Page |1

Morfologie
Articolul

Def. Articolul este singura parte de vorbire flexibilă care nu are un înțeles de sine stător și nu
poate îndeplini funcția de parte de propoziție. El însoțește substantivul și alte părți de vorbire care se
declină, având rolul de instrument gramatical, sau cuvânt ajutător pentru exprimarea cazurilor:

N. un copac o casă copacul casa

G. al unui copac unei case copacului casei

Obs. Articolele un, o, niște însoțesc un substantiv (un băiat, o fată, niște băieți) sau orice parte
de vorbire folosită cu valoare de substantiv (un leneș, un cinci etc.). articolele -l, -le, -a însoțesc
substantivul, adjectivul, precum și unele pronume și numerale: băiatul, fratele, fata; înaltul (munte), înalta
(clădire); altul, alta, întâiul, întâia, primul, prima, dedesubtul, deasupra etc.

Obs. Când însoțesc un substantiv, articolele un, o, -l, -le, -a au și rolul de a ajuta substantivul să
delimiteze obiectul denumit, într-o măsură mai mare sau mai mică, față de toate celelalte obiecte de
același fel:

- Ai văzut vultur?
- Am văzut astă-vară un vultur.
- Vulturul zbura spre munți.
- În prima propoziție, substantivul vultur, neînsoțit de articol, denumește obiectul în general: pasăre
care se numește vultur.
- În propoziția a doua, articolul un ajută substantivul să individualizeze obiectul denumit față de
toate celelalte obiecte de același fel. Nu mai este vorba de vultur în general, ci de un vultur pe
care vorbitorul spune că l-a văzut.
- În ultima propoziție, prin adăugarea articolului -l, substantivul vulturul individualizează și mai
bine obiectul: vulturul acela despre care s-a vorbit în propoziția anterioară, nu un vultur oarecare.

Clasificare

După măsura mai mare sau mai mică în care ajută substantivul să individualizeze obiectul
denumit, articolul este de două feluri: hotărât (-l, -le, -a, -i, -lui, -lor) și nehotărât (un, o, unui, unei,
niște, unor).
După locul pe care îl ocupă față de substantiv, articolul poate fi: proclitic, când stă înaintea
substantivului, ca un cuvânt independent (un, o, niște), sau enclitic, când se alipește la sfârșitul
substantivului (vulturul, vulturii, vulpea, vulpile).

Articolul nehotărât

Articolul nehotărât însoțește substantivul în declinarea nearticulatăă și indică prin formele lui
cazurile substantivului. Formele pe care le ia în declinare articolul nehotărât ne ajută să deosebim cazurile
substantivului (N un om; G (a) unui om) sau numărul substantivului (D.sg. unei case, plural unor case).
De aceea în analiza gramaticală articolul nehotărât trebuie luat împreună cu substantivul pe care îl
 Page |2

însoțește. Articolul nehotărât poate sta chiar lângă substantivul pe care îl însoțește sau poate fi despărțit de
acesta prin alte părți de vorbire (un măreț munte, o frumoasă și interesantă poveste).

Articolul hotărât

Articolul hotărât are rolul de a ajuta substantivul să arate în mod precis (hotărât) obiectul
denumit. Articolul hotărât este de trei feluri:
- articol hotărât propriu-zis;
- articol posesiv sau genitival;
- articol demonstrativ sau adjectival.

Articolul hotărât propriu-zis se deosebește de celelalte articole prin faptul că el nu apare ca un

cuvânt de sine stătător, ci se alipește la sfârșitul substantivului.: omul, omului, casa, casei etc.
Numai articolul hotărât lui poate apărea ca un cuvânt separat de substantiv, dar numai înaintea
anumitor substantive și mai ales înaintea substantivelor proprii masculine care denumesc persoane: lui
Ion, lui Mihai.
În declinarea articulată a substantivului articolul hotărât are un rol important, dearece el face
posibilă deosebirea dintre cazurile nominativ-acuzativ și dativ-genitiv: N.Ac. omul, casa; oamenii, casele;
D.G. omului, casei; oamenilor, caselor.
Obs. Articolul hotărât are genul, numărul și cazul substantivului pe care îl însoțește.
Obs. Articolul hotărât lui la genitiv și la dativ apare ca un cuvânt de sine stătător (articol hotărât
proclitic) înaintea următoarelor substantive:
- Nume de persoane masuline sau feminine terminate în consoană ori în altă vocală decât –a: lui
Ion, lui Carmen, lui Jeni;
- Substantivul vodă: lui vodă;
- Substantive comune nearticulate enclitic și urmate de un adjectiv posesiv: lui frate-meu, lui văru-
tău;
- Susbtantivele masculine moș, nene, bade, urmate de un nume propriu: lui moș Ion, lui nenea
Marin, lui badea Gheorghe;
- Substantive care denumesc lunile anului: zilele lui februarie.
- Articolul lui se folosește și înaintea numeralelor care indică anii: în toamna lui 1944.

Articolul posesiv (genitival) însoțește un substantiv sau un pronume la genitiv sau intră în
componența pronumelor posesive și a numeralelor ordinale: al colegului, al lui, al său, al doilea.
Obs. Articolul posesiv care precedă un substantiv sau un pronume cu funcția de atribut se acordă
în gen și număr cu substantivul determinat, nu cu substantivul sau pronumele la genitiv.
Ex: copil al vecinei, copii ai vecinei, fată a vecinului, fete ale vecinului. Tot așa avem: copilul
vecinei, copiii vecinei, fata vecinului, fetele vecinului. Din aceste construcții se poate vedea că articolul
posesiv, ca și cel hotârât enclitic are genul și numărul substantivului determinat de substantivul la genitiv.
Obs. Uneori între atributul exprimat printr-un substantiv la genitiv și substantivul determinat se
intercalează alt substantiv sau alte părți de vorbire: zidul de piatră al clădirii, livezile de pruni ale
cooperativei agricole; putem avea și situații în care atributul genitival determină substantivul cel mai
apropiat: Muzeul de Istorie a Orașului București.

Articolul demonstrativ (adjectival) însoțește un adjectiv sau un numeral, făcând legătura între
aceste părți de vorbire și substantivul pe care îl determină: trandafirul cel roșu, drumeții cei doi, poteca
cea îngustă, locul cel dintâi.
 Page |3

Obs. Articolul demonstrativ (adjectival) ajută și la formarea numelor proprii masculine (Ștefan
cel Mare, Mircea cel Bătrân) și a gradului superlativ al adjectivelor sau al adverbelor: cel mai mare, cel
mai aproape.
Obs. Articolul demonstrativ (adjectival), ca și celelalte articole, nu are singur înțeles și nici nu
poate fi parte de propoziție, de aceea în analiza gramaticală el se ia împreună cu partea de vorbire pe
care o însoțește. Articolul demonstrativ (adjectival) se acordă în gen, număr și caz cu substantivul
determinat de adjectivul sau de numeralul pe care îl însoțește: N.Ac. fata cea harnică; D.G. fetei celei
harnice.

Bibliografie: Ștefania Popescu, ”Gramatică practică a limbii române”, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1983