Limbajul Jurnalistic Contemporan - Sinteza

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Facultatea de Jurnalism, Comunicare şi RelaŃii Publice
Codul cursului:
Denumirea cursului: Limbajul jurnalismului contemporan
Tip curs: obligatoriu
Durata cursului / Nr. credite: un semestru/ 5 credite
Perioada de accesare a cursului :
Prelegeri:
Seminar:
ConsultaŃii:
Manualul recomandat: Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba
română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008 (ediŃia II-a), capitolul
Introducere în stilistică: pp. 226-262.
Obiectivul principal al cursului: Cursul prezintă importantele mutaŃii produse în

structura stilistică a jurnalismului românesc, de la începuturi până în prezent. Înainte de a
se trece la radiografierea fenomenului, în partea introductivă, vor fi prezentate conceptele
lingvistice de limbă şi limbaj în accepŃiunea pe care le-o dă Ferdinand de Saussure cu
privire la organizarea limbajului în sistem. Vor fi, de asemenea, trecute în revistă etapele
evoluŃiei stilisticii ca domeniu ştiinŃific autonom şi se va repune în discuŃie mai vechea
dispută privitoare la existenŃa sau negarea (contestarea) existenŃei stilului jurnalistic. Cât
priveşte limbajul jurnalismului românesc, etapele acestuia vor fi prezentate istoric, după
care vor fi enumerate principalele carcateristici ale limbajului jurnalistic în strânsă
detreminaŃie cu specificul genurilor de presă şi cu specificităŃile de canal (de transmitere)
Obiectivul cursului constă în realizarea unei imagini de ansamblu asupra acestor
componente din structura limbajului jurnaliştilor din zilele nostre, îmbogăŃită cu
informaŃii de natură să înlăture unele confuzii ce stăruie în privinŃa sa. Se va pune un
accent special pe însuşirea metodelor de lucru care, aplicate conŃinutului (textului)
jurnalistic, pot îmbogăŃi experienŃa şi forma o cultură generală de specialitate.
Modul de stabilire a notei finale: Examen. (Evaluare computerizată sub formă de teste
grilă)
ConsultaŃii pentru studenŃi: luni, orele 13-14
Adrese e-mail responsabil pentru

contactul cu studenŃii:
Titularul cursului: prof. univ. dr. Chişu Lucian
Adresa e-mail lucianchisu@gmail.com
Adresa la facultate; nr. tel. ushfj@spiruharet.ro

Interval orar consultaŃii luni, orele 13-14
Fotografie (opŃional)
2. ConŃinutul tematic al cursului (programă):
1.Domeniul de aplicaŃie al jurnalismului: cuvânt şi limbaj

2. Stil, stilistică
3 Stil şi limbaj
4-5. Limbajul în viziunea lui Ferdinand de Saussure. Conceptul de diasistem
în cadrul unei limbi naŃionale şi ramificaŃiile sale. Stilurile funcŃionale ale
unei limbi. Limbajul ca proiecŃie (structură) funcŃională
6-7. Stilisticile „autoreferenŃiale”
8. Stilistica funcŃională. ParticularităŃi
9. Stilurile funcŃionale : ştiinŃific, administrativ-juridic
10-11. Stilul publicistic. Opinii pro şi contra
12. Etape în evoluŃia limbajului presei româneşti
13. CalităŃile limbajului jurnalistic
14. Limbajul jurnalistic şi genurile presei. SpecificităŃi de canal
3. Bibliografie minimă obligatorie:
Ion Coteanu, Stilistica funcŃională a limbii române (stil, stilistică, limbaj),

Editura Academiei, Bucureşti, 1973.
LuminiŃa Roşca, ProducŃia textului jurnalistic, Editura Polirom, Iaşi, 2004
Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005., pp. 226-262.
4. Bibliografie facultativă:
Al. Andriescu, Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea, Editura Junimea,

Iaşi, 1977.
Al. Andriescu, Stil şi limbaj, Editura Junimea, Iaşi, 1979.
Gh. Bolocan, Unele caracteristici ale stilului publicistic al limbii române
literare, în „SCL”, XII (1961), nr. 1, pp. 35-71.
Gheorghe Bulgăr, Probleme de stilistică, în Studii de stilistică şi limbă literară,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, pp. 153-198.
Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986
Paula Diaconescu, Structura stilistică a limbii. Stilurile funcŃionale ale limbii
române literare moderne, în „SCL”, XXV (1974) , nr. 3, pp. 229-242.
Ştefan Munteanu, Vasile D. łâra, EvoluŃia structurii stilistice a limbii române
literare, în Istoria limbii române literare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1970, pp. 206-235.
Victor Vişinescu, Stilistica presei, Editura Victor, Bucureşti, 2003.
Rodica Zafiu, Diversitatea stilistică în româna actuală, Editura UniversităŃii din
Bucureşti, Bucureşti, 2001
5. Prezentarea lecŃiilor / capitolelor:
I. Domeniul de aplicaŃie al jurnalismului: cuvânt şi limbaj
Introducere în tema tratată: Capitolul Domeniul de aplicaŃie al jurnalismului:

cuvânt şi limbaj conŃine o trecere în revistă a chestiunilor legate de utilizarea limbajului
în activitatea de presă.
Obiectivul lecŃiei : Prezentarea componentelor limbajului sub aspectele sonor,
grafic şi morfologic ale limbajului utilizat de jurnalişti.
Concepte cheie:
Sistem
Fonetică
Grafie
Morfologie
Sintaxă
Lexic
Stil
Rezumatul temei tratate: Spre deosebire de celelalte tipuri de comunicare,

limbajul poate fi caracterizat drept un instrument complex de lucru, deŃinând şi rolul de
„interpret” al actelor de comunicare, indiferent de modalitatea realizării acesteia.
Limbajul s-a dezvoltat în strânsă legătură cu gândirea, cu judecata logică. Fără ajutorul
limbajului, cea mai importantă dintre toate invenŃiile minŃii umane, progresul şi evoluŃia
generală a speciei n-ar fi fost posibile la stadiul actual.
O descriere sumară a limbajului ne arată că fenomenul poate fi studiat sub
următoarele aspecte:
1. Considerăm limbaj un sistem de semne care actualizează noŃiuni. Semnul
lingvistic sau semnul verbal este un construct (ansamblu) de sunete articulate care trimit
la altceva decât la ele înseşi, la un lucru, un fenomen, o idee, adică la un referent căruia îi
Ńin locul. Acesta poartă numele de cuvânt şi este rezultatul raportului care constituie baza
oricărui sistem de semnificaŃie, format prin reflectarea obiectelor în mintea oamenilor şi
în urma unei convenŃii. Faptele sunt cu mult mai complexe, dar, din cele afirmate mai
înainte, trebuie reŃinut că unitatea lingvistică de bază (a sistemului) o constituie cuvântul
cu particularitatea sa, de a poseda autonomie de sens.
2. În cuvânt, ca şi în semn, se asociază două „imagini” (una a obiectului substituit,
a doua a indicatorului acestuia), care desemnează o unitate nouă, distinctă de ele.
Cuvântul este autonom faŃă de enunŃ, iar părŃile lui constitutive sunt autonome în raport
cu morfemul de bază. Aşadar, numim cuvânt orice fragment care are autonomie faŃă de
enunŃ, prezintă o distribuŃie proprie, poate fi substituit cu o unitate similară şi este
permutabil. Cuvântul este în realitate mulŃimea (sau ansamblul) formelor de flexiune,
reprezentate numai pentru comoditatea expunerii de o formă tip. Fiecare formă a unui
cuvânt apare, pe de o parte, ca purtătoare a unei valori care o Ńine în acelaşi grup cu
celelalte forme, iar pe de altă parte, a unei valori care-i îngăduie să se combine într-un
mod propriu cu formele altui cuvânt. Aşadar, fragmentul autonom de enunŃ denumit
cuvânt este şi un ansamblu (o mulŃime) de forme şi valori legate între ele.
3. De la această realitate, limbajul poate fi studiat sub următoarele aspecte:
A. lexical, ca inventar al noŃiunilor (sensurilor) utilizate de o comunitate de-a
lungul existenŃei sale. Rezultatul acestor preocupări este finalizat în lucrări de cercetare
istorică, etimologică, semantică constituind obiectul lexicografiei şi în tipărirea de
dicŃionare de toate tipurile, care aparŃin domeniului lexicologiei.
B. fonetic şi grafic, ca „înveliş” sonor sau „imagine simbolică” a conŃinuturilor
(cuvintelor) care se regăsesc sub forma unor reprezentări de sens în mintea umană.
Domeniul de referinŃă pentru aceste tipuri de studii îl constituie fonetica şi fonologia
(pentru aspectul sonor) şi ortografia, pentru aspectul scris. Au fost studiate în şcoală, mai
ales sub aspectul ortografic, al scrierii corecte.
C. morfologic, ca posibilitate a cuvintelor de a-şi modifica structura formală în
funcŃie de paradigmele create în interiorul claselor gramaticale. Faptele de limbă de acest
tip au fost studiate, în perioada şcolarităŃii, sub denumirea de morfologie.
D. sintactic, ilustrând posibilităŃile combinatorii ale cuvintelor între ele, din punct
de vedere morfologic şi logic. Şi aceste fapte au reprezentat obiect de studiu în educaŃia
şcolară sub denumirea de sintaxă. Deşi poate fi descompusă, în scopul analizei, în unităŃi
mai mici decât enunŃul, sintaxa are aplicabilitate mai ales la nivelul frazei.
E. stilistic, ca formă a mesajelor, definite prin noŃiunea de expresie sau tip de
exprimare. Unii specialişti consideră că între stilistică şi sintaxă există o strânsă legătură.
Componentă esenŃială a studiului limbajului, stilistica a fost studiată în şcoală doar
fragmentar, prin semnalarea principalelor figuri de stil.
3. Cele cinci unghiuri de abordare concretizează, fiecare în mod propriu, acelaşi
fenomen, limbajul. La o privire mai atentă constatăm că faptele supuse analizei urmează
două criterii distincte:
A. descriere de tip static, constând în desprinderea elementele din context şi
plasarea lor într-un cadru teoretic prestabilit, cu o bogată ramificare structurală şi
conceptuală. Metaforic vorbind, faptele de limbă se prezintă la acest nivel asemeni
fluturilor fixaŃi cu ace într-un insectar. Cu fenomenul în discuŃie se ocupă gramatica
(morfologia şi sintaxa), iar lingvistica practicată în acest mod se numeşte lingvistică
sincronică.
B. descriere de tip diacronic, constând în analiza limbajului, adică a faptelor în evoluŃie, a
vorbirii concretizată în mesaje. De fenomen se ocupă lingvistica diacronică
Bibliografie:
Ion Coteanu, Stilistica funcŃională a limbii române (stil, stilistică, limbaj), Editura
Academiei, Bucureşti, 1973, pp.15-18;
Paul Miclău, Sistemul limbajului, în Sistemele limbii, Editura Academiei ,
Bucureşti,1970, pp.7-26;
Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în stilistică: pp.
230-231)
Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1) TreceŃi în revistă perspectivele din care poate fi analizat limbajul.
2) StabiliŃi rolul gramaticii şi logicii în realizarea mesajelor.
3) ArătaŃi în ce constă rolul cuvântului ca unitate minimă de sens în realizarea
comunicării lingvistice.
II. Stil, stilistică
Introducere în tema tratată: Capitolul Stil, stilistică, conŃine o prezentare de

natură teoretică a acestor concepte de lucru.
Obiectivul lecŃiei: Prezentarea rezumativă a noŃiunilor de stil şi stilistică, în
conformitate cu manualele de specialitate.
Concepte cheie:
Stil
Stilistică
Rezumatul temei tratate:Din punct de vedere etimologic, cuvântul stil este de
origine latină (stǐlus.-i). Concret, termenul denominează un fel de condei primitiv, obiect
fusiform din metal sau os, ascuŃit la un capăt şi turtit la celalalt, cu care se scria pe
tăbliŃele de ceară. Încă din antichitate cuvântul deŃine şi un sens figurat, fel de a scrie sau
chiar operă . Stilus optimus dicendi magister („ stilul este cel mai bun dascăl al
oratorului”), reprezenta o convingere împărtăşită de învăŃaŃii acelor timpuri. La greci şi la
romani, stilul era unul dintre mijloacele de convingere, iar stilistica – arta oratoriei, a
retoricii
SemnificaŃiile culturale uriaşe generate pentru evoluŃia umanităŃii consacră şi
aduc în prim plan sensul figurat al termenului, foarte des utilizat în zilele noastre. În DEX
(1996, p.1021) se consemnează: stil, -uri, s.n. I.1. „Mod specific de exprimare într-un
domeniu al activităŃii omeneşti, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a
se exprima al unei persoane. Totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseşte un
scriitor pentru a obŃine anumite efecte de ordin artistic” Din stil, cu accepŃiunea ultimă,
derivă şi termenul stilistică.
Pentru mai buna înŃelegere a noŃiunilor de stil şi stilistică, trebuie invocat în
demersul de faŃă şi conceptul de estetică, prin care se înŃelege, la modul general,
atitudinea omului faŃă de frumos. Orice act de creaŃie (iar limbajul este un astfel de
proces) se manifestă în conformitate cu anumite legi interne de organizare formală şi legi
externe de organizare funcŃională. Structurile nou ivite (create) nu sunt străine de
atitudinea specifică a creatorului, denumită de noi atitudine estetică şi constând în
tendinŃa acestuia de a le conferi o logică executorie armonioasă. Deci, estetica a fost şi
continuă să fie o atitudine inculcată stilului/ stilisticii.
Preluat în limba română prin filieră franceză, stil este astăzi unul din termenii folosiŃi
frecvent în lingvistică, dar şi în alte domenii. Acelaşi lucru se poate spune şi despre
cuvintele formate de la radicalul stil: stilat, stilet, stilou, stilism, stilist/ -ă, stilistic,
stilistică, stilistician, stiliza, stilizator, stilobat, stilograf, stilografic, stilografie. Sensul de
bază al familiei de cuvinte gravitează în jurul semnificaŃiei de particularitate ori specific
al unui anumit domeniu, în speŃă legat de limbaj, de artă şi manifestările intelectului, iar
cu sensul de caracteristică, referitor la anumite reprezentări funcŃionale ale materiei. De
obicei, prin stil se înŃelege un fel deosebit de a crea, amprenta unui artist, sau un
ansamblu determinant de trăsături specifice, proprii creaŃiei artistice a reprezentanŃilor
unui curent, a unei şcoli.
În ce priveşte stilistica, ea reprezintă disciplina care are ca obiect stilul în sensul
de expresie a individualităŃii artistice ori de instrument neutru de comunicare (stilul
funcŃional) Stilistica este o modalitate particulară a comunicării, care comportă un mare
număr de sensuri interesând estetica.(DicŃionar de estetică generală, 1972, p. 335. Ca
disciplină autonomă, stilistica îşi defineşte domeniul de aplicaŃie şi instrumentele de lucru
o dată cu primul deceniu al secolului al XX-lea, când evoluŃia metodelor de investigare şi
nivelul cunoştinŃelor acumulate în cercetarea limbajului creaseră un moment propice
relaŃionărilor tot mai diversificate cu privire la fenomenul limbajului. Pe de altă parte,
stilistica îşi revendică unele concepte din „artele” poetice şi manualele de retorică ale
antichităŃii. În acest context, se consideră că întemeietorul stilisticii este Charles Bally. El
a fundamentat-o ştiinŃific în studiul Précis de stylistique, Genève, 1905, urmat de altele,
de aceeaşi însemnătate. În concepŃia lui Bally, „stilistica se ocupă cu studiul mijloacelor
de expresie ale vorbirii unei comunităŃi lingvistice din punctul de vedere al conŃinutului
lor afectiv, adică exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj şi acŃiunea faptelor de
limbă asupra sensibilităŃii”.
În ordinea declanşării cercetărilor fundamentale asupra stilului se disting trei
etape: stilistica estetică, stilistica lingvistică şi stilistica funcŃională. Ele sunt definitorii în
ce priveşte delimitarea domeniului de aplicaŃie şi, în acelaşi timp, pentru evoluŃia
stilisticii în general.
Păstrând caracterul evolutiv dar părăsind coordonatele istorice, explicaŃiile devin
mai concludente dacă vom inversa ordinea. Astfel, vom prezenta mai întâi conceptul de
stilistică funcŃională, considerând că, mai nou, stilistica funcŃională include în sfera ei
stilisticile estetică şi lingvistică.
Prin extensie, stilul şi stilistica se folosesc de multă vreme în diverse domenii ale
artei, referitor la anumite fenomene specifice literaturii, picturii, muzicii etc. Mass-media
au creat o adevărată modă în ce priveşte extensia şi promovarea semnificaŃiilor sale. Ca
element de specificitate, stil a pătruns în numeroase ramificări sociale ale limbajului,
fiind frecvent întâlnit în expresii şi exprimări referitoare la cele mai recente tehnologii, de
la automobilism, cinematografie, arhitectură şi până în sfera modei ori publicităŃii.
Totuşi, faŃă de înŃelesurile pe care le deŃine în ştiinŃa limbii, accepŃiunile sale sunt foarte
limitative şi, în cele mai multe dintre cazuri, inadecvate.
Bibliografie: Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba
română, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere
în stilistică: pp. 226-231)

