Caiet - Practica - Tehnician de Telecomunicatii

Titlul proiectului: POCU/90/6/19/109384 – ” Program integrat de sprijin în carieră pentru
elevii din judeţul Dolj”

Beneficiar: S.C. PRIMASERV S.R.L.
CAIET DE PRACTICĂ
CALIFICAREA PROFESIONALĂ
TEHNICIAN DE TELECOMUNICAŢII
Coordonator:
Prof. Ciulu Simona
Grup de lucru: Prof. Maria Marian

Prof. Chivu Aurelian
CUPRINS
I. Norme şi măsuri ce se impun pentru realizarea practicii

II. Drepturi şi obligaţii pentru elevii participanţi la stagiul de practică
CLASA a XI-a
III. Document sinteză, privind studiul S.P.P. corespunzător clasei a XI-a
IV. Fişe de documentare specifice şi fişe de lucru
V. Fişa de observaţie permanentă
VI. Raport zilnic
VII. Fişa de evaluare finală
VIII. Chestionar de satisfacţie
IX. Bibliografie
CLASA a XII-a
X. Document sinteză, privind studiul S.P.P. corespunzător clasei a XII-a
XI. Fişe de documentare specifice şi fişe de lucru
XII. Fişa de observaţie permanentă
XIII. Raport zilnic
XIV. Fişa de evaluare finală
XV. Chestionar de satisfacţie
XVI. Bibliografie
2
Titlul proiectului: POCU/90/6/19/109384 – ” Program integrat de sprijin în carieră pentru
elevii din judeţul Dolj”
Beneficiar: S.C. PRIMASERV S.R.L.
CAIET DE PRACTICĂ
Numele şi prenume elevului:..............................................................................................

………………………………………………………………………………………….......................
Denumirea unităţii de învăţământ profesional şi tehnic: ....................................................
Clasa: a XI-a
Filiera: TEHNOLOGICĂ
Profil: TEHNIC
Domeniul de pregătire: ELECTRONICĂ AUTOMATIZĂRI
Denumirea operatorului economic partener de practică:
....................................................................................................................................................
…………………………………………………………………………………………………………....
……………………………………………………………………………………………………………
….……………………………………………………………………………………………………......
Tutore de practică
……………………………………………………………………………………….............................
Avizat
Coordonator stagii de de practică şi firme de exerciţiu……………………………………....
3
I. NORME ŞI MĂSURI CE SE IMPUN PENTRU REALIZAREA PRACTICII
Norme de securitate şi sănătate în muncă
Noţiuni introductive
Securitatea şi sănătatea în muncă este principalul indicator al calităţii muncii, care
depinde de nivelul pregătirii profesionale a angajaţilor în materie, organizarea muncii şi
timpul de muncă.
Tinerii trebuie să fie protejaţi:
- împotriva oricărei munci susceptibile sa dăuneze securităţii, sănătăţii sau dezvoltării lor
fizice, psihologice, morale ori sociale sau să pericliteze educaţia acestora;
- împotriva riscurilor specifice pentru securitatea, sănătatea şi dezvoltarea lor, riscuri care
rezultă din lipsa lor de experienţă, din conştientizarea insuficientă a riscurilor existente sau
potenţiale ori din faptul că tinerii sunt încă în dezvoltare.
Se interzice munca tinerilor în activităţi care:
- depăşesc capacităţile lor fizice sau psihologice;
implică o expunere nocivă la agenţi toxici, cancerigeni, care determină alterări genetice
ereditare, având efecte nocive pentru fată pe durata gravidităţii sau având orice alt efect
nociv cronic asupra fiinţei umane;
- implică o expunere nocivă la radiaţii;
- prezintă riscuri de accidentare pe care se presupune ca tinerii nu le pot identifica sau
preveni, din cauza absenţei simţului lor de securitate sau a lipsei lor de experienţă ori de
pregătire;
- le pun în pericol sănătatea din cauza frigului ori căldurii extreme sau din cauza zgomotului ori
a prafului.
Norme de securitate în muncă

- Se va asigura poziţionarea cablurilor de alimentare cu energie electrică, în afara căilor de
acces, astfel încât să se evite riscurile de deteriorare a acestora prin aşezarea piciorului
unui scaun sau a unei mese;
- Se va evita de asemenea poziţionarea pe căile de acces a cablurilor telefonice;
- Toate tablourile electrice trebuie să fie încuiate;
- Instalaţiile electrice trebuie să fie bine izolate, iar aparatele şi maşinile alimentate cu energie
electrică trebuie să fie legate la pământ;
4
- Schimbarea siguranţelor instalaţiilor electrice se va face numai de către personal autorizat.
- În cazul apariţiei unor defecte sau a unei uzuri la cordoanele electrice se va anunţa imediat
conducătorul locului de muncă, iar utilizarea echipamentelor se va face numai după
repararea sau înlocuirea cordoanelor, de către electricianul de întreţinere;
- Înainte de conectarea unui echipament la o priză electrică trebuie controlată pentru ca
aceasta să fie în poziţia „deconectat”;
- Punerea în funcţiune a oricărui aparat se va face numai după ce a fost cunoscut sistemul de
funcţionare şi numai cu carcasa de protecţie intacta;
- La utilizarea cuţitelor de mână sau a lamelor pentru tăierea hârtiei, degetele trebuie ţinute
departe de tăişul acestora;
- Aşezarea în sertare a obiectelor tăioase sau ascuţite (creioane, cuţite, lame,etc.) se va face
numai în compartimente separate;
- La producerea unor tăieturi sau răniri se va folosi trusa de prim-ajutor şi/sau se va cere
intervenţie medicală;
- Înainte de folosirea unui scaun, trebuie controlată starea lui, după care se potriveşte intr-o
pozitie stabilă, evitându-se aşezarea pe marginea acestuia;
- Înainte de îndepărtarea unui scaun de birou, se va verifica dacă nu exista pericolul de a se
răsturna sau de a lovi altă persoană;
- Pentru a se lua un obiect aflat la înalţime se vor utiliza: taburete solide, podiumuri sau scări
corespunzătoare;
- Pentru evitarea riscurilor de accidentare prin împiedicare, sertarele birourilor, fişetelor sau
ale dulapurilor trebuie ţinute închise;
- La inchiderea sertarelor birourilor sau uşilor caselor de bani, se vor folosi mânerele special
confecţionate in acest scop;
- Pentru a se asigura o bună stabilitate a clasorului (dulapului), este necesar ca lucrurile grele
să fie aşezate în sertarele de jos ale acestuia;
- La terminarea programului de lucru se va verifica dacă : gazul, curentul electric, apa etc. sunt
închise (întrerupte), verificare ce va fi efectuată de către o persoană desemnată de către
conducătorul locului de muncă.
- Deplasările dintr-o încăpere în alta se vor efectua cu faţa înainte, iar deschiderea uşilor se va
face lent, astfel încât să se evite accidentarea persoanelor din încăperea alăturată, aflate în
imediata apropiere a uşilor.
La circulaţia pe scări de acces se vor respecta următoarele reguli:
- se va circula numai pe partea dreaptă;
5
- se va merge încet, unul după altul;
- se vor îndeparta de pe trepte toate obiectele care ar putea provoca alunecarea (creioane,
coji de fructe, etc.);
- se va sprijini de mâna curentă;
La utilizarea asccensoarelor, se vor respecta următoarele reguli :
- se va intra întotdeauna cu faţa înainte în cabină ;
- nu se va depaşi sarcina maximă de transport a ascensorului, iar încărcătura va fi repartizată
uniform pe platforma acestuia;
- se va semnala imediat, responsabilului ISCIR pe instituţie, orice defecţiune constatată la
ascensor;
- manevrarea uşilor cu geamuri se va face lent.
Reguli pentru deplasarea prin clădire:
- La ieşirea din clădire, orice persoană se va asigura în toate direcţiile pentru a nu fi surprinse
de vreun mijloc de transport;
- La intersecţii trebuie să se circule numai pe partea dreaptă, mergându-se încet, pentru a se
evita coliziunea cu o altă persoană sau cu un mijloc de transport;
- Trebuie să se privească în direcţia de mers, iar la transportul unor pachete, în braţe, acestea
NU trebuie să impiedice vizibilitatea;
- Pardoselile în încăperi trebuie întreţinute, iar urmele de ulei sau apă trebuie înlăturate. Orice
defecţiune ale pardoselilor (spărturi sau rupturi de linoleum, covoare etc.) trebuie semnalate
personalului de întreţinere;
- In timpul programului de lucru, trebuie folosită o încălţăminte corespunzătoare pentru a se
evita orice pericol de accidentare prin alunecare;
- Pentru protecţia personalului care face curăţenie, cioburile de sticlă trebuie învelite şi depuse
astfel încât să fie uşor identificate de către acest personal, de preferat fiind a se lăsa la
vedere, pe birou.
Reguli pentru deplasarea spre şi de la locul de desfăşurare a practicii:
- Pietonii sunt obligaţi să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul
din partea stânga a drumului, în direcţia lor de mers. Când şi acostamentul lipseşte, pietonii
sunt obligaţi să circule cât mai aproape de marginea din partea stânga a părţii carosabile, în
direcţia lor de mers.
- Pietonii au prioritate de trecere faţă de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt
angajaţi în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate şi
semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
6
- Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai
prin locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în
localităţi, pe la colţul străzii, numai după ce s-au asigurat ca o pot face fără pericol pentru ei
şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.
Măsuri pentru situaţii de urgenţă

