#art14OMEC4135.

Calul troian în Cetatea Educației

Așadar, profesorii cer acordul elevilor, să le dea note. Sau părinților, să le evalueze copiii. Spețe
grotesc similare: judecătorii cer inculpaților să le dea voie să le pronunțe sentințele; medicii îi roagă
pe pacienți să le dea voie să le pună diagnostic; comandanții militari îi întreabă pe cei pe care îi
comandă: vreți să vă dau ordin? DA? NU? Închipuiți-vă că lumea ar funcționa așa, la deplinul liber
arbitru al profanilor. Chiar suntem duși cu capul de tot?

Titlul dat de Francisco Goya1 unuia dintre Capriciile (Los Caprichos2) pictate pe la 1797-1798 dă fiori
pe șiră, prin înțelepciunea înfricoșătoare pe care o rostește cu toate vorbele:

Somnul rațiunii naște monștri (El sueño de la razon produce monstruos 3)

Prezența unei atare prevederi într-un ordin de ministru oficializează formal trei stări de fapt letale
pentru însăși ideea de Educație:

1. Dă frâu liber, a priori4, PREZUMȚIEI de incompetență și impostură privind comportamentul

profesional al breslei profesorilor; pe românește: de fapt, profesorii se răzbună pe elevi,
dându-le note mici și lăsându-i corigenți ca să le ia banii la meditații, ori ca sa primească de
la mami și tati oarce plocoane etc. (eu am auzit cu urechile mele aceste argumente
monstruoase!...) – prin urmare, iată, suntem vigilenți și prevenim pericolul, tăind astfel răul
de la rădăcină: îi punem pe profi să ceară voie la notare. Este peste închipuirea mea ca pe
vreun slujitor integru al breslei să-l poată mușca șarpele nemerniciei 5 și să pună note pentru
altceva decât strict, corect, nepărtinitor, drept, pentru câtă carte știu copiii – ferit-a sfântul
de altceva!...
2. Instituie liberul arbitru în materia celei mai sensibile componente a învățării, anume
nevoia de corectitudine absolută a EVALUĂRII, deschizând larg poarta profanilor neaveniți,
să tropăie cu bocancii acolo unde nu au ce căuta, de drept; pe românește: lasă naibii profii-
profele, cu toată școala lor de pedagogie/docimologie și alte -ogii, făcută anume pentru ca
să practice profesia didactică – mami-tati-buni-iubi, eu însumi/însămi, noi știm mai bine
decât ei ce și cum și de ce cu notele la școală; noi avem discernământul și competența reale
dăm note, nu profii-profele care s-au pregătit în facultăți fix pentru așa ceva, nu pentru
altceva

1
https://en.wikipedia.org/wiki/Francisco_Goya
2
https://en.wikipedia.org/wiki/Los_caprichos
3
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Sleep_of_Reason_Produces_Monsters
4
https://dexonline.ro/definitie/a%20priori
5
https://www.youtube.com/watch?v=EuztbN1HjTA
 3. Creează pericolul iresponsabil al posibilității CUMPĂRĂRII DE VOTURI pentru alegerile
următoare, substituind, în vremuri sensibile de pandemie, atunci când testul nostru cel mai
dur este, de fapt, testul de integritate, sticla de ulei și punga de făină cu scăpatul de
corigență și trecutul clasei pe nemerit; pe românește: să le dea domnul sănătate, maică, ei
ne-au ajutat și ne-au trecut pe nemerit, noi, în schimb, îi votăm; și tot pe românește: puii
mei, n-am participat cam deloc la orele online, nu mi-am făcut temele, nu contează că restul
clasei, toți ceilalți 25-26-27 de colegi și-au făcut treaba, am 5 pe primul semestru, vorbesc cu
mami și tati să nu fie de acord să-mi încheie proful-profa media de corigență pe semestrul
online – deci, 5: m-am scos!... și mai aberant, și tot pe românește, ca în piață, la tarabă:
mdaaa... oookaaaay, la materiile A, C, D, E, G și H sunt de acord să fiu evaluat – la B și F, nu,
că așa vrea mușchiu’ meu. Pe bune?!...

Așadar, acum, conform OMEC, profesorii au a cere elevilor acordul, să le dea note. Sau părinților,
să le evalueze copiii la școală. Păi atunci, hai s-o facem lată de tot, fraților, de la stânga la dreapta,
ce s-o mai îmbârligăm după cireș decât cu școala: judecătorii cer inculpaților să le dea voie să le
pronunțe sentințele (Vrei șase luni cu executare? Vrei doi ani cu suspendare? Cum vrei tu, șefu’?);
medicii îi roagă pe pacienți să le dea voie să le pună diagnostic (Îmi dai voie să-ți spun că ai cancer?);
comandanții militari îi întreabă pe cei pe care îi comandă (Îmi dați voie să ordon instalarea bazei
militare pentru pregătirea pornirii la ofensivă?) DA? NU?

Și tot așa. What say you? Închipuiți-vă că lumea ar funcționa așa, la deplinul liber arbitru al
profanilor. Chiar suntem duși cu capul de tot?

Închei conturarea acestui tablou grotesc, ucigător cal troian 6 în adâncul inimii Educației, cu apelul la
rațiune al domnului Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Părinților – Învățământ
Preuniversitar7:

[…] Nu poți să zici că vrei să fii evaluat dar să nu primești notă că este mică. În acest caz, profii au
nevoie de sprijin și respect, nu pot fi bătaia de joc a noastră (elevi și părinți). Haideți să nu ne batem
joc unii de alții.

Chiar așa.

NU NE BATEM JOC UNII DE ALȚII.

6
https://ro.wikipedia.org/wiki/Calul_troian
7
https://www.facebook.com/iulian.cristache.3