1) PrezentaŃi originea (etimologia) cuvântului stil şi arătaŃi ce accepŃiuni primeşte
acest cuvânt în dicŃionarele contemporane.
2) FaceŃi o fişă biografico-ştiinŃifică a fondatorului stilisticii ajutându-vă de
bibliografie şi apelând la Internet.
3) ArătaŃi în ce constau cele mai vechi preocupări de stilistică, existente încă înainte
de autonomizarea stilului în disciplină academică.
III Stil şi limbaj

Introducere în tema tratată: Capitolul Stil şi limbaj conŃine o prezentare a
limbajului ca nivel stilistic, deosebit de analizele considerate „clasice” ale limbajului,
adică privit fonetic, morfologic, lexical şi sintactic.
Obiectivul lecŃiei: Prezentarea stilului ca o componentă a limbajului care nu intră
în sfera de preocupări a lingviştilor.
Concepte cheie:
Aspectul vorbit (oralitatea)
Aspectul scris (limba literară)
Rezumatul temei tratate: Domeniul de cercetare şi manifestare al stilisticii îl

reprezintă limbajul. Ca şi alŃi termeni din lingvistică, în contextul de faŃă limbaj este unul
relativ imprecis. În numeroase lucrări de lingvistică generală care au ca temă limbajul (cu
său fără alte determinări) sunt tratate la un loc atât chestiunile privitoare la limbă ca
structură statică, cât şi cele privitoare la procesele de comunicare. În lingvistică, termenul
de limbaj este folosit în două accepŃiuni la fel de importante:
1. prima se referă la studiile particulare, unde limbaj înseamnă „ramificare
socială a limbii”.
2. a doua accepŃie de bază este proprie lingvisticii generale şi corespunde
definiŃiei din DEX, din care se detaşează două trăsături distinctive: (a) proces de
exprimare şi (b) mijlocirea limbii.
*Deoarece prin limbaj se înŃelege atât organizarea limbii în sistem, cât şi facultatea
oamenilor de a vorbi, vom utiliza termenul limbă numai cu înŃelesul de organizare sistemică,
abstractă, a limbajului.
Lingvistica modernă defineşte limba drept un cod sau, mai exact, un ansamblu de
coduri folosite spre a transmite o anumită cantitate de informaŃie în relaŃiile dintre
oameni. Fiecare dintre aceste coduri reprezintă un sistem, iar numitorul lor comun, este
diasistemul. În Cours de lingvistique générale, F. de Saussure afirmă că limbajul are
două aspecte: limba (langue) şi vorbirea (parole). În repartiŃia langue/ parole stabilită de
Ferdinand de Saussure numai primul aspect conŃine sistemul, în timp ce al doilea nu-i
interesează pe lingvişti. DistincŃia poate fi stabilită şi printr-un alt raport, sincronie/
diacronie, altfel spus static şi evolutiv. Sincronia aparŃine nivelului langue, în timp ce
diacroniei îi corespunde nivelul parole. Cât priveşte vorbirea (parole), aceasta poate fi
asimilată comunicării, domeniu cu mult mai amplu decât realizările de tip lingvistic,
întrucât comunicarea Ńine seamă de factori care îmbogăŃesc conŃinutul informaŃional
dintr-un mesaj. Factorii perceptivi şi aperceptivi sunt mijlociŃi de simŃuri, iar acestea
transmit pe cale neuronală informaŃii analizabile pe cortex. Deoarece nu se cunosc, în
intimitatea lor, procesele aperceptice şi perceptive (sub acest aspect se opinează că
reacŃiile care au loc în creier se desfăşoară în interiorul unei cutii negre) vom considera că
ele contribuie la acumularea de informaŃie, fără a le avea în vedere procedurile. Un fapt
important de reŃinut este că, spre deosebire de „simŃuri” , pe care le interpretăm ca simple
semnale, vorbirea cumulează informaŃiile şi se comportă ca un analizator, ea însoŃind
permanent gândirea, dacă nu cumva vorbirea este chiar un alter-ego al gândirii.
Procesualitatea devenită mesaj, implică participarea limbajului, a gândirii şi logicii,
reunite într-un centru de decizie, creierul uman.
Prin urmare, atunci când ne referim la fenomenele stilistice, trebuie să ne
concentrăm asupra aspectelor limbajului din perspectivă diacronică. Translăm limba
privită ca sistem static, aparŃinând ariei semioticii (ştiinŃă a sistemelor de semne
cuprinzând şi lingvistica) în direcŃia funcŃiunii acesteia, fapt care solicită un aport din
partea altor domenii de cunoaştere, ca psihologia, fiziologia, fizica (acustica), iar mai
recent sociologiaşi informatica, toate influenŃând procesele comunicării. În cadrul
comunicării, nivelul parole se concretizează prin vorbire / scriere şi reprezintă acŃiunea
de a utiliza seturile de reguli (pre)existente în sistemul configurat lingvistic, adică în
vocabular, fonetică şi gramatică – morfologie, sintaxă –, cu scopul de a emite mesaje.
Prin urmare, transmiterea informaŃiei cu ajutorul limbii – comunicarea – se poate realiza
fie pe cale orală, fie pe cale scrisă. Acestor două modalităŃi le corespund două sisteme
coexistente, analogice, ale aceluiaşi idiom naŃional, dintre care unul se manifestă sonor,
printr-o secvenŃă de foneme (vorbirea), iar celălalt grafic ( scrierea), printr-o secvenŃă de
grafeme, adică foneme „scrise”, realizate manual ori prin intermediul unor tehnologii de
tipărire. Posibilitatea de a dispune, în funcŃie de împrejurări, de cele două modalităŃi de
realizare a comunicării se numeşte diglosie. Ele corespund unul celuilalt, fără însă a
coincide. Din punct de vedere stilistic distincŃia a fost, în unele epoci cu mult mai
accentuată, motiv pentru care le vom descrie separat.
Aspectul vorbit sau oralitatea
Vorbirea sau oralitatea este caracteristică în primul rând conversaŃiei familiare; în
scris este folosită cu precădere limba literară, care constituie principalul vehicul al
dezvoltării culturii în cadrul unei comunităŃi – datorită scrierii, valorile culturii s-au putut
conserva.
Limba-vorbită este folosită mai ales în dialog. Adresarea şi replica în dialog
presupun reacŃii rapide şi imediate din partea interlocutorilor. Rezultă adesea o anumită
imperfecŃiune a exprimării ideilor, „corectată” în actul comunicării prin fenomenul numit
feed-beck, care presupune aproximaŃii şi retuşări succesive, în funcŃie de nivelul de
înŃelegere reciprocă. În plus, ca realizare, limba vorbită este un proces cu mult mai rapid
decât scrierea. În exprimarea de tip oral apar elemente accesorii importante în ce priveşte
actul comunicării: intonaŃia, pauzele, accentul, intensitatea, debitul verbal. Lor li se
adaugă mimica şi gesticulaŃia, nelipsite în procesul comunicării prin limbaj. Toate aceste
componente ale limbajului articulat sunt exclusiv sonore şi nu pot (ori ar fi extrem de
complicat) să fie redate prin intermediul grafiei. De aceea, conduc spre ideea unei
configurări aparte, specifice limbii vorbite.
4. Aspectul scris
Deosebirea dintre aspectele vorbit şi scris ale limbajului (nivelul parole) nu Ńine
de caracterul familiar sau literar al exprimării, cât mai ales de utilizarea altor mijloace şi
proceduri specifice în vederea realizării aceluiaşi conŃinut (mesaj). CondiŃiile de folosire
ale aspectului scris se deosebesc esenŃial de acelea ale oralităŃii. Textul scris este, de
obicei, rodul unei mai îndelungate elaborări conştiente. Cel care scrie, are permanent în
atenŃie: (a) respectarea normelor din cadrul sistemului lingvistic, (b) transliterarea corectă
a sonorităŃii în grafie sau a literaŃiei, dacă e vorba de un alfabet etimologic, şi (c) alegerea
cuvântului celui mai potrivit din inventarul lexical. Pe de o parte, sub imperiul
responsabilităŃii cuvântului, care rămâne scris, reflectăm continuu asupra mijloacelor
proprii de exprimare. Deşi în afara comunicării interpersonale nu se poate vorbi de feed-
beck , cel ce scrie simte necesitatea de a reveni asupra cuvântului scris, spre a-l corecta şi,
eventual, a-şi perfecŃiona mesajul. Astfel procedează toŃi oamenii, dar mai ales maeştrii
cuvântului.

1) EnumeraŃi caracteristicile aspectului vorbit.
2) FaceŃi o comparaŃie între aspectele scris şi vorbit pornind de la raportul
componentei temporale (în scris şi în vorbire)
IV-V. Limbajul în viziunea lui Ferdinand de Saussure. Conceptul de diasistem în

cadrul unei limbi naŃionale şi ramificaŃiile sale. Stilurile funcŃionale ale unei limbi.
Limbajul ca proiecŃie (structură) funcŃională
Introducere în tema tratată: Capitolul Limbajul în viziunea lui Ferdinand de