 În caz de incendiu:
Organizarea echipelor de intervenţie în caz de incendiu, pe toată durata desfăşurării
activităţilor didactice, cu precizarea nominală a sarcinilor ce revin membrilor acestora în
legatură cu:
- alarmarea şi anunţarea incendiilor;
- alertarea forţelor de intervenţie proprii;
- alertarea forţelor cu care cooperează;
- alertarea pompierilor militari;
- efectuarea operaţiilor şi manevrelor de acţionare a funcţionării sau întreruperii, după caz, a
alimentării cu electricitate, gaze sau energie termică aferente şi de punere în funcţiune a
instalaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
- evacuarea şi salvarea persoanelor şi a bunurilor materiale;
- executarea intervenţiei de stingere;
 În caz de cutremur:
- păstrarea calmului;
- se rămâne în încăpere departe de ferestre, sub o grindă, birou masă, bancă;
- nu se fuge din clasă, nu se sare pe geam, nu se aleargă pe scări, nu se alergă pe stradă;
deplasarea se face cu calm spre un loc sigur şi deschis;
- dacă a trecut şocul puternic al seismului, se închid imediat sursele de foc, cât se poate de
repede, iar dacă a luat foc ceva se intervine imediat;
- acordaţi primul ajutor celor afectaţi de seim;
- ascultaţi numai anunţurile posturile de radio-televiziune şi recomandările acestora.
Măsuri privind acordarea primului ajutor

În toate cazurile de acordare a primului ajutor, este important:
- să se aline durerea;
- sã se asigure locul accidentului;
- sã se ia mãsurile de prevenire pentru ca starea de fapt sã nu se înrãutãţeascã;
7
- să se stabileascã contactul cu persoana bolnavã sau accidentatã;
- să se acţioneze corespunzãtor cînd persoana accidentatã sau bolnavã este lipsitã de
cunostintã; ·
- să se aline durerea;
- să se stabileascã prioritãţile.
Asigurarea locului accidentului: personalul de prim ajutor trebuie, în primul rând,

sã asigure securitatea persoanei accidentate şi a celor din jur, cât şi a lui însuşi. Aceasta
înseamnã scoaterea persoanei accidentate din zona în care a avut loc accidentul, dacã
existã pericol de incendiu, explozie etc.
Prevenirea agravãrii situaţiei.

Pentru a preveni agravarea traumatismelor sau a bolii, personalul de prim ajutor trebuie sã
examineze accidentatul/accidentaţii. El/ea va trebui sã evalueze situaţia şi sã înţeleagã
cauzele care au provocat-o.
- Exemple asupra modului în care personalul de prim ajutor trebuie sã gândeascã şi sã
acţioneze pentru a preveni agravarea situaţiei:
- Pentru a preveni sufocarea, asezaţi persoana care şi-a pierdut cunoştinţa în poziţie lateralã,
stabilã.
- Hemoragia trebuie sã fie opritã rapid, pentru a preveni pierderea inutilã a sîngelui. In cazul
simptomelor şi indiciilor de oase fracturate, se vor lua mãsurile necesare pentru prevenirea
agravãrii fracturii şi aperforãrii pielii de cãtre oasele fracturate.
- Când temperatura aerului este scãzutã, trebuie sã se previnã scãderea inutilã a temperaturii
corpului.
Stabilirea contactului cu persoana bolnavã sau accidentatã :

- Prima examinare trebuie sã evidentieze posibilele traumatisme fizice ale victimei.
- Purtati-vã calm, hotãrat şi cu încredere.
- În timpul examinãrii, tineţi în mîna dumneavoastrã mâna accidentatului, pentru a stabili un
contact fizic.
- Aşezaţi mâna cealaltã pe pieptul sau pe abdomenul acestuia, când îl întrebaţi dacã are
dureri în zona respectivã.
- Accidentatul să fie protejat faţă de mediul înconjurîtor.
8
Intervenţia în cazul în care o persoană este lipsită de cunoştinţă
În această situaţie, viteza cu care se acţionează este de cea mai mare importanţă.
Examinarea şi tratamentul trebuie sî fie efectuate rapid – o evaluare a semnelor, a indiciilor
clare care demonstrează lipsa de cunoştinţă.
Ameliorarea durerii - durerile pot fi ameliorate prin aplicarea de bandaje, prin
imobilizare şi printr-o transportare corespunzătoare.
Priorităţi - In cazul în care existã mai multe persoane accidentate, este important sã
stabilim priorităţile, astfel încât primul ajutor sã se acorde persoanei celei mai grav
accidentate. Poate fi dificil de stabilit o linie corectă de priorităţi.
II. DREPTURI ŞI OBLIGAŢII PENTRU ELEVII PARTICIPANŢI LA STAGIUL DE

PRACTICĂ
Pe parcursul derulării stagiilor de practică, un rol foarte important îl au îndrumătorii

de practică atât în ceea ce priveşte respectarea drepturilor şi obligaţiilor elevilor
participanţi la stagiile de practică, cât şi în asigurarea securităţii şi sănătăţii acestora.
Acest rol poate fi realizat prin mai multe modalităţi:
- asigurarea implementării procedurilor de securitate la locul de muncă;
- explicarea importanţei acestora;
- oferirea unui bun exemplu personal;
- sprijinirea promovării unei culturi de prevenire a riscurilor;
- recompensarea comportamentului în deplină securitate.
Supravegherea elevilor practicanţi implică următoarele:

