Boier vechi şi domn creştin, 

Adevăr e c-ai gândit

BALADA SFINŢILOR
Pân-a nu fi mazilit, 
BRÂNCOVENI
Să desparţi a ta domnie
De a noastră-mpărăţie
Că de mult ce eşti avut
Melodia1: Bani de aur ai bătut, 
Într-o joi de dimineaţă Făr' a-ţi fi de mine teamă, 
Zi scurtării lui din viaţă,  Făr' a vrea ca să dai seamă. 
Brâncoveanu se scula,
Faţa blândă el spăla.  Melodia1:
Barba albă-şi pieptăna,  De-am fost bun, rău la domnie
La icoane se închina, Dumnezeu singur o ştie, 
Pe fereastră el căta De-am fost mare pe pământ
Şi amar se spăimânta: Cată-acum de vezi ce sunt. 

Dragii mei coconi iubiţi, Melodia3:

Lăsaţi somnul, vă treziţi; Constantine Brâncovene,
Armele vi le gătiţi,  Nu-mi grăi vorbe viclene. 
Că pe noi ne-a'nconjurat De ţi-e milă de copii, 
Paşa cel neîmpăcat,  Şi de vrei ca să mai fi, 
Ieniceri cu tunuri mari Lasă legea creştinească
Ce sparg ziduri cât de tari.  Şi te dă-n legea turcească. 

Melodia2: Melodia1:
Bine vorba nu sfârşea, Facă Dumnezeu ce-o vrea,
Turcii-n casă năvălea, Chiar pe toţi de ne-aţi tăia, 
Pe toţi patru mi-i prindea Nu mă las de legea mea. 
Şi-i ducea de-i închidea;
La 'Stambul în turnul mare Monolog:
Ce se-nalţă lângă mare,  Sultanul din foişor
Unde zac feţe domneşti Dete semn lui imbrohor,
Şi soli mari împărăteşti.  Doi gealaţi veneau curând
Săbiile fluturând
Mult acolo nu zăceau,  Şi spre loc dacă mergeau
Că sultanu-i-aducea Din coconi îşi alegeau
Lângă foişorul lui Pe cel mare şi frumos
Pe malul Bosforului.  Şi-l puneau pe scaun jos;
Şi când spada repezea, 
Melodia3: Capul iute-i reteza, 
Brâncovene Constantin,
Brâncoveanu greu ofta: Brâncoveanu greu ofta
Doamne, fie voia Ta!  Şi din suflet cuvânta:
Doamne, fie voia Ta! 
Cei gealaţi iarăşi mergeau
Şi din doi îşi alegeau  Apoi el se-ntuneca,
Pe cel gingaş, mijlociu, Inima-i se despica, 
Cu păr neted şi gălbiu Pe copii se arunca, 
Şi pe scaun îl punea,  Îi bocea, îi săruta, 
Şi capul îi reteza.  Şi turbând apoi striga:
Brâncoveanu greu ofta:
Doamne, fie voia Ta!  Melodia1:
Sultanul se minuna Alelei, tâlhari păgâni, 
Şi cu milă îi grăia: Alei, voi feciori de câini!
Patru fii eu am avut,
Melodia3: Pe toţi patru i-aţi pierdut. 
Brâncovene Constantin,
Boier vechi şi domn creştin,  Melodia2:
Patru fii tu ai avut, Dar-ar Domnul Dumnezeu
Din ei trei ţi i-ai pierdut, Să fie pe gândul meu:
Numai unul ţi-a rămas, Să vă ştergeţi pre pământ, 
Cu zile de vrei să-l las Cum se şterg norii de vânt! 
Lasă legea creştinească  Să n-aveţi loc de-ngropat, 
Şi te dă-n legea turcească.  Nici copii de sărutat! 

Melodia1: Monolog:
Mare-i Domnul Dumnezeu, Turcii crunt se oţărau 
Creştin bun m-am născut eu, Şi pe dânsul tăbărau
Creştin bun a muri vreu!  Şi zilele-i ridicau. 
Taci, drăguţă, nu mai plânge,
Că-n piept inima-mi se frânge.  Melodia2:
Taci şi mori în legea ta, Câini turbaţi, turci, liftă rea,
Că tu ceru-i căpăta. De-aţi mânca şi carnea mea, 
Să ştiţi c-a murit creştin
Monolog: Brâncoveanu Constantin! 
Imbrohorul se-ncrunta,  Să ştiţi c-a murit creştin 
Gealaţii înainta Brâncoveanu Constantin!
Şi pe blândul copilaş,
Dragul tatii fecioraş,
La pământ îl arunca 
Şi zilele-i ridica,