Inelia Benz

INTERVIU CU UN
EXTRATERESTRU

Introducere

Aţi auzit despre conceptul de scriere hipnotică? Dacă nu, aşa

este denumit un text care, pe măsură ce-l citeşti, îţi modifică modelul
de funcţionare al neuronilor. Această carte este unul din acele texte.
Îţi va schimba reperele şi îţi va lărgi sfera de conştientizare. Deci
dacă nu vrei ca un extraterestru să-ţi schimbe modul de a gândi,
opreşte-te acum din citit.
Prima dată am întâlnit acest extraterestru în 2007 când îmi
făceam cumpărăturile la supermarketul local. Am identificat-o
imediat datorită simţului meu de observaţie mai ascuţit. Am devenit
prietene apropiate şi în final a fost de acord să o intervievez, ceea ce
s-a întâmplat pe parcursul a şapte întâlniri în cafeneaua mea
preferată, în anul 2009. A ales să rămână anonimă pentru a-şi putea
continua munca fără a fi ucisă, ceea ce s-ar fi întâmplat fără doar şi
poate dacă cineva ar fi aflat cine şi ce este.
Când te uiţi la ea, n-are nimic extraordinar. Arată ca un om, se
poartă ca un om, are o slujbă, o familie, o ipotecă, tot tacâmul. Cu
toate acestea, pare să n-aibă vârstă, e foarte frumoasă şi oamenii o
privesc fără vreun motiv, oriunde s-ar duce. Deşi eu am numit-o
extraterestru, ea m-a corectat spunându-mi că e un hibrid
extraterestru. Adică, era parţial om, parţial extraterestru.
Această carte e scrisă sub formă de întrebări şi răspunsuri.

Iar acum declaraţia:

ACEASTĂ CARTE ESTE O FICŢIUNE.
Bucuraţi-vă de ea :)
 Primul interviu

Am fost foarte emoţionată să fac aceste interviuri cu prietena

mea. S-a uitat peste întrebări şi a fost de acord să răspundă cât
poate de bine la ele, precum şi la orice alte întrebări care ar putea
apărea în urma răspunsurilor ei. De fapt, asta m-a surprins pentru
că unele dintre întrebări erau foarte directe şi depăşeau limitele
unor interviuri obişnuite.
Am început seria odată cu începerea anului şcolar, fapt ce ne
permitea să avem amândouă câteva ore libere în cursul zilei.
La primul interviu a întârziat câteva minute şi, în acele minute,
mi-am zis că poate s-a răzgândit. Când în fine a intrat în cafenea,
am fost atât de uşurată încât aproape mi-au dat lacrimile.
În timpul acestor interviuri am avut un caiet pe care am luat
notiţe şi în acelaşi am folosit şi un reportofon pentru a înregistra
discuţiile. După ce ne-am salutat călduros şi şi-a comandat
obişnuitul ceai de plante, am început primul set de întrebări.

*** În primul rând, aş vrea să-ţi mulţumesc pentru că ai fost

de acord să facem această serie de interviuri. Ştiu că va fi foarte
folositoare nu numai fiecărei persoane care o va citi, ci şi
omenirii întregi. ***
Cu mare plăcere. Putem să începem?

*** Ai menţionat că răspunsurile pe care mi le vei da sunt

formulate în mod hipnotic şi că ne vor afecta pe noi, oamenii,
lărgindu-ne sfera de conştienţă. De asta ai fost de acord să fii
intervievată în acest moment? Ca să ne afectezi gândirea? ***
Principalul motiv pentru care am fost de acord să scrii cartea
asta acum este că Pământul a trecut într-o bandă de frecvenţă
vibraţională mai înaltă şi a venit vremea să fac treaba pentru care am
venit aici.
De curând, au apărut unele filme şi cărţi în care sunt prezentaţi
extratereştri întrupaţi în corpuri umane îmbunătăţite genetic. Unele
din aceste lucrări de ficţiune sunt extrem de exacte şi fac parte din
educaţia cu paşi mici a rasei umane privind existenţa noastră între
oameni, dar nu spun tot adevărul.
La urma urmei, această carte îşi propune să arate pentru toţi cei
interesaţi cum e să trăieşti ca extraterestru într-un corp omenesc. Din
propria experienţă, oamenii sunt foarte curioşi. Şi în plus, da, va
pregăti colectivitatea pentru ideea prezenţei noastre între oameni şi
astfel se vor teme mai puţin când ne vor simţi vibraţia, iar câţiva
oameni foarte sensibili vor putea chiar să ne vadă aşa cum suntem.

*** De ce vrei ca această carte să fie publicată ca o lucrare

de ficţiune? ****
E mai bine să fie percepută ca o lucrare de ficţiune, astfel
oamenii vor fi mai receptivi la informaţia conţinută. În fond, când
citim un roman, ne deschidem către poveste fără să ne punem bariere,
ceea ce face textul hipnotic mai eficient. Dacă aş prezenta cartea ca
pe o istorisire bazată pe realitate, nu doar că aş provoca coborârea
barierelor, ci am fi asediate amândouă foarte curând, interzise şi
persecutate de autorităţi.

*** Dar ai fost de acord cu o dezvăluire completă,

spunându-ne despre scrisul hipnotic şi motivul pentru care
cartea este prezentată ca o ficţiune. Nu înseamnă asta să te dai
totuşi de gol? ****
Nu tocmai. Tot procesul este voluntar. Oamenii trebuie să
aleagă modul în care citesc această carte.

*** Mulţumesc pentru lămuriri. Povestea ta e cu adevărat

incredibilă, aşa că nu va fi o problemă s-o prezentăm ca pe un
roman. Să începem cu întrebările. Poţi să ne povesteşti despre
programul de hibridizare pe Pământ?***
Programul de hibridizare pe Terra a fost un mare succes.
Şmecheria este să modifici structura moleculară umană şi ADN-ul
suficient încât trupul să poată găzdui o fiinţă de vibraţie mai înaltă
fără să se „prăjească”, dar în acelaşi timp să arate din punct de vedere
genetic complet uman. La o analiză mai atentă, folosind o tehnologie
care există dar este inaccesibilă publicului, oamenii pot acum să
detecteze diferenţele de ADN şi de structură moleculară dintre noi şi
oameni. Dar să găseşti pe unul dintre noi de la care să iei mostre de
ADN este extrem de dificil dacă nu imposibil.

*** Cum funcţionează mai exact? Răpiţi femei umane şi vă

implantaţi fetuşii hibrizi în uterele lor? Sau aveţi altă metodă?
***
În primul rând, de când a fost creată rasa umană, ea a evoluat
atât pe cale naturală cât şi artificială şi a devenit tot mai compatibilă
cu noi. La un moment dat în viitor, caracteristicile sale vibraţionale
vor fi egale cu ale noastre. Cu toate acestea, în acest punct al timpului
liniar, rasa umană nu este foarte compatibilă cu noi, de aceea avem
cercetaşi care monitorizează permanent anumite linii genetice umane
pentru a crea trupuri compatibile. Putem vedea oamenii care sunt mai
compatibili cu noi pentru că strălucesc mai puternic, cum s-ar spune,
şi sunt uşor de detectat. Odată fătul conceput de părinţii umani, pur şi
simplu intervenim, îi schimbăm uşor structura moleculară şi-i
activăm o parte din ADN latent. Dacă fătul supravieţuieşte
procedurii, unul dintre noi îl va revendica şi la un moment dat se va
întrupa în el. Toate astea se întâmplă într-un interval de milisecunde
după concepţie. Ca regulă generală, mama nu simte nimic. Unele
mame ne vor simţi, dar asta nu le va deranja pentru că o vor
interpreta ca un sentiment plăcut de iubire necondiţionată.

*** Adică nu amestecaţi material genetic uman şi

extraterestru? Credeam că pentru a crea un hibrid, ai nevoie de
două tipuri de ADN? ***
Nu, nu amestecăm ADN-ul extraterestru cu cel uman. O fiinţă,
indiferent că e umană sau nu, înseamnă mai mult decât ADN-ul ei.
Atât omul, cât şi extraterestrul sunt fiinţe eterne care au progresat şi
au evoluat pe diferite planete. Individul are mai multe corpuri şi ceea
ce numiţi voi spirit este ceea ce îl face unic în toate universurile. Deşi
nu amestecăm echivalentul nostru pentru ADN cu ADN-ul uman, ne
folosim de un corp uman şi îl menţinem în viaţă cu versiunea noastră
de suflet, care ar trebui să aibă rolul sufletului omenesc dacă fătul nu
ar fi fost modificat. Dar odată modificat, trupul nu mai este
compatibil cu un suflet uman, deci un om nu l-ar putea ocupa.

*** Spui că luaţi locul unui spirit uman? Şi ce se întâmplă

cu spiritul care ar fi trebuit să ocupe acel trup în mod normal?
***
În viziunea universală a întregii creaţii, acel trup nu avut
niciodată alocat un spirit uman, pentru că în toate liniile spaţio-
temporale acel trup devenea un hibrid. De asemenea, nu folosim
niciodată feţi care ar putea supravieţui ca şi copii umani. Întotdeauna
îi luăm pe cei care ar fi murit în uter dintr-un motiv sau altul. Acesta
este unul din motivele pentru care atât de mulţi hibrizi mor înainte
sau imediat după naştere, ei doar urmează cursul firesc pe care acel
trup l-ar fi avut dacă noi nu interveneam. Nu putem rezolva toate
problemele, pentru că asta ar însemna să violăm liberul arbitru al
altor persoane implicate în viaţa copilului.

*** Voi alegeţi care oameni să se cupleze pentru a crea fetuşi

compatibili? ***
Nu, nu alegem cuplul care să creeze fătul. În primul rând, liberul
arbitru este unul din fundamentele acestei existenţe. Iar în al doilea
rând, sunt suficiente linii genetice cu ADN compatibil ca să se
întâlnească şi să conceapă copiii pe cale naturală. În plus, nu avem
nevoie ca atât de mulţi dintre noi să fie aici, sunt suficienţi câţiva ca
să ne facem treaba. De aceea, nu alegem întotdeauna doar prin
prisma compatibilităţii genetice. În plus, monitorizăm părinţii ca să
vedem dacă vor fi potriviţi pentru unul dintre noi sau nu.

*** Aţi răpit vreodată oameni? Sunt adevărate poveştile

despre răpiri extraterestre? ***
Răpirile sunt adevărate, dar noi nu facem asta. Cei care răpesc
oameni sunt patru rase umanoide, dar şi oamenii înşişi. Rasele
umanoide nu sunt limitate de timp şi spaţiu, şi pot scoate oamenii din
timpul liniar pentru a-şi face treaba. Două din aceste rase au investit
enorm în rasa umană şi nu au de gând să plece prea curând. Celelalte
două sunt doar curioase, intervin foarte rar. Iar oamenii o fac ca să
inspire colectivului uman o mare frică de extratereştri.

*** Cum răpesc oamenii alţi oameni? ***

Cu ajutorul unor amintiri implantate telepatic. Unii oameni sunt
efectiv luaţi din mediul lor şi li se recoltează mostre genetice, după
care li se implantează o amintire falsă cu răpirea de către
extratereştri, iar alţii sunt pur şi simplu ţinte ale unor tehnologii de
modificare mentală. Toţi vor avea amintiri pline de groază şi durere.

*** De ce vor oamenii aceştia să ne fie frică de extratereştri?

***
Pentru ca atunci când un extraterestru apare într-o carte cum e
asta, populaţia să prefere s-o ardă mai degrabă decât s-o citească.
Pentru ca ideea că omul nu este decât un trup fizic vulnerabil faţă de
alţii să se fixeze bine în colectivul uman şi, ca atare, evoluţia să nu
mai fie posibilă. Şi pentru a insinua în colectivul uman o gândire
axată pe „noi împotriva celorlalţi”.

*** Mai devreme ai spus că oamenii au fost „creaţi”. Vrei să

spui de către Dumnezeu? Sau de către ai tăi? Şi ai mai spus că
am evoluat atât pe cale naturală cât şi pe cale artificială. Poţi să
explici ce înţelegi prin artificial? ***
Oamenii nu au fost creaţi nici de Dumnezeu, nici de neamul
meu. Noi nu am luat parte la crearea rasei umane, iar imaginea
voastră despre Dumnezeu este greşită. Creaţia s-a făcut de către una
dintre rasele umanoide la un nivel extrem de rudimentar. Pur şi
simplu şi-au amestecat propriul material genetic cu cel al unei specii
inteligente care locuia pe planetă acum câteva milioane de ani.
Majoritatea ADN-ului vostru, inactiv în acest moment, este de fapt
de natură extraterestră. Acesta este unul din motivele pentru care ne
este atât de simplu să interferăm cu specia voastră. ADN-ul
extraterestru este multidimensional. Motivul pentru care acea rasă
anume a creat pe vremuri oamenii nu-l pot divulga deocamdată. Ceea
ce contează este că aţi evoluat cu o viteză nemaivăzută vreodată.
Evoluţia naturală înseamnă evoluţia ADN-ului terestru original, la fel
ca la toate creaturile şi plantele Pământului, iar cea artificială se
datorează intervenţiei humanoizilor atât iniţial, acum câteva milioane
de ani, cât şi ulterior, de mai multe ori.

*** Ce ai vrut să spui prin faptul că avem o concepţie

greşită despre Dumnezeu? ***
Noţiunea unui Dumnezeu masculin şi limitat este eronată. Nu
există o asemenea fiinţă care să fi creat universul sau pe oameni.

*** Ce zici de noţiunea unui Dumnezeu ca Forţă Universală,

Iubire Necondiţionată, Forţă Vitală, Sine Superior şi altele
asemenea? ***
Acestea sunt nişte expresii foarte la modă acum. Sunt mai
aproape de adevăr. Singurul lucru cu care nu sunt de acord este că cei
mai mulţi oameni care folosesc aceşti termeni, încă simt sau văd asta
ca pe ceva din afara lor, ceva de la care să ceară chestii şi după care
să se uite spre cer pentru a-l găsi. În realitate nu e ceva extern, nici
intern. De fapt, sunt ei înşişi.

*** Ei bine, ar fi de ajuns această singură propoziţie ca să

fim interzise în majoritatea librăriilor. Cei mai mulţi oameni nu
se pot vedea ca Dumnezeu şi consideră această interpretare,
chiar dacă e denumită Sine Superior, ca pe un nivel greu
acceptabil de megalomanie. ***
Se poate. Dar asta nu schimbă cu nimic adevărul.

*** Poţi să explici noţiunea de ADN multidimensional?***

Imaginează-ţi, dacă vrei, că eşti conştientă şi poţi funcţiona în
afara timpului liniar, nu eşti restricţionată de legile fizice ale acestei
dimensiuni şi poţi comunica cu oricine, oricând, într-o clipă, şi nu
doar prin cuvinte, ci prin întregi concepte şi experienţe transmise
simultan. Şi asta nu este decât o fracţiune din ce veţi fi capabili să
faceţi odată ce vă activaţi ADN-ul multidimensional.
 *** Eu pot deja să fac câteva din aceste lucruri, noi le
numim capacităţi sau puteri paranormale. Asta înseamnă că am
activată o parte din acel ADN? ****
Nu. Tu doar ai trecut de limitările trupului. Diferenţa este, de
exemplu, că tu călătoreşti în timp „cu ochii minţii”, cum s-ar spune.
Poţi să trăieşti complex o experienţă, dar numai în imaginaţie,
mental. Când ADN-ul tău va fi activ, vei putea s-o faci inclusiv cu
trupul fizic. Sunt foarte puţini oameni care au reuşit să-şi activeze
ADN-ul până în punctul în care să se poată deplasa pe ei înşişi,
experienţa lor şi obiecte în orice punct din timp şi spaţiu.

*** Înţeleg. Şi cum putem să ne activăm ADN-ul? Puteţi voi

să ni-l activaţi? ***
Va mai dura câteva sute de ani până să ajungeţi la capacitatea
fizică completă la care să vă activaţi acest ADN în masă. Şi nu, nu vi-
l putem activa noi.

*** Aş vrea s-o puteţi face! Ai spus că au fost câţiva oameni

care au reuşit. Aş putea şi eu să fac ceva pentru a-l activa pe al
meu? ***
De fapt, ai putea. Unul din lucruri este să aspiri şi să practici
Ascensiunea. Acest lucru te va aduce în final într-o stare de
conştienţă care transcende limitările evolutive ale trupului în care te-
ai născut şi vei putea să-ţi activezi complet ADN-ul
multidimensional, dacă vei dori. Totuşi există şanse să nu te
intereseze s-o faci.

*** Când vorbeşti despre ascensiune, prin asta înţelegi

lărgirea sferei de conştienţă prin meditaţie? Ai putea să explici
mai clar ideea?***
Din punctul tău de vedere, da, înseamnă lărgirea sferei de
conştienţă prin meditaţie. Însă din punctul altora de vedere, procesul
începe prin citirea unor cărţi cum e asta sau pur şi simplu prin
practicarea recunoştinţei sau făcând exerciţiile din filmul Legile
atracţiei. În ultimă instanţă, din clipa în care omul devine suficient de
conştient ca să realizeze că are putere deplină asupra propriei
existenţe, poate să facă orice îşi doreşte cu trupul şi cu realitatea lui,
inclusiv să-şi schimbe ADN-ul.

