Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Cuprinsul lecŃiei
2
1 NoŃiunea de produs
Un produs este un obiect material sau informaŃional, realizat cu intenŃie sau nu, de
către o persoană sau un grup de persoane.
Pe de altă parte, produsele se diferenŃiază între ele nu numai din punct de vedere
tehnic, ci şi economic şi prin modul în care acestea sunt percepute de către viitorii
utilizatori. Cel mai bun exemplu în acest sens îl reprezintă automobilele sau
telefoanele mobile.
3
Creşterea ofertei
de produse
Creşterea
complexităŃii
produselor
Figura 1. Factorii care contribuie la creşterea complexităŃii produselor
4
Unde:
5
1.2 Clasificări ale produselor şi serviciilor
Produsele şi serviciile se împart în două categorii mari în funcŃie de tipul de consumatori care le
utilizează, produse de consum şi produse industriale. Definite pe larg, produsele includ şi alte
entităŃi comerciale, precum experienŃe, organizaŃii, persoane, locuri şi idei.
A. Produsele de consum
Produsele de consum sunt produse şi servicii cumpărate de consumatorii finali pentru consum
personal. Cercetătorii de piaŃă categorisesc de regulă aceste produse şi servicii în funcŃie de
modul în care consumatorii le achiziŃionează. Produsele de consum includ produsele de
convenienŃă, produsele de achiziŃionat, produsele de specialitate şi produsele necăutate. Aceste
produse diferă ca modalitate de achiziŃionare de către consumatori şi, în consecinŃă, ca mod de
ofertare pe piaŃă.
Produsele de achiziŃionat sunt produse şi servicii de consum mai rar achiziŃionate, pe care clienŃii
le compară atent din punct de vedere al calităŃii, preŃului, stilului şi corespondenŃei faŃă de nevoi.
La achiziŃionarea acestor produse şi servicii, consumatoriicheltuiesc mai mult timp şi efort pentru
a culege informaŃii şi a face comparaŃii.
Exemplele din această categorie includ mobila, îmbrăcămintea, automobile uzate, bunuri de uz
casnic, servicii hoteliere şi de transport aerian. Vânzătorii din acest domeniu îşi distribuie de
regulă produsele prin intermediul unui număr restrâns de pieŃe de desfacere, oferind însă servicii
de vânzare mai ample pentru a sprijini clienŃii în eforturile de comparare.
Produsele de specialitate sunt produse şi servicii cu caracteristici unice sau nume de marcă
pentru care un număr semnificativ de cumpărători este dispus să facă eforturi speciale de
achiziŃionare. Exemplele din această categorie includ anumite mărci de automobile, echipamente
foto foarte scumpe, îmbrăcăminte de colecŃie, servicii medicale şi juridice furnizate de specialişti.
Un automobil Lamborghini, de exemplu, este un produs de specialitate deoarece cumpărătorii
sunt dispuşi să străbată distanŃe mari pentru a-l achiziŃiona. Cumpărătorii nu fac de regulă
comparaŃii pentru produsele de specialitate. Ei investesc doar timpul necesar pentru a ajunge la
vânzătorii produselor dorite.
Produsele necăutate sunt produse despre a căror existenŃă consumatorii ori nu au auzit, ori au
auzit, însă nu se gândesc să le cumpere în mod normal. Majoritatea inovaŃiilor nu sunt căutate
până ce nu sunt cunoscute de către consumatori prin intermediul reclamei. Exemple clasice din
această categorie de produse şi servicii sunt asigurările de viaŃă, servicii funerare planificate,
donaŃii de sânge la Crucea Roşie. Prin natura lor, produsele necăutate necesitămultă reclamă,
vânzări personalizate şi alte eforturi de marketing.
1.1 Cum sa-ti DezvolŃi propria afacere: Dezvoltarea produselor
1
B. Produsele industriale
Produsele industriale sunt acele produse achiziŃionate pentru a fi procesate în continuare sau
pentru a fi utilizate în derularea unei afaceri. Serviciile de consultanŃă sau instruire sunt
considerate a fi, în mod normal, servicii industriale. DiferenŃa între un produs de consum şi unul
industrial se bazează pe scopul pentru care este cumpărat produsul. Dacă un consumator
cumpără o maşină de tuns iarba pentru uz casnic, atunci maşina de tuns iarba este un produs de
consum. Dacă acelaşi consumator cumpără aceeaşi maşină de tuns iarba pentru o afacere
privind aranjamente de decor pentru spaŃii verzi, atunci maşina de tuns iarba este un produs
industrial.
