Observarea.

Metodă de bază în formarea

comportamentului ecologic la preşcolari

,,Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va

mai exista când ei vor fi mari. Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi
lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.’’
- Maria Montessori-

Consider că educaţia ecologică trebuie să înceapă din

grădiniţă. Aici copiii învaţă să fie descoperitori, să privească, să asculte, să-
şi imobilizeze vibraţiile inimii descoperind şi preţuind comorile ascunse ale
lumii iar cunoştinţele şi deprinderile formate să constituie piatra de temelie a
educaţiei ecologice , componentă importantă a educaţiei permanente. Mediul
înconjurător în care îşi desfăşoară activitatea copilul constituie un prilej
permanent de influenţare a acestuia, dându-i posibilitatea de a veni mereu în
contact cu ceva nou pentru el, de a descoperi lucruri care-i stârnesc
curiozitatea, dorinţa de a le înţelege şi de a le cunoaşte mai bine.
Folosind observaţia ca tip de activitate pentru realizarea educaţiei
ecologice, am urmărit să formez copiilor o gândire intuitivă în raport cu
natura, pentru a le dezvolta dragostea şi respectul faţă de aceasta, dorinţa de
a o ocroti. Întrucât activitatea de observare îmbină analiza şi sinteza datelor
lumii reale, bazându-se pe investigarea activă a realităţii de către copii, am
considerat că principala contribuţie a acestei activităţi constă în antrenarea
şi stimularea capacităţii perceptive a copiilor, în adâncirea contactului direct
cu realitatea înconjurătoare, în verbalizarea corectă a celor percepute.
Astfel, am avut în vedere câteva obiective cum ar fi :
- perceperea lumii reale prin studiul mediului concret;
- lărgirea şi adâncirea intereselor cognitive, stimularea curiozităţii;
- acumularea de impresii despre realitatea înconjurătoare în vederea
construirii unor imagini clare, îmbogăţirea şi activizarea vocabularului
cu termeni noi : poluare, ocrotirea naturii, dispariţie, distrugere,
rezervaţie, monument al naturii, etc.;
- formarea unei atitudini corespunzătoare faţă de realitate.
Prin intermediul observării, copiii îşi lărgesc orizontul cunoaşterii,
încep să sesizeze şi să-şi explice unele transformări petrecute în natură,
legături între fenomene, înţeleg varietatea plantelor şi a animalelor în
natură ; pot să deosebească animalele domestice de cele sălbatice, păsările
migratoare de cele care rămân în ţară, animalele care aduc foloase omului de
cele care produc pagube, etc.
Copiii percep toate aceste lucruri cel mai bine atunci când intră în
contact direct cu acestea, deci prin observări efectuate în natură. Prin
drumeţiile efectuate în mijlocul naturii, prin plimbări, excursii de
documentare, am îndrumat copiii să observe tot ce-i înconjoară: plante,
animale, insecte, apa, solul. Le-am explicat că toate aceste componente ale
mediului înconjurător alcătuiesc natura. Am scos în evidenţă legătura dintre
om şi natură ; faptul că, omul influenţează natura supunând-o nevoilor sale,
dar că, uneori şi omul face rău naturii şi atunci are şi el de suferit.
De aceea, copiii şi oamenii în general, cunoscând şi iubind natura,
pot s-o ocrotească şi s-o menţină mereu curată şi frumoasă. Prin observările
efectuate în grădiniţă dar mai ales prin vizita de documentare la ,,Grădina
Zoo’’ din Râmnicu Vîlcea, copiii au cunoscut o serie de animale care i-au
frapat prin mobilitatea lor, prin acţiunile lor. Animalele sunt în permanentă
relaţie cu universul uman fie prin foloasele prin care le aduc, fie prin
pagubele sau pericolul pe care-l reprezintă. Copiii intră în relaţii diverse cu
animalele din casă sau din jurul casei, al grădiniţei, pe stradă, întâlnindu-le