*** Deci de fapt nu contează în ce stadiu începem să facem

această lucrare, putem să ajungem la activarea completă a ADN-
ului indiferent de cine suntem sau cât de mult ne-am străduit
până acum? ***
Corect. Nu există om pe Pământ care să nu-şi poată activa
ADN-ul la capacitatea sa multidimensională maximă dacă face ce
trebuie.

*** Chiar şi oameni cu stări de sănătate precare, cum ar fi

cei cu sindrom Dawn sau autiştii? ***
Cele două boli n-au nimic de-a face una cu cealaltă. Prima e o
deficienţă genetică, a doua e o boală fizică generată de factori
externi, cum ar fi otrăvuri în corp. Dar ca să-ţi răspund la întrebare,
da, în final amândoi vor putea s-o facă, dacă vor voi ei înşişi. E o
alegere personală. Oricum, chiar dacă nu suferi de una din aceste
boli, calea e dificilă şi celor mai mulţi oameni nu le va mai păsa să-şi
piardă timpul şi energia doar ca să-şi activeze ADN-ul
multidimensional.

*** Nu-mi pot imagina cum nu le-ar păsa. Mai ales dacă tot
ce trebuie să facă este să mediteze. ***
Şi cu toate acestea, şi ţie ţi-e greu să rămâi într-o stare de
meditaţie pentru un timp mai îndelungat, chiar dacă ai practicat
diferite metode de-a lungul anilor, nu-i aşa? Imaginează-ţi pe unul
care e la început. Pentru el e şi mai greu. Iar să atingi un nivel de
conştienţă care să cuprindă toate capacităţile unei fiinţe eterne este cu
adevărat dificil. Şi asta este stadiul în care ţi-ai putea activa ADN-ul
multidimensional. Dar odată ce ai atins starea asta, probabil că n-ai
mai vrea s-o faci.
 *** Mda. Înţeleg că atunci când sunt într-o stare de
conştienţă extinsă e total irelevant ce poate sau nu poate să facă
trupul meu limitat, şi eu nici n-am ajuns încă prea departe. ***
Exact.

*** Ştii, mi-e tot mai dificil să meditez, şi nu doar pentru

mine, ci şi pentru oamenii cu care lucrez. S-ar părea că tuturor
celor pe care-i cunosc le e tot mai greu să mediteze pentru
perioade mai îndelungate. ***
Da, nu mă surprinde. În oraşe şi marile aglomerări urbane sunt
administrate chimicale care, printre altele, inhibă procesele chimice
necesare creierului care permit unei persoane să mediteze.

*** Ce înţelegi prin administrarea chimicalelor în oraşe?

Cum se face şi de către cine? Şi mai ales, de ce? ***
Există mai multe căi prin care oamenii ingerează chimicale care
afectează creierul. Voluntar şi inconştient. De exemplu, te-ai uitat
vreodată la cer şi ai văzut dungi albe brăzdându-l în toate direcţiile?
Acelea sunt urme chimice.

*** Da, am auzit de teoria asta şi mai ştiu că a fost

infirmată. Acele dâre sunt doar urmele lăsate de avioanele
comerciale şi militare. ***
Nu. Nici aeronavele comerciale, nici cele militare nu lasă urme
de acest fel. Dacă ar face-o, ar fi prezente în absolut toate ţările lumii,
şi nu sunt. Urmele acelea sunt de fapt un cocktail de boli uşoare,
manipulanţi de comportament şi inhibitori cerebrali. Ele sunt
pulverizate în aer cu acceptul guvernelor din majoritatea ţărilor lumii.
Asta înseamnă creşterea vânzărilor de medicamente pentru a trata
bolile generate de ele, profituri de milioane pentru companiile
farmaceutice şi în acelaşi timp o populaţie obedientă şi incapabilă să
treacă la niveluri superioare de conştienţă. Dacă te gândeşti, e ceva
foarte eficient. Şi nu e singurul mod în care aceste chimicale sunt
administrate. Unele sunt înghiţite voluntar sub forma unor droguri şi
medicamente, precum şi ca aditivi alimentari.
 *** Aceste chimicale te afectează şi pe tine? ***
Din păcate da. Genele mele umane sunt la fel de vulnerabile la
substanţe chimice, ele afectează şi densitatea energetică a mediului,
ceea ce mă incomodează şi pe mine. Cu toate acestea, fiind mai
sensibilă, sunt conştientă de poluare şi pot să aleg să nu fiu afectată
de ea. Cu alte cuvinte, putem să ne scufundăm într-o boală care ne
debilitează şi să-i permitem să ne oprească din ce facem, sau putem
s-o folosim ca pe un avantaj sau s-o ocolim. Când simt poluare, pur şi
simplu măresc fluxul de energie, dau robinetul mai tare, cum s-ar
spune, ceea ce va contracara orice efect negativ. Nu înseamnă că
trupul meu nu se va îmbolnăvi, înseamnă doar că boala nu mă va
împiedica să-mi fac treaba.

*** Hai să spunem că dârele chimice sunt reale. Ce putem să

facem împotriva lor? ***
Ar fi o bună idee să ţinem cerul sub observaţie. În felul ăsta nu
ne va surprinde. Să citim despre ele. Dacă dai o căutare pe termenul
„chemtrails” pe internet, vei găsi o cantitate imensă de informaţii
acolo. De la teoreticieni ai conspiraţiei care afirmă că sunt mult mai
mult decât chimicale, până la agenţii guvernamentale care spun că
aşa ceva nu există. Ce alegi să crezi şi să faci împotriva lor depinde
de tine. Eu sunt îngrijorată doar pentru că ele ne împiedică evoluţia
naturală. Oricum, ele sunt nimica toată în comparaţie cu efectul pe
care ăl poate avea o persoană care se plânge toată ziua, de exemplu.
Un lucru demn de reţinut este că principala forţă a acestor dâre
chimice e că sunt necunoscute, afectează persoana pe neaşteptate şi
astfel omul crede că nu poate să facă nimic ca să se ajute, ci doar să
cumpere aspirină de la farmacia din cartier, nişte bere care să uşureze
lucrurile şi să stea la televizor ca să nu mai simtă stresul. Chiar şi cei
care ştiu despre urme, le vor folosi ca scuză pentru incapacitatea lor
de a medita, de exemplu. E cam ca şi când ai spune că nu poţi să te
duci la sală ca să fi în formă pentru că nu eşti în formă, sau că nu poţi
să mergi la medic să-ţi pună piciorul în ghips pentru că ai piciorul
rupt. E doar o scuză.
 *** OK. Înapoi la povestea ta. Când te-ai născut, şi cum de
nu a observat nimeni? ***
M-am născut din părinţi umani în 1962 şi am făcut tot ce am
putut ca să trăiesc o viaţă umană şi să nu atrag atenţia, ăsta e unul din
motivele pentru care te-am rugat să nu-mi dezvălui numele real.

*** UN BEBELUŞ EXTRATERESTRU, FRĂŢIOARE...

***
De fapt, surioaro. Trupul meu era pregătit în 1962 şi s-a născut
din doi oameni foarte inteligenţi şi paranormali, care erau atât de
absorbiţi de ceea ce făceau fiecare dintre ei încât nu au observat
nimic ciudat la noua lor odraslă, pentru că, ei bine, nu i-au acordat
nicio atenţie. Acest tip de părinţi sunt cei mai buni părinţi hibrizi
pentru că nu observă niciodată comportamentul neobişnuit şi
capacităţile avansate ale copilului.

*** Poţi să-mi spui în ce ţară s-a întâmplat asta? Şi are vreo
importanţă locul naşterii pentru munca pe care o faci aici? ***
Ţara în care m-am născut n-are nici o importanţă pentru munca
mea de aici. De fapt, noţiunea însăşi de „ţară” este o pervertire a
libertăţii umane. Ţările au fost inventate pentru a se putea urmări şi
controla capitalul uman şi sunt o creaţie total subiectivă.

*** E prima oară când te naşti aici? ***

Nu. Trebuie să recunosc, nu mi-a făcut plăcere să mă întorc pe
Pământ. Mandatul meu a fost foarte lung, întinzându-se pe mai multe
milenii şi diferite civilizaţii. În unele perioade petrecute în această
dimensiune am fost întrupată în corp omenesc, dar de cele mai mult
ori am avut doar rol de supraveghetor. Evităm să ne întrupăm prea
des, e o experienţă traumatizantă pentru noi. Densitatea mediului,
duritatea şi îngustimea trăirilor este în cel mai bun caz claustrofobică
şi în cel mai rău, mortală. Imaginează-ţi, dacă vrei, că te trezeşti
brusc în trupul unei furnici şi nu mai poţi să ai acces la familia ta
umană, voinţa şi abilităţile tale, pierzându-ţi majoritatea amintirilor şi
puterii mentale. Dintr-o dată eşti o creatură minusculă a cărei singură
realitate este muşuroiul şi munca cu care eşti însărcinată şi nu mai ştii
decât că trebuie să supravieţuieşti ca furnică pentru cât mai mult timp
şi să atingi cât mai multe alte furnici în scurtul interval de timp liniar
în care trăieşte o furnică.
Acum, exemplul de mai sus va putea părea un fel de criză de
superioritate. Ar însemna că noi extratereştrii suntem superiori
oamenilor care nu sunt decât nişte furnici.
Asta pare să fie aşa numai pentru că oamenii judecă diferite
fiinţe cu diferite măsuri. Dacă însă te gândeşti că fiecare furnică este
o fiinţă divină şi eternă, aflată pe o cale evolutivă, membru al familiei
tale, perspectiva se schimbă. Probabil că n-ai mai pune otravă pentru
furnici în casă şi prin curte, şi nu le-ai arde cu lupa în soare.
OK, acum că am stabilit că oamenii nu sunt mai puţin
importanţi decât noi, extratereştrii, hai să ne întoarcem la acelaşi
exemplu şi să adăugăm că oamenii sunt mai puţin evoluaţi ca alte
fiinţe şi că nu e nimic în neregulă cu asta. Dar când există o a treia
parte care încearcă să blocheze alegerea liberă a unei persoane de a
evolua, atunci alţii, cum suntem noi, au dreptul să întervină şi să ajute
acel individ în evoluţia sa personală, contracarând modurile în care o
terţă persoană opreşte individul de la a evolua firesc.

*** Adică de fapt, treaba ta aici este să echilibrezi balanţa

pe terenul de joc? ***
Da.
 Al doilea interviu

Am decis să ne întâlnim în fiecare joi la ora 2.00 după-amiază,

la cafeneaua din cartierul meu. De asemenea, am hotărât ca pe
timpul interviului să nu comunicăm între noi în afara acestor
întâlniri, decât dacă ar trebui să reprogramăm interviul pentru alt
timp sau loc. Asta ca să nu discutăm despre temele propuse fără a le
putea înregistra. Primul interviu s-a cam îndepărtat de setul de
întrebări prestabilite, iar acum aveam o mulţime de întrebări noi
pentru ea. Aşa că, atunci când a venit, am avertizat-o cu privire la
asta înainte să începem. A râs şi mi-a spus că nu e o problemă, că e
mai bine să lăsăm discuţia să se desfăşoare natural decât să ne
ţinem de litera scrisă. Şi-a comandat ceaiul de plante şi am început.

*** Dacă eşti hibrid, parte uman, parte extraterestru, de ce

te identifici mai degrabă cu partea extraterestră decât cu cea
umană? ***
Pentru că tipul meu de conştienţă şi principalele mele relaţii sunt
extraterestre. Principala mea parte umană este trupul în care locuiesc,
şi aminteşte-ţi că nici el nu e complet uman, deşi fac parte şi din
colectivul uman şi am şi relaţii cu alţi oameni.

*** De ce afirmi că oamenii sunt mai puţin evoluaţi decât

alte entităţi? Are de-a face cu faptul că ADN-ul nostru nu e
complet activat? ***
De fapt, nu e vorba de ADN. Asta înseamnă doar evoluţie fizică.
Un om poate avea ADN-ul complet activat şi, totuşi, poate să stea la
televizor şi să bea cât e ziua de lungă. Dacă oamenii ar fi complet
dezvoltaţi, n-ar mai putea fi prinşi în traiul terestru ca muştele pe
hârtia cu lipici. Nu ar putea fi înrobiţi, nu ar putea fi ţinuţi în
adormire. Şi totuşi, asta se întâmplă cu majoritatea covârşitoare a
oamenilor şi s-ar întâmpla cu un om cu ADN-ul complet activat dacă
n-ar fi evoluat şi pe alte planuri.
Există şi câţiva, desigur, care se trezesc şi ies din cursă. Iar
munca mea aici are legătură cu ei.
 *** Vorbeşti despre comerţul cu sclavi? Oamenii aceia nu
permit altora să-i înrobească. Sunt prinşi în capcană. ***
Nu. Nu vorbesc despre comerţul cu sclavi, cel puţin nu despre
cel la care te gândeşti tu. Majoritatea rasei umane este acum ţinută în
sclavia unui nivel evolutiv redus de către câţiva indivizi care dau
comenzile. Nimeni n-ar trebui să flămânzească pe Pământ, nimeni n-
ar trebui să muncească. Cu resursele pe care le avem, absolut toată
lumea de pe Pământ ar putea trăi o viaţă pe deplin creativă şi fericită.
Şi cu toate astea, cei mai mulţi dintre voi credeţi că vi s-au împuţinat
resursele, cum ar fi energia, apa şi hrana. E total neadevărat. Cea mai
bună metodă de a înrobi pe cineva este prin frică. Dacă colectivitatea
umană crede că i se termină mâncarea, apa şi protecţia, va emana
frică pe tot globul. Asta va opri evoluţia, gândirea liberă şi lărgirea
conştienţei. Acei câţiva care aleg să evolueze dincolo de asta fac un
mare efort. Cu fiecare persoană care alege să-şi lărgească conştienţa
şi să eleveze la următorul nivel vibraţional evolutiv, omenirea în
ansamblu devine tot mai puţin înrobită.

*** Bine. Am câteva întrebări legate de ceea ce tocmai ai

spus. În primul rând, ai afirmat că nimeni nu ar trebui să
muncească. Însă dacă te uiţi la istoria noastră, de la bun început
a trebuit să vânăm, să culegem fructe, să ne construim
adăposturi şi să ne apărăm de animale. Chiar ca oameni
primitivi a trebuit să muncim. N-ar fi ceva nefiresc să nu mai
muncim, nu ne-am plictisi şi n-am lua-o razna dacă n-am munci?
***
Cuvântul cheie aici este „primitiv”. Nu mai sunteţi creaturi
primitive. Colectivul vostru a ajuns la un nivel de evoluţie înalt,
avansat tehnologic. Dacă îi dai cuiva un miliard de dolari, ce va face
cu ei? Va continua să muncească în acelaşi loc anost, chinuitor? Nu.
Va găsi moduri creative de a-şi petrece timpul. Dacă ajunge la
maturitate o generaţie de oameni care ştiu că nu au nevoie să
muncească pentru a supravieţui pentru că le sunt asigurate toate
necesităţile, ce crezi că vor face? Nu există limite.
 Din păcate, pentru că majoritatea oamenilor sunt programaţi să
fie consumatori de nesatisfăcut, sunt şanse minime ca persoana care a
câştigat milioanele de dolari să facă şi altceva decât să consume. Şi
totuşi, într-o libertate autentică, chiar şi consumatorismul insaţiabil
este ceva pe care un om poate să-l facă până când va fi în sfârşit
satisfăcut şi va începe să se uite în jur după ceva de făcut.

*** Da. Sunt de acord că acum suntem mai avansaţi din

punct de vedere tehnologic. Dar oamenii sunt lacomi, cruzi,
posesivi şi competitivi. Nu văd cum ar putea societatea să
funcţioneze altfel. ***
Oamenii se comportă aşa doar pentru că sunt înrobiţi. Uită-te la
copii! Dacă în loc de o jucărie, să zicem un camion, unui grup de
cinci copii li s-ar da 50 de camioane, la început s-ar bate pe unul sau
două, după care s-ar uita în jur şi ar vedea că au camioane din belşug,
aşa că în mod firesc ar începe să se joace fie împreună, fie singuri, în
lumea lor imaginară. Copiii se luptă numai atunci când e o singură
jucărie de acelaşi fel. Se obişnuiesc să fie doar un singur exemplar
dintr-o anume jucărie, iar când ajung în situaţia în care sunt multe, le
ia ceva timp să se reprogrameze să nu fie posesivi faţă de un camion
anume care e momentan la alt copil. Acum imaginează-ţi un om care
ar putea avea orice fel de casă pe care şi-ar dori-o, oriunde şi-ar dori
să locuiască, gratis. Imaginează-ţi că ar putea avea toată mâncarea pe
care şi-ar dori-o. Orice aparat TV, maşină, mobilă, calculator,
piscină, orice, oricând şi-ar dori să le aibă. Ăsta e genul de lume pe
care l-aţi putea avea. Aveţi tehnologia, resursele şi spaţiul necesar. La
ce ar mai folosi războaiele? Cine ar putea să convingă un asemenea
om să meargă la război dacă nimic nu l-ar ameninţa? Cine ar mai
vrea să planifice războaie dacă n-ar mai fi profitabile, pentru că banii
nu mai există?

*** Dar dacă nimeni n-ar munci, cine ne-ar construi casele?
Cine ne-ar aduna gunoiul? Cine ar face curat? ***
Deşi e greu de crezut, există oameni cărora le-ar plăcea să
construiască lucruri şi ar fi mai mult decât încântaţi s-o facă pentru
tine. Iar în ce priveşte curăţenia, majoritatea operaţiunilor pot fi
automatizate. Avem tehnologia aferentă.