- evaluarea deprinderilor/competenţelor tinerilor privind realizarea sarcinilor de muncă;
- identificarea pericolelor potenţiale de vătămare a tinerilor. Tinerii sunt mult mai vulnerabili şi au
nevoie de o supraveghere mai atentă faţă de alte categorii de lucrători;
- punerea în aplicare a unor măsuri eficiente de prevenire/ţinere sub control a riscurilor; de
exemplu, dispozitive de protecţie, protectori, interdicţii, inspecţii, verificări punctuale,
informare, instruire, proceduri de securitate şi supraveghere;
- îmbunătăţirea şi simplificarea continuă a procedurilor de securitate;
- informarea şi instruirea cu privire la bunele practici;
- demonstrarea procedurii corecte, în ritm mai lent, dacă este necesar;
9
- repartizarea sarcinilor de muncă în conformitate cu capacităţile individuale şi asigurarea unei
îndrumări directe a tinerilor până la dobândirea competenţelor profesionale;
- verificarea înţelegerii procedurilor corecte şi a precauţiilor necesare;
- urmărirea performanţelor şi repetarea demonstraţiei, dacă este necesar, pentru îmbunătăţirea
nivelului de înţelegere;
- ascultarea tinerilor, facilitarea schimbului de opinii şi consultarea acestora, de exemplu, prin
implicarea lor în evaluarea riscurilor;
- informarea tinerilor privind persoanele care îi pot ajuta/sfătui în lipsa voastră, precum şi asupra
a ceea ce trebuie să facă dacă nu se simt în siguranţă;
- asigurarea cunoaşterii de către tineri a procedurilor în caz de urgenţă;
- furnizarea tuturor procedurilor de securitate în muncă sub formă scrisă şi a echipamentului
individual de protecţie pentru realizarea sarcinii de muncă respective;
- instituirea sistemului de valori, prin explicarea importanţei securităţii şi sănătăţii în muncă,
promovarea atitudinilor corecte, sensibilizarea şi prezentarea exemplelor bune;
- motivarea, ocrotirea, facilitarea participării şi îndrumarea tinerilor;
- controlarea, organizarea şi disciplinarea, dacă este cazul.
Drepturile elevilor practicanţi

- să fie informaţi asupra riscurilor existente la locul de muncă;
- să fie informaţi asupra modalităţilor de a acţiona pentru pentru a fi în siguranţa;
- să fie informaţi asupra modalităţilor de a acţionaţiona în caz de accident sau situaţie de
urgenţă;
- să beneficieze în mod gratuit de instruire şi informare adaptată specificului sarcinii de
muncă;
- să participe activ, punând întrebări sau semnalând orice fel de practici sau condiţii nesigure;
- să fie consultaţi de angajator cu privire la aspectele de securitate şi sănătate în muncă;
- în cazul în care au îndoieli privind orice aspect legat de securitatea muncii sau sarcina de
muncă pe care sunt solicitaţi să o efectueze, au dreptul şi responsabilitatea de a aduce la
cunoştiinţă coordonatorului de la locul de muncă aceste procupări;
- de a să refuza efectuarea unei munci lipsite de siguranţă.
Obligaţiile elevilor practicanţi

Fiecare elev trebuie să îşi desfăşoare activitatea de practică în conformitate cu
instrucţiunile primite, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire
10
profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau
omisiunile sale. Astfel, elevii practicanţi au următoarele obligaţii:
- să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie;
- să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
- să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea
arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor,
instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
- să comunice imediat instructorului de practică şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de
muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi
sănătatea personalului implicat, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
- să aducă la cunoştinţa instructorului de practică şi/sau tutorelui accidentele suferite de
propria persoană;
- să coopereze, atât timp cât este necesar, cu celalţi elevi practicanţi, cu instructorului de
practică şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite agentului economic să se asigure că
mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate,
în domeniul său de activitate;
- să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
- să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, dacă este cazul.
11
III. DOCUMENT SINTEZĂ PRIVIND STUDIUL STANDARDELOR DE PREGĂTIRE
PROFESIONALĂ, CORESPUNZĂTOARE CALIFICĂRII PROFESIONALE
CLASA a XI-a
1. Descrierea succintă a calificării profesionale

Tehnicianul de telecomunicaţii este capabil să execute lucrări de instalare,
întreţinere şi depanare reţele de telecomunicaţii şi terminale specifice acestora,
conform specificaţiilor şi reglementărilor, aplicând legislaţia şi reglementările privind
securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor,
asumându-şi responsabilităţile şi rolurile care îi revin în echipă, dezvoltându-şi
capacitatea de a lua decizii şi de a rezolva probleme specifice locului de muncă,
consolidându-şi atitudini de corectitudine, respect, încredere în forţele proprii,
satisfacţie pentru lucrul bine făcut.
2. Ocupaţiile C.O.R.( Clasificarea Ocupaţiilor din România), ce pot fi practicate,

inclusiv codurile din COR
- 351103 Tehnician echipamente de calcul şi reţele
- 352128 Tehnician CATV
- 352133 Radioelectronist staţii de emisie radio-TV
- 352210 Tehnician reţele de telecomunicaţii
- 352207 Tehnician staţii radiorelee şi satelit
- 352206 Tehnician staţii de emisie radio-tv
3. Unităţile de rezultate ale învăţării corespunzătoare competenţelor identificate
pentru ocupaţiile vizate
 Unităţi de rezultate ale învăţării tehnice generale

1. Realizarea lurărilor de bază mecanice şi electrice necesare în domeniul
electronică automatizări
2. Efectuarea de măsurări tehnice în electronică
3. Realizarea circuitelor electronice simple cu componente analogice discrete
4. Realizarea circuitelor logice combinaţionale cu circuite integrate digitale
12
5. Executarea instalaţiilor electrice de iluminat şi forţă
6. Planificarea producţiei
7. Realizarea echipamentelor electronice analogice şi digitale
8. Evaluarea stării de funcţionare a circuitelor şi echipamentelor electronice
 Unităţi de rezultate ale învăţării tehnice specializate

9. Utilizarea semnalelor şi mediilor de comunicaţii electronice
10. Utilizarea tehnicilor şi sistemelor pentru comunicaţii electronice
11. Instalarea sistemului de operare şi a programelor specifice pentru
calculatoarele personale
12. Utilizarea serviciilor de reţea şi protecţia sistemelor de calcul
Rezultate ale învăţării, corespunzătoare modulelor ce constituie Stagiile de Pregătire