Cele trei grupe de produse şi servicii industriale includ materiale şi piese, articole de investiŃii şi
furnituri şi servicii.
Materialele şi piesele se referă la materii prime, semifabricate şi piese. Materiile prime includ
produse de fermă (grâu, bumbac, produse animale, fructe, legume) şi produse naturale (peşte,
petrol, fier). Semifabricatele şi piesele reprezintă materiale componente (fier, ciment, sârmă) şi
piese componente (motoare, cauciucuri, mulaje).
Majoritatea semifabricatelor şi pieselor sunt vândute direct utilizatorilor industriali. PreŃul şi
service-ul reprezintă factori de piaŃă majori, în timp de marca şi publicitatea tind să devină mai
puŃin importante.
Articolele de investiŃii sunt produse industriale care ajută cumpărătorul să cumpere sausă pună în
funcŃiune, incluzând instalaŃii, accesorii şi alte echipamente suplimentare.
InstalaŃiile constau în achiziŃii majore, precum clădirile (fabrici, birouri) şi echipamente/bunuri fixe
(generatoare, sonde de foraj, sisteme informatice, lifturi).
Accesoriile şi echipamentele suplimentare includ unelte şi echipamente de fabrică portabile
(unelte şi instrumente manuale, elevatoare) şi echipamente de birou (computere, birouri, faxuri).
Acestea au o viaŃă mai scurtă decât instalaŃiile şi reprezintă simple ajutoare în cadrul procesului
de producŃie.
Ultimul grup de produse pentru afaceri îl reprezintă furniturile şi serviciile. Furniturile includ
materiale operaŃionale (lubrifianŃi, cărbune, hârtie, creioane) şi articole pentru reparaŃii şi
întreŃinere (vopsea, cuie, mături). Furniturile sunt produse de convenienŃă din domenii industriale
deoarece sunt de regulă achiziŃionate cu minimum de efort de comparare.
Serviciile pentru afaceri includ servicii de întreŃinere şi reparaŃii (curăŃarea ferestrelor, repararea
computerelor) şi servicii de consultanŃă în afaceri (legislaŃie, management, publicitate). Astfel de
servicii sunt de obicei furnizate prin intermediul unui contract.
O firmă trebuie să aibă în vedere patru caracteristici speciale ale serviciilor atunci când
proiectează un program de marketing: intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea şi
perisabilitatea.
Intangibilitatea unui serviciu înseamnă că acel serviciu nu poate fi văzut, gustat, simŃit, auzit sau
mirosit înainte de a fi cumpărat. Spre exemplu, oamenii care se supun unor operaŃii de chirurgie
estetică nu pot vedea rezultatul înainte de cumpărare. Pasagerii zborurilor aeriene nu au altceva
decât un bilet şi promisiunea că, atât ei, cât şi bagajele lor, vor ajunge în siguranŃă şi împreună
la destinaŃia stabilită şi la ora stabilită. Pentru a diminua gradul de nesiguranŃă, cumpărătorii caută
„semne” referitoare la calitatea serviciilor. Ei trag concluzii în ceea ce priveşte calitatea de pe
urma locului, oamenilor, preŃului, echipamentelor şi mijloacelor de comunicare pe care le pot
vedea.
De aceea, sarcina furnizorului de servicii constă în asigurarea tangibilităŃii serviciului întrunul sau
în mai multe feluri şi transmiterea semnalelor corecte asupra calităŃii. Acesta este managementul
evidenŃei, în cadrul căruia organizaŃia prestatoare de servicii se prezintă în faŃa clienŃilor cu dovezi
organizate şi oneste ale capabilităŃilor sale.
PreŃul este unul din cele mai dificile domenii de luare a deciziilor deoarece unt implicate foarte
multe variabile în determinarea acestuia. Înainte de a sestabili modificarea preŃurilor trebuie avute
în vedere trei grupuri: consumatorii,comercianŃii şi concurenŃii. InteracŃiunea dintre aceştia este
greu dedeterminat.
Deciziile de preŃ trebuie luate adesea rapid, fără testări, însă de regulă au un mpact major asupra
profitului într-un mod sau altul. Stabilirea eficientă a preŃurilor reflectă un bun management.