*** Da, înţeleg cum ar putea să funcţioneze. Şi totuşi, mi se

pare o lume de basm. Spune-mi, dacă noi suntem sclavii
Pământului, stăpânii noştri sunt dintr-o rasă extraterestră? ***
Nu. Există rase de extratereştri care profită de pe urma înrobirii
omenirii. Însă cei care o ţin în robie sunt oamenii care se folosesc de
frică. De fapt, e foarte simplu să ţii o populaţie în sclavie prin frică. E
suficient să creezi un inamic şi un viitor înfiorător. Fiind proprietarii
celor mai multe canale mediatice, conducătorii pot crea orice
deznodământ oribil. Reţinând resursele, ei creează sărăcie şi lipsă.
Ţinând sub control necesităţile fundamentale ale vieţii, creează
dependenţă. Odată îndeplinite lucrurile astea, ei controlează complet
felul în care vă trăiţi viaţa.

*** Poţi să-mi dai un exemplu?***

Un exemplu bun este ţiţeiul. În momentul de faţă mare parte din
energie ne este furnizată prin intermediul ţiţeiului. Lăsând la o parte
aspectul poluării, ţiţeiul este o resursă energetică foarte limitată.
Soarele, în schimb, e nelimitat. Astăzi avem tehnologii care să
capteze energia solară astfel încât să asigure consumul global de o
mie de ori. Şi totuşi, această tehnologie nu este lăsată la îndemâna
publicului, pentru că ar distruge industria petrolieră. Există
tehnologie pentru a produce hrană în întreaga lume. Oricine şi-ar
putea produce propria hrană dacă ar vrea, şi chiar mai multă. Există şi
tehnologie disponibilă pentru a adăposti întreaga populaţie a
Pământului în condiţii extrem de luxoase, în case autoreglabile şi
autosustenabile.
Un alt exemplu sunt epidemiile de gripă. Mai puţini oameni mor
de gripă decât de inaniţie sau de accidente datorate alcoolului.
Diferenţele sunt enorme peste tot. Şi ce auzim la ştiri? A apărut o
nouă tulpină a virusului gripei. Asta pentru că reclamele nu mai sunt
foarte eficiente, deci singurul mod eficient în care îi poţi face
consumatori pe oameni sunt „ştirile” şi frica. Ştirile şi celelalte
emisiuni de tip revistă sunt noua metodă de a face reclamă, prin care
companiile mari îşi vând produsele. Nu guvernul ne-a vândut. De
fapt, guvernele şi marile industrii sunt conduse de acelaşi grup
restrâns de oameni.

*** De ce nu am auzit de asta până acum? Cum pot şti că

este adevărat? ***
Când te informezi din canalele mediatice principale deţinute de
aceiaşi oameni, bineînţeles, nu vei auzi nimic de genul acesta. Dacă
vrei să afli mai multe despre tema asta, caută informaţii despre
„Proiectul Venus” şi uită-te la statisticile de mortalitate din cauza
gripei sau înfometării, de exemplu. Nu e nimic nou. Şi nimic din
astea n-au de-a face cu existenţa mea pe Pământ. Cum vă trăiţi voi
viaţa, în sclavie sau nu, nu mă priveşte şi nu este nici motivul pentru
care m-am întrupat într-un trup hibrid. Acolo de unde vin eu, sclavia
nu se consideră ceva bun sau rău. Ţine pur şi simplu de evoluţie. De
exemplu, un adult e mai valoros, mai bun sau mai potrivit decât un
nou-născut? Nu. Amândoi sunt valoroşi, buni şi potriviţi. Am descris
înrobirea rasei voastre doar ca să punctez lipsa de evoluţie. Este
simplu să arăţi diferenţa dintre un bebeluş şi un adult. Nimic altceva.
Am început să vorbim despre asta pentru că încercam să ilustrez că
rasa umană nu este la fel de evoluată ca a noastră. Dacă vă
îngrijorează înrobirea voastră, învăţaţi despre ea.

*** Deci, dacă nu sunteţi aici ca să ne scoateţi din robie şi nu

sunteţi aici ca să ne activaţi ADN-ul latent, de ce sunteţi aici? ***
Un copil va creşte inevitabil şi va deveni un adult. Acelaşi lucru
e valabil şi pentru oameni. Indivizilor umani care aleg să crească le e
nefiresc de greu datorită chimicalelor şi controlului mental exercitat
de asupritori în această perioadă. Eu sunt aici pentru a canaliza
energii şi informaţii care le vor face tranziţia mai uşoară, oferindu-le
un mediu mai natural, mai puţin poluat vibraţional.
 *** Poţi să-mi explici cum funcţionează? În primul rând,
cum canalizezi energia şi informaţia şi cum îi găseşti pe oamenii
care sunt pregătiţi pentru următorul nivel de evoluţie? ***
Corpul meu, sau ar trebui să spun corpurile mele, vibrează la o
frecvenţă mai înaltă, mai naturală. Nu e nimic special în asta. Dacă
mergi într-un parc cu arbori bătrâni, vei regăsi aceeaşi frecvenţă. E
suficient să fiu prezentă. Pur şi simplu fiind în preajma mea, omul va
fi într-un „balon” mai puţin poluat vibraţional şi va fi capabil în
primul rând să-şi recunoască propria vibraţie mai înaltă, iar în al
doilea rând, s-o aleagă ca fiind principalul lui nivel de conştienţă. În
unele cazuri, eu sunt cea care dau sonorul mai tare, cum s-ar spune, şi
aduc mii de vibraţii mai înalte pe Terra. Canalizarea informaţiei este
mult mai simplă. Când mă concentrez mental pe subiectele din
realitatea mea, la ceea ce tu numeşti trezire, elevare şi altele
asemenea, acestea vor intra în colectivul uman. În plus, uneori
primesc direct din zone de vibraţie mai înaltă informaţii care intră în
colectivitate şi pot fi distribuite de alţii pe măsură ce o percep.
În ceea ce priveşte cea de-a doua întrebare, nu, nu caut oameni
pregătiţi să acceadă la un nivel de vibraţie mai înalt. În mod normal
ei cer, se roagă sau îşi doresc foarte puternic să fie ajutaţi, ghidaţi, să
aibă acces la îngeri sau la Dumnezeu. Când fac asta, ei ne intră în
atenţie şi vieţile lor se aliniază natural cu ale noastre. Aşa că ne
întâlnim „întâmplător”, ne vor citi una din cărţi sau vor căuta pe
internet şi ne vor găsi.
TU, da, persoana care citeşte aceste cuvinte acum, TU m-ai găsit
pe MINE, iar acum treci la o conştienţă mai largă şi vei fi capabil să
aşezi acest punct de conştientizare într-o realitate de vibraţie mai
înaltă.

*** Oau, mă trec fiorii. Bine. De ce vă întrupaţi? Nu puteţi

transmite informaţie ca alţi extratereştri, cum e Kyron de
exemplu? ***
Motivul pentru care ne întrupăm este că toate fiinţele născute
într-un corp omenesc sunt considerate oameni în această viaţă şi sunt
prin definiţie membri ai colectivului uman.
 Colectivul uman este foarte larg şi cuprinde mult mai mult decât
subconştienturile şi conştienturile mentale.
Când ne naştem umani, nu atragem atenţia. Ne face mai
accesibili pentru cei care cer ajutorul nostru, plus că putem să
înţelegem mult mai bine experienţa voastră decât am face-o din
realitatea noastră. Există lucruri, cum ar fi suferinţa, care ne sunt atât
de străine încât n-avem cum să le înţelegem decât dacă suntem în
pielea voastră. Plus că majoritatea celor care ne cer ajutorul nu sunt
adepţi New Age, deci dacă am transmite informaţii printr-un
medium, nu ar ajunge la ei.
Referitor la fiorii pe care i-ai simţit, reprezintă unul din
semnalele prin care trupul îţi spune că ceea ce ai auzit necesită toată
atenţia ta. Este fie adevărat, fie aproape de adevăr. Ascultă-ţi de
asemenea instinctul, va şti întotdeauna când un lucru este adevărat
sau nu. Ca oameni, ne naştem cu un sistem complet de ghidare.

*** Da, am mai auzit despre sistemul de ghidaj al trupului

omenesc. De aceea putem să folosim şi obiecte ca ansa sau
pendulul. Următoarea întrebare. Cum sunt aleşi părinţii umani?
De ce te-ai născut în acea familie şi nu în alta? ***
Trupul meu s-a născut din acest cuplu anume pentru că
materialul lor genetic era mai uşor de modificat decât al altor oameni,
ca să mă poată găzdui. Inteligenţa şi capacităţile paranormale sunt
excelente pentru comunicare.
Comunicarea este principalul nostru mod de funcţionare.
Descărcarea şi încărcarea de date, precum şi activarea descărcării
vibraţionale în această realitate sunt extrem de importante pentru noi.
În plus, cei doi nu erau părinţi prea atenţi, aşa că nu exista pericolul
să observe multele mele ciudăţenii.

*** Ai ocupat trupul din perioada intrauterină sau după ce

s-a născut?***
Deşi am revendicat trupul, ca să zic aşa, curând după concepţie,
nu l-am locuit până nu s-a născut.
 *** Cum te-ai obişnuit să funcţionezi într-un trup uman?
***
Mi-a fost foarte greu să mă obişnuiesc cu trupul de bebeluş. La
început am încercat să-l programez să răspundă de la distanţă, dar n-a
prea mers. Imaginează-ţi un computer nou, fără un sistem de operare,
strict cu informaţia bios, hard disk, memorie şi periferice. Destul de
inutilizabil.
Imaginează-ţi că iei acest calculator şi-i scrii sistemul de operare
de la zero. Da, asta a trebuit să fac.
Pentru un om normal într-un trup uman normal, partea asta de
experienţă este firească, trupul şi fiinţa învaţă să comande împreună
trupul, ca un calculator care se programează pe sine sub efectul
stimulilor externi. Foarte natural, fără traume, treptat. Cea mai bună
soluţie pentru mine pe atunci era să locuiesc parţial în trup astfel
încât să poată trece prin experienţa învăţatului.

*** Scuze, asta m-a cam depăşit. Pot să folosesc un

computer, dar nu ştiu ce înseamnă un sistem de operare, bios sau
periferice. ***
Un sistem de operare este ceva de tip Unix, Linux, Windows.
Bios este informaţia fundamentală de hardware, programul inclus în
computer care îi controlează funcţionarea, este cel care îi spune să
descarce un sistem de operare, să caute plăci de hard etc. Perifericele
sunt de exemplu printerele şi scannerele.

*** Oh, deci de fapt trupurile noastre se nasc cu

echipamentul hard şi instrucţiuni simple de genul să bea lapte,
să-şi facă nevoile şi trebuie să înveţe să-şi folosească restul
pieselor componente? ***
Da. Şi partea cu „a ne folosi restul pieselor” nu este decât un
sistem de operare.

*** Ţi-a plăcut să fii un copil uman? Sunt curioasă cum a

fost faţă de existenţa ta anterioară. ***
 Cum ţi-am spus, n-am fost fericită să mă găsesc aici. Am venit
dintr-un simţ al datoriei, eram sătulă de bătălii, vroiam să ajung odată
acasă. A fost o tortură să fiu înăuntrul unui trup uman minuscul. A
fost plictisitor, frustrant şi dureros.
După ce părinţii m-au dus acasă, am găsit doi fraţi. Cum părinţii
aveau capacităţi paranormale, i-am scanat pe fetiţă şi pe băieţel să
văd dacă le au şi ei. Am descoperit că fetiţa era foarte receptivă. Mă
auzea.
În următoarele câteva luni pur şi simplu o rugam să mă scoată
din pătuţ sau să facă alte lucruri pentru mine; m-a ascultat, dar cred
că i-a fost puţin frică.
Crescând, am putut să percep limba în baza universală de date,
am descărcat-o şi am putut să vorbesc. S-a întâmplat la o vârstă mult
mai fragedă decât la majoritatea copiilor, aşa că am avut un
vocabular impecabil dezvoltat foarte timpuriu în viaţă, dar părinţii
mei n-au observat. Una din surorile mamei a observat şi s-a speriat
un pic, dar nimeni n-a luat-o în seamă.
Una din sacrificiile întrupării este că uităm mult din experienţa
noastră. Nu chiar tot, înţelegi, dar mult. Aşa că eram conştientă că
eram un extraterestru într-un trup uman, însă nu ştiam de rasa mea
sau de sarcina cu care am venit.
Cei mai mulţi oameni vizualizează extratereştrii cu înfăţişare
umanoidă. De asemenea, majoritatea celor care îşi amintesc de
moştenirea lor extraterestră sunt din rasa umanoidă, fiindu-le mai
uşor să ţină minte deoarece au o bază în realitatea umană şi o
experienţă existenţială similară. Noi însă venim dintr-o experienţă
atât de diferită încât nimic pe Pământ nu ne este familiar, şi nimeni
de pe planetă nu se poate raporta la trăirea noastră.
Să folosim în primul rând un trup pentru a ne mişca şi a
comunica e atât de străin de noi încât cele mai multe dintre trupurile
noastre hibride mor sau devin complet disfuncţionale de la vârste
foarte mici. Ştim destul de bine cum să ne comportăm şi cum să ne
folosim trupul din observaţii, dar asta este foarte limitat. Experienţa
concretă e cea mai preţioasă.
 Am trăit în familia asta până s-a destrămat şapte ani mai târziu,
după care am locuit cu diverse rude, până am ajuns la vârsta la care
puteam să-mi întemeiez eu însămi o familie.

*** Nu pari prea ataşată sentimental la familia ta genetică.

Nu simţi nimic pentru ei? ***
Păi, iubirea, acolo de unde vin eu, nu e o formă de ataşament,
pentru că pur şi simplu nu există pierdere. Starea mea naturală este să
iubesc fără să mă ataşez. Fiind om, însă, am învăţat că ataşamentul
face foarte mult parte din versiunea limitată a sentimentului pe care
oamenii o numesc iubire. Îmi iubesc mama umană şi fraţii mai mult
decât îţi poţi imagina. Când a murit mama mea biologică, am simţit o
mare durere şi pierdere şi mi-am dat seama că la nivel uman şi eu
simţeam acel ataşament pe care voi o numiţi iubire.

*** Nu ai vorbit de tatăl tău biologic. Nu-l iubeşti? ***

Ultima dată l-am văzut când aveam şapte ani. Pe atunci îl
iubeam foarte mult. Acum, totuşi, simt pentru el doar ceea ce simt
pentru orice altă fiinţă umană pe Pământ.

*** Deci nu ne iubeşti pe noi, ceilalţi, necondiţionat? ***

Bună întrebare. Pe de o parte, la nivel uman, nu simt nimic faţă
de omenire. Niciun sentiment bun sau rău, nicio judecată, nimic.
Observ şi atât. La nivelul meu de extraterestru iubesc toate fiinţele pe
Pământ, inclusiv fiecare fiinţă umană în parte, indiferent de ce este,
ce a făcut sau ce va face, necondiţionat. Pentru mine, atât violatorul
cât şi sfântul sunt entităţi divine aflate pe calea lor către Unime.

*** Mi-e greu să accept asta. Cum poţi să iubeşti un

criminal oribil cum e un violator, şi pe cineva ca Maica Tereza în
acelaşi fel? Îmi pare rău, dar nu pot să accept asta. Dacă ai vedea
un copil molestat, ai lăsa lucrurile să se întâmple? ***
Nu. N-aş lăsa lucrurile să se întâmple. Parte din treaba pentru
care sunt aici este să opresc perpetuarea suferinţei pentru cei care vor
să nu mai sufere. Dacă un pedofil şi un copil mi-ar intra în atenţie,
asta ar însemna că ambele fiinţe vor să iasă din ciclul suferinţei, al
agresorului şi al victimei. Altfel nu ar fi intrat în sfera mea de
conştienţă. Amândoi sunt pregătiţi să acceadă la un nou nivel de
existenţă.

*** Deci totuşi judeci un lucru ca fiind bun şi altul ca fiind

rău. Opreşti crimele şi permiţi faptele bune.***
Nu fac nici un efort să găsesc criminali sau victime. O persoană
poate fi prinsă în capcană nu numai într-o relaţie de tip victimă-
agresor, ci şi într-o relaţie amoroasă. Pentru mine ambele sunt la fel.
Într-un fel, totuşi, judec. Judec un lucru ca fiind de o vibraţie joasă,
cu un spectru redus de conştienţă şi altul ca fiind de vibraţie înaltă şi
un spectru mai larg de conştienţă. Nici unul nu e bun sau rău. Pur şi
simplu sunt aici să ajut oamenii să-şi ridice vibraţia şi să-şi extindă
spectrul de conştienţă. Asta e misiunea mea. Când fiinţele aleg să se
întrupeze pentru a experimenta asta, întruparea reprezintă o
micşorare şi eu îi ajut în acest sens. Nici micşorarea nu e un lucru
negativ.
 Al treilea interviu

Când am ajuns acasă după ultimul interviu, am căutat pe

internet Proiectul Venus, aşa cum mi-a sugerat prietena. Am fost
surprinsă de rezultate. Totodată, am găsit nişte pagini de ştiri
alternative de care nu ştiam. Numai informaţia cuprinsă în aceste
site-uri era suficientă să mă zguduie. Şi am observat că iarăşi ne-am
abătut de la experienţa ei de a fi un extraterestru pe Pământ, aşa că
mi-am făcut o notă mentală ca în cadrul acestui interviu să mă ţin de
subiect.