Practică, conform O.M.E.N. nr. 3501/ 2018.
URÎ 11: Instalarea sistemului de operare şi a programelor specifice pentru calculatoarele

personale
Nr. Abilităţi Atitudini

crt.
1. 11.2.1. Cunoaşterea tipurilor de licenţiere ale 11.3.1. Asumarea în cadrul
sistemelor de operare şi a programelor. echipei de la locul de muncă a
2. 11.2.2. Alegerea sistemului de operare de responsabilităţii pentru sarcina
instalat pentru staţiile de lucru în funcţie de de lucru primită.
condiţiile hardware şi în conformitate cu cerinţele.
3. 11.2.3. Instalarea sistemului de operare în 11.3.2. Atitudine responsabilă în
conformitate cu tipul de licenţă utilizarea software-ului.
4. 11.2.4. Instalarea/actualizarea driverelor
corespunzătoare componentelor hardware 11.3.3. Executarea operaţiilor de
conectate. instalare în mod autonom.
5. 11.2.5. Configurarea sistemului de calcul
conform cerinţelor utilizatorilor. 11.3.4. Manifestarea de
6. 11.2.6. Verificarea conectivităţii sistemului de corectitudine şi respect în relaţia
13
calcul cu echipamente periferice. cu clientul.
7. 11.2.7. Instalarea echipamentelor periferice în
conformitate cu cerinţele. 11.3.5. Adaptarea la cerinţele şi
8. 11.2.8. Configurarea protocolului TCP/IP pentru la dinamica evoluţiei
realizarea conectivităţii la reţea. tehnologice.
9. 11.2.9. Verificarea conectivităţii sistemului de
calcul la reţea. 11.3.6. Asumarea iniţiativei în
10. 11.2.10. Realizarea de documente pentru rezolvarea unor probleme.
evidenţa modificărilor.
11. 11.2.11. Instalarea/dezinstalarea aplicaţiilor 11.3.7. Preocuparea
specifice staţiilor de lucru în conformitate cu permanentă pentru dezvoltarea
cerinţele. profesională prin studiu
12. 11.2.12. Instalarea/dezinstalarea aplicaţiilor individual şi utilizarea informaţiei
software de productivitate în conformitate cu primite de la formatori.
cerinţele.
13. 11.2.13. Instalarea/configurarea browserelor în 11.3.8. Adoptarea atitudinii
conformitate cu cerinţele. critice şi de reflectare şi folosirea
14. 11.2.14. Instalarea/configurarea clienţilor de e- responsabilă a mijloacelor de
mail în conformitate cu cerinţele. informare.
15. 11.2.15. Instalarea/configurarea aplicaţiilor

multimedia (player) în conformitate cu cerinţele. 11.3.9. Respectarea normelor
16. 11.2.16. Instalarea/configurarea codec-urilor de sănătate şi securitate în
pentru aplicaţiile multimedia în conformitate cu muncă.
cerinţele.
17. 11.2.17. Aplicarea normelor de sănătate şi 11.3.10. Respectarea normelor
securitate în muncă specifice instalării sistemelor de protecţie a mediului pe

parcursul desfăşurării activităţilor
de operare.
de la lucul de muncă.
18. 11.2.18. Aplicarea normelor de protecţie a
mediului cu privire la instalarea sistemelor de
11.3.11. Manifestarea
operare.
responsabilităţii pentru
19. 11.2.19. Comunicarea /Raportarea rezultatelor
asigurarea calităţii produselor/
activităţilor profesionale desfăşurate.
serviciilor.
20. 11.2.20. Utilizarea instrumentelor informatice
14
pentru a produce, prezenta şi înţelege informaţii
complexe.
21. 11.2.21. Accesarea, căutarea şi folosirea
serviciilor prin Internet.
22. 11.2.22. Utilizarea documentaţiei de specialitate
în actualizarea permanentă a cunoştinţelor şi
abilităţilor.
23. 11.2.23. Interpretarea documentaţiei tehnice de
specialitate într-o limbă de circulaţie
internaţională.
4. Standard de evaluare asociat unităţilor de rezultate ale învăţării

Criterii şi indicatori de realizare şi ponderea acestora
Nr. Criterii de realizare şi ponderea acestora Indicatori de realizare şi ponderea
crt. acestora
1. Primirea şi planificarea sarcinii de 25% Realizarea unei analize 40%
lucru pertinente asupra soluţiei
propuse pentru instalarea
sistemului de
operare/programelor specifice.
Alegerea materialelor şi 30%
ecipamentelor necesare
îndeplinirii sarcinii de lucru.
Respectarea normelor de 30%
protecţie a mediului,
normativelor, caietelor de
sarcini, regulilor de sănătate şi
securitate a muncii.
2. Realizarea sarcinii de lucru 50% Respectarea indicaţiilor 25%
tehnologice în realizarea
operaţiilor.
15
Executarea operaţiilor în 50%
conformitate cu normativele,
manualele şi fişele de lucru.
Folosirea corespunzătoare a 25%
materialelor şi echipamentelor
necesare îndeplinirii sarcinii de
lucru.
3. Prezentarea şi promovarea 25% Întocmirea corectă a 50%
sarcinii realizate documentelor de lucru.
Utilizarea corectă a 50%
terminologiei de specialitate.
16
IV. FIŞE DE DOCUMENTARE ŞI FIŞE DE LUCRU
FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 1

Instalarea sistemului de operare Microsoft Windows 10
NOTĂ: Acest ghid este bazat pe Windows 10 April 2018 Update, ultima versiune de
Windows 10, care a fost lansată pe 30 aprilie 2018.
Windows 10 este cel mai nou sistem de operare al Microsoft şi mulţi utilizatori vor să
îl instaleze pe calculatoarele, laptopurile sau tabletele lor. O metodă este să se facă upgrade
de la Windows 7 sau Windows 8.1. O alta este să se folosească un disc DVD retail cu
Windows 10 sau un stick USB cumpărat. De asemenea, se poate folosi o imagine ISO
descărcată de la Microsoft sau de altundeva de pe internet.
Windows 10 are nevoie de următoarele:
 Procesor: 1 GHz sau mai rapid, cu un nucleu sau mai multe
 RAM: 1 GB pentru versiunea pe 32 de biţi sau 2 GB pentru cea pe 64 de biţi
 Spaţiu liber pe disc: 250 GB
 Placă grafică (video): placă cu suport Microsoft DirectX 9
 Un monitor cu o rezoluţie minimă de 800x600 pixeli
Înainte de a porni instalarea, trebuie să deţinem o cheie de licenţă pentru Windows
10, dar se poate instala sistemul de operare şi fără să o avem imediat la dispoziţie. Dacă nu
o introducem, nu se poate activa Windows 10 şi nu se poate folosi tot ce are de oferit acest
sistem de operare.
Se recomandă existenţa unei conexiuni la internet şi un cont Microsoft pentru a avea
acces la mai multe caracteristici.
Cum se instalează Windows 10
Se porneşte calculatorul folosind DVD-ul de instalare, stick-ul de memorie USB sau
fişierul ISO care s-a creat cu kit-ul de instalare pentru Windows 10. După pornire, apare un
mesaj care spune să se apese orice tastă pentru a continua. Se apasă o tastă şi se încarcă
Windows Setup. După ce au fost copiate toate fişierele necesare, se porneşte instalarea.
Acum se setează limba, ora şi tipul de tastatură folosită în timpul instalării. După ce s-au
făcut alegerile preferate se apasă Next (Următorul).
17
Windows Setup - alege limba, formatul pentru oră şi tastatura
Se apasă pe Install now (Instalaţi acum) pentru a porni instalarea.
Windows Setup - porneşte instalarea Windows 10
Procesul de instalare porneşte în câteva secunde şi va cere să se introducă cheia de produs

pentru Windows 10. Aceasta se scrie şi se apasă pe Next (Următorul). Dacă se reinstalează
Windows 10, se alege că nu există o cheie de produs ("I don't have a product key") şi copia
de Windows 10 va fi activată mai târziu. De asemenea, se poate face o instalare pe curat,
fără o cheie de produs, dacă se dă clic pe "I don't have a product key".
18
Windows Setup - Activează Windows 10
Se alege ce ediţie de Windows 10 se doreşte să se instaleze (de la Windows 10

Home la Windows 10 Education ori Windows 10 Pro).
Sunt afişaţi termenii de licenţiere. Apasă pe "I accept the license terms" (Accept termenii şi
condiţiile) şi apoi pe Next (Următorul).
Windows Setup - Acceptă termenii de licenţiere
În continuare trebuie specificat tipul instalării care se doreşte să se facă. Deoarece se

instalează Windows 10 de la zero, se apasă pe "Custom: Install Windows only (advanced)"
("Instalare personalizată de Windows").
19
Windows Setup – Se alege ce tip de instalare se doreşte
Se alege partiţia pe care să se instaleze Windows 10 şi se apasă Next (Următorul).

