrii:

perioada T
 Radiatie
Radiatie
•electromagnetica
•corpusculara

radiatie electromagnetica→ caracter dual unda ↔ corpuscul

fotoni ⇒ cuante de energie

E = hc/λ=hν
 Structura cuantica

Important: Atomii, moleculele şi structurile moleculare,

datorită caracterului cuantic, nu pot absorbi sau emite energie
decât în cuante (porţii) egale cu diferenţa dintre nivelele
energetice ale sistemului.

7
Energia atomului

∼
hν 5
4 stari excitate
3
2

1 stare fundamentala

absorbtie ↔ hν= E6-E1

 Numere cuantice
numerele cuantice ↔ stări de echilibru.

Poziţiile electronilor şi energia atomului pot fi caracterizate de 5 parametri denumiţi

numere cuantice, cu ajutorul cărora orbitalii pot fi deosebiţi între ei.

n - numărul cuantic principal (valori posibile: numere întregi, pozitive 1,2,3,...∞); exprima
din punct de vedere fizic pe ce pătura se găseşte electronul respectiv ( cat de departe de
nucleu şi ce energie are electronul)
l - numărul cinetic orbital (valori posibile: numere întregi 0,1,2,...n-1, unde n este numărul
cuantic principal; exprimă, din punct de vedere fizic, forma pe care o are orbitalul
şi descrie, practic, distribuţia spaţială de sarcina negativă din jurul nucleului;
ml - numărul cuantic magnetic (valori posibile: numere întregi –l, -l+1,....-1,0,1,...1; exprimă
modul în care electronii (o sarcina în mişcare = curent electric) interacţionează cu câmpuri
magnetice externe;
s - numărul cuantic de spin (valori posibile, în cazul electronilor: + 1/2)
ms – numărul cuantic magnetic de spin (are două valori posibile: ±1/2);
 Numere cuantice

orbitali s→ l =0

orbitali p→ l =1

orbitali d→ l =2

orbitali f→ l =3
 Numere cuantice

Principiul de excluziune a lui Pauli

In jurul aceluiaşi nucleu nu pot exista doi electroni care sa aibă toate
numerele cuantice identice.
 Numere cuantice
Exemplu : atom cu 11 electroni

I. Prima stare este caracterizată de

n=1.
l= 0

m= 0

Atunci, pe orbitalul cu: n = 1, l = 0, m = 0 nu pot exista decât 2 electroni unul având ms

=1/2 şi altul având ms = -1/2 (pentru a respecta principiul lui Pauli).
 Numere cuantice
II. A doua stare este caracterizata de
n =2

l= 0 l= 1

m= 0 m = -1 m = 0 m= 1

Pentru l = 1 putem avea m = -1, 0 sau 1 şi pentru fiecare dintre aceste valori ale
lui m putem avea 2 valori ale lui ms. Putem aşeza astfel 3×2 (adică numărul de
stări cu m diferit × numărul cu s diferit) = 6 electroni. Împreună cu cei 2 pentru l =
0 avem în total 8 electroni pentru starea n = 2.
 Numere cuantice
III. A treia stare este caracterizata de
n =3

l= 2

m = -2 m = -1 m = 0 m =1 m =2

III. A treia stare are n = 3. În acest caz numărul cuantic orbital l poate fi
0,1 sau 2. Pentru stările cu l = 0 (s) si l = 1 regăsim calculul anterior, în
timp ce pentru l = 2 avem 5 stări caracterizate de valori diferite ale
numărului m (-2,-1,0,1,2) fiecare dintre acestea putând găzdui 2
electroni. In total avem 5×2 = 10 electroni şi împreună cu cei 8 datoraţi
stărilor cu l = 0 (s) si l = 1 (p) avem, în total, 18 electroni.
 Numere cuantice

Pentru atomul considerat având 11 electroni (atomul de Na ) vom avea

(în notaţiile cunoscute din liceu, de la chimie şi fizică) configuraţia
electronică:

Na: 1s2 2s2 2p6 3s1

Orbitalul 1s2 este ocupat de către cei doi electroni (de la punctul I)

Orbitalii 2s2 si 2p6 ocupaţi de către cei opt electroni (de la punctul II)

Orbitalul 3s1 ocupat cu electronul (singurul rămas din cei 11 iniţiali)

pe care îl putem aranja pe unul din cele 18 locuri (de la punctul III)
 Legaturi moleculare

Molecula ↔ structura (multi) atomica

Orbitalii moleculari ↔ combinatii ale orbitalilor atomici

Una dintre condiţiile ce duce la formarea unei molecule

stabile este ca energia (starea) în care se găseşte
molecula sa fie mai mica decât suma energiilor
componenţilor luaţi separat; altfel, daca se formează,
molecula este instabilă.
 Legaturi moleculare

Tipurile de legături moleculare cele mai cunoscute sunt:

• legături covalente;

• legături ionice;

• legături de hidrogen;

• legături van der Waals;

• legatura metalica
Legaturi moleculare

legăturile covalente sunt legături obţinute

prin întrepătrunderea orbitalilor electronici.
Apar atunci când atomii constituenţi au
electroni neîmperecheaţi în păturile de
valenţă.
 Legaturi moleculare

Atomul de C ↔ 6 electroni

1s2 2s2 2px2py → 1s2 2s 2px2py2pz

 Legaturi moleculare

CH4

structura tetraedrica

1 orbital s +3 orbitali p→ 4 orbitali sp3

 Legaturi moleculare

În concluzie legăturile covalente sunt legături puternice (tărie datorată

întrepătrunderii orbitalilor), direcţionale (se realizează pe direcţia pe
care se întrepătrund orbitalii), saturabile (un orbital se poate
întrepătrunde doar cu un alt orbital şi nu cu mai mulţi)
 Legaturi moleculare

legăturile ionice sunt datorate schimbului de electroni.

Nu este o legătura direcţionala, deoarece câmpul electric al
unei sarcini electrice nu are o direcţie preferenţială şi nu este
nici saturabilă deoarece un ion poate interacţiona, în acelaşi
timp, cu un număr nelimitat de alţi ioni. Sunt deci legături
nedirecţionale şi nesaturabile.
 Legaturi

Legatura Metalica

atomii metalici → donori de e- puternici

pot sa nu formeaza nici legaturi ionice nici covalente

atomi asezati intr-o structura similara cu structura cristalina iar electronii

liberi in jurul acestora (asemanatori unui gaz)

nedirectionala; legatura puternica

 Legaturi moleculare

legăturile van der Waals se datorează interacţiei

momentului dipolar al unei molecule cu momentul dipolar al alteia.
Chiar şi între moleculele care nu au un moment dipolar permanent
pot apărea forte de tip van der Waals ce au ca sursă momentele
dipolare instantanee ale moleculei respective. Legăturile van der
Waals sunt legături de atracţie la distanţă medie şi de respingere
la distanţă foarte mică. Nu sunt o legături direcţionale şi saturabile.
 Legaturi moleculare

legăturile (punţile) de hidrogen se formează

între un atom de hidrogen, care este deja implicat intr-o
legătura covalentă, şi un alt atom ce are caracter
electronegativ, atom ce face parte, la rândul lui, dintr-o
legătură covalentă. Tăria unei astfel de legături este de
ordinul 10-25 kJ/mol, fiind o legătura slabă. Este o
legătură care are o importanţă deosebită pentru materia
vie, exemple de acest tip de legătură fiind în procesele
de modificare conformaţională pentru un număr mare de
proteine, în formarea moleculelor de acizi nucleici etc.
Este o legătura saturabilă şi direcţională.
Legaturi moleculare