*** Să ne întoarcem la experienţa ta ca pui de om. Ai avut

vreo surpriză legată de cum e să fii om? ***
Totul a fost o surpriză! Copil fiind, legătura mea cu colectivul
uman a fost protejată pentru a-mi evita distrugerea. Puteam să mă
conectez la tiparele de înaltă vibraţie din cadrul acestuia şi eram
protejată de cele de vibraţie joasă. Asta înseamnă că până la trei ani şi
jumătate am crezut că rasa umană era una paşnică, iubitoare, creativă
şi altruistă.
Apoi, într-o zi fratele meu a venit de la şcoală cu o carte
ilustrată de istorie. M-am uitat la paginile care descriau un război
după altul. Nu înţelegeam de oamenii participau la războaie, mi se
făcea greaţă. Atunci m-am dus la mama şi am întrebat-o de ce au fost
războaie pe Pământ. Mi-a explicat ce ştia despre războaie. Şi i-am
spus, „ce bine că toate astea s-au întâmplat în trecut şi acum ştim mai
multe”. Moment în care mi-a spus, „nu, încă mai sunt războaie. E
unul chiar acum în Vietnam.”
Am fost devastată. Lumea mea s-a prăbuşit în acea zi. Am plâns
patru zile fără încetare. Eram de neconsolat. În final, m-au dus la un
doctor care mi-a injectat un medicament care m-a adormit. Când m-
am trezit, aveam inima frântă. Vezi tu, există un timp în viitorul
vostru când nu vor mai fi războaie, doar evoluţie. Altă parte a
experienţei noastre este că nu înţelegem timpul vostru liniar, deci
chiar ştiind că m-am întrupat într-un anumit moment al timpului
vostru liniar, îmi era imposibil să realizez dacă era înainte sau după
marele salt. Pur şi simplu pentru că în realitatea mea nu există înainte
sau după. Mama mi-a cumpărat un ursuleţ ca să mă simt mai bine.
Am iubit foarte tare ursuleţul acela.

*** Aveai trei ani şi jumătate? E ceva aici de neînţeles

pentru mine. Cum putea un copil de 3 ani şi jumătate să aibă o
asemenea conversaţie sofisticată şi să nu fie asta chestiunea
zilei?! Dacă copilul meu ar vorbi cu mine în felul ăsta, ar fi într-o
şcoală specială pentru genii! ***
Iată de ce probabil că nici unul din copiii tăi nu este hibrid.
Pentru noi e important să trecem neobservaţi. Trăim vieţi simple,
comune. Nu ni se permite să transmitem informaţii tehnologice, nici
să devenim celebri. Ar fi o manipulare prea dură a colectivului uman.
Cei mai buni părinţi pentru hibrizi sunt cei suficient de absorbiţi de ei
înşişi încât să nu observe percepţiile avansate, nivelul de conştienţă şi
capacităţile intelectuale şi creative ale progeniturii lor dar, în acelaşi
timp, capabili să îl hrănească şi să îl protejeze.
Nu ne vei vedea în guverne sau pe paginile ziarelor. Ne vei găsi
în cartier sau în prăvălia locală.

*** Astea ar fi singurele semne prin care copiii hibrizi diferă

de cei umani? Mai sunt şi altele? ***
Mai sunt. Dar cum am spus mai înainte, alegem părinţi care să
nu observe abilităţile speciale sau comportamentul ciudat al copiilor
lor. Şi chiar dacă ar face-o, în faţa specialiştilor ne pricepem foarte
bine să pretindem că suntem copii obişnuiţi.

*** Ce poţi spune pentru cei care cred că ar putea fi hibrizi?

Ar trebui să ştie din start, ca tine? Sau pot să-şi dea seama şi mai
târziu? ***
Depinde. Pentru a supravieţui, intrăm pe planetă cu diferite
nivele de conştienţă. Deci, un hibrid ar putea să-şi trăiască jumătate
din viaţă fără să ştie că e un hibrid.
Dacă citeşti cartea asta şi te gândeşti că eşti şi tu un hibrid, sunt
şanse să fii.
 Există anumite semne. Cel mai clar este că ştii că nu eşti uman
şi mai ştii şi că nu eşti dintr-o rasă de extratereştri
quatrodimensionali. Anumite rase de extratereştri quatrodimensionali
sunt pe deplin întrupaţi în corpuri umane, ei sunt de fapt extratereştri
în trup uman. E altceva decât un hibrid. Aceşti oameni au un traseu
evolutiv pe care îl urmează fiind pe Pământ. Mulţi dintre ei se
întrupează voluntar ca să ridice nivelul general de vibraţie a Terrei,
inclusiv prin introducerea de tehnologii noi sau alte inovaţii majore.
Diferenţa constă în identitate.
Hibrizii ştiu că sunt foarte evoluaţi, îi văd pe ceilalţi extratereştri
în trup uman, însă ei nu vor fi văzuţi de aceştia în cele mai multe
cazuri. În general, oamenii se vor simţi extraordinar de bine în
preajma unuia dintre noi. Prezenţa noastră îi vindecă pe bolnavi,
lărgeşte sfera de conştienţă, îi înveseleşte pe oameni. La modul
literal.
Ca şi alte rase de extratereştri, privim stelele de la o vârstă
fragedă şi simţim un mare dor de casă. Le spunem părinţilor că ei nu
sunt părinţii noştri; copii mici fiind, credem că am fost adoptaţi sau
că avem undeva un geamăn care a fost dat spre adopţie la naştere. Şi
cei mai mulţi dintre noi se simt extrem de însinguraţi. Sugestia mea
pentru cei care se simt însinguraţi ar fi că odată ce te reconectezi la
adevărata ta esenţă, acest sentiment va dispărea.
Trebuie să înţelegi că, chiar dacă ştim ceva dinainte de naştere,
nu există cuvinte care să exprime acel ceva. Nimic din mediul nostru
uman nu susţine cunoaşterea noastră lăuntrică, iar presiunea de a ne
conforma, de a uita şi de a fi pur şi simplu oameni „normali” este
imensă. Asta duce la disfuncţii sociale, la aderarea la secte „spaţiale”
sau chiar la sinucidere. De multe ori copilul hibrid nu va trece
neobservat, iar părinţii lui sunt sfătuiţi să-l ţină sub tratament
medical. Aceste tratamente sunt extrem de dăunătoare pentru hibrid,
adesea transformându-l într-un fel de zombi, un mort viu.

*** Nu ştiu de ce, dar credeam că lucrurile stau mai bine,

sau cel puţin mai uşor când eşti un hibrid. Că voi ştiţi chestii care
fac viaţa mult mai bună. N-am avut idee că e atât de greu sau
periculos. ***
De un lucru pot să te asigur, viaţa pe Pământ nu este uşoară
pentru noi. Majoritatea personajelor New Age vor vorbi de Raiul pe
Pământ, de cât de minunat şi preţios este să fii om şi să trăieşti pe
Pământ. Că Pământul are un loc special în inima lui Dumnezeu.
Pentru majoritatea oamenilor asta e realitatea. Nu şi pentru noi.
Pentru noi nu este. Pământul e doar una din planetele cu patru
dimensiuni. Da, este unică, şi toate creaturile care trăiesc pe ea,
inclusiv fiecare persoană, sunt preţioase şi unice. Dar la fel de unică
este şi realitatea de pe oricare altă planetă cu patru dimensiuni. Şi, de
asemenea, fiecare altă sferă de existenţă din alte dimensiuni este
preţioasă şi unică. Nu există nici una mai preţioasă şi mai unică decât
alta.

*** Deci, de ce tocmai planeta asta? De ce te-ai hotărât să te

întrupezi şi să ajuţi indivizii din această dimensiune, pe această
planetă anume? ***
De ce se oferă voluntar cineva să facă orice? De ce se face
cineva muzician sau mecanic? Ceva ne atrage atenţia. Unele lucruri
ne dau mai multă satisfacţie decât altele. Planetele cu patru
dimensiuni locuite au entităţi care evoluează în dimensiunea noastră.
Noi suntem voluntari în fiecare dintre ele. De ce am ales tocmai
planeta asta? N-aş putea să-ţi spun.

*** Nu poţi să spui pentru că nu ştii sau pentru că nu vrei să

spui sau nu ai voie să spui? ***
Adevărul este că nu-mi aduc aminte. Îmi aduc aminte de o mică
parte din informaţiile privind dimensiunea mea sau viaţa mea acolo.
Unul din lucrurile pe care nu mi le aduc aminte este de ce am ales
tocmai planeta asta şi nu alta. Sau de ce fac munca asta în general.
Singura senzaţie pe care o percep este că e un fel de ritual de trecere.
E o chestie pe care o facem cu toţii în perioada pubertăţii, un fel de
muncă în folosul comunităţii înainte de a absolvi.
 *** Deci eşti ca un fel de extraterestru adolescent care face
muncă în folosul comunităţii în timpul vacanţei? ***
Cam asta simt. Deşi e sfârşitul verii şi sunt foarte, foarte obosită.

*** Mi se pare tulburător. Atât faptul că în locul din care vii

eşti doar un adolescent, cât şi faptul că pe planeta ta, adolescenţii
sunt trimişi să facă voluntariat în locuri unde pot fi ucişi sau
supuşi la mari suferinţe. ***
Ei bine, pentru noi nu există un timp liniar. Noţiunea de
adolescent ţine mai degrabă de maturitatea sufletului decât de o
măsură a timpului. Dacă poţi să-ţi imaginezi că eşti un bebeluş şi o
persoană bătrână şi orice altceva dintre ele în acelaşi timp, asta ţi-ar
da o impresie de cum ne trăim noi viaţa. De fapt nu am cum să explic
într-un fel în care o minte umană să înţeleagă. În plus, când trupul
nostru moare, noi nu murim, nici voi nu muriţi.

*** Cred că asta e ceva ce pur şi simplu nu înţeleg. Să

trecem mai departe. Mai devreme spuneai că vă găsim în
prăvălii, mâncaţi aceeaşi mâncare ca ceilalţi oameni? Eşti
vegetariană? ***
Acum câteva decenii hrana era o problemă. Când eram copil,
majoritatea alimentelor erau prea dense ca să le pot asimila, iar eu
aveam instrucţiuni clare să mă abţin de la a-mi utiliza abilităţile
transformate până după începerea marii schimbări. Asta a însemnat
că micul meu trup uman a suferit de malnutriţie şi nu i-a mers prea
bine. Mama m-a dus de câteva ori la medic în copilărie şi i s-a spus
să-mi dea hrană cu valoare nutriţională foarte mare în porţii mici. I-a
luat atât de mult timp să-mi pregătească mesele încât a putut să
modifice parţial alimentele cu propria ei energie, uşurându-mi
digestia.
Caracterul grosier al hranei n-are de-a face cu vegetarianismul.
Pentru noi, e la fel de străin să mâncăm carne sau zarzavaturi. Înainte
de anii ‘80 ambele grupe de alimente erau foarte grosiere. După anii
‘80 ambele au devenit mai „uşoare” din punct de vedere vibraţional,
mai compatibile cu trupul meu hibrid.
 *** Vorbeai de marea schimbare, poţi să ne spui ce-i aia?
***
Da. În mare, e o perioadă de câţiva ani în care Pământul trece la
o nouă gamă, mai înaltă, de vibraţii.
Mişcarea a început cu puţin peste două sute de ani în urmă.
Gama de vibraţii a urcat constant în timpul acestor ani, dar prima
schimbare majoră a avut loc în anii ‘80, a doua în anii ‘90, acum
trecem printr-a treia, şi în curând vom trece şi printr-a patra.
E pur şi simplu o schimbare în vibraţii. Nimic mai mult. Nu e
ceva bun sau rău pentru că nu există judecată în ceea ce priveşte
vibraţiile.

*** Mie nu mi se pare că Pământul ar avea o vibraţie mai

ridicată. Uită-te la toate războaiele, la prăbuşirea sistemului
financiar, la crime, la şomaj, la suferinţe. Mi se pare că e mai rău
decât a fost vreodată. Cum poţi să spui că e un nivel vibraţional
mai înalt? ***
Toate lucrurile pe care le-ai menţionat, războaiele,
criminalitatea, şomajul, suferinţa, fac parte din nivelul de conştienţă
păstrat artificial acum pe Pământ pentru a împiedica oamenii să
treacă la nivelul următor specific fiecăruia. Fac parte din lanţul
înrobirii şi nu au nimic natural. Dacă vrei să simţi nivelul de vibraţie
real, ieşi în natură. Stai lângă un copac. Stai cu tălpile goale pe iarbă.
Priveşte un răsărit de soare. Eliberează-ţi mintea. În curând te va
copleşi un sentiment de bine, de bucurie, de iubire şi frumuseţe. Care
de fapt este nivelul real la care se află Pământul acum.

*** Îmi pari o persoană fără vârstă. E greu să-mi dau seama
câţi ani ai, dar pari mai degrabă tânără decât bătrână. Asta are
de-a face ceva cu ADN-ul tău modificat în trupul uman? ***
Sunt mai mulţi factori care influenţează îmbătrânirea trupului
meu. Unul este că nu ţin cont de timpul liniar la fel ca un trup uman
comun. Celălalt ar fi că lucrez cu multă energie, sau forţă vitală cum
îi spun mulţi, şi când lucrezi cu atâta forţă vitală e greu să
îmbătrâneşti. Oricum, cam la fiecare zece ani, mai fac câte-o
schimbare care să arate că înaintez în vârstă. Câteva riduri, nişte fire
de păr albe şi altele.
Odată ce ajung la 60 de ani, am de gând să-mi trec trupul prin
menopauză, ceea ce ar trebui să îl îmbătrânească în mod natural. Ca
să fiu sinceră, asta e o problemă nouă, pentru că în trecut n-am reuşit
să supravieţuim peste vârsta de 30 de ani. Mediul era prea dens, iar
trupul ni se deteriora şi murea. Cu noul nivel de vibraţie, putem trăi
mult mai mult în acest mediu, aşa că va fi o călătorie de explorare.
Dar da, până recent am avut probleme pentru că arătam ca la 25 de
ani, dar aveam un certificat de naştere care spunea că trecusem de 40.
 Al patrulea interviu

Eliberarea minţii cuiva este ceva familiar mie. Reascultând

propriile întrebări, uneori mă surprinde cât de multe lucruri uit când
nu sunt într-o stare de linişte mentală. Am decis să păstrez
întrebările spontane fără să le cenzurez, pentru că simţeam că cei
mai mulţi dintre noi ar vrea să cunoască răspunsurile. Unele din
subiectele discutate în cadrul interviului precedent mi-a amintit de o
idee larg împărtăşită în zilele noastre, aceea a copiilor speciali care
se nasc pentru a ajuta Pământ în trecerea la o vibraţie mai înaltă.

*** Copiii indigo, cristal, curcubeu şi diamant sunt hibrizi

extratereştri? ***
Nu.
Oamenii etichetaţi cu aceste nume nu sunt hibrizi extratereştri.
N-am întâlnit niciun hibrid extraterestru care să se încadreze în aceste
categorii. Unii din aceşti copii şi-au petrecut majoritatea traseului
evolutiv pe alte planete şi aduc cu ei mult din înţelepciunea acelor
planete, dar sunt născuţi în trupuri umane obişnuite şi trăiesc vieţi
umane obişnuite. O fac ca să îmbogăţească colectivul omenesc şi
extraterestru, şi o pot face doar pentru că planeta şi oamenii de pe ea
se află acum la un nivel vibraţional mai înalt, mai compatibil cu locul
lor de origine. Oricum, existenţele lor anterioare sunt în majoritate
umanoide, iar materialul lor genetic este din aceeaşi ramură din care
a fost creată şi omenirea. Cei mai mulţi dintre ei au fost umani în cea
mai mare parte a traseului lor evolutiv.

*** Următoarea întrebare pare puţin irelevantă, dar e una

din întrebările de pe lista pe care am discutat-o, deci iat-o.
Sunteţi aici să ne distrugeţi sau să ne salvaţi? ***
Niciuna.
Ieri am văzut o reluare a unui film vechi despre un extraterestru
care vine pe Pământ să distrugă rasa umană pentru a salva planeta.
E complet greşit. Nu suntem aici ca să salvăm planeta sau să
ucidem oameni. Suntem aici pur şi simplu ca să facilităm evoluţia
unora din oameni, care cu liberul lor arbitru aleg să treacă la un nivel
evolutiv de vibraţie mai înaltă.
Acest nou nivel înseamnă foarte multă putere, cu adevărat foarte
multă. Putere pentru toţi oamenii, nu doar pentru câţiva. Vechiul
nivel însemna putere numai pentru acei câţiva care s-au trezit şi au
putut să înveţe regulile jocului. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, ei
bine, ei erau pionii celor puţini care joacă jocul. Ar fi foarte frumos
dacă toţi oamenii ar face saltul de conştienţă care i-ar elibera din
sclavie şi ar avea libertatea de a trece la un nivel vibraţional mai
înalt. Oricum, cei mai mulţi nu sunt dispuşi s-o facă. Şi într-un fel, ar
fi nenatural ca toţi să facă saltul în acelaşi timp.

