Limbajul figurat/ TROPII

https://www.youtube.com/watch?v=5CRv8s2Kcdo

Metafora ( gr. meta= dincolo; phora – transfer, transport)

este figura de stil care face trecerea de la sensul propriu al unui
cuvânt la un sens nou, neobișnuit, prin intermediul unei comparații
subînțelese. Metafora prescurtează comparația, termenul de
comparat lipsește, drept urmare textul literar sporește în
expresivitate.
EX.: ...un cuibar rotind pe ape/ peste care luna.... M.
Eminescu

Epitetul este figura de stil, alcătuită dintr-un substantiv+un

adjectiv sau dintr-un verb+adverb cu scopul de a exprima însușiri
neobișnuite ale obiectului, imaginea lui, așa cum se reflectă în
simțirea și fantezia scriitorului.
Ele pot fi clasificate în: simple: ...prin acele amenințătoare
stânci../ duble: ...țară mândră și binecuvântată.../ triple: ...corbule,
pasăre cernită, netrebnică și păgubitoare.../ cromatice (exprimă
culoarea) :...seninu-i albastru și limpede../ cu rol personificator:
...sub lumina bândei lune.../ cu rol hiperbolizator: ....Gigantică
poart-o cupolă pe frunte.../ cu rol metaforic ( are un înalt grad de
expresivitate și implică o comparație subînțeleasă, ca și
metafora): ...Feți-Frumoși cu păr de aur..., ...spic de aur...
 Personificarea este figura de stil prin care se atribuie
însușiri, manifestări și acțiuni omenești obiectelor, elementelor
naturii, ființelor necuvântătoare.
Ex.: Doar izvoarele suspină/ Pe când codrul negru tace...
Comparația este figura de stil prin care se alătură, pe baza
unor însușiri comune, doi termeni – personaje, obiecte, idei - ,
unul dintre termeni fiind mai puțin cunoscut decât celălalt, cu
scopul de a evidenția caracteristicile primului termen; cei doi
termeni se leagă de obicei prin cuvinte ce: asemenea, aidoma, ca,
asemănător...) Ex.: Ca un glob de aur luna strălucea...

Antiteza este figura de stil prin care scriitorul pune în

contrast – in opoziție – personaje, situații, idei, sentimente, cu
scopul de a reliefa unul din termeni prin celălalt.
Ex.: personajele din balada populară Toma Alimoș

Inversinea este un procedeu stilistic ce constă în

schimbarea ordinii normale, progresive a cuvintelor.
Ex. În genunchi cădeau pedeştri…

Repetiţia este procedeul stilistic bazat pe reluare, pentru a

întări o idee sau o impresie. Ex: Mircea însuşi mână-n luptă
vijelia-ngrozitoare/ Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare.
 Alegoria este figura de stil alcătuită dintr-o înșiruire de
metafore, comparații, personificări, cu ajutorul căreia, pe baza
unor asemănări se substituie o imagine prin alta și se exprimă
noțiuni abstracte prin intermediul concretului. Prin urmare
alegoria este un mijloc sugestiv de plasticizare a unei idei
abstracte. Înseamnă a vorbi ceva, în aparenţă deschis, dar a
înţelege altceva (diferit sau chiar opus celor afirmate). Este
prezentă în fabulă, ca scurtă poveste cu măști.

Hiperbola este figura se stil prin care se exagerează

intenționat însușirile unei ființe, ale unui personaj literar,
caracteristicile unui obiect, ale unui fenomen sau ale unei
întâmplări pentru a impresiona pe cititor.
Ex.: Crapii-n ape-s cât berbecii/ În pom, piersici cât
dovlecii...

Interogația retorică constă în adresarea unei întrebări sau

a unui șir de întrebări care conțin în ele răspunsul.
Ex.: Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni...

Aliterația/ Asonanța este figura de stil sonoră care constă

în repetarea unor sunete cu valoare expresivă în interiorul unui
text: Ex. : ”Prin vulturi vântul viu vuia...”
 Rolul figurilor de stil în textul poetic

1. Epitetul are rolul de a sublinia însuşirile estetice ale obiectelor/

acţiunilor/ sentimentelor;
2. Hiperbola creează impresia intensivă de acumulare şi
impresionează puternic;
3. Metafora contribuie la plasticizarea peisajului şi sporeşte forţa de
sugestie a tabloului descris;
4. Personificarea umanizează întregul peisaj; descrierea este mai vie,
mai animată;
5. Enumeraţia are rol în detalierea elementelor ce compun
descrierea;
6. Inversiunea imprimă un ton solemn textului, dar şi conferă mai
mare importanţă interpretativă termenului trecut pe primul loc.
7. Comparația – pune în evidență importanța primului termen prin
raportare la cel de-al doilea;