Mara, de Ioan Slavici

Mara
de Ioan Slavici

Subiectul romanului:

Romanul ”Mara” a fost publicat în anul 1894, în revista ”Vatra”, iar în volum abia
în 1906, constituind unul dintre cele mai izbutite romane realiste, obiective, din literatura
noastră, după ”Ion” de Liviu Rebreanu.
Titlul romanului poartă numele personajului principal, Mara, care participă la
majoritatea întâmplărilor și evenimentelor prezentate în roman și este protagonista
principalului plan narativ al romanului.
Tema romanului o constituie fresca societății ardelenești, cu obiceiurile ei specifice,
într-un spațiu aflat la răspântia dintre oraș și sat, într-un târg numit Radna, aflat în
apropiere de Lipova și Arad.
Structura romanului: romanul este structurat în 21 de capitole, purtând titluri
semnificative, aflate uneori în antiteză: ”Sărăcuții mamei”, ”Maica Aegidia”, ”Furtuna cea
mare”, ”Ispita”, ”Datoria”, ”Blestemul casei”, ”Norocul casei”, ”Pace și liniște” etc.
Opera se constituie din îmbinarea între romanul Marei, care urmărește destinul
eroinei, ”prima femeie capitalist din literatura română” (Nicolae Manolescu), și pe de altă
parte din romanul iubirii care urmărește formarea și consolidarea cuplului Persida-Națl.
Modalitatea narativă: se remarcă absența mărcilor narative ale naratorului, de unde
reiese distanțarea acestuia față de evenimente și personaje. Narațiunea se desfășoară la
persoana a III-a, de unde decurge caracterul obiectiv și realist al romanului, iar naratorul
este omniscient și omniprezent.
Obs. Omniscient – narator care dă impresia că știe totul despre personaje și acțiune,
că știe ce gândesc și simt personajele;
Omniprezent – este o perspectivă narativă de tip demiurgic, prin folosirea persoanei a
III-a, prin impresia pe care o dă autorul că ”este peste tot”, sau în mai multe locuri, prin
desfășurarea mai multor planuri narative.
Viziunea narativă este auctorială, ceea ce presupune narațiunea la persoana a III-a,
narator omniscient și omniprezent.
Perspectiva înfățișării evenimentelor este cronologică, acțiuena se petrece la sfârșitul
secolului al XIX-lea și începutul secoluluial XX-lea, în Radna, Lipova și Arad, iar în acea
perioadă apăreau relațiile capitaliste care evoluează spre diferite meșteșuguri.
Subiectul romanului: incipitul (introducerea) constă în prezentarea personajului
principal, Mara Bârzovanu, o ”precupeață” din Radna, prin fixarea locului unde urmează să
aibă loc acțiunea (Târgul Radna). Mara rămăsese văduvă cu doi copii, ”sărăcuții” de ei, dar
era încă tânără, voinică și harnică și nu se plângea de noroc. Soțul ei, Bârzovanu, fusese mai
mult ”cârpaci decât cizmar” și-și petrecuse vremea mai mult ”la birt decât acasă”, lăsându-
le copiilor o livadă de vreo 200 de pruni, o vie pe dealul Păuliș, și casa care de fapt fusese
primită de Mara zestre când se măritase. Radna se află pe malul drept al Mureșului, Lipova
se află pe malul stâng, iar Aradul este cale de numai două ceasuri.
Mara face negoț, ”vinde ce poate și cumpără ce găsește”, duce de la Radna ”ceea ce
nu găseti la Lipova ori la Arad” și aduce de la Arad ”ceea ce nu găsești la Radna ori la
Lipova”. Întotdeauna Mara își ia cu ea copiii și își duce marți în târg coșurile pline, joi trece
Mureșul și își așează coșurile la Lipova, iar vineri noaptea pleacă la Arad, în piața cea mare,
unde se aduna lume din șapte ținuturi. Adesea Mara își câștiga dreptul de a-și așeza marfa la
capul podului, pe unde trecea multă lume, cu sau fără treabă.

Natalia Gălățan
Mara, de Ioan Slavici

Mara respectă principiile economiei de piață: decât să rămână cu marfa nevândută,