*** Poţi să-mi spui care sunt regulile jocului? ***

Cea mai fundamentală regulă este că fiecare persoană pe Pământ
îşi creează şi co-creează realitatea în clipa prezentă. Totul, începând
cu forma trupului până la vecinătăţi, averea, sănătatea, relaţiile,
talentele, oamenii din jurul lor, absolut tot ce trăiesc, e creat de ei
înşişi. Nu contează câţi ani au. Co-creaţia se face prin acceptarea de
către oameni a „realităţii” din jurul lor şi a relaţiilor pe care le au.
Orice schimbare, indiferent că se referă la greutate, bani, relaţii, sau
pur şi simplu o privelişte mai frumoasă de la fereastra
apartamentului, se face în interior.
Ţinând departe această informaţie de majoritatea rasei umane,
cei care conduc iau puterea de creaţie a celor mulţi şi îi manipulează
spre folosul propriu şi satisfacţia personală.

*** De ce fac asta oamenii de la putere, când ar putea crea

raiul pe Pământ dacă ar vrea? ***
Utopia nu este visul preferat al tuturor. Unii şi-au dorit să
conducă o planetă şi pe locuitorii săi. Şi asta au co-creat aici.

*** Există oameni în mişcarea New Age care spun că cei de

la putere vor să reducă populaţia umană, iar pentru asta creează
viruşi şi războaie. E adevărat şi are asta vreo legătură cu ţinerea
în sclavie a rasei umane? ***
 Nu este adevărat. Ei vor suflete captive în trupuri bolnave, astfel
încât să poată manipula sufletele şi să scoată avere din trupurile
bolnave. Dar nici unul din ei nu vrea să rărească populaţia umană sau
s-o elimine la o scară apocaliptică. Cel mult vor omorî câteva
milioane în câteva locuri, pentru a păstra frica la un nivel înalt. Sunt
mai interesaţi de crearea fricii decât de reducerea numărului de
oameni în sine.

*** Prezenţa voastră aici are de-a face cu 2012?

Armageddon şi sfârşitul lumii? ***
De când suntem aici am trecut prin multe 2012-uri. Dacă-ţi mai
aduci aminte, a mai fost un sfârşit de lume care urma să aibă loc în
2000. Răspunsul, cred, este că nu. Ultima data la modă pentru
sfârşitul lumii nu are legătură cu existenţa noastră pe Pământ. Datele
vin şi pleacă, iar viaţa pe Pământ nu va fi mult diferită. Această dată,
nu tocmai precisă de altfel, indică o schimbare a vibraţiei dominante
a Pământului şi locuitorilor săi. Mai degrabă se referă la o rezonanţă
astrală decât la îngeri sau extratereştri care vin pe Terra să-i salveze
pe cei câţiva aleşi.

*** Am auzit că se vor schimba şi polurile magnetice, ceea

ce va duce la cutremure atât de mari încât nici o clădire nu va
rămâne în picioare şi va opri din funcţionare toate aparatele. E
adevărat, şi dacă da, asta n-ar însemna sfârşitul omenirii? ***
Există o posibilitate ca asta să se întâmple în următorul deceniu.
Oricum, asta nu va schimba nici experienţa umană, nici omenirea. În
prezent, nivelul suferinţei şi fricii în colectivitatea umană este imens.
Asta nu se va schimba, indiferent ce s-ar întâmpla cu clădirile, cu
aparatele şi cu numărul oamenilor pe planetă. Mulţi oameni mor şi
vor continua să moară de frică, de lipsuri şi de disperare. Ei sunt cei
prinşi în capcană. Dar ei înşişi aleg capcana. Sunt alţii care aleg să se
concentreze asupra sufletului, să evolueze şi să devină conştienţi.
Aceştia vor continua să crească indiferent ce se va întâmpla în jurul
lor.
 *** Ai menţionat îngerii în răspunsul tău anterior, există
îngeri? Sau şi ei sunt un fel de extratereştri? ***
Ei bine, depinde de ce înţelegi prin înger. Dacă te referi la o
fiinţă cu aripi care e mesagerul sau asistentul unui Dumnezeu
masculin, atunci nu, nu există. Dacă te referi la o fiinţă de vibraţie
înaltă care te ajută şi te ghidează în conjuncţie cu sinele tău superior,
atunci da, există.

*** Deci ei sunt chiar nişte entităţi de vibraţie mai înaltă

care sunt separate de noi şi nu sunt rodul unei imaginaţii super
active? ***
Corect. Nu trăiţi izolaţi.

*** Stai o clipă. Ai spus că provii dintr-o rasă de vibraţie

înaltă care ajută Pământul. Eşti de fapt un hibrid om/înger? ***
Păi, în multe privinţe am putea fi. Poţi spune că avem o relaţie
directă cu sinele vostru superior şi suntem aici ca să vă ajutăm. Şi
totuşi, îngerii ne ajută şi pe noi. N-au nevoie să se întrupeze ca să
manifeste un trup uman. Înţeleg pe deplin existenţa umană, cea
extraterestră şi toate existenţele în general, fără să aibă nevoie să se
întrupeze. Ei ajută în toate domeniile vieţii, de la un cuplu în vârstă
care are nevoie să schimbe roata în mijlocul unui drum de ţară, până
la copilul abandonat care se gândeşte la sinucidere, sau omul care e
scos din epava unei maşini fără o zgârietură. Noi nu ne băgăm pe
genul ăsta de muncă. Sigura noastră sarcină este să-i trecem pe
oameni pe următorul lor nivel de evoluţie.

*** Şi ce spui de atunci când te-ai ridicat brusc şi mi-ai spus

că trebuie să mergem în parc unde am văzut un câine lup mare
îndreptându-se spre o mamă cu trei copii, iar tu pur şi simplu l-ai
făcut să vină la tine, l-ai luat de zgardă şi ai chemat poliţia
animalelor? Am văzut animalul, urma să sfâşie copiii aceia, era
furios şi la început chiar a încercat să te muşte. Eram îngrozită!
Iar după câteva secunde, stătea liniştit lângă tine. ***
Păi, uneori mai facem şi munci din astea. Dar nu prea des.
 *** Cum ai ştiut că trebuia să fii acolo? Practic am alergat
până acolo. ***
Niciodată nu ştiu ce se va întâmpla. Ştiu doar că trebuie să fiu
undeva, iar când ajung acolo lucrurile se lămuresc. E mult mai
simplu să trimiţi o fiinţă întrupată decât să materializezi un înger,
deci dacă tot sunt în preajmă, de ce nu? Nu sunt eu singura persoană
care răspunde la chemările astea. O mulţime de oameni o fac.
Nenumăraţi.

*** Mai ştiu şi că lucrezi pentru o serie de asociaţii

caritative care n-ar mai exista dacă tu n-ai fi intervenit să le
ajuţi. ***
Şi asta s-a întâmplat în acelaşi mod. De fapt, nu este alegerea
mea. Nu pun în discuţie în nici un fel aceste asociaţii caritabile, şi
nici pe oamenii pe care-i ajută. Pur şi simplu am fost chemată să ajut,
şi nu pe cei care dau banii pentru binefaceri, ci pe oamenii care fac să
funcţioneze asociaţia. Ei au fost cei care au cerut ajutor în evoluţia
lor, iar eu am răspuns la chemare.

*** Încă nu mi-e clar care e diferenţa dintre un

extraterestru şi un înger. Te văd foarte mult ca pe un înger. ***
Să privim câteva din definiţiile date unui extraterestru şi unui
înger. Extraterestru poate fi viaţa extraterestră definită ca viaţă care
nu provine de pe Pământ. Dar poate să însemne şi străin sau oricine
care nu aparţine de mediul în care se găseşte. Pe de altă parte, îngerul
este o entitate spirituală, un ajutor sau un mesager pentru sinele
superior.
Mă consider o fiinţă care nu provine de pe Pământ, dar nu sunt
pur spirituală, ci am manifestări fizice şi vibraţionale cu care
funcţionez. Cu alte cuvinte, am corpuri. Un înger există numai pe
plan spiritual şi va manifesta un trup numai dacă e absolut necesar,
însă nu are nevoie de un trup pentru a experimenta existenţa.
 *** Înţeleg. Îţi mulţumesc. Înapoi la întrebări. Care a fost
experienţa ta ca adolescent uman? ***
Schimbările hormonale au fost groaznice. Pentru noi este cel
mai greu să supravieţuim anilor adolescenţei. Şi nu numai din cauza
hormonilor şi a conştientizărilor aferente pe plan sexual, ci şi pentru
că e timpul când experienţa noastră schimbă ritmul. Brusc suntem
mult mai interesaţi de ceilalţi oameni, de relaţii, de existenţa umană
şi totuşi vedem toate astea mai degrabă ca pe o temă pentru acasă,
ceva ce trebuie să învăţăm, nu ceva în care să ne integrăm firesc.
Legătura noastră cu dimensiunea proprie încă nu este pe deplin
activată, deci încă nu avem o dovadă clară că ceea ce ştim, că suntem
extratereştri, este real. Şi totuşi, în acelaşi timp simţim nevoia de a
crea legături, de a aparţine, ca orice alt adolescent pe Pământ. Asta ne
poate îndrepta spre secte, relaţii şi situaţii periculoase. Nimeni n-a
trecut de faza asta nezgâriat.

*** Tu personal ce ai făcut? Ai intrat în vreo sectă? ***

Chiar am făcut-o. Vroiam să înţeleg cum şi de ce funcţiona. Cât
timp am fost membră, pentru două luni mi-am permis să simt că mi
se potriveşte perfect. Cei de acolo se pricep foarte bine la asta, să te
facă să te simţi potrivită în cele din urmă. Dar în curând toată chestia
a devenit prea greţoasă pentru mine, aşa că am renunţat la fantezie şi
am plecat.

*** Sună ca şi când ai fi fost tot timpul conştientă că e o

sectă şi nu ceva de care să aparţii cu adevărat. ***
La vremea respectivă vroiam să mă alătur unui grup, unei
religii, să experimentez viaţa şi la acel nivel. Dar ai dreptate. Tot
timpul am ştiut că e o creaţie artificială. Un grup poate exista doar
dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii. Prima, grupul să aibă o
realitate proprie şi membrii lui să fie de acord cu acea realitate. De
exemplu, în secta în care intrasem, realitatea de grup era că fiecare
membru urmează să devină o fiinţă extrem de puternică. A doua idee
în legătură cu care eram de acord era că noi vom salva lumea. Era un
acord de grup asupra istoriei Pământului şi creaţia pământenilor.
Toate astea sunau greu de crezut, dar nu mai mult ca în orice altă
religie.
O altă condiţie este ca grupul să aibă un lider, respectiv cineva
care le spune celorlalţi ce să facă. Fără un conducător nu poate exista
un grup. Am plecat în momentul în care am început să le cunosc cele
mai sacre învăţături şi puteri şi le-am găsit a fi foarte elementare. Mai
târziu am înţeles că erau maeştri ai înrobirii. Au mii de persoane care
trăiesc în sclavie consimţită, în cele mai oribile condiţii de viaţă, şi
nu le pasă nici cât negru sub unghie.

*** Poţi să-mi spui numele acestei secte? ***

Numele unei secte n-are importanţă. Ce vreau să subliniez este
vulnerabilitatea extremă a copiilor hibrizi la toate sectele, în mod
special la cele care îşi leagă teoria în vreun fel de spaţiu.
 Al cincilea interviu

De când am început această serie de interviuri, viziunea mea

asupra vieţii a fost zguduită din temelii. Erau atâtea lucruri pe care
nu le ştiam despre propria mea specie, felul în care funcţionăm,
gândim, evoluăm şi mai mult de atât. Mă întrebam de ce nu
cunoaştem lucrurile astea ca societate. De ce avem nevoie de
altcineva de pe altă planetă sau dintr-o altă dimensiune să vină şi să
ne înveţe. Pentru această întâlnire am fixat o oră mai timpurie a zilei
şi am luat un mic dejun înainte de a începe.

*** Într-una din întâlnirile noastre precedente ai spus că

există rase de extratereştri care profită de pe urma înrobirii
noastre. Poţi să-mi spui mai multe despre ei şi despre cum profită
de noi? ***
E vorba de energie. Toate creaturile din universuri, care-şi
folosesc trupurile, fie ele fizice sau mai subtile, au nevoie de
combustibil pentru a le susţine, au nevoie de un mediu în care să
trăiască aceste trupuri şi au nevoie de energie pentru a crea obiecte în
acel mediu. Obiectele pot fi aparate, un adăpost de vreun fel, artă,
mijloace de transport, producţia de hrană/energie etc.
Oamenii sunt fiinţe extrem de puternice. Au calităţi formidabile
de canalizare şi de creare a energiei. Toate emoţiile, toate
sentimentele, toate mişcările pe care le are sau le face o persoană
produc un surplus de energie. Acest surplus ţine anumite entităţi în
viaţă.
Un alt motiv ar fi că viaţa pe Pământ este distractivă. E ca şi
când ai privi un film extrem de captivant, te pierzi în el şi timp de
două ore trăieşti emoţiile altor persoane, gândeşti gândurile altei
persoane şi vezi realitatea altei persoane. Oamenii se uită la filme
pentru că este foarte amuzant şi le dă ocazia să trăiască lucruri pe
care nu le-ar trăi în viaţa obişnuită.
Şi, de asemenea, învaţă. Şi nimic din astea nu le va afecta
supravieţuirea sau sănătatea fizică. Sună ciudat, dar multe creaturi
vin pe Pământ aşa cum tu te duci la cinema şi cu acelaşi scop.
 *** Dar cum o fac? Se uită la oamenii? Ne absorb energia?
Posedă oamenii aşa cum se spune că o fac demonii? ***
Într-adevăr, privesc şi absorb energie. Nu posedă oamenii pentru
că au şi ei trupurile lor fizice. Absorb energie şi substanţe chimice
prin tehnologii proiectate anume pentru aşa ceva. Când oamenii sunt
într-o stare de mare îngrijorare, emit anumiţi feromoni, de exemplu,
iar ei îi colectează şi pe aceia.

*** Asta mă face să simt că suntem un fel de animale de

fermă. ***
Chiar sunteţi. Dar să nu uiţi că totul se face cu consimţământul
fiecăruia de pe planetă.

*** Dar de ce ar fi de acord un om… de ce aş fi eu de acord

să mă nasc ca să fiu ţinut într-o fermă, ca sclav? Nu-i văd sensul.
***
Ca să înţelegeţi de ce aţi creat această realitate, uită-te la jocurile
de pe calculator. Uită-te la lumile şi jocurile din realitatea virtuală de
pe internet. Vezi ce fac oamenii în ele. Vei vedea că în jocurile
virtuale majoritatea oamenilor se angajează în vreun fel de relaţie
sexuală. Asta e principala preocupare a majorităţii oamenilor. În al
doilea rând, vor căuta să intre în tot felul de relaţii cu alţi jucători. Şi
vor exista zone în care există sclavi şi stăpâni, adunări de grupuri
New Age, dansuri şi alte activităţi recreative, creaţii frumoase,
paradisiace sau urâte, infernale, artă, muzică, literatură. Pe scurt, vei
găsi cam tot ceea ce există pe planetă. Şi cu toate că nimeni nu-i
forţează s-o facă, unii aleg să se logheze şi să fie sclavi pentru o zi,
de exemplu.
Alte jocuri te vor pune în situaţia de a omorî sau a te lupta cu
alţi jucători sau cu monştri generaţi de computer. În aceste jocuri
jucătorul trebuie să-şi combine abilităţile de ucigaş cu cele creative şi
să adune bani şi bunuri. Şi iată, nimeni nu-l forţează s-o facă. Nu are
nevoie să omoare pentru a supravieţui, nu are nevoie să muncească
pentru a supravieţui, o face pentru că-l amuză.
 Deci vezi că jocurile umane, în special cele în care mii de
oameni se joacă în acelaşi loc pe internet, sunt pline de asemenea
experienţe. Aceleaşi experienţe pentru care vin oamenii pe Pământ să
le trăiască.
Oamenii citesc cărţi, romane, îşi spun poveşti şi mituri. Toate au
acelaşi rol, de a avea experienţa a ceva extraordinar în viaţa lor
ordinară.
Recent am văzut la televizor un interviu cu o femeie care
suferise de o boală legată de interacţiunea socială care nu-i permitea
să iasă din casă (agorafobie) de care se vindecase prin intermediul
unui joc într-o lume virtuală în care se întâlnea cu oamenii şi
interacţiona cu ei, având siguranţa butonului de oprire al
calculatorului. E foarte simplu. Şi-a depăşit condiţia din lumea reală
într-o lume virtuală.

*** Deci spui că jucăm cu toţii un mare joc virtual? ***

Exact. O lume în care poţi să înveţi lucruri, să creezi legături, să
ai experienţe, să creşti, să evoluezi, să te exprimi şi să relaţionezi.
Dacă unii dintre voi trec mai rapid de niveluri şi reuşesc să ia puterea
altora, şi asta face parte din joc. Tot ce trebuie să facă oricine este să
se trezească şi atunci, acea persoană şi-ar putea schimba lumea în
ceva complet diferit. Poate oricând să-şi ia înapoi puterea. Adu-ţi
aminte că asta e ceva ce poţi face la nivelul de evoluţie la care eşti. E
aici şi acum.

