Curente literare

Cuprins
1.Umanismul
2.Iluminismul
3.Clasicismul
4.Romantismul
5.Simbolismul
6.Modernismul
7.Realismul
8.Tradiționalismul
9.Neomodernismul
10.Postmodernismul

Umanismul

 Promovează ideea conform căreia „omul este măsura tuturor lucrurilor”

– (Protagoras);
 Promovează dreptatea socială;
 Interes deosebit pentru limbile naționale;
 Pune accentul pe pe unitatea de limbă, cultură și teritoriu a românilor
din cele trei țări române;
 Promovează raționalitatea gândirii;
 Reprezentanți: Varlaam, Antim Ivireanul, Grigore Ureche, Miron
Costin, Ion Neculce, Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, etc.

Iluminismul

 Promovarea culturii și educației pentru dezvoltarea maselor;

 Interes sporit pentru manualele școlare;
 Separarea istoriei de literatură;
 Reprezentanți: „Școala Ardeleană” (Samuel Micu, Gheorghe Șincai,
Petru Maior, Ioan Budai- Deleanu), Anton Pann, etc.

1
Clasicismul

Apărut în Franța, acest curent literar a fost foarte popular în Europa între
secolele al XVII-lea și al XIX-lea. În literatura română, clasicismul nu s-a
manifestat în totalitate, însă trăsături ale acestuia se regăsesc în operele unor
autori precum Titu Maiorescu, I.L. Caragiale sau Ioan Slavici.

Caracteristici ale clasicismului în literatură:

 accentul pus pe rațiune în detrimentul pasiunii;

 cultivarea armoniei, a calofiliei, a echilibrului și a structurii simetrice;
 construcția personajelor după modelul eroilor ideali, care constituie
modele de urmat în societate;
 motivațiile personajelor constau în principii etice solide, precum:
onestitatea, adevărul, patriotismul etc.;
 puritatea genurilor și a speciilor (ele nu se amestecă unele cu celelalte);
 prezența speciilor considerate a fi „superioare” (imnul, oda, poemul
epic, tragedia), precum și a poeziilor cu formă fixă (sonetul, glosa,
rondelul etc.);
 respectul pentru reguli (exemplu: în cazul tragediei, se respectă cu
strictețe regula celor trei unități: timp – 24 de ore, spațiu cu decor unic,
acțiune cu un singur conflict);
 stil definit prin veridicitate și simplitate;
 preocuparea pentru reprezentarea aristocrației.

Romantismul

 Apare ca reacție la clasicism;

 Revitalizarea unor mituri (sursele de inspirație ale autorilor romantici
variază, de la aspecte legate de realitățile (și mai ales aspirațiile)
naționale (patriotism, lupta pentru unitate națională, elemente istorice,
datini și elemente folclorice), până la mituri și legende;
 Expansiunea eului, astfel încât este adesea întâlnită în operele
romantice problematica omului de geniu (de obicei, aspirant către
atingerea absolutului);
 Iubirea neîmplinită, pasiunea domină, în detrimentul rațiunii;

2
  Natura ca spațiu-complice al cuplului de îndrăgostiți, se cultivă relația
om-natură;
 Supratema TIMPULUI ( la Eminescu )
 Mai multă permisivitate în ceea ce privește îmbinarea speciilor;
 ÎN PROZĂ : Tipuri de personaje specific romantice (aparțin tuturor
claselor sociale): geniul (de obicei, aspirant către atingerea absolutului),
visătorul, revoltatul, angelicul. Toate acestea sunt personaje
excepționale aflate în împrejurări excepționale;
 Reprezentanți: Alexandru Macedonski, Mihai Eminescu (romantism
târziu), Ion Heliade Rădulescu.