Saussure. Conceptul de diasistem în cadrul unei limbi naŃionale şi ramificaŃiile sale.
Stilurile funcŃionale ale unei limbi. Limbajul ca proiecŃie (structură) funcŃională,
conŃine o prezentare a teoriilor lui savantului genevz care au revoluŃionat studiul
limbajului.
Obiectivul lecŃiei : Prezentarea elementelor definitorii ale limbajului (cu
distincŃiile aferente) operate de Ferdinad de Saussaure.
Concepte cheie:
Langue
Parole
Sistem
Diasistem
Idiostil
ComparaŃie statistică
Rezumatul temei tratate: Oamenii se folosesc de vorbire – ca mijloc de
comunicare – în toate sferele lor de activitate. La rândul ei, vorbirea este influenŃată, în
speŃă, de doi factori importanŃi
1: mediul geografic şi. Acesta determină stratificarea unui idiom în graiuri,
subdialecte, dialecte, aşa numitele variante teritoriale care au cunoscut epoci de înflorire
în faza lor veche, în cea modernă aflându-se pe punctul de a dispărea.
2 mediul socio-cultural, care determină apariŃia stilurilor funcŃionale. Acestea
sunt variante culturale ale limbajului şi reflectă natura activităŃilor umane diversificată în
domenii cum sunt cel al producŃiei de bunuri, al relaŃiilor economice, al culturii, politicii
sau al vieŃii de zi cu zi. Compartimentele vieŃii sociale se divid în subansambluri, fiecare
dintre ele marcate lingvistic în funcŃie de particularităŃile şi sarcinile comunicării din
activitatea la care se referă.
În contextul comunicării, particularităŃile limbajului ramificat social conduc la
ideea existenŃei unui „stil funcŃional”. Termenul arată că specificul varietăŃilor limbii
literare a unui popor este determinat de modul în care funcŃionează limbajul (vorbirea)
într-o anumită sferă de activitate socială. Problema stilurilor funcŃionale se identifică într-
o anumită măsură cu cea a comunicării din mediul socio-uman respectiv, inclusiv din
punct de vedere istoric, în sensul că epocile de existenŃă a limbii pot releva caracteristici
specifice numai acelei perioade.
La originea acestor „condiŃionări” se află interacŃiunea unor factori variaŃi, care
imprimă faptelor enunŃate un caracter mai mult sau mai puŃin unitar, mai mult sau mai
puŃin constant, ducând la apariŃia unei specificităŃi ori serialităŃi în ce priveşte tabloul
sistemului de îmbinări şi utilizarea lui funcŃională. Nota specifică (amprenta) devine stil
funcŃional în aria de cuprindere respectivă. Totuşi, posibilitatea de a inventaria
componentele stilurilor funcŃionale, dar mai ales de a cuprinde cu instrumente exacte,
ştiinŃifice, lasă încă mult de dorit.
Diasistemul
Un rol important în stabilirea unor „norme” stilistice ale limbajului sub aspect
funcŃional a revenit lingviştilor. În Stilistica funcŃională a limbii române (stil, stilistică,
limbaj), Editura Academiei, Bucureşti, 1973, I. Coteanu face o amplă analiză a
structurilor limbajului cu scopul de a reda configuraŃia stilurilor în limba română.
Precizăm că intenŃia autorului a fost aceea de a stabili elemente certe, concretizate
statistic în analiza stilului. Demersul porneşte de la o realitate (limbajul), proiectată
integral teoretic. Dihotomia saussauriană langue/parole este surprinsă într-un raport de
acelaşi tip, pe care autorul îl denumeşte prin termenii general/individual. După cum am
afirmat, în cadrul oricărei limbi distingem un aspect general al ei numit diasistem. Prin
urmare, diasistemul (nivelul langue) este general şi în mod necesar abstract. Lui i se
opune aspectul parole, concret şi având caracteristicile unei exprimări individuale.
Atunci când ne referim la limbă ca activitate specific umană, trebuie să admitem
echivalenŃa ei cu o infinitate de texte, ca posibilitate de generare. Ele configurează
teoretic (dia)sistemul, organizat într-o structură ierarhică. Schema acestei ierarhii a fost
reprezentată grafic de I. Coteanu în felul următor:
DIASISTEMUL
Limbaj popular Limbaj literar (standard)
L. cotidian L. solemn L. artistic L. ad-tiv L. ştiinŃific
Lb.. prozei Lb. poeziei Lb. oficial Lb actelor Lb.şt.A Lb.şt.B particulare
variante variante pe genuri
texte texte texte texte texte texte texte texte texte
În secŃiunea superioară se află partea (divizibilă) cea mai puŃin concretă a limbii,
diasistemul, dar pe măsură ce coborâm către bază, se regăsesc aspectele tot mai apropiate
de „concreteŃe”, din ce în ce mai numeroase, care interelaŃionează pe orizontală şi
verticală. Sub nivelul prim, Ion Coteanu plasează cele două variante fundamentale –
limbajul literar (standard) şi limbajul popular – care se divid, rând pe rând, în structuri
inferioare: limbajul conversaŃiei familiare, limbajul relaŃiilor oficiale şi solemne, limbajul
artistic, ştiinŃific, etc. FaŃă de cele afirmate până în acest moment, se impune următoarea
precizare: conceptul de limbaj literar (standard), care apare în schemă în dreptul
limbajului literar („scris”, în paranteză) nu trebuie confundat cu limbajul literaturii
artistice.
Limita inferioară a acestei diversificări este reprezentată de textele individuale,
privite fie ca text organizat într-o operă, fie ca text vorbit, minimal.
Limbajul şi tipul de exprimare
În accepŃiunea lui I. Coteanu, exprimarea individuală presupunea vorbirea ca
activitate diferită de vorbirea populară (de limbajul popular), care nu generează texte şi
nu exercită influenŃe pentru că actualmente se află în involuŃie. Aşadar, spre deosebire de
vorbirea populară, exprimarea individuală se supune regulii gradului de cultivare şi,
întrucât aparŃine unei sfere sociale, aceasta este izomorfă cu limbajul în general şi cu
limbajul funcŃional din domeniul social (de activitate), pe care le reproduce într-o
microstructură. Orice exprimare individuală presupune un act de creaŃie, în sensul că
vorbitorul se foloseşte de limbaj în dubla sa accepŃiune: ca manifestare a capacităŃii
umane de a utiliza o schemă şi o serie de deprinderi lingvistice puse în act prin
concretizarea orală a vorbirii.
În urma cercetării exprimărilor individuale, concrete, se pot delimita anumite
tipuri (de exprimare). Ele se regăsesc ipotetic în nivelurile superioare ale diasistemului,
transformându-se din aspecte concrete, cum au fost selectate, în elemente abstracte,
sistemice. Ca să descriem tipurile de exprimare în interiorul acestui cadru, sunt necesare
elemente de identificare, dar şi de deosebire ale lor.
Potrivit investigaŃiei psihologice, limbajul concretizează stările de spirit ale
vorbitorilor, responsabile de structurile lingvistice utilizate. Orice idiom cristalizează
mentalităŃi sociale reflectând, prin limbaj, trăsăturile spirituale ale acelui popor. Mai
mult, afirma autorul, limbajul influenŃează modul de a percepe lumea, constituindu-şi o
ierarhie de valori în funcŃie de condiŃiile reale din viaŃă socială a poporului care îl
utilizează. Între realităŃile vieŃii şi ierarhia de valori astfel creată se naşte un raport de
influenŃare reciprocă. NoŃiunea de tip de exprimare modifică raporturile dintre particular
şi general. Aflându-se între diasistem şi exprimarea individuală, tipul aparŃine
concomitent amândurora şi suportă o dublă referire, fiind caracterizat ca un fapt general
faŃă de acesta din urmă şi ca un fapt particular în privinŃa celui dintâi.
De aici rezultă că orice exprimare individuală (concretă) nu se acoperă perfect cu
tipul (ipotetic) de exprimare, ci doar se regăseşte cu o anume constanŃă în acesta. Cauza
nu se datorează numai varietăŃii de combinare a diverselor exprimări individuale, ci şi
unor împrejurări fortuite legate de nivelul intelectual al vorbitorului, de spiritul lui de
observaŃie, de posibilităŃile de introspecŃie lingvistică ş.a.m.d. Dintre toate, posibilitatea
de introspecŃie este cea mai importantă. Ea înseamnă obiectivizarea microstructurii pe
care o discutăm aici şi, prin aceasta, posibilitatea eventualei ei modificări conştiente.
Aspectele cele mai interesante ale raportului dintre exprimarea individuală şi
tipurile ei constitutive se referă la necesitatea menŃinerii diferenŃiate a acestor limbaje şi
la tendinŃa de integrare a limbajului-tip (tipului de exprimare) într-un anume limbaj
funcŃional, sub influenŃa limbajului cu un grad mai mare de cultivare.
Acestea sunt liniile de forŃă ale structurii interne ale unei exprimări individuale.
Ele duc, între altele, la considerarea formei luate de exprimarea individuală drept o
variantă, în timp ce, ca modalitate de realizare funcŃională a diasistemului, tipul de
exprimare reprezintă invarianŃa.
Datorită calităŃii sale de invariantă, limbajul-tip (tipul de exprimare) îşi domină
propria sa concretizare din exprimarea individuală, funcŃionând pentru acesta din urmă ca
un element stabil de referinŃă, adaptare, corectare şi perfecŃionare.
Faptele prezentate mai sus „descriu” limbajul drept un corp de texte capabil să
redea, ca model ipotetic, diasistemul. Schema este utilă cu privire la enunŃarea
principiilor de lucru ale autorului, scopul acestuia fiind cuprinderea într-un tablou
sinoptic a celor trei componente ale limbajului: configurarea generală (diasistemul) tipul
de exprimare (invarianta) şi actul concret, rezultat al exprimării individuale. Repetăm că
diasistemul este general şi în mod necesar abstract, iar exprimarea individuală este
particulară şi în mod necesar concretă. În opinia lui I. Coteanu perechea general-
individual şi corespondentul ei (abstract-concret) confereau, în cazul dat, o valabilitate
precisă noŃiunii de limbă, deoarece generalul reprezintă, în mod abstract şi spiritual, o
sinteză a particularului.
Limbajul şi exprimarea individuală. (Idiostilul)
În ce priveşte exprimarea individuală şi relaŃiile existente în limbă, sunt vizate trei
aspecte de care trebuie să se Ńină seamă: vocabularul sau inventarul lingvistic,
combinările lexicale în conformitate cu normele morfologice aplicate, şi regulile de
combinare existente între cuvinte (sintaxa). Raportul dintre limbă (diasistem) şi
exprimarea individuală este reprezentat grafic în modul următor:
I n v e n t a r
---------------------------------------------------
Reguli gramaticale
---------------------------------------------------
CombinaŃii fixe
----------------------------------------------------
Exprimarea
individuală
----------------------------------------------------
Utilizând diasistemul în conformitate cu principiul stratificării, rezultă că structura
ipotetică a limbii nu diferă principial de structura (concretă) a exprimării individuale, care
este alcătuită din aceleaşi straturi. Deosebirea este numai cantitativă. În exprimarea
individuală (concretă), inventarul şi combinaŃiile sunt reduse ca întindere faŃă de aceleaşi
straturi, ipotetice, din limbă. Nici un vorbitor nu are la dispoziŃie toate cuvintele şi toate
combinaŃiile fixe existente în limbă, fiind foarte probabil ca el să nu dispună nici de toate
regulile de combinare (gramaticale). I. Coteanu considera că exprimarea individuală redă
la scară mică structura limbii (diasistemul). Totalitatea modalităŃilor de exprimare în uz
ale unui vorbitor formează un ansamblu, structurat, pe de o parte în funcŃie de stadiul de
dezvoltare al idiomului respectiv, iar pe de altă parte, de cultura şi talentul vorbitorului.
Acestei totalităŃi autorul îi dă numele de idiostil, concept care se încadrează, şi el, în
teoria organizării funcŃionale a unei limbi.
5. ComparaŃia statistică
Din cele afirmate mai înainte se pot trage câteva concluzii importante. Mai întâi,
că este posibilă caracterizarea acestei exprimări (individuale) printr-o analiză cantitativă,
având drept reper „stabil” tipul de exprimare. Numărând elementele constitutive şi
scoŃându-le în evidenŃă frecvenŃa obŃinem o imagine a concentraŃiei şi dispersiei
vocabularului utilizat. Idiostilul este dublu determinat: o dată prin presiunea limbajelor-
tip sub aspectul lor general, a doua oară prin jocul variantelor funcŃionale puse în act.
Elementele lui componente se organizează într-un mod propriu în cadrul global al
ierarhiei limbii, iar comunicarea se personalizează devenind exprimare individuală, cu o
structură particulară specifică.
În concluzie, limbajul (scris/vorbit) ca mod de manifestare a exprimării
individuale aparŃine simultan unui diasistem, unui limbaj-tip, unei anumite exprimări
individuale. A desluşi aceste trei niveluri obligatorii înseamnă a supune textele unei
operaŃiuni de depersonalizare. O singură metodă este capabilă să ofere un răspuns corect:
compararea statistică. Numai aşa se fructifică definiŃia stilului ca proprietate statistică a
unui text, fie acesta scris ori vorbit.
„Depersonalizând” textele prin inventarierea lor aritmetică, statistica oferă un
indice cifric de diferenŃiere, concretizat în ranguri şi frecvenŃe ale unui material lingvistic
strict delimitat. Numai în cuplul „variantă funcŃională/realizarea ei în cadrul exprimării
individuale “ se vor găsi caracteristicile cu adevărat concrete care deosebesc două texte
din acelaşi limbaj-tip.
*În principiu, aceste caracteristici nu constituie, după cum se ştie, obiectul gramaticii.
De aceea, este nevoie de o disciplină aparte, stilistica, o ştiinŃă a cărei raŃiune de existenŃă
devine în aceste condiŃii descoperirea regulilor şi formelor concrete de funcŃionare a limbajului.
Bibliografie: Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 (capitolul Introducere în
stilistică: pp. 232-238)

1) FaceŃi distincŃia dintre limbajul literar standard şi limbajul literaturii artistice.
2) DelimitaŃi idiostilul în cadrul tipurilor de exprimare.
3) ArătaŃi care sunt accepŃiunile sintagmei stil funcŃional.
VI-VII. Stilisticile „autoreferenŃiale”
Introducere în tema tratată: Capitolul Stilisticile „autoreferenŃiale”se referă la

„repartiŃia” tipurilor de stilistică din cadrul limbajului.
Obiectivul lecŃiei: Prezentarea stilisticilor „nefuncŃionale”, care fac obiectul de
studiu al specialiştilor din domeniile esteticii şi al criticii literare.
Concepte cheie:
Stilistica estetică
Figurile de stil
Stilistica lingvistică
Rezumatul temei tratate: Concluzionând că structura limbajului privit ca întreg

(corpus) constituie diasistemul limbii, „materialitatea” acestei organizări formale ne
permite să facem raportări la modelul ipotetic. Din întregul astfel constituit am delimitat
limbaje sociale, tipuri de vorbire şi exprimări individuale, stabilind o serie de elemente
relevante statistic între tipuri şi variantele exprimării individuale. Din context s-a detaşat
sintagma „stilistică funcŃională”, între altele şi întrucât referinŃele privesc limbajul
integral, adică şi limbajul literaturii artistice. S-ar putea afirma că stilistica funcŃională
înglobează în sfera ei de preocupări şi problematica stilului artei cuvântului.
Rezultă că stilistica funcŃională generează stilurile în totalitatea lor. Totuşi, se
impune observaŃia că, în timp ce stilistica funcŃională face trimitere la limbaje în general
opunându-le acestora diasistemul, celelalte stilistici (estetică şi lingvistică) pot fi
caracterizate ca fiind mai degrabă autoreferenŃiale. Legătura strânsă dintre ele constă în
alt fapt, anume că stilul literar-artistic exercită o puternică influenŃă asupra stilurilor
funcŃionale înrâurindu-le decisiv evoluŃia, unificând şi modernizând limbajul literar
standard.
Pe de altă parte, istoric vorbind, stilistica funcŃională este un domeniu ştiinŃific de
dată mai recentă decât cercetarea stilului artistic. În ordinea manifestării interesului
pentru problemele stilului, s-au concretizat pe rând stilistica estetică, stilistica lingvistică
şi, ulterior, stilistica funcŃională. Am optat pentru schimbarea ordinii cronologice de
prezentare a acestor stilistici, deoarece stilistica funcŃională scoate mai pregnant în relief
elementele de contrast, definitorii pentru chestiunea stilului în general.
Stilistica funcŃională se referă atât la limba vorbită, cât şi la limba scrisă.
De aceea, facem o scurtă trecere în revistă a celorlaltor stilistici.
1. Stilistica estetică
În ordine cronologică, stilistica estetică este cea mai „veche”. Numită şi stilistica
figurilor de stil, ea se referă exclusiv la limba scrisă, fiind o stilistică a operelor literar-
artistice. Îşi are izvoarele în studiile de retorică, preocupate în a delimita valorile
persuasiv-comunicaŃionale ale discursului. Gravitează în jurul unor norme estetice,
inventariind elementele de stil capabile să dea relief conŃinutului artistic. În urmă cu două
milenii, oratorul latin Cicero observa: „Într-adevăr, oratorul nu trebuie să dezvolte acelaşi
subiect cu aceleaşi cuvinte şi idei întotdeauna la fel, ci în funcŃie de condiŃie, demnităŃi,
de autoritatea morală, de vârstă şi chiar de loc, după împrejurări sau auditori; în
permanenŃă, în fiecare moment al discursului, el trebuie să analizeze ceea ce se
potriveşte, şi acest lucru depinde de subiectul tratat şi de persoana oratorului şi de
auditori”. (De oratore, XXI).
Elementul de bază al stilisticii estetice îl constituie capacitatea de invenŃie a
vorbitorului, în sensul adecvării conŃinutului discursului său la actul comunicării.
Rezultatul ultim al cercetărilor de acest tip nu mai poartă numele de stilistică estetică.
Cercetările stilistică estetică au devenit, în timp, apanajul criticii literare şi poeticii, cu
specificarea că, în timp ce critica literară este interesată în principal de ideile cu valoare
estetică, filosofică şi de viaŃă cuprinse într-un text literar-artistic, poetica este preocupată
de organizarea internă a structurilor, mai ales ale celor din poezie.
Legând arta literară de ideea de comunicare, specialiştii au creat o funcŃie nouă a
limbajului, cunoscută sub numele de funcŃie poetică, dar pe care o vom denomina funcŃie
cognitiv-artistică şi pe care o considerăm ca aparŃinând gândirii şi descrierii afectelor, o
funcŃia artistică materializată prioritar prin creaŃie, nu prin comunicare. Se presupune că
toŃi vorbitorii unei limbi pot comunica între ei, deci pot folosi în mod funcŃional limbajul.
Dar, în acelaşi timp, nu toŃi vorbitorii unei limbi pot concepe opere literare, fiindcă, în
acest scop ar trebui să utilizeze limbajul ca pe un material de creaŃie şi descriere a trăirilor
emotive, nu de construcŃie a comunicării (mesajelor). În urma celor afirmate înainte, se
poate trage concluzia că stabilirea unor distincŃii între limbajul gramaticalizat şi creaŃia
artistică (limbajul artistic) este pur arbitrară. Această apropiere de natură arbitrară a fost
ades considerată una convenŃională, deşi între arbitrar şi convenŃional există mari
diferenŃe de sens. De aceea, convenŃional, mulŃi cercetători au opus limbajul normat celui
artistic, considerându-l pe cel dintâi drept un aspect contrastiv prin intermediul căruia pot
fi detaşate faptele de stil literar-artistic. Noi credem că limbajul literar-artistic şi
trăsăturile sale stilistice trebuie căutate exclusiv în zona creaŃiei şi anume printr-o
reconsiderare fundamentală a naturii acesteia. Opera literară nu poate fi concepută altfel
decât ca unicat. Ea tinde spre invariantă, şi credem că în acest caz nu este vorba de
alegere, selecŃie, context ci, dimpotrivă, de un fenomen de sublimare al judecăŃilor,
emoŃiilor şi trăirilor noastre care se redefinesc numai în acest mod în textul literar-artistic
sub forma figurilor de stil.
Figurile de stil
Stilistica estetică recurge în primul rând la figurile de stil consemnate încă din
vechile retorici. Utilizarea creativă a limbii se manifestă prin nuclee definitorii pentru
originalitatea unui poet:„ Stilul este cucerirea unei libertăŃi individuale asupra
constrângerilor convenŃiei colective”. (Pierre Guiraud). Înnoirea stilistică înseamnă
biruinŃa geniului verbal care face artă din materia cotidiană a comunicării noastre.
Figurile de stil sunt categorii ale inovaŃiei stilistice, altfel spus procedee prin care
se obŃin gradaŃii ale substanŃei conotative a textului. Între procedeele consemnate în
tratatele de specialitate se numără:
1. Epitetul. Prin epitet se adaugă noi însuşiri obiectelor, noŃiunilor despre care
vorbim: nu orice atribut, nu orice adjectiv este un epitet, ci numai acela care dă un relief
sporit contextului. După T.Vianu, „epitetul exprimă felul viziunii sau al sensibilităŃii
scriitorului, trăsăturile senzoriale care îl izbesc cel mai puternic în obiectele realităŃii sau
reacŃiunea sentimentelor sau a voinŃei faŃă de ele, adică felul în care poetul apreciază
realitatea.” (Probleme de stil şi artă literară, 1955, p. 23). Un exces de epitete
caracterizează creaŃia romantică şi scrisul tineresc, în general.
2. ComparaŃia reprezintă un element de potenŃare. Stabileşte în principiu
corespondenŃe între realităŃi diferite, echivalenŃa termenilor fiind nu de natură concretă, ci
teoretică. ComparaŃia este punctul de pornire al inovaŃiilor stilistice: pe baza ei apar
sensurile figurate ale cuvintelor, epitetelor care precizează, definesc, colorează său
personifică noŃiunile. Îndrăzneala fanteziei se conturează prin comparaŃii.
3. Personificarea asociază cuvintele pentru a înnoi contextul şi sfera de înŃelesuri
ale cuvintelor reprezentând în mod obişnuit înŃelesuri inanimate spre a le însufleŃi. Are
puternice conotaŃii afective.
4. Metafora este domeniul cel mai vast şi mai insolit al inovaŃiilor stilistice.
Metafora nu se poate învăŃa, fiind semnul talentului, căci a face metafore fericite
înseamnă a ştii să vezi asemănările dintre lucruri.((Aristotel, Poetica, XXII). La baza ei
stă comparaŃia, sublimată într-o imagine sugestivă. Domeniul cel mai întins al experienŃei
limbajului poetic şi dovada cea mai convingătoare a capacităŃii de a îmbogăŃi cuvintele cu
semnificaŃii subtile, metafora incită resursele imaginaŃiei şi ale limbii.
5. RepetiŃia reprezintă o modalitate de intensificare prin reiterarea cuvântului.
Reluarea termenului poate avea loc şi în registru metaforic, însoŃită fiind de o deplasare a
semnificaŃiilor, pentru a întări efectul dat de context.
6. Hiperbola este exagerarea intenŃionată a elementelor componente (descriptive
ori evocative) dintr-un text literar artistic ori folcloric.
7. Antiteza este un reprezentarea unei viziuni de tip maniheist, proprie gândirii
umane. Ea se manifestă în câmpul literar drept expresia unui contrast devenit excepŃional
sau paradoxal, ieşit din limitele normalităŃii. Este o figură stilistică mai ales cultă, cu un
conŃinut filosofic şi romantic.
Pentru cei interesaŃi să se informeze suplimentar asupra figurilor de stil,
recomandăm studiul clasic al lui Pierre Fontanier, Figurile limbajului (1821), tradus în
româneşte în 1971, care conŃine un tablou complet, cu definiŃii şi descrieri amănunŃite ale
figurilor des stil şi de gândire. Cartea lui Pierre Fontanier este una de retorică.
Stilistica lingvistică
Stilistica lingvistică se ocupă cu domeniul afectivităŃii din limbaj. Ea cercetează
limba „vie”, purtătoare de mărci stilistice datorită participării psihice a vorbitorului în
actul comunicării. În lucrarea Stilistica limbii române, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1975 (ediŃie definitivă), citându-l pe Ch. Bally, Iorgu Iordan face o distincŃie netă între
prerogativele stilisticii lingvistice şi cel ale stilisticii estetice: „Prin urmare, pe lingvist îl
interesează numai procesul psihologic, adică procedeele aplicate de subiectul vorbitor, nu
şi efectele produse asupra ascultătorului...” ConsecinŃa o reprezintă faptul că vorbirea este
permanent însoŃită de „indici” de comunicare., Într-o privire rezumativă, am putea
considera stilistica lingvistică drept o gramatică afectivă, o explicare a tuturor inovaŃiilor
apărute în toate nivelurile limbii vorbite (fonetică, morfologie, sintaxă), ca urmare a
participării afective a vorbitorilor. Un alt cercetător, D. Caracostea (Expresivitatea
limbii române, 1942), avea aceeaşi convingere, că vorbirea populară are o componentă
afectivă definitorie în ce priveşte comunicarea. Accentul asupra faptelor stilistice este pus
aici pe feluritele abateri de la normele existente, cuvânt care nu ni se pare cel mai
potrivit, fiindcă abaterea de la normă poate fi interpretată drept greşeală ori eroare. În
realitate aceste abateri reprezintă voinŃa vorbitorului, dictată de afecte. În noul context,
unele fapte de vorbire se convertesc în elemente de expresivitate.
Stilistica lingvistică operează şi în domeniul artei cuvântului, pentru că în cele
mai multe dintre operele literare, autorii acestora redau aspecte ale vieŃii folosind ca notă
de autenticitate limbajul.
Folosirea elementelor de limbă vorbită în creaŃia artistică conferă stilului
caracterul de oralitate. Oralitatea se referă în acest caz nu la distincŃia operată între cele
două modalităŃi de realizare ale comunicării prin intermediul limbajului (diglosia
scris/vorbit), ci la existenŃa unor trăsături distinctive îndeajuns de pertinente între cele
două modalităŃi, încât una să se autodefinească chiar şi atunci când este translată în
domeniul celeilalte. Oralitatea stilului nu rezultă, aşa cum s-ar putea crede, din copierea
mecanică a limbii vorbite, ci din transpunerea „stilizată”, în textul scriptic, a unor
anumite procedee specifice limbii vorbite. Identitatea vorbire/ scriere a devenit un fapt
curent pentru lingvistica estetică.
În realitate, arta literară este mult mai complexă şi se împacă anevoie cu o reŃetă
simplă: în realizarea lingvistică şi stilistică a unei opere beletristice există o singură
formulă, condiŃionată de supunerea la obiect, şi care spune tot: stilul potrivit.
stilistică: pp. 253-261)