*** Îmi aduce aminte de conceptul Legii Atracţiei, că ne

putem atrage orice vrem în viaţă. ***
E mai mult decât atât. De fapt, nu atrageţi nimic. Creaţi totul.
Oricum, ideea asta e atât de tare încât cei mai mulţi nici n-o percep.
E uşor să te gândeşti că dacă vizualizezi şi simţi bucuria de a
avea ceva în viaţă, acel ceva va veni la tine. Dar să crezi că toată
realitatea ta, aşa cum este ea astăzi, e pur şi simplu o oglindă a sinelui
tău interior, a ceea ce gândeşti, simţi sau îţi imaginezi, e puţin mai
complicat.
 Ne place să dăm vina pe alţii pentru mizeria şi durerile noastre.
Căutăm relaţii care să ne facă fericiţi, un loc de muncă unde să fim
fericiţi, o casă în care să fim fericiţi. Apoi începem să vizualizăm şi
să ne simţim într-o nouă relaţie, o nouă casă etc. pentru a ne-o
„atrage” în viaţa noastră.
Ideea nu e rea, dar e cam limitată.
Adevărata putere constă în schimbarea vieţii noastre, punct.
De curând am lucrat cu o persoană care este indubitabil foarte
intuitivă şi bine informată. Citise timp de decenii cărţi despre cum să-
ţi atragi cele necesare în viaţă. Cu mult înainte de ultimul val de
interes public pe tema asta. I-am spus pur şi simplu să mediteze timp
de două ore pe zi. Să mediteze, atât. M-a sunat seara trecută să-mi
spună că a descoperit, după meditaţia zilei, că totul este înăuntrul lui.
Că tot ce are de făcut este să se ocupe de ce e înăuntrul lui şi să-l
schimbe, şi schimbarea se va reflecta în afară.
E o diferenţă foarte subtilă, dar are un impact imens asupra
capacităţilor şi puterii omului asupra propriei vieţi. Viaţa ta, aşa cum
este astăzi, este o oglindă perfectă a ta, a ceea ce gândeşti, crezi, simţi
şi visezi.

*** Ei bine, există învăţăminte care explică ceea ce spui.

Una este „Un curs al miracolelor”, cealaltă este religia
Ho'oponopono. ***
Da, într-adevăr. Aceste învăţăminte descriu foarte bine regulile
jocului. Dar sunt de natură religioasă şi, din acest motiv, mulţi nu-şi
vor da silinţa să le înveţe. Ceea ce este realmente un păcat.

*** Cât despre sentimente. Mai devreme ai spus că noţiunea

ta de iubire este diferită de a noastră. Ai şi alte sentimente
umane, cum ar fi furia, frustrarea, bucuria, fericirea,
satisfacţia… se întâmplă să-ţi pierzi cumpătul?***
Oh, cum să nu. Pot să fiu rănită în sentimentele mele, pot să-mi
pierd cumpătul, să mă bucur şi tot restul. Trebuie să fiu atentă totuşi
la ce simt pentru că pot să-mi afectez imediat mediul. Am învăţat asta
de când eram mică. Când am un sentiment puternic, indiferent de ce
natură, aparatele se strică, becurile explodează şi bateriile se
descarcă. La un moment dat, obiectele încep să zboare prin aer în
jurul meu.

*** Ce fel de obiecte? ***

Obiectele din cameră, picturi, cărţi, chestii mici. Şi desigur,
orice m-ar fi făcut să simt acel sentiment puternic va evolua rapid.
Nu mi-a luat prea mult să înţeleg ce se întâmplă.
 *** Am auzit că lucrurile astea se întâmplă cu anumiţi
adolescent, mai ales cu fetele. Un fel de activitate paranormală.
***
Da. Te face să te întrebi ce e diferit la adolescenţii care pot să
facă aşa ceva, nu?

*** Sunt hibrizi? ***

Unii sunt. Da. Dar cei mai mulţi sunt oameni simpli care ies de
pe tabla de joc şi trec la următorul nivel. Totuşi, societatea se pricepe
de minune să-i tragă repede înapoi. Sunt doar câţiva care au reuşit să
facă saltul.

*** E uimitor. Mie mi s-a părut întotdeauna a fi un fel de

problemă. Ceva care trebuie rezolvat. ***
Societatea umană nu vede cu ochi buni alteritatea.

*** E atât de adevărat. Chiar şi eu am avut probleme

pentru că eram altfel. Când ai capacităţi paranormale eşti ca o
lepră în cele mai multe societăţi. Oamenii te tratează ca şi când ai
fi un escroc sau un criminal. Sunt ţări în care suntem interzişi.
Apropo de a fi în afara legii, au fost hibrizi care să fi fost prinşi
de autorităţi sau de guvern? ***
În decursul istoriei civilizaţiei umane au existat hibrizi capturaţi
şi reţinuţi de autorităţi. Soarta lor a fost întotdeauna groaznică. Deşi
avem puterea şi capacităţile să scăpăm din asemenea situaţii, nu
putem s-o facem fără a viola liberul arbitru al altora. Aşa că pur şi
simplu lăsăm autorităţile vremii să-şi facă treaba. Asta a însemnat că
ai noştri au fost arşi de vii, aruncaţi de pe promontorii, torturaţi,
spânzuraţi şi omorâţi în multe alte moduri. Probabil că ai ajuns şi tu
până acum la concluzia asta, oamenilor le-a fost frică de puterea
noastră, mulţi au simţit-o şi au folosit religia sau alte scuze ca să ne
omoare. Cam ceea ce s-a întâmplat cu vrăjitoarele mai demult, sau cu
bărbaţii şi femeile iluminate în cercurile religioase.
 *** Ştiu că unul din motivele pentru care vrei să rămâi
anonimă este ca oamenii de la putere actuali să nu te găsească.
Ce s-ar întâmpla dacă te-ar depista? ***
În zilele noastre, probabil că mi-ar ucide trupul uman. E
improbabil să meargă până la tortură, experimente sau analize
ştiinţifice. Ar vedea asta ca fiind prea riscant. Şi ar avea dreptate.
Toţi cei cu care venim în contact se schimbă, inclusiv ei. Oamenii
ăştia sunt îngroziţi de schimbare, în mod special dacă asta implică
gândirea lor. Nu le place să-şi schimbe modul de a gândi.

*** Deci, de fapt, ei ştiu de existenţa voastră? ***

Ne suspectează că existăm şi trăim între voi. Cu toate acestea,
până astăzi ei n-au înţeles mecanica existenţei noastre.

*** Vrei să spui că de acum vor şti din cauza acestei cărţi?
***
Da. Persoanele însărcinate să cerceteze prezenţa extraterestră pe
Pământ vor şti că asta nu e o carte oarecare.

*** Dar mi-ai spus cum puteţi fi învinşi, slăbiciunile voastre

aici pe Pământ. Oare publicarea acestei cărţi nu te-ar pune, pe
tine şi pe alţi hibrizi, în mare pericol? ***
Merită să ne asumăm pericolul când e vorba de schimbarea
conştienţei şi vibraţiei atâtor oameni care altfel n-ar fi putut s-o facă.

*** Şi cum rămâne cu soţul şi copiii tăi? Dacă mori, ce se va

întâmpla cu ei? ***
Soţii şi copiii îşi pierd tot timpul soţiile şi mamele. Face parte
din experienţa umană. Vor continua să trăiască şi să aibă experienţe,
să înveţe şi să crească.
 Al şaselea interviu

Asta ar fi trebuit să fie ultima din seria noastră de interviuri,

dar din răspunsurile prietenei mele au apărut atât de multe alte
întrebări noi încât am căzut de acord să mai facem un interviu după
acesta în care am putea încheia nişte teme lăsate deschise.
Recunosc că după cum s-a terminat ultimul interviu, m-am
gândit în mod serios să pun tot proiectul la păstrare. Nu vreau să-mi
pun prietena şi pe alţi hibrizi, fiinţe care au sacrificat atât de multe
ca să vină şi să ne ajute în evoluţia noastră personală, în pericol.
Însă după o lungă conversaţie telefonică cu prietena mea am decis
să continui şi să termin cartea.

*** Să ne întoarcem la adolescenţa ta. Poţi să-mi povesteşti

de experienţa ta cu băieţii? Ai fost interesată de acest aspect? ***
Da, de fapt am fost foarte interesată. Oricum, mi s-a indicat să
nu mă încurc cu majoritatea băieţilor pe care i-am întâlnit.

*** Ţi s-a indicat? De către cine? ***

De către ghizii mei. Nu sunt un lucrător solitar, nici unul dintre
hibrizii extratereştri nu e. Venim în echipe.
Unii din echipă mă ghidează. Desigur că-i am şi pe ceilalţi ghizi,
cei pe care toate fiinţele din toate universurile le au, îngerii sau
mesagerii sinelui nostru superior, dar şi ghizi specializaţi care fac
anumite lucrări, cum ar fi vindecarea, programarea computerului sau
gătitul.

*** Începe să sune ca chestia de autoeducare personală la

care lucrez şi eu. ***
Nu e foarte diferită.

*** Pot să-ţi simt energia, iubirea şi vibraţia doar stând în

preajma ta. Ce se întâmplă cu un bărbat de care eşti atrasă? ***
Poţi să simţi lucrurile astea pentru că eşti mai conştientă decât
alţi oameni. Cei mai mulţi oameni nu mă vor simţi, nu mă vor detecta
ca fiind altfel decât oricare altă cunoştinţă a lor. Masculii umani
foarte evoluaţi vor recunoaşte atracţia pentru mine ca fiind
sentimentul de iubire/lumină necondiţionată infinită. Bărbaţii umani
mai puţin elevaţi vor crede că e atracţie umană şi se vor îndrăgosti
nebuneşte de mine, vor dori să se însoare şi să aibă copii cu mine.
Cei neevoluaţi fie mă vor găsi atrăgătoare sexual, fie respingătoare
datorită fricii inconştiente.

*** Cum a fost prima ta experienţă sexuală? ***

Dezamăgitoare. Nivelul conexiunii era foarte superficial, chiar
dacă pentru partenerul meu a fost o experienţă care i-a schimbat
sufletul.

*** Eşti căsătorită. Soţul tău ştie că eşti un hibrid

extraterestru? ***
Nu. N-are nici cea mai vagă idee. Pentru el, sunt doar soţia lui.
Deşi are ceva capacităţi paranormale, pur şi simplu alege să nu le
folosească. E un aranjament foarte confortabil. Ştie că sunt lucruri pe
care nu le prea pot face, cum ar fi să stau în grupuri mari de oameni,
dar crede că e pur şi simplu o problemă psihologică.

*** De ce nu poţi să stai în grupuri mari? ***

Vibraţia este prea grosieră. Cu cât sunt mai mulţi oameni de faţă
– şi asta nu se aplică grupurilor de oameni care evoluează activ spre
următorul lor nivel – cu atât mediul vibraţional devine mai dens, mai
grosier. Pur şi simplu mi-e greu să exist în aceste medii dense. Nu
imposibil, dar dificil. Imaginează-ţi, dacă vrei, o piscină plină de apă,
şi una plină de melasă. Chiar dacă poţi înota în ambele, într-unul din
cazuri va fi mult mai uşor şi mai plăcut. Nu suntem omnipotenţi.
Putem fi copleşiţi, iar asta e una din metode.

*** Spune-mi despre schimbare. Am observat că orice om

care intră în viaţa ta trece printr-o mare schimbare şi
maturizare, inclusiv eu însămi. De ce? ***
 Ţi-am mai spus. Pentru asta am venit pe Pământ. E singurul
meu obiectiv pe planetă, nimic altceva nu contează.

*** Dar nu pari să faci nimic. Am observat doar pentru că

eşti numitorul comun al acestor schimbări. Şi nu e vorba doar de
indivizi, ci de cartiere, oraşe, ţări, tot tacâmul! ***
Da, fiecare entitate, grup sau identitate are un colectiv. Din clipa
în care intru în acel colectiv prin conştientizarea prezenţei mele de
către ei, pot să-i influenţez doar fiind acolo. Nu trebuie să fac nimic
în mod special. Toţi cei care vor citi această carte vor trece prin mari
schimbări ei înşişi. Desigur, în măsura în care o vor dori cu liberul lor
arbitru. Dacă omul alege să nu accepte schimbarea, nimic nu se
întâmplă.

*** Dar numai citind până aici, ei s-au schimbat deja. Cum
rămâne cu liberul lor arbitru? ***
Oh, păi chiar asta e. Au ales să citească ceva ştiind că ceva se va
schimba.

*** Şi dacă e un critic de carte care găseşte acest text în

căsuţa lui poştală, cu rugămintea şefului s-o citească şi să-i facă
un comentariu? ***
Nu există coincidenţe pe Pământ. La un anumit nivel, mai
degrabă conştient decât inconştient, acel critic s-a rugat pentru ajutor,
schimbare şi maturizare. Nimeni nu va citi această carte fără să fi ales
s-o facă.

*** Înţeleg. Eşti căsătorită şi ai patru copii ai tăi. E vreunul

din ei hibrid? ***
Nu. Nu sunt. Cantitatea de energie eliberată de doi hibrizi în
acelaşi loc ar fi prea mare ca să treacă nedetectată de aparatele
existente. Dacă aş avea un copil hibrid, am fi amândoi în pericol.

*** Dar dacă materialul tău genetic este modificat, cum poţi
să naşti copii obişnuiţi? ***
 Inversăm procesul la copii când sunt concepuţi. În plus,
jumătate din materialul lor genetic este 100% uman, aşa că nu avem
mult de muncit.

*** Şi totuşi, copii tăi sunt extrem de talentaţi şi dotaţi cu

capacităţi paranormale. Dacă nu sunt hibrizi, ce sunt? ***
Sunt oameni. Probabil că sufletele lor m-au ales ca mamă pentru
a avea acces la o vibraţie mai înaltă şi astfel la o viteză de evoluţie
mult mai mare. Dar momentan, ei se manifestă cu toţii ca oamenii
simpli şi joacă jocuri umane. Până acum nici unul n-a ales o cale de
iluminare.

*** Iluminarea e un cuvânt greu. Frizează religiosul.

Coordonez activităţi de dezvoltare personală, din care multe
chestii provin din religie în trecut. Zici că ăsta e tipul de muncă
pe care o faci şi tu? ***
Într-adevăr. Exact asta fac. Dar spre deosebire de tine, nu scriu
cărţi despre asta şi nu mă învârt în cercuri de dezvoltare personală.
*** Eu am capacităţi paranormale şi vroiam să-ţi spun că te
văd ţinând ateliere şi seminarii despre ascensiune. Rezonează
asta cu tine? ***
Nu pe mine mă vezi. De fapt asta se întâmplă cu multe persoane
senzitive, paranormale, îşi vor vedea propria viaţă în loc de a mea.
Îmi aduc aminte că acum câteva luni o fată mi-a spus numele perechii
mele umane şi mi l-a descris în amănunt. Îl va întâlni într-un an şi
jumătate. Să-i fi spus? Sigur că nu. Ar putea să-şi aducă aminte, când
îl întâlneşte, că l-a mai văzut undeva, ar putea să-şi aducă aminte că a
crezut că e perechea sufletului meu şi ar putea să pună lucrurile cap
la cap, dar şansele sunt mici. Pot să-ţi spun de acum că nu voi lua o
poziţie publică, cu siguranţă, cu privire la misiunea mea. Voi
continua ca şi până acum, lucrând cu câte o persoană odată şi făcând
mai multe cărţi cu tine. Şi pot să-ţi mai spun, pentru că eşti foarte
conştientă, că viziunea pe care o ai se referă de fapt la viaţa ta. Tu vei
ţine ateliere şi seminarii.
 *** Improbabil. Nu-mi plac adunările. ***
Nu trebuie să-ţi placă. În plus, „masele” care vor veni la aceste
ateliere şi seminarii sunt, de fapt, indivizi foarte elevaţi care sunt
pregătiţi să treacă la nivelul următor.

*** Vor veni şi hibrizi? ***

Amuzant că spui asta. Da. Vei avea şi hibrizi la seminariile şi
atelierele tale. Şi noi suntem pe calea noastră personală de elevare şi
fiecare dintre noi vrea să ajungă la următorul lui nivel. Vei fi
mediumul perfect pentru a o face pentru că nu doar că ne vezi aşa
cum suntem în realitate, ci ne poţi ajuta atât în experienţa noastră
umană, cât şi în starea noastră naturală.

*** Cred că mă supraapreciezi în privinţa asta. Nu-mi pot

imagina cum aş putea ajuta să evolueze o fiinţă atât de pură şi
elevată ca tine. ***
Asta pentru că acum nu te afli în starea de Unime. Când trece în
acestă stare, eşti de fapt Unu şi nelimitat.

*** Da, aşa e. De asemenea, mi-e greu să fiu într-o stare de

elevare oarecare şi în acelaşi timp să funcţionez în viaţa de zi cu
zi. ***
Acum înţelegi de ce ne e greu şi nouă să menţinem o existenţă
umană. Trăirea noastră de viaţă e mai aproape de Unime decât de cea
a oamenilor.

