Explicarea sensului acestui proverb “Daca taceai Filozof ramaniai”

Uneori e bine să taci şi să priveşti totul cum se duce. De ce să îţi baţi gura în
faţa unei persoane care oricum nu este dispusă să te asculte, de ce să îi spui
că stii că a minţit, că ţi-a ascuns anumite lucruri când eşti conştient că nu va
recunoaşte. Nu e dispus să recunoască nici cu probe deci să nu vorbim de
simple vorbe … De ce să ne complicam. Nu mai bine priveşti cu indiferentă
şi laşi să se ducă.Ba da. Uneori ajungem să facem asta din simplul fapt c-
am ajuns la saturaţie şi deja ştim ce-o să audem.
Urăsc să ştiu că am dreptate şi să-l văd pe cel din faţa mea cum se învârte
în jurul cozii şi-şi caută scuze penibile ca apoi dintr-o singură mişcare să se
dea de gol, singur! Minciuna are picioare scurte şi totul mai devreme sau
mai târziu iese la iveală, iese chiar şi cea mai ascunsă şi micuţă minciună …
Urasc minciuna! Urăsc să văd că sunt minţită de o persoană dragă
sufletului şi să aflu asta după ce-am crezut ce mi-a spus … Şi totuşi de ce
mint unii? Împinşi de conjunctură sau ca alternativă la ieşirea dintr-o
situaţie mai uşor. Asta e civilizatia in aceasta pperioada, acum sau mai
tirziu cred ca o sa inceteze acest fapt.

Minciuna se afunda ca plumbul şi iese ca frunza.