Aici se pot configura partiţiile.
Windows Setup - Alege unde se instalează Windows 10
Va începe instalarea şi durează câteva minute pentru a fi copiate toate fişierele

necesare şi pentru a instala sistemul de operare Windows 10. Se instalează şi actualizări de
sistem, dacă este disponibilă o conexiune la internet.
20
Windows Setup - instalarea Windows 10
După ce este gata instalarea, Windows Setup reporneşte sistemul cel puţin odată,
pentru a executa scripturile pentru configurarea iniţială.
Windows Setup - repornirea sistemului
Pe parcursul procesului, Windows 10 arată starea instalării şi a activităţilor pe care le

execută, pentru a şti dacă progresează sau nu.
21
Configurarea sistemului de operare Microsoft Windows 10
După ce s-au terminat instalarea Windows 10, va apărea Cortana, care ajută la
configurarea Windows 10. Se poate interacţiona cu Cortana folosind mouse-ul şi tastatura,
ecranul tactil (dacă există) sau vocea, vorbind în limba engleză, dacă există un microfon
conectat la PC.
Windows Setup - Cortana ajută să se personalizeze instalarea
Cortana întreabă în ce regiune locuim. Aceasta se selectează dintr-o listă şi apoi se

apasă pe Yes (Da). Dacă se alege România în loc de una din ţările unde Cortana este
disponibilă nu se mai poate vorbi cu ea de aici înainte. În schimb, se poate interacţiona prin
clicuri, folosind tastatura sau alte metode în afară de comenzile vocale.
Windows Setup – Se alege ţara

Apoi, se alege limba de tastatură care se doreşte a fi folosită.
22
Windows Setup – Se alege tastatura
Se poate alege o a doua limbă de tastatură. Dacă nu, alege Skip (Sari) sau spune-
i No (Nu) Cortanei.
Windows Setup – Se adaugă o tastatură secundară
Dacă există o conexiune la internet funcţională, Windows 10 verifică dacă există

actualizări disponibile. Dacă există, le descarcă şi le instalează.
23
Windows Setup - verifică disponibilitatea actualizărilor
Se cere să se confirme faptul că deţii dispozitivul cu Windows 10. Dacă cel care
instalează este proprietarul, se selectează "Set up for personal use" ("Configurează pentru
utilizare personală"). Dacă dispozitivul aparţine unei organizaţii, se selectează "Set up for an
organization" ("Configurează pentru o organizaţie"). După aceea, se apasă Next (Următorul).
Windows Setup - Uz personal sau de business
Se cere autentificarea folosind contul Microsoft. Se scriu datele de conectare şi se

apasă pe Sign in (Conectare). Dacă, la pasul anterior, s-a ales ca PC-ul să fie configurat
pentru o organizaţie, se cere să se introducă contul creat pentru utilizator de către
organizaţie. Aceste detalii de conectare trebuie reţinute şi eventual notate.
24
Windows Setup - Introducere cont Microsoft
NOTĂ: Dacă s-a activat serviciul de verificare în doi paşi pentru contul Microsoft, se
cere să se introducă şi un cod de securitate înainte de a putea continua, pentru a se valida
identitatea. De asemenea, se poate cere să se aprobe cererea de autentificare,
folosind aplicaţia Microsoft Authenticator. Dacă nu s-a activat această opţiune de securitate,
atunci se sare la pasul următor.
Dacă nu se doreşte să se folosească un cont Microsoft, se poate crea şi folosi un
cont local, offline. Pentru asta, se apasă pe legătura "Offline account" (Cont local) din partea
stânga jos a ecranului.
Windows Setup - Alege un cont local offline
Dacă se crează un cont offline, Microsoft va încearca să ne convingă că un cont

Microsoft este mai bun. Dacă nu doreşte, se apasă pe Maybe later (Poate mai târziu) la
pasul următor.
25
Windows Setup - Avantajele unui cont Microsoft
Se scriu detaliile de conectare pentru contul local: numele de utilizator şi parola

asociată.
Windows Setup – se introduce numele contului local
La următorul pas, Windows 10 întreabă dacă se doreşte să se creeze un PIN pentru

a accesa mai repede sistemul. Se apasă "Create PIN" (Creează PIN) şi se introduce codul
pentru acces. Se apasă OK pentru a continua.
26
Windows Setup – se creează un PIN pentru acces rapid
La pasul următor se recomandă să se asociezi telefonul cu PC-ul, folosind numărul

de telefon. Dacă se doreşte asta, se alege ţara, se introduce numărul de telefon şi se
apasă Send (Trimite). Se primeşte un SMS cu o legătură pentru descărcarea aplicaţiei
Cortana sau Microsoft Launcher, pe smartphone. Pentru a trece mai departe, se apasă Next
(Următorul). De asemenea, se poate sări peste acest pas, dând clic pe "Do it later" (Fă mai
târziu).
Windows Setup – Se asociază telefonul cu PC-ul
Acum se poate alege dacă se foloseşte Cortana pe post de asistent personal. Asta se
întâmplă doar dacă nu s-a ales România drept ţara unde te afli ci o ţară unde Cortana este
disponibilă.
27
Windows Setup - Vrei să foloseşti Cortana?
Pasul final de configurare este legat de setările de confidenţialitate. Pe

ecranul "Choose privacy settings for your device" (Alege setările de confidenţialitate pentru
dispozitivul tău), se poate alege activarea sau nu a funcţiilor precum Location (Localizare),
Diagnostics (Diagnostice), Find my device (Găşeşte-mi dispozitivul), Speech recognition
(Recunoaştere vorbire) şi Tailored experiences with diagnostics data (Experienţe adaptate
cu date din diagnostice).
Windows Setup – Se aleg setările de confidenţialitate
Windows 10 are nevoie de încă puţin timp pentru a pregăti calculatorul sau
dispozitivul, aplicaţiile şi toate setările.
28
Windows Setup - se pregăteşte calculatorul
După ce se termină instalarea, suntem autentificaţi în Windows 10 şi se poate vedea

desktop-ul. Felicitări, s-a terminat de instalat Windows 10.
FIŞA DE LUCRU NR. 1

Tema lucrării: Instalarea sistemului de operare Microsoft Windows 10
Elevii vor avea la dispoziţie:
- un sistem de calcul complet care are următoarele resurse:
- un CD/DVD, stick USB bootabil cu WINDOWS 10.
Sarcini de lucru:
1. Să se citească Fişa de documentare nr. 1 şi să se întocmească un rezumat al modului de
instalare al sistemul de operare WINDOWS 10;
2. Să se instaleze sistemul de operare WINDOWS 10.
29
Tema lucrării: Configurarea sistemului de operare Microsoft Windows 10
- un CD/DVD, stick USB bootabil cu WINDOWS 10.
Sarcini de lucru:
configurare a sistemul de operare WINDOWS 10;
2. Să se configureze sistemul de operare WINDOWS 10.
30
Instalarea sistemului de operare LINUX
Când un sistem devine server, stabilitatea, disponibilitatea şi performanţa devin