*** Încep să înţeleg de ce nu sunteţi atât de ataşaţi de

experienţa de a fi om. Ceea ce mă aduce la următorul set de
întrebări. Dintr-o perspectivă pur umană, afirmaţiile tale cu
privire la experienţa umană şi relaţia cu trupul fizic pot fi
etichetate din punct de vedere psihologic ca multe psihoze
diferite. Cum poţi să fii sigură că nu eşti pur şi simplu nebună, că
nu te minţi în stil mare? ***
 În primul rând, tu eşti singura persoană pe Pământ care ştie de
mine. Nimeni nu ştie, nici nu bănuieşte, că sunt un hibrid. Oamenii
apar şi dispar din viaţa mea fără să ştie asta.
Să luăm definiţia psihoticului folosită de medicina alopată, de
exemplu, care este cea a unei persoane cu un dezechilibru mental
care îi deformează capacitatea de a gândi, de a răspunde emoţional şi
social, de a comunica şi interpreta realitatea sau de a se comporta
corespunzător. Toate acestea iau în considerare, dacă nu implică
exclusiv, percepţia altor persoane privind psihoticul. Ca ceilalţi să-l
poată eticheta drept nebun, trebuie să vadă semne exterioare.
Totuşi, dacă cineva nu are sensibilitatea şi conştienţa ta, mă va
vedea că trăiesc, mă comport şi funcţionez ca cea mai obişnuită fiinţă
umană pe care ai putea-o întâlni. Da, în anii de început am fost în
pericol pentru că nu ştiam cât de debilitantă este condiţia umană şi
am făcut anumite chestii care ar fi putut fi etichetate ca psihotice. Dar
am învăţat repede să recunosc pericolul şi am ştiut instinctiv cum să
mă comport ca un copil normal. Aşadar, nimeni n-ar putea spune că
sunt altfel, cu excepţia câtorva paranormali, iar cei mai mulţi dintre ei
mă vor vedea ca pe unul de-al lor, un alt paranormal. Şi acesta e unul
din darurile noastre. Cei mai mulţi oameni mă vor vedea ca pe ei
înşişi. Voi fi preponderent o oglindă pentru ei. Mă vor vedea exact
aşa cum sunt ei. Desigur, când cineva se urăşte, asta e mai puţin
plăcut.

*** Când mă uit la tine acum, şi de când ne-am întâlnit la

magazin, mi se pare imposibil să fi trecut prin viaţă neobservată.
Străluceşti atât de tare, energia ta e atât de pură, e atâta iubire
necondiţionată care curge prin tine. ***
Încă o dată, te descrii pe tine însăţi. Dar îţi voi acorda şi ceva
credit, pur şi simplu pentru că aşa este. Cu cât ne petrecem mai mult
timp împreună, cu atât îţi va creşte nivelul de conştienţă, cu atât mai
multe vei putea să percepi, inclusiv „trupul” meu extraterestru.

*** Văd ceva ca nişte diamante de lumină în spatele

trupului tău uman, foarte strălucitoare. Credeam că sunt aripi,
dar nu sunt. Şi mai e unul foarte mare şi strălucitor deasupra
capului tău. Ăsta e trupul tău extraterestru? ***
Da. E o parte din trupul meu extraterestru. Partea care e destul
de aproape de realitatea quadridimensională pe care o percepi acum.

*** Aproape, dar nu în dimensiunea a patra? ***

Aşa e.

*** Oau! Văd alte dimensiuni! Bine. Următoarea întrebare.

Treaba ta e să ajuţi numai oamenii sau să ajuţi alţi hibrizi şi alte
specii de extratereştri? ***
Ajut atât oamenii, cât şi pe extratereştri. Inclusiv hibrizii.
Aceştia din urmă, totuşi, au nevoie de altfel de ajutor, ceea ce e un alt
motiv pentru care am fost de acord să scrii cartea. Ei au nevoie de
rezonanţă la ceea ce ştiu. Au nevoie de validarea identităţii lor şi au
nevoie să se reconecteze la sursă pentru a trăi vieţi lungi şi fericite,
făcând ceea ce au venit să facă.

*** Deci într-un fel eşti un lider al hibrizilor? ***

Da. Sunt un lider, dar nu în sensul uman de a le spune celorlalţi
ce să facă, ci mai degrabă ca un far. Le arăt celorlalţi hibrizi unde
sunt stâncile şi sper să nu se lovească de ele.
 Al şaptelea interviu

A durat mai multe săptămâni până să ne putem revedea

datorită unor aranjamente preprogramate de ambele părţi. De acum,
vremea se răcea şi ambele noastre familii treceau prin obişnuita
perioadă de răceli şi viroze atât de frecvente în şcoli în zilele
noastre.

*** Spune-mi despre şcoală. Cum ai trecut de ea? ***

Mi-a fost greu să nu învăţ bine. De fapt, după câteva luni în
grădiniţă am renunţat şi m-am limitat să fac temele şi să iau premiile.
Am fost un elev de nota 10 în toate şcolile prin care am trecut. Mi s-
au oferit burse complete la şcoli private de elită, desigur că le-am
refuzat şi m-am dus la o şcoală locală. La liceu, lucrurile s-au
complicat puţin când am excelat la matematică, fizică şi chimie. Unul
din profesori, cel de fizică, s-a hotărât să mă testeze. Mi-a dat ca temă
să rezolv o problemă. A doua zi i-am dus-o înainte de oră, a chiuit de
bucurie şi a fugit din clasă, întorcându-se puţin mai târziu cu
profesorul de chimie care, foarte serios, m-a întrebat „ai făcut asta de
una singură? Sau te-ai inspirat dintr-o carte?”
Trebuie să înţelegi că asta se întâmpla înainte de a se inventa
internetul, aşa că nu era simplu să descarci informaţie, să zicem
pentru rezolvarea unei ecuaţii de fizică. M-au luat prin surprindere,
aşa că am recunoscut că am rezolvat ecuaţia. Noroc că profesorul de
chimie nu avea încredere în copii. Mi-a spus foarte solemn
„mincinoaso! Ai luat-o de undeva! Ai încurcat-o, fetiţo!” şi a ieşit din
clasă.
Profesorul de fizică m-a rugat să mă aşez şi mi-a explicat că
ecuaţia pe care mi-a dat-o le-a luat unor fizicieni de top mai multe
decenii s-o rezolve, iar eu am făcut-o peste noapte. Toate alarmele
mi-au luat-o razna când mi-am dat seama că dacă mă ţin de adevăr,
mă voi desconspira. Mi-am lăsat capul în piept şi l-am întrebat dacă
am încurcat-o rău. Mi-a răspuns că voi fi pedepsită pentru o
săptămână. După care m-a luat de bărbie, m-a privit în ochi şi mi-a
spus „de fapt, ai făcut-o de una singură, nu-i aşa?”
 Am dat din cap, apoi i-am spus că era foarte important ca
nimeni să nu afle. Dintr-un motiv inexplicabil, a fost de acord să-mi
păstreze secretul.
După asta, am făcut un efort să mă documentez pentru temele de
casă înainte de a le preda. În curând incidentul a fost uitat.

*** Cum a fost la facultate? ***

Facultatea a fost o experienţă interesantă. Vibraţia era mult mai
plăcută! Toată lumea se afla acolo de bunăvoie şi pentru că le plăcea,
nu pentru că legea îi obliga. Cel puţin marea majoritate. Erau câţiva
care veniseră pentru că simţeau că trebuie să vină. Dar cei mai mulţi
au muncit din greu să ajungă aici, aşa că atmosfera era energizantă.
Am rămas în umbră şi n-am avut probleme.

*** Ce faci acum pentru a supravieţui? ***

Fac tot ce îmi iese în cale. Din proprie experienţă, munca pe
care o fac are de-a face mai degrabă cu o anumită persoană de la
locul de muncă, decât cu munca în sine. Mă las purtată de val oriunde
ar fi nevoie de mine. Niciodată nu mi-a lipsit nimic. Îmi ies toate în
cale fără să depun vreun efort. Orice abilităţi aş avea nevoie pentru a
îndeplini o anumită sarcină, le descarc din baza de date şi le folosesc
cum vreau.

*** Vroiam să te întreb mai devreme, când ai spus că ai

descărcat limba, bebeluş fiind, cum descarci informaţia. Cum
funcţionează asta? De unde descarci şi cum? ***
Hmmm. Să văd cum îţi pot explica. În primul rând, descarc din
colectivul uman, foarte rar de la o anumită persoană. În orice caz, e
deosebit de simplu dacă se află lângă mine o persoană care deţine
cunoştinţele. Asta îmi dă acces direct la informaţie. Dacă nu, e ca o
serie de ecrane transparente care plutesc în jurul meu, eu le ating pur
şi simplu şi ele se măresc, iar eu pot să văd ce scrie pe ele şi să
învăţ… doar că nu există ecrane şi nu le pot atinge.
 *** Deci, dacă e cineva care ştie matematică, de exemplu,
poţi să-i pescuieşti ecuaţiile din creier pur şi simplu fiind lângă
el? ***
Nu din creier. Nimeni nu stochează informaţii în creier. Creierul
este mai mult un fel de aparat de radio-recepţie. Pot să ascult radioul
celuilalt şi să descarc informaţia în sfera mea de cunoaştere.
Din clipa în care nu mai am nevoie, le scot din sfera mea. Când
un om învaţă un subiect, creează sfere de memorie cu acele
cunoştinţe, care sunt conectate direct la colectiv. Dacă sunt în
apropierea mea, mi-e mai uşor să mă conectez direct la sfera lor decât
s-o fac prin colectiv, căutând o sferă care să conţină acea cunoaştere.

*** Dar dacă informaţia nu este păstrată în creier, de ce

leziunilor cerebrale determină uneori pierderi de memorie,
cunoştinţe sau abilităţi? ***
Un radio stricat nu recepţionează prea bine diferitele posturi,
dacă le recepţionează. Informaţia şi memoria sunt tot acolo, dar
persoana nu are acces la ele.

*** În ceea ce priveşte descărcarea de informaţii. De ce le

ştergi după ce le-ai folosit? De ce nu le păstrezi? ***
Prea mult zgomot. Cu cât se învârt mai multe informaţii în sfera
mea, cu atât mai puţin pot să stau într-o linişte mentală completă.

*** E cam ca o suprasarcină de informaţii la noi, oamenii.

***
Exact.

*** Poţi să citeşti şi minţile? ***

Da. Dar e extrem de plictisitor. Când eram copil, era copleşitor,
mai ales că trăiam într-o suburbie. Deşi un oraş cu densitate mai mare
ar fi fost mult mai rău. Oricum, a trebuit să învăţ să reduc sonorul.

*** Gândul că cineva îmi citeşte mintea mă face să mă simt

foarte incomod. ***
 Ei bine, ca să fiu sinceră, gândurile nu variază prea mult de la o
persoană la alta. Au de-a face mai mult cu sexul, hrana,
cumpărăturile, copiii, munca, sexul, nemulţumirile, tristeţile, sexul, şi
tot aşa de la capăt. Foarte plictisitor şi foarte, foarte monoton şi
extrem de zgomotos.

*** Niciodată nu m-am gândit la asta. Poţi să vezi şi lucruri

din viitor? Poţi să spui ce se va întâmpla? ***
Da. Pot să văd viitorul binişor. Desigur că eşti la curent cu
noţiunea de viitoruri multiple. Ce văd eu este cel mai probabil viitor
corespunzător zilei de astăzi, dacă persoana nu-şi schimbă calea sau
punctul de vedere. Deci, pentru cineva adormit care nu evoluează,
viitorul este destul de fix. Pentru cineva care evoluează activ, se
informează şi-şi foloseşte puterea ca să-şi creeze realitatea proprie,
văd mai multe posibile viitoruri. Din când în când apare şi câte o
persoană care e total hotărâtă pe un rezultat şi, desigur, acela va fi
viitorul ei.

*** Cu câtva timp în urmă ai spus că nu ai voie să ne

transmiţi tehnologie. Poţi să-mi spui puţin despre ce fel de
tehnologii aveţi? ***
Încă nu avem voie să vă împărtăşim mecanica din spatele
tehnologiei noastre. Totuşi, există şi detalii despre care pot vorbi.
Societatea noastră este foarte avansată tehnologic. Dar la fel cum şi
viaţa noastră şi experienţa trăirii noastre este complet diferită de a
voastră, tot aşa şi tehnologia. Cea mai apropiată paralelă pe care o pot
face ar putea fi să-ţi imaginezi că dacă o margaretă ar putea să
cuprindă în esenţa ei un univers paralel, prin existenţa acelei
margarete în universul nostru noi am putea avea acces la universul
paralel, să-l explorăm, să intrăm în el, să învăţăm din el şi să ne
folosim de toate acestea în evoluţia noastră.

*** Deci nu vă folosiţi de computere şi aparate ca noi? ***

 Într-o zi veţi folosi şi voi computerele şi aparatele în acest fel.
Acum, tehnologia voastră este preponderent mecanică. Vă ajută cu
muncile cotidiene, vă uşurează viaţa.

*** N-aş spune că tehnologia războiului face viaţa mai

uşoară. ***
Oh, dar o face! Face jocul războiului mult mai uşor pentru cei
care îl joacă.

*** Războiul nu este un joc. Oamenii sunt omorâţi, mutilaţi,

violaţi. Războiul produce multă suferinţă şi pierdere.***
Da, viaţa e foarte grea pentru cei aflaţi în mijlocul războiului.
Dar trebuie să înţelegi că nu există victime pe Pământ. Chiar şi cei
care suferă în războaie, chiar şi majoritatea omenirii aflată în sclavie
în prezent, sunt în această situaţie prin alegerea lor. E într-adevăr un
joc. Văd că termenul de joc te revoltă. Dar gândeşte-te, de ce s-ar
găsi nişte fiinţe eterne, puternice în asemenea situaţii, dacă nu prin
propria alegere şi din motive de ei ştiute?

*** Văd că am putea continua discuţia asta încă vreo două

săptămâni. Înţeleg noţiunea de alegere şi de asemenea, ideea de a
vedea agresiunea şi victimizarea deopotrivă ca alegeri. Dar nu
sunt de acord cu tine în privinţa războaielor ca jocuri în care toţi
cei implicaţi au hotărât să participe cu bună ştiinţă. ***
Îţi respect punctul de vedere.

*** Ce crezi despre cât de mult se bazează oamenii pe

calculatoare şi aparate? ***
Calculatoarele şi aparatele sunt cheia spre eliberarea întregii
lumi. Rasa voastră, specia voastră, colectivul vostru este inspirat
foarte mult din tehnologie şi mecanică.
Oamenii trăiesc în grupuri şi se folosesc de tehnologie. Chiar şi
cele mai rudimentare culturi au o formă de tehnologie. Uneori mă uit
în jur cu totală uimire la creaţiile care ne fac viaţa mai uşoară. Chiar
şi materialul care se găseşte sub picioarele noastre, pardoseala
cafenelei, sticla din ferestre, aparatul de cafea, mesele, maşinile care
trec în faţa vitrinei, avionul de pe cer… toate au fost gândite de o
persoană la un moment dat şi realizate de un grup de oameni sau
altul. E miraculos, e uimitor.

*** Credeam că cheia eliberării noastre este meditaţia şi

evoluţia sinelui? ***
Asta e adevărat pentru cei care aleg să evolueze. Pentru întregul
omenirii însă, tehnologia este o componentă cheie.

*** Crezi că în final vom deveni cyborgi? Parţial oameni,

parţial aparate? ***
Deja sunteţi. Desigur, cei mai mulţi oameni nu au aparate
inserate în trupurile lor, unii au, dar marea majoritate a oamenilor nu.
Însă au la ei celulare, agende electronice, ceasuri, mp3 playere şi o
puzderie de alte dispozitive. Problema este că cei mai mulţi oameni
cred că cyborgii au aparate inserate chirurgical în corp, când de fapt
nu sunt multe rase de cyborgi care să facă aşa ceva. Desigur, unele o
fac. Cei mai mulţi pur şi simplu adaugă aparatul în viaţa lor, îl poartă
cu ei, îl ataşează într-un mod non-invaziv. Aparatele pot fi detaşate
oricând, dar deja au devenit o parte din persoană. De exemplu, câte
numere de telefon ţii minte? Ştii toate numerele tale personale de
telefon? Dar ale prietenilor tăi? A fost o vreme când nu aveam
telefoane mobile, când ne aduceam aminte cam de toate numerele de
telefon ale membrilor familiei sau colegilor de muncă. Acum un
aparat a preluat această funcţie. De asemenea, imaginează-ţi viaţa
fără o formă de transport mecanizat. Fără maşini, fără autobuze, fără
biciclete sau căruţe. Pare imposibil. Din clipa în care te trezeşti de
dimineaţă, foloseşti aparate de mână sau telecomandate. Apa pe care
o bei şi cu care te speli soseşte la tine datorită aparatelor şi
calculatoarelor. Gazul sau energia electrică pe care le foloseşti să-ţi
faci mic dejun, la fel. Uită-te în jur şi găseşte ceva care nu a fost creat
sau transportat prin intermediul unei maşinării. N-o să prea găseşti.
 *** M-am gândit mai mult la cyborgi ca Borg din serialul
Star Trek, dar dacă privesc lucrurile aşa cum spui tu, sunt
realmente cam şocată, pentru că niciodată n-am realizat că aş
putea fi considerată deja un cyborg. Probabil că cyborgii din
Star Trek sunt mai mult maşini decât umanoizi. Ceea ce mă
conduce la următoarea întrebare, oare maşinile inteligente vor
ajunge să conducă lumea? ***
Nu. În acest moment ai putea părăsi pe cineva într-un loc fără
maşinării, şi ar supravieţui, dacă locul ar fi locuibil. Dar va veni şi o
perioadă în care oamenii vor fi complet dependenţi de aparate pentru
a supravieţui. Inteligenţa aparatelor o va completa pe cea a
oamenilor. Există oameni care conduc lumea prin intermediul
aparatelor, dar asta se va perima în curând. Oamenii tind să devină
imuni la manipulare, motiv pentru care acum sunt manipulaţi de la
naştere şi de-a lungul întregii vieţi, dar din clipa în care omul
realizează că ceva nu e în regulă, puterea îi revine din nou lui şi el
sau ea poate să-şi creeze propria realitate. Oricând iese ceva pe piaţă
la un preţ rezonabil sau la un preţ accesibil maselor, e un semnal de
alarmă. Acestea sunt aparatele pe care conducătorii lumii vor ca tu să
le ai. În spatele întregului proces, totuşi, se ascunde o curbă
ascendentă a evoluţiei întregii rase. Asta înseamnă că oricât de
malefic s-ar folosi o tehnologie, rezultatul final majoritar va fi
întotdeauna pozitiv. Tehnologia va îmbunătăţi condiţia umană. Există
astăzi, de exemplu, şi maşini care ajută o persoană să mediteze sau să
aibă un vis conştient.

