fectiunile tendonului ahilean

includ:

o tendinita – afectiune de tip inflamator a tendonului lui Ahile, semnalizata
de aparitia durerii localizate in timpul sau dupa efectuarea unor activitati
fizice intense (de exemplu, in cazul sportivilor). Daca este lasata netratata,
alaturi de degenerarea tendinitei, se observa ca durerea insoteste mai mult
timp pacientul: de la dureri resimtite in urma efortului fizic intens, la dureri
rezultate ca urmare a unor activitati care nu presupun depunerea unui
efort fizic prea mare si, in final, durerea devine continua, indiferent de
activitatea desfasurata (chiar si in timp de repaus)
o tendinoza – afectiune care se manifesta prin rupturile tendonului achilian,
fapt care se datoreaza micilor traumatisme suferite de pacient. Aceasta
afectiune este de tip generativ si poate favoriza aparitia nodulilor in cazul
in care nu se intervine, in timp util, cu un tratament de recupeare adecvat
diagnosticului
o leziuni la nivelul tendonului – aceste patologii pot fi partiale sau totale,
afectiuna fiind sesizata datorita durerii acute care apare spontan (im
momentul rupturii) in zona calcaiului. Aceste leziuni afecteaza considerabil
capacitatea de miscare a pacientului
Incidenta afectiunilor tendonului
lui Ahile 
 Incidenta foarte mare a inflamatiei la nivelul tendonului lui Ahile este identificata
in randul sportivilor. Tendonul afectat de tendinita este umflat, iar pacientul simte
o durere localizata. Afectiunea are caracter degenerativ, astfel ca, in cazul in care
nu este aplicat un tratament corespunzator, tendinita poate degrada intr-o
ruptura partiala sau completa a tendonului ahilian.
Cauzele inflamatiilor tendonului
ahilean 
Printre factorii care contribuie la aparitia inflamatiei tendonului lui Ahile se numara:

 sariturile bruste sau alergarea pe distante lungi pot provoca suprasolicitarea

tendonului ahilian, ceea ce favorizeaza aparitia microleziunilor tisulare
 absenta exercitiilor de incalzire inainte de antrenamente sau competitii sportive
 anomalii ale structurii piciorului (spre exemplu: piciorul plat)
 anomalii la nivelul musculaturii sau tendoanelor de la nivelul calcaiului (acestea
pot fi prea scurte)
 incaltamintea nepotrivita poate creste presiunea si, drept urmare, conduce la
suprasolicitarea tendonului lui Ahile
 traumatisme la nivelul calcaiului, rezultate in urma accidentelor (de exemplu:
accidente de munca, rutiere, casnice etc.)

Simptomele inflamatiei
tendonului lui Ahile 
Simptom principalul al tendinitei ahiliene este durerea localizata in zona anterioara a
piciorului, pe suprafata calcaiului. In cazul acestei afectiuni, durerea poate fi de mai multe
tipuri: durere acuta simtita spontan sau durere usoara care progreseaza in intensitate.

Alte simptome care pot insoti leziunea tendonului lui Ahile sunt:

 mai ales in cazul activitatii fizice, se poate simti sensibilitate in zona pe care o
strabate tendonul, aceasta fiind mai accentuata in timpul practicarii exercitilor
care presupun sprijinirea pe varfurile degetelor membrelor inferioare
 umflaturi, rigiditate sau zgomote (trosnituri) la nivelul tendonului ahilian
 dificultate de miscare
 aparitia de noduli la nivelul calcaiului
Diagnosticul afectiunilor
tendonului ahilean
In vederea evaluarii pacientului este necesara o examinare detaliata, efectuata de un
specialist. In timpul evaluarii, examinatorul este atent si analizeaza reactiile corpului
(piciorului afectat) in timpul mersului, in timpul practicarii unor exercitii specific, cu
scopul identificarii factorilor care au provocat aparitia afectiunii la nivelul tendonului
ahilian.