probleme importante. Aceşti trei factori sunt de obicei îmbunătăţiţi prin achiziţionarea de
hardware, ceea ce poate fi sau nu oportun. Este păcat, totuşi, să se plătească mulţi bani
pentru a deţine un sistem capabil de a atinge un nivel dorit în ceea ce priveşte cei trei
indicatori de mai sus, în timp ce, se pot obţine aceleaşi rezultate cu un pic de efort, folosind
hardware-ul existent. Cu Linux acest lucru nu este deloc greu, ba chiar se poate spune că
performanţele sunt uluitoare.
Cea mai importantă decizie pe care trebuie să o luaţi atunci când vă ocupaţi de
configurarea unui server nu este una de nivel tehnic, ci administrativ. Trebuie să proiectaţi
serverul să fie neprietenos pentru utilizatorii ocazionali, ceea ce presupune absenţa
utilitarelor multimedia, suportului pentru sunet, browserelor frumoase de web (atunci când
este posibil). De fapt, ar trebui chiar să fie o regulă care să interzică atât utilizatorilor cât şi
administratorilor utilizarea ocazională a unui server.
Iată câteva lucruri pe care le puteţi face pentru a îmbunătăţi starea serverelor
dumneavoastră:
- Folosiţi avantajul de a avea o interfaţă grafică decuplată de sistemul de operare şi evitaţi
pornirea X Window System, cât timp nimeni nu are efectiv nevoie să ruleze o aplicaţie. În
definitiv, X, ca orice altă aplicaţie, solicită memoria şi procesorul, ceea ce are un impact şi
asupra performanţelor serverului;
- Determinaţi ce funcţii va asigura serverul şi dezactivaţi-le pe toate celelalte. Ele sunt nu
numai o risipă de memorie şi putere de calcul, dar mai şi complică procesul de securizare a
serverului;
- Nucleul (kernelul) implicit cu care vine Linux este foarte bine configurat. Dacă totuşi doriţi
să adăugaţi facilităţi suplimentare, fiţi foarte selectivi.
Instalarea unui sistem de operare de reţea presupune cunoştinţe un pic mai avansate
decât instalarea unui sistem desktop. Chiar dacă sistemul de operare Linux din zilele noastre
stă mult mai bine la capitolul compatibilitate hardware şi drivere decât în trecut, se prea
poate ca ultimile apariţii în domeniul hardware să nu fie acoperite de drivere. Aşadar, este
preferabil să intraţi pe site-ul producătorului şi să vă asiguraţi că toate componentele
dumneavoastră sunt susţinute de driverele corespunzătoare.
31
Dacă în trecut singura metodă de
instalare cunoscută era discheta şi mai
târziu CD-ul, astăzi datorită evoluţiei
mijloacelor de stocare şi a evoluţiei
internetului metodele de instalare au mai
evoluat: putem de asemenea instala
direct din reţea sau cu ajutorul unui stick
de memorie.
Instalarea începe prin introducerea
DVD-ul de instalare Fedora 10 în
unitatea DVD ROM. Configuraţi BIOS-ul sistemului de calcul pentru a încărca sistemul de
operare iniţial de pe unitatea de DVD.
Va apărea o interfaţă grafică cu mai multe opţiuni: install or upgrade an existing
system (opţiune implicită) – opţiune care permite instalarea sau actualizarea sistemului de
operare Fedora 10, Rescue installed system – opţiune ce permite repararea unui system de
operare defect, Boot from local drive – pornirea sistemului de operare de pe hard disk,
Memory test – test de memorie.
Cu ajutorul săgeţilor, daca este cazul, alegeţi prima opţiune şi apăsaţi Enter.
Pentru a evita pierderea de timp următorul ecran care apare ne va da posibilitatea să
verificăm corectitudinea datelor scrise pe DVD ROM. Selectând OK, DVD ROM-ul va fi
verificat. Dacă nu va fi identificată nici o eroare, instalarea sistemului de operare va continua,
altfel trebuie scris un alt DVD ROM.
32
Fedora 10 poate fi instalat atât în mod text, cât şi mod grafic. Pentru a avea acces la
interfaţa grafică trebuie îndeplinite mai multe condiţii:
o sistemul de calcul trebuie să aibă mai mult de 192MB RAM.
o Placa video trebuie să fie recunoscută de către programul de instalare.
Apoi trebuie să facem primele alegeri:
- trebuie aleasă limba în care va continua instalarea sistemului de operare.
Deoarece suportul pentru limba română nu este foarte bine pus la punct, se
recomandă folosirea limbii engleze.
- trebuie aleasă tastatura (US English în mod normal),
- numele calculatorului (preferabil de forma nume_calculator.domeniu),
- stabilirea orei şi a fusului orar – în cazul calculatoarelor aflate într-un domeniu
(este foarte important ca aceste informaţii să fie corecte, altfel existând riscul ca
sistemele de calcul să nu poată comunica între ele)
- Introducerea parolei pentru contul de superutilizator (root)
Deoarece contul de root este cel mai atacat cont pe un sistem Linux, trebuie ca
parola acestui cont să fie una puternică (minim 8 caractere; să conţină litere mari, mici, cifre,
caractere speciale; să nu fie bazată pe cuvinte de dicţionar)
Pentru instalarea sistemului de operare trebuie să partiţionaţi hard diskul. Veţi
observa că partiţionarea harddiskului în Linux diferă sensibil de partiţionarea haddiskului în
windows. Sistemul de operare Fedora necesită cel puţin 3 partiţii: /boot – partiţia de boot, / -
partiţia rădăcină şi swap – partiţia de memorie virtual.
În continuare sunt prezentate cele mai importante partiţii care ar trebui să se
găsească pe un server linux:
a. / directorul rădăcină se află pe cel mai înalt nivel ierarhic. Într-o configuraţie simplă (de
33
exemplu, cea care se creează atunci când selectaţi opţiunea Automatically Partition într-o
instalare Custom) întreaga structură de directoare a sistemului va fi creată pe o singură
partiţie.
b. /usr - în Linux, cea mai semnificativă grupare a fişierelor se face în directorul /usr, unde se află
marea majoritate a programelor, (în termenii Windows, acest director este similar cu
C:\Program Files.)
c. /swap – partiţie utilizată de sistemul de operare linux/unix pentru a crea memorie virtuală
utilizată atunci când nu există memorie fizică disponibilă. (este echivalentă cu memoria
virtuală (fişierul pagefile.sys) din windows. Partiţia de swap este recomandat a fi de 2ori mai
mare decât memoria RAM existentă în sistem. Este de asemenea de preferat ca această
partiţie să fie montată pe alt harddisk decât partiţia pe care se găseşte sistemul de operare.
d. /tmp - director unde sunt plasate fişierele temporare. Pentru că acest director este proiectat
să permită accesul la scriere tuturor utilizatorilor (similar directorului Temp din windows)
trebuie să vă asiguraţi că utilizatorii nu abuzează de el şi nu ocupă tot spaţiul disponibil pe
disc. Din acest motiv ar trebui de asemenea montat pe o partiţie separată.
e. /home, unde se află directorul de pornire al tuturor utilizatorilor. Acest director este important
pentru a putea împiedica utilizatorii să folosească tot conţinutul discului, în defavoarea unor
componente critice (precum fişierele jurnal).
f. /var, destinaţia finală pentru fişierele jurnal. Datorită faptului că fişierele jurnal pot fi afectate
de modificări generate de utilizatori externi (spre exemplu persoane care accesează un site
web) este important ca ele să se afle pe o partiţie separată, pentru ca nimeni să nu poată
efectua un atac de tip Denial of Service (DoS) prin generarea unui număr foarte mare de
intrări în fişierele jurnal, astfel umplând discul până la refuz.
Ca sistem de fişiere sistemul de operare foloseşte implicit ext3.
34
Implicit procesul de instalare al sistemului de operare Fedora încarcă o lista
predefinită, suficientă în majoritatea cazurilor. Se pot alege din 3 mari categorii de programe:
1. Birou şi productivitate (Office and Productivity) – conţine suita OpenOffice aplicaţii de
management a proiectului, instrumente grafice şi aplicaţii multimedia
2. Dezvoltare de programe (Software Development) – conţine instrumente pentru
compilarea programelor
3. Web server – conţine serverul web Apache
De asemenea se pot specifica şi alte depozite cu programe în afară de cele implicite
oferite de DVD-ul de instalare.
Procesul de instalare va verifica pachetele alese şi va instala pachetele necesare
pentru buna funcţionare a sistemului de operare şi a aplicaţiilor alese de dumneavoastră.
După aceasta, va începe procesul de instalare propriu-zisă a pachetelor.
În momentul în care procesul de instalare s-a încheiat, apare ecranul final care ne
va anunţa că instalarea s-a încheiat şi sistemul de calcul trebuie repornit.
35
După repornirea sistemului de calcul, va intra un agent de configurare (setup agent)
care ne va ghida prin procesul de configurare iniţială a sistemului de operare. După ce
setările de bază au fost realizate, vom avea acces la sistemul de operare.
Interfaţa grafică KDE nu va permite, din motive de securitate, conectarea cu
utilizatorul root. După introducerea contului şi a parolei corecte poate începe lucrul cu
sistemul de operare proaspăt instalat.
36
Tema lucrării: Partiţionarea Hard disk-ului în vederea instalării sistemului de
operare LINUX
 RAM: 2 GB
- un CD/DVD, stick USB bootabil cu sistemul de operare LINUX.
Sarcini de lucru:
instalare al sistemul de operare LINUX;
2. Să se realizeze partiţiile pe Hard disk-ul sistemului de calcul pus la dispoziţie în vederea
instalării sistemul de operare LINUX.