1) Care este domeniul de cercetare al stilisticii estetice ?
2) EnumeraŃi figurile de stil cel mai frecvent întâlnite în literatura beletristică
3) Cu ce se ocupa iniŃial stilistica lingvistică ?
4) Cum explicaŃi preocuparea maeştrilor cuvântului scris pentru redarea limbajului
vorbit, din afara normelor literare ?
VIII Stilistica funcŃională. ParticularităŃi
Introducere în tema tratată: Capitolul Stilistica funcŃională. ParticularităŃi

conŃine elementele ramificării sociale ale limbajului.
Obiectivul lecŃiei: Prezentarea limbajului ramificat social şi a posibilităŃilor de
analiză ale acestuia.
Concepte cheie:
Limbajul standard
Rezumatul temei tratate: Stilistica funcŃională stabileşte repetitivitatea unor

cuvinte ori expresii care apar în actul vorbirii. Un rol determinant în ce priveşte
stereotipiile astfel apărute îl au cerinŃele sociale exprimate prin limbaj. Unele îmbinări
stereotipe sunt echivalente cuvântului din punct de vedere semantic. Prin urmare, cele
peste 120.000 de cuvinte din vocabularul limbii române intră, prin vorbire, într-un act de
creaŃie continuă, iar stilistica funcŃională operează la acest prim nivel cu elemente de
vocabular şi de sintaxă, tendinŃa ei fiind să stabilească un grad zero ( sau un etalon) al
variantelor funcŃionale stilistic din lexicul şi limba „vie” a unei epoci.
Este momentul să atragem atenŃia că selectarea lor nu este tocmai uşoară,
deoarece limba este, ca factor al gândirii, deopotrivă instrument de comunicare şi de
creaŃie. Inventarul finit de cuvinte, de forme încorporate gramatical şi de reguli privitoare
la exprimarea logică a vorbirii – toate acestea considerate fixe în proiecŃia limbajului-în-
general – tinde spre infinit în procesul vorbirii. În plus, factorii de stabilitate ai stilurilor
funcŃionale sunt supuşi unei permanente eroziuni, provocate de însuşi caracterul creativ al
vorbirii. Din acest considerent, rezultă foarte clar că niciodată nu vom avea stiluri pure, ci
numai note cu precădere, „amprente” ale unor stiluri, observaŃie făcută de Tudor Vianu în
tentativa de a stabili intenŃiile limbajului pornind de la modul în care exprimăm ceea ce
gândim, fie denotativ (tranzitiv), fie conotativ (reflexiv). Stabilirea de locuri comune într-
un domeniu creativ, se poate face examinând tensiunile ce intervin între două
caracteristici.
Stilistica funcŃională propune disocieri comparative între etalon (limbajul tip) şi
celelalte maniere de manifestare. Sunt detaşate şi excerptate elementele şi formulele
repetitive care tind să devină locuri comune în texte ori vorbire: stereotipii („clişee”) şi
redundanŃe în cadrul stilurilor non artistice, şi invenŃii ori abateri pentru stilul literaturii
artistice, văzut că stil funcŃional.
Stilurile limbii române şi limbajul standard
Stabilirea şi ierarhizarea stilurilor funcŃionale ale limbii în general şi ale românei
literare în particular nu este o operaŃie dintre cele mai simple şi nici una de consens.
Stratificarea stilistică a limbii a făcut obiectul mai multor contribuŃii. Pentru a stabili o
metodologie de lucru, am prezentat punctele de vedere exprimate de I. Coteanu în
lucrarea Stilistica funcŃională a limbii române (1973).
Definind stilurile limbii în raport cu noŃiunea de sistem lingvistic, I. Coteanu
stabileşte că unităŃile limbii se organizează pe o axă verticală, în care limba comună
(denumită diasistem) reprezintă nucleul supraordonator şi generator de limbaje; acestea
din urmă se caracterizează prin funcŃia sau destinaŃia specială ce li se atribuie şi ocupă
nivelul al doilea; limbajul poate fi împărŃit, la rândul lui, în cultivat şi popular, fiecare din
ele subdivizându-se mai departe. Astfel, limbajul cultivat ( pe care îl mai numeşte şi
limbaj standard) se poate subdivide în limbaj ştiinŃific, administrativ, al literaturii
artistice, în timp ce limbajul popular se poate divide în limbaj familiar, colocvial etc. În
sfârşit, acest nivel se realizează în mesaje, a căror varietate este teoretic infinită.
O altă clasificare este cea propusă de Paula Diaconescu (Structura stilistică a
limbii. Stilurile funcŃionale ale limbii române literare moderne, în „SCL”, XXV
(1974) , nr. 3, pp. 229-242. ). Sub forma lor scrisă şi Ńinând seama de caracterul marcat
(expresiv-estetic) şi nemarcat ( „neutru”) al limbii, avem două categorii cu subdiviziunile
lor: stil artistic şi stil nonartistic.
Stilul nonartistic se grupează în:
1. stil tehnico-ştiinŃific, determinat de funcŃia referenŃială (cognitivă) a limbii;
2. stil oficial administrativ, în care preponderentă şi esenŃială este funcŃia conotativă,
orientată către destinatar (prin conŃinutul specific al acestui stil, în care sunt redactate
ordinele dispoziŃiile etc.);
3. stil publicistic, în care precumpănitoare este funcŃia fatică, centrată pe menŃinerea
contactului între emiŃător şi receptor.
Limbajul standard este consecinŃa modernizării exprimării literare în urma
contribuŃiei pe care şi-a aduc scrierile literare, lucrările ştiinŃifice precum şi documentele
elaborate în sectoarele de activitate reprezentând instituŃiile statului: administraŃie,
justiŃie, armată, etc. Unificarea se manifestă prin asumarea colectivă a unui sistem de
reguli generale, dar şi printr-o echilibrată acceptare a fenomenelor mai importante care
guvernează limbajul în act, un exemplu edificator constituindu-l pătrunderea
neologismelor în limbaj.
Aşadar, limbajul utilizat în compartimentele vieŃii culturale, ştiinŃifice şi publice
se deosebeşte prin unele trăsături, îndeosebi prin lexic, potrivit cu funcŃia îndeplinită în
ramura de activitate respectivă. Vorbim, în acest caz, de stiluri funcŃionale aparŃinând
limbii literare (limbajul standard), a căror descriere este detaliată în continuare.
stilistică: pp. 242-243); Paula Diaconescu, Structura stilistică a limbii. Stilurile
funcŃionale ale limbii române literare moderne, în „SCL”, XXV (1974) , nr. 3, pp.
229-242.
1) StabiliŃi raportul existent între stilistica funcŃională şi stilisticile estetică şi
lingvistică.
2) PrezentaŃi cel puŃin două aspecte ale complexităŃii problemelor ridicate de analiza
stilistică a limbajului privit funcŃional.
3) Cine contribuie la unificarea şi modernizarea limbajului privit funcŃional ?
IX. Stilurile funcŃionale : ştiinŃific, administrativ-juridic

Introducere în tema tratată: Capitolul Stilurile funcŃionale : ştiinŃific,
administrativ-juridic conŃine referinŃe asupra celor două stiluri. Ele sunt privite
contrastiv şi repetitiv (statistic) în cadrul ramificării sociale a limbajelor.
Obiectivul lecŃiei: Prezentarea şi ierarhizarea elementelor constitutive în cadrul
celor două stiluri, cu multiple exemplificări.
Concepte cheie:
Câmp terminologic
FuncŃii de definire
FuncŃii de caracterizare
Stil ştiinŃific
Stil juridic
Stil administrativ
Rezumatul temei tratate: Reluând precizarea că nu avem în realitate stiluri pure,

