Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prin târg
- Aisiâctieăr ănchezdamătii !
- Domnule, vorbește cuviincios !
- Diziși mâătăluțâ....
- Șinivastâ ?
- Atunci unui prieten din copilărie
- Cari cuopulărie?
- Ai vrut sa zici copilărie
- Aşi! Nu faşâ pili, faşâ puli, da pintru mâătăluţâ totaiai că-ţi vâri pila, n-ai dicât.
- Domnule, dar dumneata esti un univers de mister si sinusoide conceptuale cu o bogată zestre
de cunoştinţe din domeniul semioticii moderne, văd că faci şi semne in timp ce vorbeşti, te
apropii cu talent de profesia de actorie.
- Sâ mâ tai dacă-nţieleg şieva dîn şe zâşieşi, uiti şâ siemnu di carâ vuorbişi - muie!
- Asta nu mai este semiotică, este mârlanie pe faţă
- Semuieticâ ori ba, tot muiei. Adcâ o iei, s-o zâc p-a driaptâ
- Te-ntreci cu gluma, domnule...
Specialistul în semiotică s-a retras doi pa și, apoi și-a scos pălăria, s-a înclinat în fa ța interlocutorului și i-
a transmis scurt
- Din punct de vedere eshatologic, dumneata e ști un mesager plin de har și de promotor al
sfârșitului lumii. Te felicit pentru franche țe și candoare.
- Pilăria salvează omenirea! sau cum s-ar zice: Pilar salvum facere carnis hominis!
Interlocutorul privește cu stupoare, ridică din sprâncene, holbează ochii și cu o mi șcare rapidă se
apleacă în față, ridică un bolovan imens de jos și cu două mâini trimite bolidul direct în capul
specialistului în semiotică. Acesta cade pe spate fulgerat și se îneacă într-o baie de sânge, apoi
înlemnește pentru vecie.
Domnul care provocase decesul, se întoarce către cele câteva mioare ce pă șteau lini știte pe aproape și
le indeamnă la drum: - Haideți vacilor că avem drum lung de parcurs, că doar practicăm transhuman ța!
Urmarea.
Hoitul semiologului a fost devorat de lupi, corbi, șacali și râ și până au rămas doar oase albe în bătaia
vântului și a vremii în general. Un turist a trecut peste un an prin zonă și văzând scheletul, i-a făcut o
poză cu telefonul mobil, apoi a tras câteva șuturi în oase, cu predilec ție în craniul ce prezenta trei din ți
îmbrăcați în aur, ce străluceau în bătaia razelor de soare. Era într-o zi de mai. Alături se zărea un măr
sălbatic înflorit. Albinele bâzâiau în aer.
Turistul a scos o sticlă din plastic din rucsac, a băut două înghi țituri, apoi a pornit în drumul său către
alte zone pline de aventură și mister.
Cât despre domnul cu oile, a ajuns în Macedonia și de acolo i-a trimis o scrisoare nevesti-sii, care îl
aștepta la Roșiorii de Vede: – Vino urjient la Ribni ța, vindi tot, ai șii gradina raiului. I-o ți promit c-o sâ hiu
băiet ascultător. Ti pup pă buric. Gelu.
Au trecut 10 ani.
La Rabnita s-a gasit un om spanzurat de o ramura de copac, undeva la marginea unei paduri. Acolo
padurile sunt aproape peste tot. S-au facut cercetari si s-a aflat cine era spanzuratul. Un cioban de
origine romana, sau aromana, pe numele sau din acte, Costi Bargiuma. Traia singur, avand o stana cu
circa 50 de oi si doi caini ciobanesti.
Concluzia anchetei a fost clara. Costi Bargiuna a fost ucis pein spanzurare. Nu s-au gasit urme care sa
duca la asasin. Cazul s-a incheiat dupa doua saptamani de cercetari.
Despre profesorul universitar Gheorghe Calafeteanu-Vedea nu s-a mai auzit de ani de zile. A disparut
fara urme, spre dezolarea familiei si a urmasilor sai. De la el a ramas doar o lucrare stiintifica cu un
oarecare rasunet in lumea lingvisticii, despre limbajul licentios la romani, cu accent deosebit pe sensul
său: „care jigneste pudoarea”.