Prin palpare, specialistul analizeaza daca sunt prezenti sau nu nodulii. De asemenea,
leziunea partiala sau totala a tendonului lui Ahile este depistata de specialist prin
evaluarea starii tendonului (se observa daca acesta este continuu sau se intrerupe).
Totodata, muschii gambei piciorului afectat sunt comparati cu cei a celuilalt picior, pentru
observarea eventualelor anomalii.

Printre investigatiile paraclinice, se numara:

 radiografia de glezna –nu este necesara pentru stabilirea diagnosticului de

tendinita achiliana, insa poate fi utilizata pentru a realiza o evaluare diferentiala
corecta;
 ecografia – este efectuata cu scopul acumularii de informatii in ceea ce priveste
starea functionala si gradul afectarii a tendonului calcaiului;
 in cazul in care specialistii considera necesar un tratament chirurgical, examenul
RMN ofera informatii privind gradul de inflamare a tendonului. De asemenea, cu
ajutorul acestui test se poate stabili cu exactitate daca pacientul sufera de o
leziune partiala de tendon sau de tendinoza.

Tratament
Leziunile minore si unele leziuni medii ale tendonului lui Ahile se pot vindeca singure,
fara a fi necesar un tratament specific. Insa, trebuie mentionat faptul ca autovindecarea
este de durata. De aceea, pentru a accelera procesul de vindecare, specialistii
recomanda:

 repausul piciorului afectat, inclusiv evitarea lasarii greutatii integrale a corpului pe

piciorul afectat, in timpul mersului (in acest scop, se pot folosi carje);
 aplicarea de comprese cu gheata pe zona afectata, pentru o perioada de 20-30 de
minute la fiecare 3 sau 4 ore, timp de 2-3 zile, cu scopul de a reduce durerea si
inflamatia tendonului calcaiului;
 compresia piciorului, prin folosirea unui bandaj elastic in zona gleznei;
  mentinerea piciorului pe o pozitie mai ridicata fata de corp, atunci cand pacientul
este asezat in pat (se poate folosi o perna);
 administrarea de analgezice sau anti-inflamatorii nesteroidiene, care contribuie la
diminuarea durerii si a inflamatiei tendonului. Cu toate acestea, medicamentele
trebuie administrate cu precautie, tinand cont de eventualele efecte secundare
Medicamentele trebuie administrate numai la recomandarea medicului;
 utilizarea unui ridicator de calcai, precum o insertie speciala in pantofi, purtata in
perioada de recuperare, pentru a proteja tendonul lui Ahile de intinderi excesive;
 practicarea exercitiilor specifice de stretching si a exercitiilor de intarire a
tendonului calcaiului, sub indrumarea unui kinetoterapeut.
In cadrul clinicii  Kinetic Sport & Medicine, kinetoterapeutii recomanda tratamente
individualizate de recuperare a pacientilor care sufera de tendinita achiliana, cu rezultate
vizibile in timp foarte scurt. Dar, in cazuri mai grave, este posibil sa fie necesar un
tratament de recuperare pe o perioada mai indelungata, de la 6 pana la 10 saptamani, sau
chiar de interventii chirurgicale pentru a repara tendonul afectat sau a elimina excesul de
tesut.

Metode de preventie a
inflamatiilor tendonului lui
Ahile:
 efectuarea exercitiilor de stretching pentru musculatura gambei si incalzire
adecvata inaintea realizarii oricarei activitati fizice sau inaintea oricarui
antrenament sportiv. Musculatura neincalzita sau incalzita necorespunzator este
mai putin flexibila, iar solicitarea acestor muschi genereaza un stres suplimentar la
nivel musculo-tendinos
 cresterea gradata a intensitatii activitatilor fizice
 pauze de refacere in timpul activitatilor fizice solicitante
 intarirea musculaturii gambei
 purtarea de incaltaminte corespunzatoare