ci numai note cu precădere („amprente”) ale stilurilor, devine necesar ca, în prezentarea
fiecăruia dintre stiluri, să utilizăm elemente contrastive pentru a fi stabilite zonele pe care
le delimitează
Stilul ştiinŃific
Terminologia stilului ştiinŃific se întemeiază pe înŃelegerea, respectiv folosirea
exactă, proprie, a sensului noŃional al cuvântului şi pe excluderea sensurilor derivate,
figurate şi contextuale, puse în valoare de vorbirea comună şi de stilul artistic, adică pe
scurt, de stilul nonştiinŃific.
Stilul ştiinŃific nu admite polisemantismul termenilor şi, prin aceasta, nici
sinonimia lor, ci eventual existenŃa unor dublete terminologice care se elimină în timp
unul pe celălalt. Utilizează cuvântul ca pe un instrument de lucru şi tinde să facă din
limbaj aplicaŃia unui instrument performant.
În stilul ştiinŃific există câmpuri terminologice în afara cărora termenul îşi pierde
caracterul denotativ, monosemantic şi funcŃional, primind în schimb alte valori, impuse
de noul mediu în care a pătruns.
Stilul ştiinŃific şi limbajele care îl compun abundă de termeni generici, noŃionali.
Exprimarea ştiinŃifică având drept scop transmiterea informaŃiei sub forma faptelor de
constatare, se foloseşte de cuvinte al căror conŃinut este în mod obligatoriu monosemantic
. FaŃă de univocitatea termenului ştiinŃific, care reprezintă o condiŃie esenŃială a folosirii
sale în limbajul ştiinŃific, limbajul literar standard utilizează, după împrejurări, valori
variabile. În exprimarea nonştiinŃifică termenul noŃional este sau poate fi polisemantic,
plurivoc, condiŃie iarăşi esenŃială în privinŃa întrebuinŃării sale eficiente ca „material” apt
să exprime (în comunicare) sensuri multiple.
Calitatea fundamentală a stilului ştiinŃific este de a fi denotativ şi generalizant-
abstract. Este asigurată în acest mod obiectivitatea judecăŃilor formulate de omul de
ştiinŃă. Rezultă că limbajul profesional, de specialitate, ca zonă alcătuitoare a stilului
ştiinŃific, trebuie să răspundă unei funcŃii de definire, prin desemnarea exactă şi riguroasă
a fenomenului pe care-l designează într-un anumit sector de activitate socială. Limbajele
nonprofesionale răspund, dimpotrivă, unei funcŃii de caracterizare – şi de sugestie, în
cazul limbajului literaturii artistice. Calitatea stilului nonştiinŃific (popular, literar,
artistic) de a fi conotativ şi particularizant favorizează exprimarea nuanŃată, individuală
şi subiectivă a variatelor stări sufleteşti ale vorbitorului (scriitorului).
Scos din mediul specialităŃii în care este întrebuinŃat cu o anumită funcŃie,
termenul ştiinŃific îşi pierde calitatea terminologică specifică, dobândind alte valori,
impuse de noul mediu în care este folosit. În stilul nonştiinŃific, redefinirea este implicită,
ea rezultând din context.
Caracteristice stilului ştiinŃific (mesajului ştiinŃific) sunt:
- deplasarea spre nucleu a unui vocabular special, ale cărui elemente concrete diferă de la
un domeniu ştiinŃific la altul.
- posibilitatea de a folosi un număr relativ mic de cuvinte şi nume proprii (în citate,
indicaŃii, bibliografie, etc.);
- preferinŃa pentru forme verbale de prezent;
- tendinŃa spre propoziŃii principale independente;
- frecvenŃa sporită a frazelor formate dintr-o regentă şi un număr restrâns de subordonate
Enumerările aparŃin lingviştilor Ştefan Munteanu şi I.D. łâra, Istoria limbii
române literare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, p. 208.
În raport cu sistemul relativ închis al stilului ştiinŃific, sistemul stilului
nonştiinŃific este unul deschis.
În concluzie, stilul ştiinŃific se remarcă prin precizia şi, uneori, raritatea
termenilor, prin formulări consacrate şi închise, printr-o sintaxă logică, prin respect total
faŃă de legile limbii literare. (apud, Gh, Bulgăr, Studii de stilistică şi limbă literară,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, p.178)
Notele specifice ale acestui stil au fost pe larg analizate de matematicianul
Solomon Marcus în Poetica matematică, Editura Academiei, Bucureşti, 1970.
Stilul administrativ-juridic
În unele tratate şi manuale de stilistică funcŃională este întâlnit sub denumirea,
simplificată, de stil administrativ. Mai aproape de corectitudine, ar trebui să-l denominăm
stil juridic-administrativ, deoarece particularităŃile sale definitorii vin din sfera
reglementărilor juridice şi se referă, majoritar, la punerea în aplicare a actelor normative
ori la conformitatea cu litera legii a diverselor aspecte şi situaŃii din viaŃa socială. Prin
urmare, în stilul juridic-administrativ se vor regăsi prioritar formule abreviate şi expresii
„şablon” ale textelor legislative.
Stilul administrativ-juridic este folosit în actele oficiale, în documentele
diplomatice, în dispoziŃiile şi reglementările instituŃiilor de stat. De asemenea, el se
concretizează în actele interne (opisuri, procese verbale, minute, contracte cu caracter
provizoriu, corespondenŃa dintre instituŃii administrative şi formularele tipărite de
acestea), ori în cele cu caracter privat (înscrisuri notariale).
În situaŃii expres definite, textul juridic-administrativ evidenŃiază, necesitatea
individualizării generalului. Întrucât stilul juridic-administrativ este mereu direcŃionat în
sensul dorit de emiŃător (de obicei, organul legislativ), sau este consensul, el răspunde
unei necesităŃi de ordin practic aflându-se constant sub o autoritate. Faptul presupune
unicitatea semantică a cuvântului, evitarea semnificaŃiilor sinonimice şi o mai mare
omogenitate.
Ştefan Munteanu şi I.D.łâra (în lucrarea citată) arată ca stilul administrativ, cum
îl denumesc, se caracterizează prin:
- folosirea unui vocabular special, situat, pe plan general, la periferie din punctul de
vedere al frecvenŃei cuvintelor din limbajul vorbit (scris);
- frecvenŃă foarte ridicată a formelor verbale de viitor;
- frecvenŃă foarte scăzută a conjuncŃiei;
- o frecvenŃă deosebit de mare a formulei se (reflexiv) + a voi (verb auxiliar) + verb la
infinitiv cu sens de imperativ impersonal (se va proceda, se va Ńine);
- preferinŃa pentru fraza lungă, stufoasă;
- utilizarea unor formule stereotipe, de tipul, „În conformitate cu...”, „Potrivit
articolului...” etc.
Lor li se adaugă certa preferinŃă pentru abrevieri: a.c. „anul curent”; a.m.„ante
meridian”; p.m. „post meridian; art. „articol”; H.G. „hotărâre de guvern”; SRL
„societate cu răspundere limitată”; S.C. (Societate comercială” , lit. „litera”. ş.a.m.d.
Factorii politici şi culturali exercită asupra stilului juridic-administrativ o anume
presiune, caracterizarea acestuia pretându-se la analize şi comentarii în funcŃie de epoci
istorice (ca evoluŃie) şi chiar în funcŃie de factorul geografic, determinant de apartenenŃa
zonei (provinciei) respective la o altă organizare statală, cum a fost cazul Transilvaniei.
În concluzie, principala caracteristică a stilului juridic-administrativ o reprezintă
stereotipia. Se utilizează o serie de formule „şablon” şi de termeni consacraŃi în domeniu,
care uniformizează comunicarea şi îi dau o claritate sporită. În pas cu evoluŃia societăŃii,
stilul juridic-administrativ apelează la construcŃii şi cuvinte de ultimă oră, un exemplu
constituindu-l armonizarea conŃinutului legislaŃiei româneşti cu cea europeană. Din astfel
de raŃiuni, urgente, se folosesc cuvinte şi construcŃii calchiate după alte limbi, putându-se
spune că acest stil este şi foarte conservator şi foarte inovator, deoarece, prin forŃa
lucrurilor, el oglindeşte reforme şi înnoiri necesare.
Studiul stilului juridic-administrativ poate fi descompus în arii de cuprindere
variate, în funcŃie de unghiul de abordare lingvistică. El se poate referi la unele utilizări
sociale raportate direct la categoria de utilizatori a acestui limbaj. Vezi, în acest sens,
Oana Bălănescu, Limbajul comercial în româna contemporană. „AUB”, XLXI
(1997).


1) EnumeraŃi caracteristicile lingvistice ale stilului ştiinŃific.
2) EnumeraŃi caracteristicile lingvistice ale stilului administrativ-juridic.
3) StabiliŃi cel puŃin două trăsături comune ale stilurilor ştiinŃific şi administrativ-
juridic.
X-XI. Stilul publicistic. Opinii pro şi contra
Introducere în tema tratată: Capitolul Stilul publicistic. Opinii pro şi contra

conŃine punctele de vedere exprimate de specialişti cu privire la existenŃa sau nu a unui
stil publicistic.
Obiectivul lecŃiei :Punerea faŃă în faŃă a argumentelor specialiştilor şi realizarea
unui tablou panoramic asupra subiectului. Relevarea contradicŃiilor dintre conŃinutul
teoretic (al noŃiunii de stil funcŃional) şi realizările concrete din mesajele jurnalistice.
Concepte cheie:
Stil publicistic
Limbaj publicistic
Rezumatul temei tratate: Problematica limbajului jurnalistic românesc a intrat în

sfera de interes a cercetătorilor limbii începând cu anii '60 ai secolului trecut, o dată cu
promovarea teoriilor legate de stilistica funcŃională. Despre existenŃa şi particularităŃile
limbajului jurnalistic s-au exprimat o serie se opinii, care însumate pot crea o imagine de
ansamblu a ceea ce poate constitui substanŃa acestuia.
Dezvoltând propria teorie asupra stilurilor funcŃionale, Ion Coteanu nega încă din
1960, existenŃa stilului publicistic, care, în opinia sa, nu se constitui într-o unitate
funcŃională a limbii. Consecvent, Ion Coteanu nu face nici o referire la stilul publicistic în
ampla sa lucrare Stilistica funcŃională a limbii române moderne (1973). Punctele sale
de vedere au fost prezentate pe larg în capitolul despre limbaj privit funcŃional.
Trebuie menŃionat că, spre deosebire de limbajele (stilurile) administrativ, poetic,
ştiinŃific, care au beneficiat de studii sistematice studii privind limbajul jurnalistic ca
„unitate funcŃională” sunt puŃine şi doar parŃial rezultatul unor cercetări.
Aşadar, acceptare unui stilul publicistic este mai degrabă de principiu, decât una
demonstrativă. Singurele studii documentate aparŃin lui Gh. Bolocan, Paula Diaconescu,
Al. Andriescu, Dumitru Irimia, Ion GheŃie, dar trebuie specificat că numai unele dintre
cercetări se opresc exclusiv asupra fenomenului limbii presei, cele mai multe interferând
cu ea, de pe poziŃii literare sau lingvisatice, nu stilistice. În studiul Unele caracteristici
ale stilului publicistic al limbii române literare, în „SCL” XII (1961), nr. 1. pp. 35-53
Gh. Bolocan avea o poziŃie critică la adresa tezei lui Ion Coteanu. Gheorghe Bolocan
observa că se neagă existenŃa unui stil gazetăresc deoarece „se confundă caracterul de
sistem al stilului jurnalistic cu aşa zisa redactare nefericită”. Utilizând metoda statistică şi
având ca eşantion de analiză publicaŃii din două perioade distincte ale presei româneşti
(1920 - 1930 şi 1950 - 1960), Gheorghe Bolocan considera că a evidenŃiat caracteristicile
fondului principal lexical al stilului publicistic. Cercetătorul a arătat că neologismele
ocupă un rol foarte important în stilul publicistic, unde 70 de procente erau de origine
franceză, situaŃie schimbata radical în momentul de faŃă. În timp ce în stilul beletristic
precumpăneşte verbul, în cel publicistic este privilegiat substantivul, iar ponderea
cuvintelor „goale” din punct de vedere semantic (pronume, numeral, articol, prepoziŃii,
conjuncŃii, interjecŃii) reprezintă şi într-un stil şi în celălalt aproximativ 50 la sută din
total. Gheorghe Bolocan consideră că stilul publicistic are ,,un lexic politico- social
specific”, relevat de existenŃa unui strat lexical bine delimitat, care, ca şi terminologia în
cadrul stilului ştiinŃific, dă un anumit colorit compoziŃiei.
Deşi stilul publicistic nu dispune de unităŃi lexicale proprii, cu toate acestea nu
ar exista motive suficiente pentru negarea existenŃei lui. ÎntrebuinŃarea concretă,
specifică, a unor elemente care aparŃin limbii literare în general este suficientă pentru
diferenŃierea stilului publicistic de celelalte stiluri.
Tot Gheorghe Bolocan a împărŃit speciile stilului publicistic (articole de fond,
informaŃii, scurte articole cu caracter politic, editoriale, reportaje, cronici, pamflete, etc)
în trei grupe distincte:
1. informaŃii de ziar, comunicate, scurte comentarii politice;
2. articole pe diverse teme, articole de fond, editoriale, comentarii ample de
politică internă sau externă, discursurile politice;
3. reportaje, cronici, foiletoane, pamflete, eseuri.
Opinia cercetătorului este că, între stilurile funcŃionale ale limbii române,
existenŃa stilului publicistic este incontestabilă, ea datorându-se fondului lexical de bază
şi caracteristicilor proprii, precum: prezenŃa unui mare număr de neologisme, majoritatea
provenind din limba franceză (actualmete engleză); prezenŃa în număr mare a
substantivelor, adjectivelor si adverbelor.
Mult discutată în anii '70 '80 ai secolului trecut, problematica stilurilor funcŃionale
deschide şi seria dezbaterilor despre stilul publicistic văzut ca stil funcŃional. O
clasificare, având ca punct de plecare concepŃia lui Roman Jakobson este cea propusă de
Paula Diaconescu (Structura stilistică a limbii.Stilurile funcŃionale ale limbii române
literare moderne, în „SCL”, XXV (1974) , nr. 3, pp. 229-242. ). Sub forma lor scrisă şi
Ńinând seama de carcaterul marcat (expresiv-estetic) şi nemarcat ( „neutru”) al limbii,
mesajele pot fi reduse, ca limbaj cultivat, la două categorii generale: stil artistic şi stil
nonartistic. Paula Diaconescu defineşte stilul publicistic drept unul nonartistic, alături de
cel tehnico-ştiinŃific şi oficial-adminsitrativ. Referitor la acest stil autoarea nu insistă pe
prezentarea factorilor extralingvistici care îi determină specificul şi caracterul lui de
sistem, limitându-se la câteva aspecte lingvistice cum ar fi: structura lingvistică
compozită, stereotopiile lingvistice, identificarea unui limbaj ştiinŃific de popularizare ca
subsistem al stilului publicistic. În vizunea autoarei, studiul limbii literare înseamnă
studiul stilurilor limbii în evoluŃie, iar printre stilurile limbii stilul jumalistic ocupă un loc
important.
Un punct de vedere mai amplu şi mai nuanŃat prezintă Al. Andriescu în Stil şi
limbaj (1977) şi Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea, (1979) dar cercetarea
sa porneşte de la studiul valorilor expresive ale limbii literare, aşa cum se manifestase ea
în presa secolului al XIX-lea în ceea ce am putea numi jurnalismul de opinie. Cele două
carŃi scrise de Al. Andriescu, sunt de referinŃă pentru domeniul istoriei limbii, nu al
limbajului presei care, secvenŃial, aparŃine aceleiaşi sfere. În lucrările citate, autorul se
ocupă exclusiv de determinarea caracteristicilor lingvistice şi extralingvistice ale stilului
jurnalistic
De asemenea, Ştefan Munteanu şi Vasile D. łâra, în capitolul EvoluŃia structurii
stilistice a limbii române literare, din volumul Istoria limbii române literare, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, pp. 206-235, semnalează prezenŃa unui stil
publicistic, ale cărui elemente de configurare se vor regăsi în exemplificările cursului de
faŃă.
Profesorul ieşean Dumitru Irimia, autor al multor cercetări in domeniul lingvistic,
referitor la stilul publicistic consideră în Structura stilistică a limbii române
contemporane (1986) că acest stil are anumite particularităŃi ce derivă din:
1. funcŃia duală a mesajului de presă, informativă si persuasivă;
2. atitudinea publicistului şi concepŃiile ideologice, politice şi morale ale
acestuia;
3. profilul ziarului, revistei care elaborează textul;
4. cultura lingvistică şi estetică a jurnalistului respectiv;
5. domeniile în care sunt acreditaŃi jurnaliştii
6. alte însuşiri temperamentale şi comportamentale, de ordin deontologic.
Opinii referitoare la existenŃa stilului publicistic pot fi consultate şi în cartea lui
Ion GheŃie, Introducere în studiul limbii române literare, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p.17-22.
Dar, existând păreri in favoarea stilului publicistic, trebuie arătat că există, la
rândul lor, şi lingvişti ce contestă clara definire a acestui stil Aşa cum s-a arătat, existenŃa
stilului în discuŃie este pusă sub semnul întrebării de către unii dintre specialişti, I.
Coteanu fiind cel mai cunoscut. Ion Coteanu neagă existenŃa stilului publicistic aducând
ca argument faptul ca orice fel de operă cum ar fi nuvela, piesa de teatru, poate fi scrisă
,,gazetăreşte” printr-o ,,redactare nefericită”, adică numai întrucât este scrisă prost.
Autorul nu face referinŃe la celelalte aspecte ale stilului publicistic, cum ar fi, de pildă,
distribuŃia acestuia pe „genuri jurnalistice” (articol de fond, pamflet, reportaj, eseu, etc),
luate în calcul dar pentru alte stiluri.
În schimb, avem opinia unanim acceptată că, încă de la apariŃie, presa a jucat un
rol fundamental, dacă nu cumva pe cel mai important, în modernizarea şi uniformizarea
limbajului literar românesc. Celor care admit prezenŃa unui stil publicistic, li se
reproşează lipsa de criterii în delimitarea lui, caracterul vag şi fluid al principiilor care ar
trebui să guverneze stilul publicistic.
Acest stil reprezintă expresia lingvistică a celui mai eficient mijloc de
comunicare în masă şi se situează echidistant între cele mai reprezentative forme de
manifestare ale limbii naŃionale. Stilul publicistic este foarte deschis celorlaltor stiluri.
Este apropiat de cel ştiinŃific (prin articole de popularizare a ştiinŃei), de stilul beletristic
(prin foileton, reportaj, editoriale, evocări) sau de cel administrativ (comunicate de presa,
mica publicitate). Se apropie şi de exprimarea colocvială prin interviuri, comentarii, unele
articole de scandal. Totuşi, nici unul dintre aceste tipuri de texte nu trebuie confundat cu
creaŃia artistică (publicistica nu e ficŃiune artistică), nici cu vorbirea uzuală. Nu se
confundă nici cu stilul lucrărilor ştiinŃifice. Presa vehiculează informaŃii de moment
referitoare la realitate, la fapte concrete, de interes general. Pentru a-şi îndeplini funcŃia
mediatizantă, stilul publicistic întrebuinŃează toate mijloacele de contactare emoŃională a
publicului: lexic figurat, comparaŃii sugestive, epitete inedite, perifraza, intonaŃia
exclamativă şi interogaŃia, digresiuni, inversiuni, enumeraŃii şi repetiŃii, paralelismul şi
antiteza, mijloace ale umorului şi satirei, combinarea stilurilor vorbirii (stil direct,
indirect, indirect liber şi stil confesiv). De aceea, publicate în volum, articolele unui mare
jurnalist, oricât de sclipitoare şi oricât de impresionant le-ar fi impactul, se pierd în
propria lor efemeritate.
Alte cercetări temeinice asupra configuraŃiei, structurii şi elementelor ei
componente, toate acestea supuse unui examen contrastiv faŃă cu un alt stil, considerat
martor, nu s-au mai produs. Studii asupra stilului publicistic stricto senso au fost
redactate doar în ultima perioadă, iar ele sunt prea puŃine numeric şi conŃin un material
faptic încă insuficient spre se accede la etapele analizei, tezei şi sintezei. Pentru informare
îi amintim pe LuminiŃa Roşca, ProducŃia textului jurnalistic, Editura Polirom, Iaşi,
2004 şi Victor Vişinescu, Stilistica presei, Editura Victor, Bucureşti, 2003. Lucrarea cea
mai aplicată aparŃine cercetătoarei Rodica Zafiu, Diversitatea stilistică în româna
actuală, Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2001. Referindu-se la „româna
actuală”, Zafiu arată că, după 1989, valenŃele comunicaŃionale ale fenomenului mass-
media au devenit extrem de ample constituindu-se în principalul furnizor de mesaje, de
toate tipurile, din societatea românească. Din acest considerent, Rodica Zafiu „leagă” şi
celelalte capitole ale studiului românei actuale de acelaşi tip de emiŃător, care, ar trebui să
se presupună, şi-a definitivat propriile strategii de funcŃiune stilistică.
Studierea evoluŃiei limbajului în presa din Ńara noastră nu a captat interesul major
al specialiştilor din domeniul jurnalisticii. Suntem foarte departe de a avea o imagine de
ansamblu asupra limbajului presei româneşti (în special pentru cea cotidiană) de la
începuturi până astăzi. Cele mai numeroase şi concludente informaŃii asupra evoluŃiei şi
dezvoltării acestui tip de limbaj au fost redactate din perspectiva contribuŃiei unor
personalităŃi ale artei cuvântului, care s-au manifestat şi în câmpul jurnalistic. Nu mai e
un secret pentru nimeni că, într-o proporŃie covârşitoare, aproape fără excepŃie, marii
noştri scriitori au avut o intensă activitate jurnalistică, care a făcut obiectul unor cercetări
numai din partea lingviştilor sau a criticilor şi istoricilor literari. În acest sens,
particularităŃi ale stilului publicistic, au fost semnalate pentru început de Al. Andriescu:
Limba şi stilul presei în perioada 1861-1900, în „AUI”, X (1964), nr. 2, pp 173-212),
amplificat ulterior sub titlul Dezvoltarea stilului publicistic în a două jumătate a
secolului al XIX-lea, în SILLR, I, pp. 199-253.
O serie de afirmaŃii ale specialiştilor din cele două discipline au fost preluate şi în
ce priveşte limbajul presei, punându-se un semn de egalitate, în mod eronat după opinia
noastră, între limbajul (şi stilul) presei şi contribuŃiile marilor scriitori. Din sinteza
rezultatelor şi mai ales prin extrapolarea acestora în aria activităŃilor mass-media, ar
trebui să tragem concluzia că zecile de mii de ziare, apărute în Ńara noastră de-a lungul
timpului, nu au exercitat nici o influenŃă în rândul cititorilor şi asupra normelor limbajului
literar. Sau, mai grav, că întreaga contribuŃie a presei se oglindeşte perfect în textele-
martor ale celor nu mai mult de câteva zeci de publicaŃii analizate de lingvişti, de criticii
şi istoricii literari. Se ignoră, de asemenea, că scopul studiilor referitoare la activitatea
jurnalistică a scriitorilor era cu totul altul şi nu urma o finalitate ştiinŃifică în domeniul
limbajului jurnalistic, ci al stilului propriu sau, eventual, cu privire la limbajului literar
standard.
De aceea sunt întreŃinute două mituri false:
1. Că la edificarea limbajului şi implicit a stilului publicistic au contribuit exclusiv
marii scriitori prin intermediul câtorva publicaŃii considerate „istorice”, ipoteză, în
realitate, falsă. Nu contestăm aportul personalităŃilor, dar asta nu este de ajuns.
2. Dacă facem abstracŃie de cercetările lingvistice şi istorico-literare, înseamnă că,
din orice alt punct de vedere, nu avem un istoric al presei, ceea ce este, iarăşi, fals. Un
istoric al presei există. O dovadă suplimentară o reprezintă dicŃionarele. de publicaŃii, dar
aproape nimeni din ramura disciplinei numită jurnalism, nu s-a ocupat de stilul jurnalistic
aprofundându-l cu instrumente lingvistice.
Urmând modelul francez, al presei de opinie, scrisul jurnalistic a devenit încă de
la începuturi preocuparea a numeroase personalităŃi din domeniul artei cuvântului, care,
atunci când şi-au enunŃat punctele de vedere în paginile gazetelor, s-au exprimat în
calitate de scriitori şi nu de jurnalişti. Adevăratul stil jurnalistic ar trebui să fie acela în
care concizia şi claritatea ideilor se regăsesc în adecvarea expresiei lingvistice faŃă de
conceptele de adevăr şi realitate. De aici decurge obiectivitatea echidistantă în
prezentarea faptelor, ca şi necesitatea „centrării” stilului pe coordonatele genurilor
jurnalistice, care sunt altele decât genurile literare. În studiile elaborate până în prezent
asupra problematicii în discuŃie, stilul jurnalistic a coabitat cu stilul extrem de personal
(fie că este vorba de opinie, fie că este vorba de atitudine) al scriitorilor, realizându-se un
melange care nu spune prea multe despre stilul jurnalistic. De altfel şi astăzi, tentaŃia de a
scrie mai degrabă colorat decât obiectiv poate fi lesne reperată în presa noastră, cu
straniul ei reflex în manualele de jurnalism
stilistică: pp. 226-262); Gh. Bolocan, Unele caracteristici ale stilului publicistic al
limbii române literare, în „SCL” XII (1961), nr. 1. pp. 35-53