Simbolismul

 Are loc desprinderea de sentimentalismul romantic;

 Elemente principale: simbolul și sugestia (trăirile sufletești sunt
sugerate, nu sunt denumite în mod direct);
 Se realizează legătura dintre universul material și cel spiritual (de
exemplu, în „Rondelul rozelor ce mor”, de Al. Macedonski, fragilitatea
trandafirilor este un simbol al vulnerabilității ființei umane);
 Unul dintre procedeele artistice dominante este sinestezia (amestecul
imaginilor vizuale, senzoriale, auditive etc.);
 Stări sufletești specifice: depresia, disperarea, nevroza, dezgustul
(spleenul), teama etc.;
 Muzicalitatea versurilor;
 Motive literare specifice: orașul (mediul urban) ca spațiu al pierderii
sinelui, dezintegrarea materiei;
 Reprezentanți: George Bacovia, Al. Macedonski.

Modernismul

În poezie:

 Ermetism (limbaj codificat);

 Exprimare ambiguă;
 Limbaj tehnic, caracterizat prin prezența neologismelor;

3
  adesea acuzat de elitism (poezia modernă poate părea dificil de înțeles,
creând impresia cum că ar fi destinată numai anumitor categorii
sociale);
 Trecerea poeziei în realitatea concretă;
 Preocuparea pentru funcția simbolică a limbajului;
 Versificația specifică: versuri libere, măsură variabilă, prezența
ingambamentului;
 Concretul și abstractul se îmbină în cadrul imaginilor artistice.

În proză:

 Spre deosebire de romantism, modernismul neagă tradiția, contestând

trecutul;
 Accentul cade pe intermitența (lipsa continuității) eului și a realității
perceptibile;
 Apar romanul obiectiv și cel de analiză psihologică (ex. „Ion”, „Pădurea
spânzuraților”);
 Promovarea intelectualismului, prevalența mediului urban;
 Reprezentanți: Camil Petrescu, Mircea Eliade, Hortensia Papadat
Bengescu.

Realismul

 Tematica rurală
 Obiectivitatea perspectivei narrative, iar naratorul este omniscient și
omnipresent, marcat prin forme verbal și pronominale ale persoanei a
III a;
 Construcția personajului în funcție de mediul din care provine; domină
tematicile de tip social: parvenitismul și patima înavuțirii, izolarea
socială, probleme de tip etic;
 Alegerea unui personaj reprezentativ pentru mediul descris; personajele
aparțin mai multor categorii sociale și sunt construite astfel încât să
reprezinte tipuri umane;
 Tehnicii detaliului semnificativ în descrieri;
 Verosimilitatea întâmplărilor prezentate (operele pot fi inspirate din
fapte reale sau putem regăsi în cadrul acestora elemente reale (locuri,
personaje);
 Stilul este neutru, impersonal;
 Reprezentanți: Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu.
4
Tradiționalismul

 Pledoaria pentru valorile tradiționale, a căror existență este justificată

prin semnificația pe care acestea o poartă;
 Orice divagare de la legile tradiției este respinsă;
 Țăranul este plasat în centrul atenției cititorului;
 Limbajul este caracterizat, printre altele, de prezența arhaismelor;
 Ca mijloc artistic, se remarcă evocarea (având în vedere preocuparea
pentru trecut a tradiționaliștilor).

Neomodernismul

 Abundența metaforelor și a meditațiilor filosofice;

 Prezența ironiei și a intelectualismului;
 Limbaj ambiguu;
 Excentricitatea imaginilor;
 Accentuarea simțurilor, produsă prin intermediul imaginilor artistice;
 Tendința de concretizare a abstractului (de exemplu, iubirea văzută ca o
leoaică de către Nichita Stănescu);
 Reprezentanți: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana.

Postmodernismul

 Introducerea ideii cum că totul a fost spus deja, nemaiputându-se

adăuga nimic nou. Astfel, accentul cade nu pe ceea ce se spune, ci pe
felul în care ceva este spus (adesea, în manieră ironică sau critică);
 Limbajul este caracterizat, printre altele, de jocuri de cuvinte;
 Recuperarea ironică a tradiției;
 Accentul cade pe cotidian, pe aspecte ale vieții reale;
 Întâlnim intertextualitatea, metatextualitatea (parafrazarea, parodierea,
motto-ul etc.);
 Prezența ironiei, a sarcasmului;
 Valorile și principiile sunt relativizate, regulile sociale sunt regândite;
 Reprezentanți: Mircea Cărtărescu, Simona Popescu.