ea preferă să o dea pe bani mai puțini ca apoi să meargă acasă.
Mara este mândră de copiii ei, Trică și Persida, zicând ”tot nu are nimeni copii ca
mine”. Ca să strângă bani pentru a-și schimba poziția în societate, pentru a fi respectată și
a-și câștiga demnitatea, Mara ține trei ciorapi: unul pentru sine, pentru bătrânețe și
înmormântare, unul pentru Persida, și unul pentru Trică. În fiecare zi ea pune câte un bănuț
în fiecare ciorap.
Mara își dorea pentru fiica ei să devină preoteasă și în acest scop o dă la Mănăstirea
din Radna, sub îngrăjirea Maicii Aegidia care îi asigură fetei o educație aleasă, iar pe Trică
dorește să-l vadă staroste al cojocarilor și în acest scop îl angajează pe Trică ucenic ”pe 4
ani” la Bocioacă, starostele cojocarilor din Lipova. Copiii se fac mari și odată cu ei cresc și
ciorapii, Persida devine o fată frumoasă, de care se îndrăgostește Națl, fiul măcelarului
Hubăr din Lipova. Națl fusese ucenic, de doi ani ajunsese calfă, iar acum trebuia să mai facă
”doi ani de călătorie” ca să ajungă patron.
Persida se îndrăgostește la rândul ei de Națl, dar familiile celor doi tineri nu sunt de
acord cu căsătoria lor, pentru că Națl este neamț și de origine catolică. Persida îl refuză pe
preotul Codreanu care o cere în căsătorie, spre marea supărare a Marei, care dorea s-o
vadă preoteasă. Pentru a se căsători cu Națl, Persida înfruntă prejudecățile vremii și
împotrivirea familiilor. Când împlinește 18 ani, Persida se căsătorește în secret cu Națl (fiind
cununați chiar de preotul Codreanu) și fug împreună la Viena, ca Națl să-și termine acea
perioadă de călătorie, ca să ajungă maistru măcelar.
Întorși la Lipova, ei deschid un birt pe care îl conduce mai ales Persida, relațiile
dintre cei doi soți încep să se răcească. Soțul Persidei nu se ocupă de birt, joacă cărți, începe
chiar să bea și își bate soția. Persida se schimbă și ea treptat, transformându-se din fata
delicată și gingașă într-o femeie puternică și hotărâtă, începând să-i semene tot mai mult
mamei ei. Atunci când Persida naște un copil, Mara și părinții lui Națl se împacă, și uită de
neînțelegerile de dinainte. Națl îi cere iertare Persidei și se împacă cu tatăl său, care îi face o
vizită și îi oferă daruri, fericit că are un nepot.
Tatăl lui Națl, Hubăr, conviețuise în mod nelegitim cu Reghina, care fusese servitoare
la Radna. Cu acesta avusese un fiu pe nume Bandi. El se teme că și nepotul său provine
dintr-un adulter. Când află că Perida și Națl erau căsătoriți legitim, le acordă
binecuvântarea sa. Bandi este însă bolnav mintal și instinctiv ura sa se îndreaptă împotriva
lui Hubăr pe care îl determină să-și mărturisească paternitatea; amintindu-și că mama sa
sfârșise nebună și în sărăcie din cauza lașității lui Hubăr, el îl ucide pe tatăl său într-un
acces de furie, astfel păcatul inițial este ispășit și purificat prin moarte.
Un alt plan nrativ urmărește viața lui Trică, fratele Perisdei. El fusese angajat ucenic
la Bocioacă, este cuminte și harnic, câștigând încrederea și aprecierea stăpânului său.
Devine calfă și refuză să devină ginerele lui Bocioacă, care ar fi dorit să-l căsătorească cu
singura sa fiică. Rezistă cu stoicism avansurilor pe care i le face Marta, soția patronului,
dorindu-și doar să ajungă meșter cojocar și să ducă o viață independentă.
Din zgârcenie, mama sa refuză să-i plătească stagiul militar, și Trică este nevoit să
plece pe frontul din Italia, unde este rănit și internat într-un spital din Verona. Întors acasă,
Mara vede că flăcăul se schimbase; avea obrazul ras și mustăcioara răsucită și nu mai părea
băiatul moale din care oricine putea să facă ce voia. În postul Paștelui, amândi cumnații
devin maiștri, Trică maistru cojocar, iar Națl maistru măcelar.
Romanul ilusterază concepția morală a autorului; astfel căsătoria nebinecuvântată în
fața lui Dumnezeu este nefericită, dar lucrurile se schimbă în bine atunci când tinerii primesc
binecuvântarea părinților; o altă situație este cea a lui Hubăr care va ispăși în final păcatul
pe care îl făcuse în tinerețe.

Natalia Gălățan
Mara, de Ioan Slavici

Întreaga operă a lui Slavici este o pledoarie pentru cinste, dreptate, corectitudine,
pentru echilibrul moral, pentru cumpătare și chibzuință, pentru înțelepciune, pentru fericire
prin iubirea de oameni, și orice abatere de la aceste principii morale este grav sancționată
de autor.

N.B. se pot utiliza metode expozitive precum povestirea, prelegerea, descrierea, explicația, de
asemenea întrebări individuale și frontale, conversația euristică. Timpul de predare al
subiectului romanului este de două ore.

Natalia Gălățan