Oarba de Mureș

Bătălia avea o importanță mult mai mare decât cucerirea dealului Sângiorzului, fiind în joc cucerirea
Transilvaniei și dreptul asupra ei și posibilitatea ca armata română să fie recunoscută ca a patra forță din
tabăta aliaților.

De la 23 august 1944 și până la terminarea războiului în Europa la 9 mai 1945, România s-a angajat cu
toată forța ei militară și economică, având un efectiv de aproape 540.000 de oameni, care s-au luptat
1.800 de km cu forțele germano-maghiare de la țărmurile Mării Negre și până lângă Praga, provocând
inamicului pierderi grele de 140.000 de prizonieri și morți, iar pierderile armatei române s-au ridicat la
170.000 de morți, răniți și dispăruți. La acestea s-a ridicat și uriașul efort economic care a depășit 1
miliard de dolari (la valoarea din 1938).

Referitor la luptele de la Oarba de Mureș, istoricii afirmă că „prin violența și caracterul ei necruțător,
bătălia de pe dealul Sângiorgiu constituie unul dintre cele mai grele episoade ale luptelor duse de
armata noastră pentru eliberarea nordului Transilvaniei de către Armata a 4-a română. Aceasta a
pierdut în acele zile 10.800 de militari români (morți răniți și dispăruți).

Bătălia de la Oarba de Mureș a început în 17 septembrie și s-a încheiat abia în 6 octombrie, cu victoria
românilor. Însă la Oarba de Mureș a fost mai mult decât o bătălie: a fost un masacru comis la ordinul
rușilor. Pe dealul Sângeorgiu se afla una dintre cele mai puternice poziții ale armatei germane. Generalul
român Ion Dumitru a propus ca armata română să avanseze pe flancuri, să înconjoare dealul fortificat și
apoi să îi oblige pe germani să se predea. Generalul rus Serghei Trofimenco, care avea autoritate și
asupra românilor, a refuzat și a ordonat atacul frontal. Un alt general român, Edgar Rădulescu, s-a opus
și i-a cerut mareșalului sovietic Rodion Malinovski să anuleze ordinul de atac, dar acesta a refuzat.

Conform unei mărturisiri, soldatul român era ud până la piele, nemâncat, obosit și tremura de frig, dar
cu toate acestea a atacat cu elan nestăvilit sfidând ploaia de gloanțe și de obuze. Constatarea de teren a
generalului Ion Stănciulescu de la corpul 2 de armată, evidenția faptul că: față de numărul mare de morți
încă neîngropați ai infanteriei noastre, găsiți în fața și în interiorul poziției inamice și unii chiar dincolo de
ea, toți eroii români erau cu fața înainte și niciunul cu fața înapoi.