1) ArătaŃi care sunt argumentele contestării stilului publicistic.
2) Ce autori care s-au ocupat de problematica stilului publicistic cunoaşteŃi ? NotaŃi-
vă titlurile studiilor lor.
3) ArătaŃi în ce constă „paradoxul” din definirea funcŃională a stilului ştiinŃific.
4) În ce constă cea mai importantă contribuŃie a limbajului jurnalistic ?
XII Etape în evoluŃia limbajului presei româneşti
Introducere în tema tratată: Capitolul Etape în evoluŃia limbajului presei

româneşti prezintă cele mai reprezentative cinci epoci din dezvoltarea limbajului
jurnalistic.
Obiectivul lecŃiei: De a demonstra că studiile consacrate limbajului presei
româneşti se mărginesc, în realitate, la stilul (literar-artistic) al unor scriitori care au
activat şi în presă, aşadar nu la ceea ce trebuie să se înŃeleagă prin limbaj. Deşi nu
definesc un stil, totuşi, etapele respective conŃin numeroase elemente de referinŃă
stilistică.
Concepte cheie:
Etape evolutive
Rezumatul temei tratate: Începând cu secolul al XVII-lea, numărul cititorilor
gazetelor străine era în continua creştere, atât in Transilvania cât şi în łara Românească
şi Moldova. Neavând organe de presă proprii, care nici nu şi-ar fi putut asigura un număr
suficient de cititori, domnitorii noştri şi cei care se interesau de problemele din Europa
acelor vremuri căutau informaŃii necesare în gazetele străine. Nicolae Iorga adună cu
grijă, în Istoria presei româneşti, numeroase ştiri care atesta atenŃia cu care era urmărită
presa străină în Ńările româneşti. La începuturile ei, presa nu cuprindea numai subiecte cu
caracter strict literar; ea a fost în aceea perioadă o presă culturală şi politică, cu un spectru
larg, cum ar fi: istoria, filosofia, economia, medicina, arta, literatura, filologia, etc.
Procesul evoluŃiei stilului publicistic românesc poate fi structurat in cinci
perioade:
1.1829-1860
2.1860-1900
3.1900-1947
4.1947-1989
5.1990 – prezent
Cele cinci perioade de afirmare şi de dezvoltare a stilului publicistic trebuie puse
in relaŃie directă cu evoluŃia sistemelor politice si juridice, acestea determinând, de
regulă, relaŃiile dintre presă şi putere. Acest criteriu general de periodizare trebuie să aibă
în vedere şi alte elemente care Ńin seamă de evoluŃia societăŃii, în toate structurile ei:
existenŃa unor cititorii instruiŃi, interesaŃi de viaŃa publică, gradul de dezvoltare a
tehnologiei de imprimare şi de transmitere a informaŃiei capătă în lumea modernă, o
pondere tot mai mare, care imprima stilului publicistic schimbări rapide şi spectaculoase.
Fiecare perioadă marchează în general, un anumit stadiu de afirmare şi de perfecŃionare a
stilului gazetăresc.
O dată cu apariŃia "Daciei literare" (1840), asistăm la o specializare a presei, prin
editarea primelor reviste literare, care erau fondate şi conduse de reputaŃi scriitori şi
oameni de cultură: "Dacia literară", sub îndrumarea lui Mihail Kogălniceanu, “România
literară" (Iasi,1855), condusă de V.Alecsandri, “Convorbiri literare" (Iaşi,1867-1944),
revistă fondată de Societatea Junimea şi condusă de Titu Maiorescu, "Tribuna"
(Sibiu,1884), editată de I. Slavici.
Stilul publicistic (gazetăresc) s-a instituit pe baza normelor limbii literare, fiind un
stil de esenŃă modernă, şi cuprinde în sfera sa o gamă de mijloace şi forme de comunicare
orale şi scrise, care servesc la informarea publicului în calitatea sa de receptor, asupra
celor mai diverse evenimente cotidiene din viaŃa socială, politică, economică, culturală,
ştiinŃifică, artistică, sportivă etc. Îndeplinind astfel funcŃia de mediatizare, dar şi de
influenŃare a opiniei publice, textele publicistice prezintă trasaturi specifice care decurg
din necesitatea unei informări rapide, exacte, expresive şi convingătoare, dinamice,
deschisă înnoirilor, dar păstrând în general, un echilibru între tradiŃie şi inovaŃie.
Noutatea şi actualitatea au reprezentat, mai ales în prima etapă de evoluŃie a
stilului publicistic, o latură esenŃială a activităŃilor gazetăreşti. Cultivarea cu precădere a
ştirilor, în prima fază din evoluŃie, a determinat formarea terminologiei profesionale de
specialitate, înlesnind stabilirea unor unităŃi frazeologice specifice. Formulările sunt
alcătuite în aşa fel încât să câştige încrederea cititorului, solicitat mai puternic de
cuvintele cu sensuri figurate sau de epitetul revelator: cercurile prea informate, circulă
ştirea, o nuvelă circulă de câteva zile în public, din toate părŃile zboară ştirile, izvoare
autentice, izvoare cu totul sigure, persoane vrednice de credinŃă.
O serie de formulări se referă la evenimentul cuprins în ştirea respectivă, la
opiniile cititorilor sau la modul de prezentare a faptelor: cursul evenimentelor, cursul
întâmplărilor, în cursul serioaselor întâmplări politice, multă sau puŃină gravitate a
evenimentelor, a pricinuit cel mai viu entuziasm, ca dovadă a interesului viu, ce vie
impresie va fi făcut acest decret, a pricinuit aici o profundă senzaŃie, împărtăşim opinia,
opinia jurnalelor.
Tot în această etapă de dezvoltare a stilului publicistic, paralel cu fixarea
terminologiei şi a frazeologiei specifice ştirilor, încep să fie folosite, din ce în ce mai
stăruitor, o serie de epitete care oglindesc o preferinŃă vădită pentru senzaŃional.
Stilul publicistic al limbii noastre a luat fiinŃă în secolul al XIX-lea, în paginile
gazetelor, iar procesul de diferenŃiere a elementelor sale specifice se încheia în jurul
anului 1860. El se deosebea de alte varietăŃi ale limbii printr-o terminologie specifică.
Este vorba in special de terminologia politică şi de prezenta masivă a neologismelor în
general. ContribuŃia presei româneşti la dezvoltarea şi modernizarea limbii române
literare priveşte îmbogăŃirea vocabularului cu cuvinte cerute de dezvoltarea ştiinŃelor,
tehnicii şi culturii şi stabilirea unor norme fonetice şi gramatice unice.
Presa românească cu un profil foarte variat, mai ales în primele ei decenii de
existenŃă, a fost un factor important în modernizarea lexicului limbii literare. Unul din
aspectele cele mai izbitoare pe care îl prezintă coloanele gazetelor româneşti din această
perioadă îl oferă numeroasele neologisme, din cele mai diverse sectoare. De asemenea,
presa devine, chiar de la primele ei manifestări, un factor important de difuzare a
împrumuturilor recente şi de izolare a elementelor vechi din stilul administrativ. Lupta
dintre elementele vechi şi cele noi, în fonetică şi gramatică, precum şi lupta dintre
elementele regionale pentru impunea unei singure variante fonetice ca literară, se
desfăşoară, în forme mai vii sau mai ascunse, dar în mod permanent, în paginile gazetelor
româneşti din prima jumătate a secolului trecut. Important este aportul pozitiv al presei
din secolul trecut , pe planuri din cele mai diverse, la dezvoltarea limbii române literare.
Rolul ei in îmbogăŃirea şi unificarea limbii române literare nu mai poate fi contestat
astăzi. Aproape toată terminologia noastră politică s-a fixat şi s-a difuzat prin intermediul
presei din secolul al XIX-lea, chiar dacă unii din aceşti termeni au o istorie mai veche şi
vor suferi profunde modificări semantice în epocile următoare. Adaptarea acestor termeni
este, de cele mai multe ori, corectă fiind întrebuinŃaŃi, încă din momentele pătrunderii lor
în presă. Acelaşi rol enorm 1-ajucat presa nu atât în formarea terminologiei ştiinŃifice,
pentru că existau în această privinŃă manuale mai vechi, cât in difuzarea şi explicarea
acestor termeni pe înŃelesul cititorului din epocă.
Presa reflectă mai bine decât orice document de epocă. text literar, ştiinŃific,
administrativ sau de altă natură, frământările extraordinare care s-au petrecu în limba
romană literară în secolul al XIX-lea. Ziarul este un teren propice pentru tot felul de
inovaŃii cu consecinŃe profunde în numeroase cazuri, asupra evoluŃiei limbii literare în
general. Presa a lucrat ca un uriaş filtru, care reŃine toate reziduurile rezultate în timpul
anevoiosului proces de îmbogăŃire şi limpezire a limbii literare. Aceste calităŃi, odată
câştigate, se vor răsfrânge binefăcător şi asupra limbii presei, care va continua să filtreze
plasată în locurile cele mai expuse, alte elemente noi.
Între numeroasele publicaŃii care tindeau către o anumită specializare, câteva
dintre ele şi-au fixat numele în istoria culturii româneşti prin contribuŃii de profunzime.
Este cazul revistei "Convorbirii literare" (apărută la 1 martie 1867 până în prezent).
Revista condusă de lacob Negruzzi şi beneficiind de o substanŃială contribuŃie din
partea lui Titu Maiorescu, a impus conceptul de specializare in problemele de limba, arta,
literatura, filosofie, folclor, drept, morala, educaŃie si învăŃământ fiind , din punct de
vedere al presei tematice un exemplu de personalitate.
Spre deosebire de perioada precedentă care anunŃase stilul ştiinŃific şi pe cel
juridico-administrativ, după 1860 putem să luăm în seamă noile virtuŃi ideologice ale
mesajului de presă cum ar fi constituirea unei unităŃi frazeologice de presă cu o triplă
investire: semantică, metaforică, literar artistică. De asemenea, trebuie semnalate;
îmbogăŃirea terminologiilor de specialitate şi pătrunderea acestora în genurile
publicistice, ca şi interferenŃa textului de presă cu textul artistic (beletristic). Acestea pun
publicistica în faŃa unor inovaŃii lingvistice şi a folosirii unor modalităŃii gazetăreşti care
să releve caracterul naŃional al presei şi in privinŃa limbii.
Stilul publicistic şi genurile gazetăreşti de la sfârşit de secol atestă, anumite
tendinŃe care au contribuit, în primul rând, la dezvoltarea presei literare. Se cultivă acum
arta, polemica-politică, socială, culturală, istorică, sociologică şi filozofică. Cronica
literaturii de teatru, mai ales, dar şi cea de carte, cunosc prin Eminescu, Delavrancea şi
Caragiale o amploarea deosebită.
Un gen frecvent întâlnit este medalionul literar, prezent în mai toate revistele.
Se ivesc nume noi în literatură precum I. Al. Brătescu-Voineşti, I. A.
Bassarabescu, Emil Gîrleanu, Jean Bart, Gala Galaction, Mihai Sadoveanu, Tudor
Arghezi, Victor Eftimiu a căror contribuŃie este însemnată în planul discuŃiilor teoretice şi
în practica scrisului beletristic şi publicistic.
Cu publicişti precum cei mai înainte menŃionaŃi, cu progresele evidente făcute în
genurile gazetăreşti, secolul al XX-lea avea să prefigureze vocaŃia autentică a unei
gazetării româneşti diversificată în genuri şi modalităŃi stilistice, premise ale unei tot mai
înalte ascensiuni, cu neînchipuit de multe foloase in evoluŃia limbii române, a celei
literare cu precădere şi implicit a stilului publicistic.
Perioada interbelică se caracterizează in planul publicaŃiilor literare mai ales prin
ceea ce se numeşte modernism.
Peisajul celor peste 500 de publicaŃii periodice româneşti, care apăreau înaintea
primului război mondial, a cunoscut un moment de stagnare în 1916,când îşi
întrerupseseră activitatea reviste cunoscute: ”Viata Romînească” la Iaşi, „Convorbiri
literare” la Bucureşti. După război reapar „Literatorul”, „Luceafărul”, „Viata
Romînească”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, multe altele, mai puŃin cunoscute.
Aproximativ 300 de titluri de revistă literară s-au ivit in răstimpul 1918-1944, majoritatea
cu o existenŃă sub doi ani, în paginile cărora s-au afirmat şcoli şi curente literare, scriitori
şi concepŃii estetice noi. Dacă perioada precedentă stătuse sub semnul sămănătorismului ,
poporanismului şi simbolismului , deceniile 1920-1940 sunt dominate de noi curente de
idei generate de câteva publicaŃii distincte.
„Zburătorul” este mesageră a curentului modernist, „Gândirea” îşi leagă numele
de curentul tradiŃionalist şi ortodoxist, revista „Contemporanul” reprezintă
avangardismul. Diferite alte orientări, tendinŃe şi activităŃi publicistice din presa literara
interbelică se alătură sau se opun curentelor menŃionate.
Bibliografie: LuminiŃa Roşca, ProducŃia textului jurnalistic, Editura Polirom,