Pentru stabilirea preŃurilor sunt necesare parcurgerea următoarelor etape: identificarea restricŃiilor
privind preŃurile, determinarea relaŃiei dintre cost, volum şi profit; alegerea strategiei de
determinare a preŃurilor; stabilirea metodei de determinare a preŃurilor; ajustarea preŃurilor.
a. Identificarea restricŃiilor privind preŃurile. În stabilirea preŃurilor trebuie să se Ńină cont de o
serie de aspecte cum ar fi: cererea de pe piaŃă, noutatea produsului, unicitatea acestuia,
tipul pieŃei, restricŃii legale.
b. Determinarea relaŃiei dintre cost, volum şi profit. RelaŃia se poate analiza prin
determinarea punctului critic. Acesta este dat de volumul de producŃie în care veniturile
totale şi cheltuielile totale sunt egale. Determinarea punctului critic permite calcularea
acelui volum de producŃie de la care se poate obŃine profit (şi sub care se înregistrează
pierderi).
c. Alegerea strategiei de determinare a preŃurilor. Firma are la îndemână trei strategii de
bază pentru stabilirea preŃului noului produs: strategia de penetrare, strategia stratificării
("smântânirii") şi strategia ajustării inferioare a curbei cererii.
d. Alegerea metodei de determinare a preŃurilor. Firma poate folosi diferite metode de
determinare a preŃurilor corespunzător situaŃiilor concrete ale afacerii. Firma poate alege
trei metode principale de determinare a preŃurilor pornind de la următoarele elemente:
cerere, costuri şi concurenŃă; stabilirea preŃurilor în funcŃie de cerere, Stabilirea preŃurilor
în funcŃie de costuri, Stabilirea preŃurilor în funcŃie de concurenŃă.
Luarea eficientă a deciziilor privind preŃurile presupune respectarea următoarelor opt principii.
Decizia de alegere a canalelor de distribuŃie are o deosebită importanŃă în strategia firmei, întrucât
ea are efecte considerabile asupra fiecărui element al marketingului mix şi a libertăŃii firmei de a
controla în mod eficient o anumită piaŃă.
Criteriile de selecŃie a canalelor de distribuŃie sunt: obiectivele de marketing ale firmei, natura
produsului, potenŃialul de marketing al firmei, disponibilitatea canalelor, controlul canalelor,
considerentele financiare, cerinŃele de capital, caracteristicile pieŃei şi consumatorului, gradul de
acoperire a pieŃei.
D. Disponibilitatea canalelor.
Selectarea canalelor se poate face numai în măsura în care acestea există, nu aparŃin
concurenŃilor, nu sunt angajate deplin faŃă de alŃi furnizori şi doresc să distribuie produsele.
Canalele de distribuŃie sunt independente şi a le obŃine ajutorul nu este un lucru uşor.
E. Controlul canalului.
Folosirea intermediarilor duce la pierderea controlul marketingului produselor. Cu cât canalul de
distribuŃie este mai lung cu atât este mai dificil de controlat determinarea preŃului şi promovarea
produsului.
F. Aspectele financiare.
În funcŃie de situaŃia sa financiară, o firmă poate alege un canal sau altul de distribuŃie. Astfel,
dacă firma are suficiente resurse financiare, ea poate înfiinŃa o reŃea proprie de distribuŃie.
I. Acoperirea pieŃei.
Acoperirea pieŃei este în funcŃie de dispersia cererii pe piaŃă şi de perioada scursă de la
introducerea produsului pe acea piaŃă. Acoperirea pieŃei are trei dimensiuni: acoperire intensivă,
care presupune distribuirea produsului printr-un număr foarte mare de canale de distribuŃie;
acoperire selectivă, care necesită alegerea unui număr de intermediari pentru fiecare piaŃă
penetrată; acoperire exclusivă, care presupune existenŃa unei singure entităŃi pe piaŃă.
Există şapte principii de distribuirea eficientă a produselor pe care producătorii le pot folosi pentru
a-şi dezvolta afacerile şi de a-şi îmbunătăŃi puterea de negociere pe termen lung.
4. Realizarea unui echilibru între canalele de distribuŃie. Cheia succesului este adesea
anticiparea modificărilor canalelor de distribuŃie şi profitarea înaintea concurenŃilor de aceste
tendinŃe.
5. Investigarea canalelor existente nefolosite pe pieŃele firmei. Un canal nou, adecvat pieŃei,
poate rămâne neexploatat până când un inovator va beneficia de avantajele lui. Nu se fac în
general modificări dese ale canalelor de distribuŃie, iar aranjamentele de distribuŃie se bazează
mai mult pe tradiŃie decât pe logică.
6. ÎnfiinŃarea de noi canale. Firmele care pătrund pe pieŃe noi pot să nu găsească canale de
distribuŃie care să corespundă nevoilor lor. Dac au o viziune antreprenorială vor încerca noi
canale, ca în exemplul următor.