Tema lucrării: Instalarea sistemului de operare LINUX
 RAM: 2 GB
- un CD/DVD, stick USB bootabil cu sistemul de operare LINUX.
Sarcini de lucru:
instalare al sistemul de operare LINUX;
2. Să se instaleze sistemul de operare LINUX pe calculatorul dat.
37
Tema lucrării: Comparare între sistemul de operare de tip WINDOWS şi
sistemul de operare LINUX
 RAM: 2 GB
- conexiune la internet.
Sarcini de lucru:
1. Să se caute, pe internet, informaţii despre caracteristicile sistemului de operare de tip
WINDOWS şi respectiv, sistemului de operare LINUX şi să se compare cele două sisteme
de operare cu evidenţierea avantajelor şi dezavantajelor utilizării lor;
2. Să se studieze forum-urile de specialitate şi să se tragă concluzii privind domeniile de
utilizare pentru cele două sisteme de operare comparate.
38
Instalarea sistemului de operare iOS
Sistemele de operare pentru telefoanele mobile funcţionează după principii similare
cu cele care stau la baza Linux sau Windows, dar au, bineînţeles, şi multe caracteristici care
le diferenţiază de acestea.
Liderul pieţei, ca market share, rămâne sistemul Android, care are avantajul că poate
fi rulat de telefoane premium şi telefoane entry level, în timp ce magazinul său, Google Play,
oferă un număr nelimitat de aplicaţii gratuite sau cu un cost de achiziţie redus.
După părerea unora, iOS, sistemul dezvoltat de Apple, ar fi însă cel mai avansat
sistem de operare, cu toate că telefoane de top întâlnim în ambele cazuri, şi printre modelele
iPhone, şi printre cele care operează cu Android. Cert este că iOS oferă mai rapid update-uri
de software şi o putere superioară de procesare pentru jocuri şi aplicaţii.
Ce este un sistem de operare
Sistemul de operare (OS) este cel mai important program care rulează pe un
computer. Mai exact, este un sistem software care gestionează şi coordonează resursele
hardware şi software şi care permite rularea altor programe, fiind o interfaţă între aplicaţiile
pentru utilizator şi partea hardware a echipamentului respectiv, fie că ne referim la PC,
laptop, tabletă sau smartphone.
O schemă simplificată a echipamentelor computerizate plasează sistemul de operare
astfel:
Hardware -> Sistem de operare -> Aplicaţii -> Utilizator
Principalele sisteme de operare pentru echipamente smart
Cele mai cunoscute sisteme de operare dezvoltate special pentru dispozitivele mobile
smart sunt iOS, Android şi Windows Mobile. Apariţia acestor sisteme este strâns legată de
evoluţia procesoarelor şi a memoriilor RAM, care au permis tot mai multe procese şi
multitasking.
Multe dintre caracteristicile şi capabilităţile pe care le găsim astăzi la aceste sisteme,
ca abilitatea de a rula aplicaţii terţe sau mai multe aplicaţii simultan, nu au existat de la
început, ci au fost introduse cu fiecare nouă lansare importantă.
39
Despre iOS
iOS este sistemul de operare dezvoltat de compania americană Apple, pentru un
număr limitat de echipamente smart, şi anume iPhone, iPod, iPad şi Apple TV, aceasta fiind
şi ordinea cronologică în care au fost lansate inovaţiile care poartă semnătura lui Steve Jobs.
Este un sistem care face parte din familia Unix, ca şi Linux, şi care încă de la prima
versiune a împrumutat numeroase componente şi caracteristici de la sistemul de operare
Mac OS X, care stă la baza computerelor Mac.
Primul iPhone a fost lansat în 2007, iar ultima versiune a sistemului iOS - iOS 10 - a
fost anunţată în noiembrie 2016. Succesul iPhone - cel mai vândut gadget din toate timpurile,
are o foarte mare legătură cu capabilităţile sistemului de operare şi cu numărul foarte mare de
aplicaţii pe care le oferă prin App Store.
Utilitate iOS
De exemplu, iOS este un sistem potrivit pentru utilizatorii care cumpără şi instalează
un număr mare de jocuri şi aplicaţii, pentru cei care apreciază un design simplu, dar şi pentru
cei interesaţi de fotografie. În plus, nu trebuie să aştepţi mult pentru update-uri.
Pregătirea pentru instalarea iOS 12 pe iPhone şi iPad
iOS 12 este oferit de catre cei de la Apple pentru iPhone, iPad si iPod Touch
începând din septembrie 2018, actualizarea fiind una extrem de importantă.
iOS 12 este compatibil cu un număr şi mai mare de iDevice-uri în comparatie cu iOS

