2) O altă trăsătură realistă este observarea detaliului de viață.

Creangă insistă mult pe

stările sufletești ale personajelor și urmărește consecințele pe care faptele le au asupra lor. Este
cazul craiului, de exemplu, care suferă, lamentându-se, după ce constată lipsa de curaj a fiilor
săi: „Din câți feciori are tata, nici unul să nu fie bun de nimica?!”. Similar, Harap-Alb regretă
neascultarea sfatului părintesc, conștientizând situația complicată în care se află: „Așa-i că, dacă
n-am ținut samă de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă.”