7. Armonizarea produselor sau serviciilor cu nevoile canalelor. Unele firme sensibile la
cerinŃelor clienŃilor au o politică diferită faŃă de comercianŃii cu amănuntul. Ei presupun că satisfac
cerinŃele clienŃilor prin realizarea unui produs atrăgător, susŃinut de o promovare intensivă şi că
comercianŃii nu au altă şansă decât să-l depoziteze.
Reclama reprezintă un mesaj plătit de o firmă pentru a fi transmis prin mass-media. Ea este cel
mai utilizat mijloc pe care îl au la dispoziŃie firmele pentru a se face cunoscute. Ea stimulează
cererea şi reliefează avantajele şi modul de folosire a produsului sau serviciului.
Obiectivele reclamei trebuie să fie apropiate de cele ale pieŃei/produsului. Deoarece reclama
produce modificări în atitudini, obiectivele acesteia trebuie să fie astfel definite încât să influenŃeze
structura atitudinilor. Bazate pe aceste perspective de atitudine, obiectivele reclamei pot fi definite
astfel:
• creşterea gradului de conştientizare a consumatorului sau cumpărătorului privind
produsul fie în general, fie comparativ;
• îmbunătăŃirea imaginii produsului în rândul consumatorilor şi cumpărătorilor, în general
sau prin comparaŃie;
• mărirea grupului Ńintă al liderilor de opinie ori a conştientizării consumatorilor /
cumpărătorilor, în general sau prin comparaŃie;
• îmbunătăŃirea imaginii firmei în rândurile grupului Ńintă ai liderilor de opinie ori a
consumatorilor/ cumpărătorilor, în general şi prin comparaŃie;
• mărirea volumului vânzărilor produsului sau a părŃii de piaŃă în rândul consumatorilor, în
general sau comparativ;
• facilitarea pătrunderii pe piaŃă a forŃei proprii a vânzărilor.
Mărcile permit consumatorilor să identifice produsele sau serviciile care promit anumite avantaje
specifice. Ele formează în mintea consumatorilor anumite imagini referitoare la speranŃele privind
calitatea, preŃul, scopul ş performanŃa. Marca se deosebeşte de marfă deoarece aceasta din urmă
nu are o identitate.
Mărcile permit specialiştilor în marketing să încorporeze o valoare suplimentară în produs,
diferenŃiindu-l de cel al concurenŃilor. Numele de marcă bine cunoscute sunt cele mai valoroase
active ale firmei.
Mecanismul formării mărcii. Valoarea numelui unei mărci este întipărită în mintea clientului.
Mecanismul formării ei poate fi comparat cu linie de producŃie în flux continuu. Întreprinderea
furnizează materiile prime concretizate în performanŃele, preŃurile, reclama etc.
produselor/serviciilor.
Consumatorul reacŃionează şi le transformă în atitudini şi imagini. Rezultatul final îl reprezintă
stocul mental.
Tipuri de mărci. Există patru tipuri de mărci: umbrelă de corporaŃie, umbrelă de familie, nume de
gamă şi nume individuale de marcă.
Numele de mărci tip umbrelă de corporaŃie sunt utilizate uneori şi ca umbrele de mărci. Ele pot fi
folosite ca nume principal, precum McDonald’s sau ca nume de susŃinere a mărcii, precum
General Motors.
Numele de umbrelă de familie acoperă o gamă variată de produse de pe diverse pieŃe. Există
adesea anumite legături comune în stilul ambalajului, nivelurile de calitate şi chiar reclamă între
toate produsele ce poartă numele umbrelei.
Exemplu de nume de umbrelă de familie este Mercedes (numele corporaŃiei este Daimler-Benz).
Mercedes concurează pe o mare varietate de pieŃe ale autovehiculelor, de la autoturisme, la
microbuze şi camioane.
Mărcile de gamă cuprind de asemenea o mare varietate de produse, însă ele diferă de mărcile
umbrelă de familie prin avantajele clare pe care le unesc pe o piaŃă principală. Ciocolata Poiana
este un exemplu.
Mărcile individuale cuprind un anumit tip de produs de o piaŃă distinctă, însă au mărimi, gusturi,
servicii şi ambalaje diferite. Mărcile Ariel sau Twix sunt astfel de exemple.
Telefoane:
0726 420 198 vodafone
0769 343 680 cosmote
0756 378 361 orange
Fax: 0314101992 rcs&rds
Email: online@macro-training.ro