.

O mare parte a recensămintelor realizate în perioada 1795-1836 arată statistici, numele personale fiind
excluse. Între anii 1836 și 1963 recensământul a fost realizat o dată la cinci ani exceptând anii 1871 (a fost
efectuat în 1872) și 1916 (a fost omis). Înregistrările de recensământ vechi de mai puțin de o sută de ani sunt
confidențiale și nu pot fi căutate de persoane fizice. Este posibil ca unele recensăminte anterioare să fi fost
distruse din cauza unui decret din 1887, dar această lege nu a fost aplicată peste tot. Recensămintele timpurii
ale orașelor și provinciilor acopereau de obicei o parte mai mică din populația locală. Evidențele
recensământului nu oferă în mod consecvent aceleași date, dar după anul 1836 includ numele și prenumele,
vârsta, ocupația, șeful casei, naționalitatea, și, uneori

În aceasă ordine de idei, nu există date oficiale privitoare la apartenența etnică sau religioasă a cetățenilor.
Reticența francezilor în ceea ce vizează aceste informații provine în urma evenimentelor nefericite din
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial când evreii au avut parte de un final tragic în urma transmiterii
acestor date. Totuși, există păreri conform cărora Franța nu colectează date etnice întrucât nu doresc să
dezvăluie adevărata importanță a populației arabo-maghrebiene. Acesta este unul pentru care modelul
francez este criticat, alte motive fiind legate de lipsa implicării organelor centrale de conducere.