Iaşi, 2004 (passim); Al. Andriescu, Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea,
Editura Junimea, Iaşi, 1977 (passim); Al. Andriescu, Stil şi limbaj, Editura Junimea, Iaşi,
1979 (passim); Ştefan Munteanu, Vasile D. łâra, EvoluŃia structurii stilistice a limbii
române literare, în Istoria limbii române literare, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1970, pp. 206-235.

1) StabiliŃi cine sunt principalii reprezentanŃi ai celor cinci etape istorice
din jurnalismul românesc.
2) Rolul jucat de revista „Convorbiri literare” unificarea limbajului din
presă.
XIII. CalităŃile limbajului jurnalistic
Introducere în tema tratată: Capitolul CalităŃile stilului jurnalistic prezintă, din

punctul de vedere al retoricii, calităŃile generale ale stilului şi pe cele particulare,
individualizante pentru cerinŃele mesajului publicistic.
Obiectivul lecŃiei: Realizarea, indiferent de relevanŃa (existenŃa) unui stil
publicistic a caracteristicilor (calităŃilor) limbajului jurnalistic.
Concepte cheie:
Claritate / Precizie
Proprietate / Puritate
Corectitudine
Rezumatul temei tratate: Cât priveşte stilul, acesta se manifestă printr-o serie de
calităŃi generale, apte de a-l face ilustrativ în rândul vorbitorilor, dar mai ales în texte,
adică în mesajele scrise. Este unanim acceptată ideea că, pentru configurarea unui bun stil
sunt necesare o seamă de atribute pe care le vom enumera succint. Astfel, intră în discuŃie
următoarele proprietăŃi:
- claritatea, reprezentând formularea limpede, logică, coerentă a ideilor,
gândurilor, sentimentelor
- proprietatea (utilizarea celor mai potrivite mijloace lingvistice în exprimarea
ideatică, afectivă)
- corectitudinea: (respectarea normelor de exprimare)
- precizia, constând în utilizarea riguroasă a mijloacelor lingvistice
- puritatea (utilizarea mijloacelor lingvistice consacrate prin uzul limbii şi admise
de limba literară)
Acestea trebuie să reprezinte proprietăŃi ale stilului în general şi se regăsesc şi
printre atributele limbajului jurnalistic. Modalitatea lor de reprezentare este intim legată
de maniera de gândire şi exprimare a fiecărui vorbitor ştiut fiind că „stilul e omul”,
formulă consacrată în a închide în zona ascunsă, misterioasă, „tiparul formativ” al
stilului.
Întrucât stilul publicistic îndeplineşte, pe de o parte, funcŃia de mediatizare, de largă
informare asupra evenimentelor politice, sociale, economice, culturale, ştiinŃifice, etc., iar
pe de alta de influenŃare a opiniei publice, alături de caracteristicile generale amintite mai
sus, este necesar ca acestea să fie completate ori întărite şi de alte caracteristici,
specifice stilului (limbajului) publicistic. Între ele, se numără:
- contopirea a două tipuri de comunicare: informativă şi afectivă
- exprimarea unei atitudini, a unei tendinŃe
- mare varietate de forme a mesajelor: apel, articol, comentariu, comunicat,
declaraŃie, etc.
- utilizarea unor mesaje de o foarte mare diversitate, care se apropie formal (în
funcŃie de conŃinutul mesajului) de toate „tipurile” de mesaje (limbaj colocvial,
ştiinŃific, ş.a.m.d.)
- prezenŃa unor clişee
- mesajele (prin conŃinutul informativ ori interpretativ) reflectă constant realitatea
imediată, completă de cele mai multe ori de mijloace extralingvistice: (caricatură,
fotografie, scheme, tabele, infografii).
Ele derivă din ceea ce ar trebui consemnat sub denumirea de funcŃii ale presei,
care se regăsesc în „textura” limbajului publicistic. Ne referim la funcŃia informativă
(informaŃia trebuie să fie corecta şi stimulatoare), de antenă, prin care este menită să
introducă în circuitul comunicării ceva nou, de amplificare, selecŃie (filtrarea
informaŃiei), busolă (centrarea ei pe coordonatele evenimentelor) şi de mitizare.
Acestor cerinŃe decurgând din funcŃia fatică a limbajului presei, li se alătură
câteva particularităŃi lingvistice:
- limbajul jurnalistic este foarte deschis inovaŃiilor
- respectă, în general, normele limbii literare, iar abaterile de la normă reprezintă,
nu greşeli, ci acte de stil
- foloseşte frecvent citate din surse directe şi verificate
- apelează la titluri menite a stârni interesul ( titluri şocante, formulări eliptice)
- păstrează, pe faŃă ori în subsidiar, tonalităŃi polemice
Selectăm în continuare pe cele mai importante dintre caracteristicile limbajului
publicistic, prezentate şi sub aspect diacronic, de Ştefan Munteanu şi I. D. łâra în Istoria
limbii române literare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, pp. 206-235.
- rolul decisiv jucat în ce priveşte „formarea” limbajului literar standard sub
aspect normativ şi, ulterior, la uniformizarea şi impunerea lui.
- din perspectivă diacronică, o particularitate a stilului publicistic a constituit-o
caracterul retoric al multora dintre articolele publicate în presa noastră în secolul al XIX-
lea, excese temperate începând cu debutul secolului al XX-lea. Ştefan Munteanu şi I.D.
łâra citează din „Românul”(1861) : „ O zicem, o dechearăm, vă acuzăm în public că
numai aŃi luat mereu şi n-aŃi dat niciodată, voi, veliŃi boieri regulamentari, şi spuneŃi, de
puteŃi, când, cui, şi cât a dat fiecare dintre voi din averea personală pentru lucrul public”.
- utilizarea riguroasă (actualmente) a normelor gramaticale impuse prin limbajul
literar standard.
- tendinŃa de a evita conservatorismul normelor literare prin combinări semantice
de tip novator.
- stilul publicistic joacă rolul de „ferment” cu privire la inovaŃiile din limbaj.
- contribuie la înŃelegerea şi încetăŃenirea unor termeni de specialitate, prin
explicarea lor.
- în această epocă, genurile jurnalistice ale presei tind să creeze variante proprii
ale limbajului utilizat , în funcŃie de scopurile comunicării, altfel spus, de aria tematică
abordată. Însă, natura competiŃională a economiei de piaŃă, care agită şi viaŃa presei, a
determinat o reconfigurare stilistică a mesajelor despre realitate. Faptele prezentate
dobândesc înfăŃişarea unui tablou original cu orice preŃ.
- în presa cotidiană, stilului publicistic îi sunt specifice anumite procedee menite
să suscite curiozitatea cititorului. Aceste mijloace devin în mod curent expresia
senzaŃionalului. Formulele gazetăreşti sugerând panica, surpriza ori îngrijorarea sunt
însoŃite de adjective ca de pildă excepŃional, fenomenal, formidabil, senzaŃional, sublim.
- din multitudinea deconcertantă a ştirilor, jurnaliştii selectează zilnic pe cele mai
emoŃionale, fiindcă au priză la public. Atunci când ştirea nu s-a „născut” cu aceste
calităŃi, apar în revers, abuzurile de natură stilistică, fiind folosite cuvinte cu potenŃial
emoŃional, fapt care duce la forjarea informaŃiei prin „încălzirea“ lingvistică la
temperaturi înalte. Rezultă de aici abuzul de superlative (adică de epitete).
În fine, o caracteristică a stilului jurnalistic o constituie şi paradoxul că acesta nu mizează
pe omogenitate, factor esenŃial în definirea oricărui stil. Gh. Bulgăr este de părere că
„stilul publicistic prezintă, într-o sinteză mereu adaptată la nevoile informaŃiei cotidiene,
noutate terminologică şi construcŃii dense, adesea eliptice, discontinue, care pot alterna cu
expresia evocatoare poetică, cu formula familiară, ori cu structura degajată a contextului.
Din cauza grabei, supravegherea stilului şi claritatea chiar a construcŃiilor uneori suferă;
de aceea, epitetul «publicistic» este astăzi uşor peiorativ, voind să indice un stil
aproximativ, puŃin îngrijit”.

în stilistică: pp. 226-262); Rodica Zafiu, Diversitatea stilistică în româna actuală,
Editura UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2001 (passim)

1) Rolul jucat de presă şi jurnalişti în edificarea limbii române literare.
2) ParticularităŃile limbajului jurnalistic. Exemplificări.
XIV. Limbajul jurnalistic şi genurile presei. SpecificităŃi de canal
Introducere în tema tratată: Capitolul Limbajul jurnalistic şi genurile presei.

