Prof. Drd.

IONEL-DANIEL RĂDUIANU
Grupul Şcolar Vlădeni, jud. Iaşi
 Se află în partea centrală a României şi în
interiorul arcului carpatic.
 Limitele:
 N: CARPAŢII ORIENTALI (GRUPA NORDICĂ);
 N-V: DEALURILE DE VEST;
 V: MUNŢII APUSENI;
 S: CARPAŢII MERIDIONALI;
 E: CARPAŢII ORIENTALI (GRUPA CENTRALĂ).
 Grupa Nordică
N-
V
N

Cen
Gru ală
tr
pa
E

Fig. 1.
V Depresiunea
Colinară a
Transilvaniei

S
 1. Caracteristicile reliefului:
 este cea mai mare arie depresionară din interiorul arcului
carpatic;
 este o depresiune tectonică (s-a format prin scufundare) şi
a fost acoperită de mare (Marea Panonică) şi, în zeci de
milioane de ani, râurile ce veneau din munţi au depus
materiale aluvionare până au umplut-o. Astfel, au rezultat
strate de mii de metri grosime ( peste 4.500 m), formate
din gresii, marne, conglomerate, argile, nisipuri, pietrişuri,
etc.
 are un relief predominant colinar, altitudinile medii sunt
de 500 – 600 m, dar urcă în est până la 1.000 m;
 stratele sunt cutate, cu blocuri imense de sare (numite
cute diapire) pe marginile din S, E şi V;
 În centru stratele sunt uşor boltite, sub forma unor
domuri gazeifere (conţin gaz metan), iar în N şi NV
aceste strate sunt slab înclinate;
 Altitudinea maximă: Dealul Becheci (Bicheş) –
1.080 m.
2. Subdiviziuni:
 A. Zona marginală:
 în E - Subcarpaţii Transilvaniei – la contactul cu lanţul
vulcanic din Carpaţii Orientali, cu relief asemănător
Subcarpaţilor, situaţi la exteriorul lanţului carpatic;
 în S – la contactul cu rama muntoasă a Carpaţilor
Meridionali s-au format depresiuni submontane: Făgăraş
(“Ţara Oltului”) şi Sibiu (“Ţara Cibinului”), traversate de
Olt şi Cibin;
 în V – la contactul cu Munţii Apuseni, există depresiuni şi
culoare. Cel mai cunoscut şi reprezentativ este Culoarul
Alba Iulia-Turda. Acestea sunt separate de dealuri izolate
precum Dealul Feleacului (832 m).
 În N – la contactul cu partea nordică a Munţilor Apuseni şi
cu Carpaţii Orientali, există o regiune deluroasă, mai
complicată şi fragmentată, aici remarcându-se Culmea
Breaza.
Fig. 2. Praid -
salină
B. Partea centrală, numită şi Podişul Transilvaniei
 Relieful prezintă aspecte diferite faţă de zonele marginale:
 dealurile sunt mai domoale, netede, numite coline;
 rocile au o structură boltită (ondulată), care au în adâncime
acumulări de gaz metan, numite “domuri”;
 datorită prezenţei rocilor moi (argile) apar frecvent alunecări de
teren;
 Podişul Transilvaniei are 3 subdiviziuni transversale:
 PODIŞUL SOMEŞAN, în N şi NV, străbătut de Valea
Someşului şi afluenţii săi;
 CÂMPIA TRANSILVANIEI, în partea centrală, între
Someş (N) şi Mureş (S), cuprinzând o regiune de dealuri
joase (450-550 m), dezvoltat pe substrat argilos (pe care s-
au putut amenaja iazuri). Deşi are aspect deluros şi
altitudini caracteristice dealurilor este numită “câmpie”
datorită utilizării agricole.
 PODIŞUL TÂRNAVELOR, în partea de S, între
Mureş (N) şi Olt (S). Este cea mai întinsă subunitate, cu
dealuri mai înalte în E (600-700 m) şi mai joase către S-
V (400-450 m). Acest podiş este străbătut de Târnava
Mică şi Târnava Mare. Cuprinde 3 subdiviziuni: Podişul
Târnavelor propriu-zis, Podişul Secaşelor (în S-V) şi
Podişul Hârtibaciului (în S). Lângă oraşul Sebeş se
găseşte Râpa Roşie (rezervaţie naturală) sculptată pe un
substrat variat (pietrişuri, nisipuri cuarţoase şi gresii),
cu forme mai deosebite: coloane, turnuri, piramide –
toate de culoare roşiatică (fig. 4).
 a

Fig. 3. PODIŞUL TÂRNAVELOR: a. Alunecări de teren

(glimee), b şi c. Dealurile din zona oraşului Târnăveni

b c
Fig. 4. Râpa Roşie
Fig. 5. Dealurile Clujului şi Dejului
Identificarea pe harta mută a subdiviziunilor - exemple

Podişul
Târnavelor
Câmpia Transilvaniei
Podişul Someşan
VĂ MULŢUMESC
PENTRU
ATENŢIE!