Bazele fizice ale kinetoterapiei

Kinetologia este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii corpului. Miscarea

corpului poate consta in schimbarea pozitiei acestuia fata de alte corpuri sau
puncte de reper exterioare cat si in schimbarea pozitiei unor segmente corporale
fata de corpul insusi. O alta tehnica a kinetologiei este akinezia, adica repausul
sau imobilizarea.

Repausul este considerat in fizica un caz particular al miscarii, in care un corp isi pastreaza
aceleasi coodronate fata de corpurile exterioare. Atata timp cat asupra unui corp nu actioneaza
nici o forta, acesta se afla in repaus. Pentru ca acest corp sa fie scos din starea de repaus este
necesara interventia unei forte. In functie de unele caracteristici ale acestor forte, miscarea
corpului asupra caruia acestea actioneaza, va fi diferita.

Asupra corpului:
- Poate actiona o singura forta, caz in care corpul se va misca in aceeasi directie cu directia fortei.
- Pot actiona doua forte in doua directii diferite. In Aceasta situatie se aplica legea
paralelogramului, efectuand suma vectoriala a celor doua forte. Rezultanta, care va fi tot un
vector, va decide directia miscarii.
- Pot actiona doua forte in aceeasi directie si in acelasi sens. In acest caz, valoarea fortei
rezultante este suma celor doua forte, iar directia este cea a fortelor care actioneaza asupra
corpului.
- Pot actiona doua forte in sensuri opuse. In acest caz, fortele se scad iar rezultanta va avea sensul
fortei mai mari si valoarea diferentei dintre ele.
Asupra segmentelor corpului in miscare actioneaza mereu doua forte: forta antigravitationala si
forta musculara. Cand asupra unui segment al corpului actioneaza o forta, acesta fie se va misca
pe vectorul rezultanta a fortelor care actioneaza asupra segmentului, fie va produce o presiune
asupra structurilor anatomice care se opun fortei, iar daca forta depaseste rezistenta acestor
structuri, apar diverse traumatisme.

Miscarile descrise de catre segmentele corpului sunt variate. Acestea pot fi rectilinii sau
curbilinii. Miscarile curbilinii pot fi realizate in acelasi plan sau in spatiu.

Pentru a scoate un segment din starea de repaus, avem devoie de forte suplimentare, pentru a
invinge inertia segmentului. Odata inertia invinsa, fortele necesare pentru a tine segmentul in
miscare sunt mai mici (principiul 1 al dinamicii).

Principiul 1 al dinamicii se enunta in felul urmator: orice corp isi pastreaza starea de repaus
relativ sau de miscare rectilinie uniforma atit timp cat influenta altor corpuri nu il obliga sa-si
schimbe aceasta stare. Acest principiu nu poate fi verificat pe calea experientelor directe, intrucat
nu putem izola un corp corp de actiunea altor corpuri pentru a ne da sema de valabilitatea acestui
principiu. Newton, cand a formulat acest principiu, a considerat miscarea desfasurandu-se intr-un
spatiu absolut, nematerial. Ideea de a rupe spatiul de materie e o conceptie metafizica, care nu
corespunde cu realitatea. Spatiul exista in mod obiectiv, iar proprietatile sale sunt determinate de
materie.

In practicarea tratamentelor kinetoterapeutice intalnim frecvent situatii in care forta musculara nu

este suficienta pentru a pune in miscare un segment al corpului, insa odata miscarea initiata cu
ajutorul unui impuls exterior (kinetoterapeut, instrumente ajutatoare, etc.), miscarea poate fi
continuata fara ajutor. Cand se doreste trecerea de la mobilizarea pasiva a unui segment sau
membru cu o forta scazuta la miscarea activa a acestuia, kinetoterapeutul trebuie sa-si adapteze in
permamenta forta cu care ajuta sau se opune miscarii segmentului respectiv. Pentru a maximiza
randamentul refacerii fortei musculare, in miscarile izotonice active, forta de rezistenta care se
opune miscarii trebuie adaptata pe fiecare unghi al miscarii. De aceea in multe afectiuni
neurologice sau ale aparatului locomotor, miscarea trebuie asistata de catre un kinetoterapeut cu
experienta; iar acesta nu poate fi inlocuit de un aparat sau sistem de scripeti.

Alte forte care actioneaza asupra unui segment este forta de frecare (cu aerul, cu apa, cu suprafata
cu care intra in contact), forta de gravitatie. Sunt situatii in care se doreste diminuarea acestor
forte pentru ca miscarea sa se poata realiza. In aceste situatii se apeleaza la suprafete bine
lustruite pe care segmentul corporal care se doreste mobilizat sa poata aluneca usor, se folosesc
suspendarile anumitor segmente, pozitionari care sa faciliteze miscarea).

Marimea vectorului forta este proportional cu produsul dintre masa si acceleratie.

F = m x a = 1 kg x 1 m / s^2 = 1 N

Un newton este egal cu forta aplicata unui corp cu masa de 1 kg, ii imprima acestuia o acceleratie
de 1 m / s^2.

O forta care actioneaza asupra unui corp pe care il deplaseaza realizeaza un lucru mecanic, care
se exprima in jouli si care este egal cu produsul dintre unitatea de forta si distanta pe care acesta
s-a deplasat. Energia consumata de om in timpul kinetoterapiei este in functie de lucrul mecanic
realizat. Se poate spune deci ca un om care dispune de "energie" este un om care are capacitatea
de a realiza lucru mecanic.

Pe langa lucrul mecanic realizat mai intra in ecuatie si factorul timp. Marimea se numeste putere
si caracterizeaza viteza cu care se efectueaza un lucru mecanic sau timpul in care o forta
efectueaza un anumit lucru mecanic. Unitatea pentru putere este wattul. In kinetologie, efortul
este calculat in wati (sau kgm