în diferite ipostaze : o pisică sare, un fluture zboară, o albină înţeapă un
copil, un căţel latră sau le este tovarăş de joacă.
De aceea, comportamentul oamenilor faţă de animale este divers : pe
unele le protejează, de altele se feresc, pe altele le cresc pentru a obţine
foloase, pe altele le stârpesc fiindcă le aduc prejudicii (şoarecii, şobolanii,
muştele, ţânţarii, etc.). Prin activităţile de observare, copiii trebuie să
înţeleagă că animalele au funcţii asemănătoare cu cele ale omului : văd, aud,
gustă, se deplasează, inţeleg şi, în acest fel se orientează în mediul lor de
viaţă.
Am transmis astfel de cunoştinţe copiilor folosind principiul
accesibilităţii, un bogat material intuitiv care este indispensabil actului de
predare-învăţare. La activitatea de observare ,,Barza şi rândunica’’ am
prezentat preşcolarilor de grupă pregătitoare elemente privind echilibrul
biologiei a relaţiilor dintre organismele vii, precum şi a fenomenului
dispariţiei păsărilor călătoare în timpul migraţiei. Prin proiectele tematice
proiectate în vederea observării plantelor : ,,Ghiocelul şi vioreaua’’,
,,Laleaua’’, ,,Ridichia’’, ,,Roşia şi ardeiul’’, Mărul şi para’’, ,,Căpşuna şi
cireaşa’’, ,,Crizantema şi tufănica’’ etc. am urmărit formarea şi înţelegerea
noţiunii de plantă, familiarizarea copiilor cu reguli igienice corespunzătoare
(la fructe şi legume).
Prin astfel de activităţi, i-am ajutat pe copii să înţeleagă mai uşor
faptul că toate plantele pentru a se dezvolta au nevoie de aer, apă, căldură şi
lumină, că rădăcina absoarbe apa şi sărurile minerale iar frunza prepară
hrana plantei. Pentru a observa poluarea apei, precum şi importanţa acesteia
în natură, am desfăşurat proiectul ,,Apa – sursă de viaţă.’’ Mai întâi am
efectuat împreună cu preşcolarii o vizită de documentare la Barajul de pe
Jiu. Aici copiii au fost informaţi despre importanţa apei în producerea
curentului electric, observând totodată, zone de apă poluată cu tot felul de
deşeuri.
Prin vizita de documentare efectuată la Craiova, în parcul
Romanescu, copiii au observat lacul din acest parc, culoarea cristalină a
apei, precum şi utilitatea acestuia în transport cu : barca, vaporul. La grupă,
am efectuat o serie de experienţe şi experimente privind stările apei : starea
lichidă, gazoasă, solidă. Am mers la bucătărie împreună cu copiii pentru a
observa cum prin fierbere, apa se transformă în vapori (starea gazoasă) iar
prin răcire, la 10-20 grade apa îngheţată (starea solidă). Prin combinarea apa
cu zahărul, sau sarea – îşi schimbă culoarea cu : acuarelă, cerneală, apa îşi
schimbă culoarea.
Am explicat copiilor că în apa poluată, viaţa dispare, deci peştii şi
plantele acvative, mor. Prin activităţile de observare, curiozitatea copiilor
creşte şi îi determinăm să caute explicaţii fiecărei transformări, fiecărui
fenomen din natură, dezvoltându-i interesele cognitive, încrederea în forţele
proprii, bucuria şi satisfacţia adevărului.
J. J. Rousseau spunea : ,,Aproprie-l pe copil de probleme şi lasă-l
să răspundă singur, să-şi întemeieze ceea ce ştie, nu pe ce i-ai spus tu, ci pe
ceea ce a înţeles el. Să nu înveţe ştiinţa, ci s-o gândească. Să-i menţinem
trează curiozitatea, condiţie de a-l apropia de lumea ştiinţei . Să-l stârnim pe
copil să observe, să corecteze, să descopere. Când copiii încep să fie atraşi
de natură, când sar în ajutorul ,, celor care nu cuvântă’’, vom putea spune că
munca noastră nu a fost zadarnică.

BIBLIOGRAFIE :
- Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii
- Pro-Ecologia Mileniului III – 2006
- Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3-4/ 2001
3-4/ 2002
3-4/ 2003
4/ 2006