*** Sunt mulţi oameni în mişcarea New Age care se tem de

tehnologie şi o folosesc cât mai puţin în viaţa lor. Unii nu folosesc
cuptoare cu microunde, alţii spun că expansiunea internetului şi
altor forme de comunicare opreşte oamenii să aibă relaţii reale,
care să implice un contact fizic sau conectarea aurelor, fapt ce
are loc la apropierea de o altă persoană. ***
Pot să spună că nu folosesc tehnologia, dar sunt destul de sigură
că nu beau apă direct din râuri sau lacuri, ci folosesc sistemele
construite de alţi oameni cu ajutorul tehnologiei. De asemenea
înţeleg teama unor membri mai vârstnici ai mişcării New Age de
internet sau de noile forme de relaţii care se dezvoltă pe tot
mapamondul. Totuşi, corpurile energetice ale omului, inclusiv aura,
sunt de natură cuantică. Ceea ce înseamnă cu nu sunt limitate în timp
sau spaţiu. Oamenii pot să-şi contopească spaţiul aurei sau alte
energii chiar dacă se află pe continente diferite. Internetul este cu
adevărat un element cheie al noului pas evolutiv prin care trece
Pământul chiar acum.
Cu ani în urmă oamenii ar fi trăit într-o izolare totală, fără să
vorbească sau să atingă pe altcineva timp de săptămâni, cu excepţia
unor saluturi ocazionale la prăvălia locală sau la locul de muncă.
Aceşti oameni au acum o viaţă bogată prin internet. În continuare nu
ating fizic pe nimeni cu săptămânile, dar ating alte vieţi şi sunt atinşi
de viaţa altora.
Desigur că există şi moduri de utilizare a tehnologiei dăunătoare
evoluţiei omenirii, dar într-un final acestea se vor perima.

*** Aveţi un echivalent al internetului pe planeta voastră?

***
Esenţa noastră este foarte asemănătoare cu internetul uman. Ne
putem conecta la colectiv foarte rapid, să încărcăm şi să descărcăm
informaţie şi o folosim când avem nevoie, după care o ştergem din
sfera noastră personală de cunoştinţe. Dar pentru asta nu avem nevoie
de aparate, aşa cum nici voi nu veţi avea nevoie într-o zi.

*** Şi cum vă transportaţi, aveţi mijloace de transport ca

noi? Veniţi pe Pământ cu nave spaţiale? ***
De fapt, da. Nu avem cum să ajungem pe Pământ decât prin
intermediul unei maşinării. Ele sunt ca nişte globuri ale căror strat
exterior vibrează la un nivel mai dens, permiţând în acelaşi timp
existenţa unei bulei interioare de vibraţie mai înaltă. Pentru un ochi
uman, e ca o sferă de lumină, uneori cu luminiţe în interior sau de
jur-împrejur.
 *** Am auzit că există locuri preferate de OZN-uri. Ai tăi
frecventează asemenea locuri? ***
Uneori. Există locuri pe Pământ unde putem intra mai uşor. Ele
ţin de frecvenţa de vibraţie şi energia locaţiei fizice. Ne e mult mai
uşor să ne apropiem de un loc a cărui vibraţie e mai apropiată de cea
a navei noastre decât de un loc unde vibraţia e foarte diferită.

*** Şi ce afectează vibraţia, oamenii de acolo? ***

Oamenii afectează zonele în care trăiesc. Însă pentru noi
contează mai mult tipurile de rocă, cristalele, compoziţia chimică a
solului. Şi alte organisme vii afectează vibraţia, de exemplu locurile
unde cresc plante şi copaci autohtoni sunt mai compatibile cu noi.
Când plantele şi arborii locului sunt aduşi din altă parte şi păstraţi în
viaţă artificial prin irigare suplimentară sau manipularea solului,
mereu va apărea o discordanţă vibraţională, aproape ca la un
instrument muzical dezacordat.

*** Câţi hibrizi extratereştri trăiesc în clipa asta pe

Pământ? ***
În clipa asta există 264 de hibrizi conştienţi pe Pământ. Mai sunt
27862 care se trezesc în următoarele luni, şi aproape o mie care s-au
pierdut în viaţa lor umană, prea dizabilitaţi ca să funcţioneze ca
hibrizi sau inconştienţi de natura lor. Mulţi dintre aceştia din urmă
sunt copii sau tineri adulţi, cam o treime au peste 25 de ani, iar cel
mai vârstnic are 92 de ani. Pierdem cam 85% dintre ai noştri, fie
datorită condiţiilor de mai sus, fie prin moartea fizică înainte ca
hibridul să atingă vârsta adultă. Odată cu schimbarea densităţii
vibraţionale, aceste cifre se îmbunătăţesc, ceea ce înseamnă că nu va
mai trebui să trimitem atâţia indivizi.

*** Poţi să-mi spui la ce fel de dizabilităţi te referi? Şi cum

poate un hibrid să se piardă în viaţa umană? ***
Dizabilităţile sunt întotdeauna fizice. Dacă creierul suferă
leziuni şi hibridul nu e capabil să încarce sau să descarce informaţie,
rămâne efectiv singur pe durata existenţei umane. Izolarea resimţită
de unul de-ai noştri în cazul deconectării este devastatoare şi poate
deseori duce la nebunie. Un hibrid se poate pierde în viaţa umană în
multe feluri. Poate să fie absorbit de jocurile umane care se joacă
acum, ca de exemplu sclavia, războiul, viaţa cotidiană,
supravieţuirea. Poate să recurgă la droguri sau alcool pentru a putea
face abstracţie de cunoaşterea lăuntrică. Uneori părinţii sau şcolile îşi
dau seama că e ceva ciudat cu copilul şi-l pun sub tratament pentru a-
l face „normal”. Asta se întâmplă adesea când copilul începe să
vorbească despre ce ştie sau despre adevărata lui natură.

*** Ce se întâmplă când unul din voi moare? ***

La fel ca toate celelalte creaturi din dimensiunea asta, golim
forma fizică. Ne întoarcem la forma noastră reală. Datorită urgenţei
ridicării nivelului de vibraţie în timpul liniar prezent pe Pământ, unii
dintre noi revin imediat în alt trup. Alţii rămân în forma lor reală şi
nu se întorc, aşa că fac loc pentru un altul.

*** Deci chiar dacă cineva te-ar ucide, asta n-ar schimba
numărul vostru pe Pământ? ***
Aşa e.

*** Unde se află hibrizii conştienţi? ***

Asta ar însemna desconspirare. Dar, serios, suntem împărţiţi
foarte uniform pe planetă.

*** Poţi să-mi mai spui despre cei 27862 care se vor trezi în
următoarele luni? ***
Da. Cam cu 40 de ani în urmă, pentru că mediul de aici era atât
de dens şi periculos pentru noi, am hotărât să punem un fel de
temporizator de securitate pe „conexiunea hibridă”, cum s-ar spune,
pe majoritatea hibrizilor născuţi de atunci şi până spre mijlocul anilor
90. Mulţi dintre noi ne-am întrupat, unii ne-am asumat riscul
conştienţei totale, sau cât de mult se putea, iar ceilalţi s-au afundat
adânc în densitate şi au devenit în aparenţă complet umani. Aceştia
din urmă, deşi au o mulţime de calităţi de hibrid, o cunoaştere
interioară şi anumite capacităţi extrasenzoriale, nu se vor reconecta
complet la colectivul nostru decât prin aprilie 2010. Datorită
condiţiei lor speciale, e probabil să-i pierdem pe unii datorită bolilor,
drogurilor, alcoolului şi altor factori. Alţii se vor simţi vindecaţi. Toţi
vor primi instrucţiuni privind munca lor aici, dar nu toţi vor fi dispuşi
s-o facă. Va fi greu, de exemplu, pentru un director de companie
milionar, la 40 de ani, să facă într-o zi stânga-mprejur şi să-şi mute
cuibul şi munca, numai pentru că în celălalt colţ al ţării un bunicuţ de
70 de ani s-a hotărât să-şi înceapă munca evoluţionară. Deşi nimic nu
e bătut în cuie. S-ar putea ca toţi să se simtă ca raţa în apă.

*** Vrei să spui că toţi se vor trezi într-o zi de aprilie în

2010 şi-şi vor da seama că sunt hibrizi? ***
Nu. Sunt într-un proces lent de trezire. Această carte e parte din
proces. Persoana care va citi rândurile de mai sus şi va simţi un şoc în
stomac ştiind şi recunoscând acestea ca fiind adevărate, va fi unul
dintre cei 27862.

*** Pentru cineva dinafară, cineva care nu te cunoaşte, asta

ar suna ca o invazie. Ca un detaşament de adormiţi gata să fie
activaţi şi să preia conducerea lumii. Vreau să spun că numărul
nu este mare, dar am văzut de ce eşti în stare, e treabă serioasă.
Dacă aţi vrea, aţi putea prelua conducerea lumii. ***
Dacă am vrea, da, am putea să preluăm conducerea lumii. Dar
nu ne interesează. Tot ce avem aici de făcut este să-i ajutăm pe cei
care aleg să treacă la următorul lor nivel de evoluţie.

*** Şi cum vă găseşte cineva care vrea să treacă la

următorul nivel de evoluţie? Şi cum îl ajutaţi, mai exact? ***
Odată ce omul cere ajutor, s-a săturat de viaţa lui/ei din prezent,
se roagă pentru schimbare interioară şi exterioară. În clipa în care
omul spune „m-am săturat, Doamne, te rog, ajută-mă”. Sau orice
cuvinte ar folosi în rugăciune, nu în mod necesar Dumnezeu, înţelegi.
Atunci el/ea ne intră în vizor.
 Fiecare îşi va păstra liberul arbitru în toate timpurile, deci nu va
fi manipulat să facă nimic. Noi apărem în viaţa lui, disponibili, ne
apropiem de el şi-l atingem într-un fel sau altul. De exemplu, ne vom
angaja la firma lui şi vom lucra în apropiere, vom fi o soră medicală
în spitalul în care este internat sau vom vizita pacientul din patul de
alături. Am putea fi un nou vânzător în magazinaşul de pe colţ sau
persoana la care plăteşti când ieşi din parcare. Am putea fi noul
voluntar la asociaţia ta caritabilă sau mama unuia din amici tăi,
agentul de impozite care îţi vine la uşă, mecanicul care-ţi repară roata
spartă, persoana care se întinde lângă tine la piscină. În funcţie de
cantitatea de evoluţie pe care şi-o doreşte persoana ne calibrăm şi noi
timpul şi intensitatea interacţiunii cu ei. Dacă cineva s-a hotărât să
facă efortul pentru restul vieţii, ne vom alătura lui şi îi vom deveni
prieteni apropiaţi pentru mulţi ani, dacă nu pentru restul vieţii. Dacă
omul vrea pur şi simplu să treacă de un blocaj, legătura poate dura
câteva minute. În cea mai mare parte a timpului, vom fi pur şi simplu
prezenţi, prezenţa noastră pe planetă va echilibra un pic din densitate,
aşa că nu mai e atât de greu să meditezi cu toate dârele chimice care
acoperă cerul, de exemplu.

*** Cum va şti o persoană că unul din voi a răspuns la

chemarea sa? ***
Schimbarea. Schimbarea este cheia. Viaţa lui se va schimba
radical, şi viziunea lui asupra vieţii se va schimba. Dacă nu opun
rezistenţă, schimbarea va face lucrurile mult mai simple în viaţa lor.
Viaţa va deveni mai plină de bucurie. Cei mai mulţi nu vor şti cine a
fost răspunsul la rugăciunea lor, dar vor simţi ca o atingere a unui
înger sau a lui Dumnezeu.

*** Spui că nu eşti aici ca să ne salvezi. Asta totuşi sună ca şi

când ai fi. ***
Nu. Pur şi simplu ofer un câmp vibraţională pentru persoana
care vrea să se schimbe. Am cunoscut şi multe persoane care au cerut
ajutor, am ajuns la ei şi le-am asigurat vibraţia mai înaltă care să le
permită să-şi atingă obiectivul, dar care şi-au schimbat atitudinea,
alegând să se întoarcă la vechea lor vibraţie. Omul trebuie să se
salveze singur. Nu putem să-l forţăm şi nu putem să facem munca lui.
E ca şi când ai dărui cuiva o undiţă, omul trebuie să meargă la
pescuit, să înveţe şi să prindă peştele. N-o să facem noi treaba lui. Şi
de fapt, nici nu-i vom da o undiţă. Îi arătăm magazinul de unde poate
să-şi cumpere o undiţă sau îi arăt cum să-şi confecţioneze una, dacă
nu sunt magazine în apropiere sau omul nu are bani.

*** Deci să nu aşteptăm să apară nave spaţiale care ne

vâjâie deasupra capetelor şi-i teleportează pe cei drepţi, ce zici?
***
Nu.

*** Mulţumesc că mi-ai răspuns la întrebări cu atâta

conştiinciozitate. Pentru mine a fost o experienţă deosebit de
iluminatoare. Ai vreun ultim mesaj pentru noi? ***
Această carte va inspira pe mulţi şi-i va scârbi pe alţii. Aşa şi
trebuie să fie. Altora li se va face frică. Suntem aici ca să ajutăm
indivizii, nu să manipulăm omenirea, civilizaţia umană sau vieţile
voastre individuale. Toţi cei care vor intra în sfera mea de conştienţă
vor avea experienţa schimbării, însă prin liberul lor arbitru. Nici o
persoană nu mă va cunoaşte decât dacă a vrut s-o facă în prealabil.
Deşi pot s-o fac, nu sunt aici ca să vindec bolnavii, nici să alin
suferinţa. Astea sunt lucruri pe care puteţi să le învăţaţi să le faceţi
voi înşivă. Atât boala, cât şi suferinţa pot fi oprite de cel în cauză. E
un proces de creştere şi evoluţie. Există câteva cărţi excelente care
pot să vă ajute cu treaba asta. Vă urez toate cele bune şi să ştiţi că
citind această carte, sunteţi în sfera mea de conştienţă.
 NOTE

După această serie de interviuri, mi-am dus prietena la mai

mulţi paranormali, precum şi la un târg de vrăjitoare. Am vrut să
văd reacţiile paranormalilor. Am observat că atunci când am
prezentat-o ca pe un mare maestru extrem de evoluat spiritual, unii
se holbau admirativ, zâmbeau şi se conectau, alţii se simţeau
ameninţaţi şi o tratau ca pe un impostor. Persoanele paranormale la
care am dus-o şi cărora nu le-am spus nimic au văzut o fiinţă
strălucitoare de lumină, fără să aibă vreo idee de ce sau cine era sau
cât de evoluată era. Unul a crezut că era o fiinţă din a cincea
dimensiune, la fel ca el însuşi. Cel mai interesant a fost la târgul de
vrăjitoare. Am lăsat-o să se plimbe prin cameră, eu fiind imediat în
spatele ei. Câteva persoane au sărit de pe scaunele lor şi au alergat
spre ea, luând-o de mână şi întrebând-o ce poate să facă. O fată s-a
rezumat a spune „oau, oau” din nou şi din nou. Pentru alţii, era
invizibilă. Am scos un pix şi o foaie de hârtie şi mi-am notat numele
celor care o văzuseră. Ştiam la cine voi merge dacă voi dori o
consultaţie privind viitorul sau o terapie!
După ce prezentări şi târg, am întrebat-o ce credea despre toate
astea. Mi-a spus că a fost „interesant”.
De asemenea, am trimis manuscrisul necorectat la editorul meu
care m-a sunat urlând că nu va publica această carte pentru că nu
vrea ca vreun extraterestru să-i preia mintea sau editura. I-am
explicat că e o lucrare ficţională, dar a fost foarte hotărât şi m-a
rugat să nu-i mai trimit textul. Nu vroia să aibă de-a face cu el. Asta
m-a şocat puţin, pentru că, deşi prietena mea m-a avertizat că unii
vor găsi cartea respingătoare sau înfricoşătoare, nu mă aşteptam la
o reacţie atât de intensă. Reacţia emoţională a editorului meu a fost
atât de puternică încât m-a lăsat literalmente fără grai. Mă gândesc
că numai cei meniţi să citească cartea o vor citi, aşa cum a spus
prietena mea.
 CUPRINS
Introducere...........................................................................................2
Primul interviu.....................................................................................3
Al doilea interviu...............................................................................15
Al treilea interviu...............................................................................26
Al patrulea interviu............................................................................33
Al cincilea interviu............................................................................40
Al şaselea interviu.............................................................................47
Al şaptelea interviu............................................................................54
NOTE.................................................................................................67