SpecificităŃi de canal conŃine informaŃii privitoare la adecvarea limbajului publicistic în
raport cu genurile jurnalistice abordate şi cu tipul de canal mediatic întrebuinŃat în
difuzarea mesajelor.
Obiectivul lecŃiei Enumerarea modalităŃilor de utilizare a textului jurnalistic;
realizarea unui tablou sinoptic care să conŃină genurile jurnalistice.
Concepte cheie:
Ştire
Editorial
Articol
Interviu
Reportaj
Talk-show
Reclamă
Spot (publicitar)
Rezumatul temei tratate: În perimetrul limbajului jurnalistic sunt decelabile
unele aspecte cu valoare distinctivă, generată fie de genul jurnalistic, fie de canalul
mediatic: pe suport clasic (de hârtie), audio, video, mutimedia şi transmedia.
Paleta varietăŃilor stilistice este îmbogăŃită şi de existenŃa textelor interdisciplinare (de
graniŃă)cu genuri aparŃinând altor varietăŃi de stiluri, îndeosebi cel literar-artistic, dar şi
cu stiluri funcŃionale. Într-o asemenea poziŃie se află cronica, grupajul cu caracter
ştiinŃific, pamfletul, parodia, texte cu aplicaŃie juridică sau de popularizare a ştiinŃei,
interviurile, reportajele şi anunŃurile publicitare (reclama), desigur fiecare dintre ele în
proporŃii diferite. În ziare, ca şi în emisiunile informative de la radio şi tv. îşi fac loc cele
mai importante evenimente ale zilei, cu alte cuvinte o întreagă lume cuprinsa şi redată
printr-o varietate de mijloace jurnalistice, de la informaŃiile curente cotidiene (schimbarea
rutei mijloacelor de transport, preŃul diferitelor produse, campanii de vaccinare, obiective
cultural-artistice nou apărute, informaŃii meteo, dispariŃii, necrologuri, aniversări), la ştiri
interne sau externe, din lumea politică, financiară, sportivă, culturală, la editoriale şi mică
ori mare publicitate, articole de scandal ori cu conŃinut senzaŃional şi până la evocări,
anchete, comemorări sau comunicate de presă. Acest tablou, deşi incomplet, este mărturia
varietăŃii şi, în acelaşi timp, a densităŃii şi bogăŃiei de teme reprezentând ceea ce
interesează la un moment dat societatea şi pe membrii ei. Devine limpede că tot ceea ce
poate deştepta un ecou în mintea şi sufletul omului constituie subiect pentru jurnalist,
cum iarăşi devine clar că enorma diversitate a subiectelor tratate nu poate produce
fenomenul de coagulare la nivelul stilului, ci al ideilor (temelor, mesajelor) reconstruite
ca simboluri şi stereotipuri. De aceea, este preferabil să vorbim despre un limbaj al
jurnalismului în loc de un stil jurnalistic.
Sub acest aspect, prezentăm, pentru început, perimetrul spaŃial al mesajelor
publicistice, reprezentat de ziare şi reviste, de radio şi televiziune, iar mai nou de mediul
virtual. Acestea sunt „locuri” în care se întâlnesc (tipăresc sau prezintă) ştiri şi informaŃii
actuale din toate domeniile de activitate. Astăzi numărul acestor locaŃii este foarte mare.
Unele s-au specializat pe anumite domenii (tehnice, medicale modă, alimentaŃie călătorii,
etc) altele prezintă evenimente cotidiene din toate mediile sociale. De obicei, conŃin
generice prin care se anunŃă tematica; subiectul unor articole, titluri; subtitluri, care pun
în evidenŃă, de obicei, ideile principale din conŃinutul propriu-zis. Folosesc o gamă largă
de elemente grafice, sonore sau de imagine realizând un hipertext.
Concret, limbajul jurnalistic centrează informaŃia pe direcŃia următoarelor formate
sau genuri jurnalistice, care îi influenŃează semnificativ turnura mesajului:
- ştirea, text cu caracter informativ, redus, de obicei, la o singură propoziŃie sau la o
frază simplă, prin care se comunică informaŃii esenŃiale legate de un fapt sau de un
eveniment de strictă actualitate informaŃia.
- ştirea dezvoltată, text informativ care comunică, pe lângă esenŃa faptelor, unele
detalii, cu scopul de a întregi conŃinutul mesajului transmis.
- grupajul de ştiri, realizat din mai multe texte informative, legate între ele prin
anumite atribute. Este alcătuit din cel puŃin trei texte, fiecare comunicând câte o ştire.
Mesajul transmis se referă la un domeniu de activitate sau la domenii diferite şi pot fdi
cuprinse informaŃii din activitatea internă sau externă. InformaŃiile se pot transmite la
radio, televiziune dar şi în presa scrisă. Aportul „stilistic” al celor trei e neutru,
impersonal
- editorialul, articol de fond, scris de o personalitate (formator de opinii) şi care
indică totodată punctul oficial al publicaŃiei în chestiunea dezbătută. Ca gen aparŃinând
jurnalismului de opinie, editorialul este ilustrativ în ce priveşte calitaŃile generale ale
stilului.
- articolul de ziar (revistă), este o compoziŃie cu caracter publicistic, un text în care
se tratează probleme ale actualităŃii imediate sau de interes actual destinate publicului
larg şi concepute a fi difuzate prin intermediul sistemului de informare a maselor. În text
apar elemente specifice limbajului publicistic.
- interviul consemnează convorbirea dintre o personalitate a vieŃii culturale,
politico, artistice etc., şi un reporter (ziarist) cu privire la unele probleme de specialitate.
Constă într-o convorbire în care un reporter pune întrebări unei personalităŃi, în diverse
probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presa sau a difuzării lor la radio şi
televiziune. Este un text informativ pentru că prin intermediul lui se comunică informaŃii
unor cititori de ziar sau revistă, ori auditorilor de radio şi telespectatorilor. Este o
varietate a stilului publicistic.
- reportajul, informează asupra unor situaŃii, evenimente de interes general sau
ocazional, realităŃi geografice, economice etc., culese de la faŃa locului. Calitatea de
martor (ocular) dă dreptul jurnalistului să se abată de la stilul impersonal şi rece, la cel al
efectelor literar-artistice, capabile să recompună emoŃional faptele. Este o specie
publicistică de graniŃă apelând adesea la modalităŃi literare de expresie.
- cronica consemnează şi comentează evenimente actuale, politice, sociale, culturale,
ştiinŃifice, interne sau externe. Cronica poate fi: dramatică, muzicală, plastică, sportivă
etc.
- nota de lectură conŃine însemnări, observaŃii critice, informaŃii, plecându-se de la
diferite aspecte ale mediului social, cultural, sportiv, economic etc.
- foiletonul relatează, într-un limbaj viu şi colorat, fapte concrete de viaŃă, structurate
prin intervenŃia imaginaŃiei, urmărind de cele mai multe ori o finalitate satirică. Ocupă un
loc intermediar, între articolul de ziar şi scrierea beletristică.
masa rotundă, (dezbaterea) este un tip de dialog în grup, discuŃie pe o anumită
temă, la care participă mai mulŃi vorbitori, ale căror opinii nu coincid. DiscuŃiile sunt
conduse de un moderator, în faŃa unei asistenŃe, fie ca aceasta se află într-o sală, fie ca ea
este presupusă ca asistând la transmisia prin radio sau de televiziune.
talk-show-ul este dezbatere televizată, cu caracter, de obicei, polemic. Publicul
poate participa la emisiune, exprimându-şi opiniile şi sugestiile prin intermediul
telefonului. Cel care mijloceşte participarea la dialog este moderat
Dacă adăugăm că mesajele (textele) redau, cum s-a mai spus, realitatea imediată şi sunt
adesea însoŃite de adesea de mijloace extralingvistice (fotografii, caricaturi, hărŃi, tabele
statistice, diagrame) vom putea trage concluzia că textele publicistice, prin limbajul la
care fac apel se caracterizează printr-un grad sporit de accesibilitate, prin transparenŃă şi
determină pe cale persuasivă anumite atitudini comportamentale. Acestui fenomen îi
aparŃin alte „compoziŃii” specifice limbajului publicistic
- afişul publicitar este o înştiinŃare, de obicei, tipărită (uneori desenată), expusă
public, cuprinzând anumite informaŃii despre viaŃa politică, sportivă, culturală etc.
Mesajul transmis prin intermediul afişului trebuie să ofere informaŃii asupra
evenimentului respectiv. Să precizeze ziua, locul şi ora desfăşurării lui, precum şi
condiŃiile de participare. Astfel de informaŃii se expun în spaŃii special amenajate pentru
acest scop
- reclama, întâlnită în tipărituri, radio, televiziune, cinematograf urmăreşte, pe calea
publicităŃii, surescitarea, câştigarea interesului publicului pentru cumpărarea anumitor
mărfuri, pentru un spectacol, pentru folosirea de servicii fie un articol dintr-o publicaŃie,
afiş, prospect etc. prin care se înfăptuieşte reclama. Reclamele se compun din: elemente
vizuale, auditive, cinetice etc., având la bază un text scurt şi convingător.
- anunŃul publicitar este un text informativ cu un mesaj foarte scurt, aproape
telegrafic, prin care se anunŃă fapte diverse
- spotul publicitar este un anunŃ scurt, prezent la tv, radio etc.
Rezultă că pentru a-şi îndeplini funcŃia mediatizantă, stilul publicistic întrebuinŃează
toate mijloacele de contactare emoŃională a publicului, de la cuvânt până la imagine.
Şi, cu toate acestea, textul publicistic continuă să fie privit drept o variantă a textului
nonliterar. În urma evoluŃiei tehnologice, oamenii au reuşit să comprime spaŃiul şi
timpul, aducând informaŃia cotidiană la ceea ce s-ar putea numi timp real. Totodată,
modalităŃile de comunicare mass-media au privilegiat conversia textului în mesaj
vorbit (radio şi tv), făcând sa apară primele clivaje între aspectul grafic şi aspectul oral
al comunicării mediatice.
Fără a insista asupra numeroaselor chestiuni ivite ca urmare a schimbării
raportului, se constată că mediul virtual, denumit multimedia, la care se adaugă forma
sa cea mai recentă transmedia, au produs o bulversare de proporŃii a formatelor
limbajului presei, pe de o parte la nivel grafic din cauza incompatibilităŃii grafice
dintre alfabetele limbilor internaŃionale şi cel al limbii române, iar pe de alta, din cauza
pătrunderii în comunicarea directă şi nemijlocită a unui număr impresionant ca
mărime, de noi participanŃi la dialogul planetar, aflat până nu de mult în stăpânirea
mass-media, iar acum pus la dispoziŃia persoanelor celor mai întreprinzătoare. Se
produc, cu mare rapiditate, mutaŃii ale căror consecinŃe pot fi deocamdată bănuite, nu
însă prevăzute.
stilistică: pp. 246-262); Rodica Zafiu, Diversitatea stilistică în româna actuală, Editura
UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti, 2001 (passim)

1) ArătaŃi care sunt specificităŃile jurnalismului audio în comparaŃie cu cel din
presa scrisă.
2) Ce distincŃii trebuie operate între jurnalismul de opinie şi cel de informare ?
3) ArătaŃi care sunt, din punct de vedere stilistic, calităŃile jurnalismului
contemporan.
AplicaŃii:
Teste pentru autoevaluare la tema tratată
1. Studiul limbajului jurnalistic intră în sfera de investigaŃie a :

a) lingviştilor
b) sociologilor
c) psihologilor
d) informaticienilor
e) opiniile tuturor acestor specialişti ajută la înŃelegerea şi configurarea limbajului
jurnalistic.
2. Limbajul jurnalistic ilustrează:

a) cerinŃele limbii române literare
b) reglementările limbajului vorbit (popular)
c) toate aspectele limbajului ştiinŃific
d) nici una dintre opŃiuni nu e corectă
3. Prin limbaj (în general) se înŃelege:

a) organizarea limbii în sistem (organizare de tip abstract)
b) facultatea oamenilor de a vorbi
c) ambele variante sunt corecte
4. Lingvistica modernă defineşte limba drept :

a) un cod sau un ansamblu de coduri folosite spre a transmite o anumită cantitate de
informaŃie oamenilor
b) capacitate de invenŃie a vorbitorilor de a inova în cadrul unei "moşteniri” (limbajul)
primite de la înaintaşi.
5. Cine este autorul lucrării Cours de lingvistique générale, care a revoluŃionat studiul
limbajului ?
a) Antoine Meillet;
b) Noam Chomsky
c) Ferdinand de Saussure
6. În viziunea autorului lucrării Cours de lingvistique générale, limbajul este prezentat

sub urmatoarele aspecte: a) limba (langue) şi vorbirea (parole)
b) limba (langue) şi vorbirea (parole) şi norma
c) nici una dintre opŃiuni nu e corectă
7. În viziunea autorului lucrării Cours de lingvistique générale, limba(langue) conŃine:

a) sistemul
b) funcŃiunea
8. În viziunea autorului lucrării Cours de lingvistique générale, vorbirea (parole) se

referă la:
a) sistem
b) funcŃiune
9. Care dintre aspectele langue (limba) şi parole (vorbirea) nu prezintă interes pentru
lingvişti ?
a) langue (limba privită sincronic; sistemul gramatical)
b) parole (vorbirea, ca fenomen diacronic)
10. Aspectul parole se concretizează prin:

a) vorbire
b) scriere
c) vorbire şi scriere utilizând semne grafice în conformitate cu seturile de reguli (fonetice,
morfologice şi sintactice) ale limbii române
d) nici una dintre opŃiuni nu e corectă.
11. Cum se numeşte domeniul de aplicaŃie al cercetărilor asupra limbajului vorbit / scris
din componenta parole a limbajului?
a) estetică
b) stilistică
c) poetică
d) retorică
12. Atunci când ne referim la fenomenele stilistice trebuie să ne concentrăm asupra

aspectelor limbajului din perspectivă:
a) diacronică
b) sincronă
c) ambele soluŃii sunt corecte
13. Analiza limbajului din punct de vedere al funcŃiunii sale necesită un aport de
cunoştinŃe din partea altor domenii de cunoaştere ?
a) da
b) nu
14. Limbajul privit funcŃional este influenŃat de:

a) mediul geografic
b) mediul socio-cultural
15. În cadrul stilurilor funcŃionale ale limbii române, unii specialişti contestă:
a) stilul ştiinŃific
b) stilul administrativ- juridic
c) stilul publicistic
16. Stilul publicistic a jucat un rol determinant în ce priveşte formarea:

a) limbii române literare
b) conservarea cuvintelor vechi (arhaismelor)
c) redarea constantă în texte a regionalismelor
17. Ce se înŃelege prin limba română literară ?

a) aspectul cel mai îngrijit (normat) al limbii noastre
b) aspectul vorbit al limbii române
18. În ce format se manifestă limba română literară ?

a) sub formă de text scris
b) sub formă de enunŃ (text) vorbit
19. Stilul publicistic joacă rolul de “ferment” cu privire la:

a) inovaŃiile din limbaj
b) stoparea oricăror inovaŃii în limbaj
20. Stilul publicistic contribuie la :

a) înŃelegerea şi încetăŃenirea unor termeni de specialitate prin explicarea lor
b) dezvoltarea autonomă a celorlaltor stiluri (administrativ-juridic, ştiinŃific, al literaturii
artistice)
21. Stilului publicistic îi sunt specifice anumite procedee menite să:

a) conserve mentalităŃile tradiŃionale ale cititorilor
b) suscite curiozitatea cititorilor
22. Formulele gazetăreşti sugerând panică, surpriza ori îngrijorarea sunt însoŃite de :
a) pronume
b) numerale
c) adjective
23. Sub care dintre denumirile metaforice de mai jos era consacrat stilul presei dinainte
de 1990 (aşa numită presă comunistă) ?
a) limba de lemn
b) limba de pământ
c) limba de catifea
d) limba de cenuşă
24. Ce semnificaŃie avea metafora respectivă ?

a) stil solemn şi plin de clişee la nivelul expresiei
b) stil aforistic
c) stil patetic
25. Care dintre următorii lingvişti neagă existenŃa stilului publicistic ?

a) Gh. Bolocan
b) Ion Coteanu
c) Boris Cazacu
26. Cine este autorul cărŃii ProducŃia textului jurnalistic (2004) ?
a) LuminiŃa Roşca
b) Rodica Zafiu
c) Cristian Florin Popescu
27. Ce anume caracterizează limbajul presei de tip evenimenŃail ?

a) utilizarea de superlative
b) excesul de termeni ştiinŃifici
c) frecvenŃa sporită a paronimelor
28. În limbajul presei contemporane se fac simŃite influenŃe neologice din limba;
a) italiană
b) engleză
c) franceză
29 Cine este autorul cărŃii Diversitatea stilistică în româna actuală (1989) ?

a) LuminiŃa Roşca
b) Rodica Zafiu
c) Cristian Florin Popescu
30. Jurnalistul trebuie să scrie:

a) pe înŃelesul tuturor
b) pentru cei mai instruiŃi membri ai societăŃii
c) cât mai personal cu putinŃă
Rezolvări şi răspunsuri la testele de autoevaluare
1. Răspuns corect: e
2. Răspuns corect: a
3. Răspuns corect: c
8. Răspuns corect: b

Limbajul Jurnalistic Contemporan - Sinteza

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Limbajul Jurnalistic Contemporan - Sinteza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Facultatea de Jurnalism, Comunicare şi RelaŃii Publice

Obiectivul principal al cursului: Cursul prezintă importantele mutaŃii produse în

ConsultaŃii pentru studenŃi: luni, orele 13-14

Adrese e-mail responsabil pentru

Titularul cursului: prof. univ. dr. Chişu Lucian

Adresa e-mail lucianchisu@gmail.com

Adresa la facultate; nr. tel. ushfj@spiruharet.ro

2. ConŃinutul tematic al cursului (programă):

1.Domeniul de aplicaŃie al jurnalismului: cuvânt şi limbaj

3. Bibliografie minimă obligatorie:

Ion Coteanu, Stilistica funcŃională a limbii române (stil, stilistică, limbaj),

Al. Andriescu, Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea, Editura Junimea,

5. Prezentarea lecŃiilor / capitolelor:

I. Domeniul de aplicaŃie al jurnalismului: cuvânt şi limbaj

Introducere în tema tratată: Capitolul Domeniul de aplicaŃie al jurnalismului:

Rezumatul temei tratate: Spre deosebire de celelalte tipuri de comunicare,

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

II. Stil, stilistică

Introducere în tema tratată: Capitolul Stil, stilistică, conŃine o prezentare de

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

III Stil şi limbaj

Rezumatul temei tratate: Domeniul de cercetare şi manifestare al stilisticii îl

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

IV-V. Limbajul în viziunea lui Ferdinand de Saussure. Conceptul de diasistem în

Introducere în tema tratată: Capitolul Limbajul în viziunea lui Ferdinand de

Limbaj popular Limbaj literar (standard)

L. cotidian L. solemn L. artistic L. ad-tiv L. ştiinŃific

variante variante pe genuri

texte texte texte texte texte texte texte texte texte

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

VI-VII. Stilisticile „autoreferenŃiale”

Introducere în tema tratată: Capitolul Stilisticile „autoreferenŃiale”se referă la

Rezumatul temei tratate: Concluzionând că structura limbajului privit ca întreg

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

VIII Stilistica funcŃională. ParticularităŃi

Introducere în tema tratată: Capitolul Stilistica funcŃională. ParticularităŃi

Rezumatul temei tratate: Stilistica funcŃională stabileşte repetitivitatea unor

IX. Stilurile funcŃionale : ştiinŃific, administrativ-juridic

Rezumatul temei tratate: Reluând precizarea că nu avem în realitate stiluri pure,

Bibliografie: Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

Introducere în tema tratată: Capitolul Stilul publicistic. Opinii pro şi contra

Rezumatul temei tratate: Problematica limbajului jurnalistic românesc a intrat în

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

XII Etape în evoluŃia limbajului presei româneşti

Introducere în tema tratată: Capitolul Etape în evoluŃia limbajului presei

Bibliografie: LuminiŃa Roşca, ProducŃia textului jurnalistic, Editura Polirom,

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

XIII. CalităŃile limbajului jurnalistic

Introducere în tema tratată: Capitolul CalităŃile stilului jurnalistic prezintă, din

Bibliografie: Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

XIV. Limbajul jurnalistic şi genurile presei. SpecificităŃi de canal

Introducere în tema tratată: Capitolul Limbajul jurnalistic şi genurile presei.

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1. Studiul limbajului jurnalistic intră în sfera de investigaŃie a :

2. Limbajul jurnalistic ilustrează:

3. Prin limbaj (în general) se înŃelege:

4. Lingvistica modernă defineşte limba drept :

6. În viziunea autorului lucrării Cours de lingvistique générale, limbajul este prezentat

7. În viziunea autorului lucrării Cours de lingvistique générale, limba(langue) conŃine:

8. În viziunea autorului lucrării Cours de lingvistique générale, vorbirea (parole) se