11, cei de la Apple având în anul 2018, 26 de modele compatibile cu noua versiune a
sistemului său de operare. iOS 12 este un update major, cei de la Apple anunţând
îmbunătăţiri foarte mari pentru performanţe, inclusiv pentru autonomia bateriei.
La instalarea iOS trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte:
40
 Backup cu iCloud sau iTunes
iOS 12 NU trebuie instalat în iPhone, sau iPad, fără a face în prealabil un backup cu
ajutorul iCloud, sau iTunes, pentru a fi siguri că nu pierdeţi datele în cazul în care apar
probleme. În trecut au existat diverse probleme cu actualizările pentru iOS care au blocat
iPhone sau iPad în timpul instalării şi a fost nevoie de restore pentru a finaliza procesul, aşa
că un backup ne poate scuti de extrem de multe bătăi de cap.
iOS 12 poate fi instalat fără probleme dacă faceţi întâi un backup prin iCloud din
Settings > Apple ID (numele Apple ID-ului) > iCloud > Backup, Configurări Apple ID (numele
Apple ID-ului) > iCloud > Backup. Acolo se găsesc şi opţiuni pentru ceea ce se doreşte să fie
salvat în acel backup. Deci, se poare alege ce intereseaza a fi salvat, aşa că se va şti şi ce
se va putea regăsi în telefoane în cazul în care vom fi nevoiţi să ne folosim de backup dacă
procedura de instalare a iOS 12 eşuează.
iOS 11 backup icloud
Pentru a instala iOS 12 putem face backup datelor din telefoane şi prin intermediul
iTunes, dar mai întâi trebuie ca iPhone-ul sau iPad-ul să fie conectat la calculator. După
aceea, se face click pe iconiţa iDevice-ului din partea superioară a iTunes, şi în meniul
central avem opţiunea de a face backup local în calculator, sau direct în iCloud, oricare
dintre opţiuni fiind bună dacă se întâmpină probleme la instalarea iOS 12.
41
iOS 11 backup iTunes
Există posibilitatea ca iOS 12 să forţeze ştergerea tuturor datelor din iPhone sau
iPad, aşa că separat de backup, se recomandă salvarea pozelor şi a clipurilor video într-un
calculator, pentru că, dacă nu se foloseşte iCloud Photo Library, Libraria Foto iCloud, atunci
ele vor fi şterse în caz de restore.
 Spaţiu liber pe iPhone sau iPad pentru instalarea iOS
iOS 12 necesită pentru instalare pe iPhone şi iPad până la 2 – 3 GB de spatiu liber.
Pe iPhone X, iOS 12 cere minim 2 GB de spaţiu pentru a face instalarea, însă în cazul altor
modele ale iPhone, în special cele cu ecrane mai mici, cantitatea de spaţiu necesară pentru
instalare va fi mai mică.
iOS 12 pentru iPad Pro 12.9 inch are nevoie de 3 GB de spaţiu, sau chiar mai mult,
pentru instalare. Dacă nu rxistă spaţiu liber disponibil pe iPhone sau iPad, atunci instalarea
iOS 12 nu va avea loc, sistemul de operare putând recomanda ştergerea temporară a unor
aplicaţii pentru a face instalarea, ele refiind instalate automat după finalizarea procesului.
 Conexiune bună la internet
Instalarea iOS 12 necesită descărcarea unui fişier de dimensiuni mari, minim 1 GB
pentru iPhone sau iPad, aşa că trebuie să existe o conexiune de internet bună. Fie că vorbim
despre Wi-Fi sau LAN, adică dacă se face update prin iPhone şi iPad, sau calculator, trebuie
să existe o conexiune de internet bună, deci laţimea de bandă pentru descărcarea
actualizării la iOS 12 să fie suficientă.
 Nivelul bateriei
iOS 12 nu poate fi instalat dacă nu există minim 50% din baterie disponibilă pe
iPhone sau iPad, compania Apple implementând această restricţie pentru ca procesul să nu
se întrerupă din lipsa de energie şi produsele să rămână blocate. Dacă bateria este
42
descărcată, dar există o sursă de energie la îndemână, se poate conecta iPhone sau iPad la
un încărcător, iar instalarea iOS 12 va începe fără probleme.
La apariţie, iOS 12 este aşteptat de către extrem de mulţi utilizatori ai iPhone sau
iPad, şi toţi se vor grăbi să facă instalarea imediat ce apare actualizarea. Din acest motiv, e
posibil ca iOS 12 să se descarce foarte greu din serverele companiei Apple, aşa că trebuie
să avem răbdare, instalarea în sine putând dura până la 15 minute în funcţie de tipul de
iDevice pe care se instalează.

Tema lucrării: Descărcarea sistemului de operare iOS în vederea instalării
 RAM: 2 GB
- legătură la internet;
- un echipament smart, şi anume iPhone, iPod, iPad.
Sarcini de lucru:
1. Să se caute pe internet, şi să se vizioneze un tutorial video privind instalarea sistemului de
operare iOS;
2. Să se descarce de pe internet un sistem de operare iOS compatibil cu echipamentul smart
pus la dispoziţie.
43
Tema lucrării: Instalarea sistemului de operare iOS
 RAM: 2 GB
- un echipament smart, şi anume iPhone, iPod, iPad.
Sarcini de lucru:
1. Realizaţi backup prin iCloud pentru echipamentul smart pe care îl aveţi la dispoziţie.
2. Să se instaleze sistemul de operare iOS pe echipamentul smart (iPhone, iPod, iPad).
3. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul instalării.
44
Sistemul de operare Android
Ce este „Android”?
Android este o platformă software şi un sistem de operare pentru dispozitive şi

telefoane mobile bazată pe nucleul Linux, dezvoltată iniţial de compania Google, iar mai
târziu de consorţiul comercial Open Handset Alliance. Android permite dezvoltatorilor să
scrie cod gestionat în limbajul Java, controlând dispozitivul prin intermediul bibliotecilor Java
dezvoltate de Google.[3] Aplicaţiile scrise în C şi în alte limbaje pot fi compilate în cod
maşină ARM şi executate, dar acest model de dezvoltare nu este sprijinit oficial de către
Google.
Lansarea platformei Android la 5 noiembrie 2007 a fost anunţată prin fondarea Open
Handset Alliance, un consorţiu de 48 de companii de hardware, software şi de
telecomunicaţii, consacrat dezvoltării de standarde deschise pentru dispozitive mobile.
Google a lansat cea mai mare parte a codului Android sub licenţa Apache, o licenţă de
tip free-software şi open source.
Istoric
În iulie 2005 Google a achiziţionat Android, Inc, o mică companie de tip startup cu
sediul în Palo Alto, California, SUA. Cofondatorii companiei Android, care au continuat să
muncească la Google, au fost Andy Rubin (cofondator al Danger), Rich Miner(cofondator al
Wildfire Communications, Inc), Nick Sears (fost vicepreşedinte al T-Mobile) şi Chris White
(unul dintre primii ingineri ai WebTV). La acea dată se cunoştea foarte puţin despre Android,
Inc., doar că făceau software pentru telefoane mobile. Aceasta a cauzat zvonuri că Google
45
ar plănui să intre pe piaţa telefoniei mobile, deşi era neclar ce funcţie ar putea îndeplini în
această piaţă.
La Google, echipa condusă de Rubin a dezvoltat un sistem de operare pentru
dispozitive mobile bazat pe Linux, pe care l-au prezentat producatorilor de telefoane mobile
şi operatorilor de reţele de telefonie mobilă, cu perspectiva de a asigura un sistem flexibil,
upgradabil. Google a raportat că a aliniat deja o serie de parteneri producători de
componente hardware şi software la noul concept, şi a semnalat operatorilor de reţele de
telefonie mobilă că era deschis la diferite grade de cooperare din partea acestora. Mai multe
speculaţii că Google ar fi putut intra pe piaţa telefoniei mobile au apărut în decembrie
2006.Rapoarte de la BBC şi Wall Street Journal au remarcat faptul că Google îşi dorea
căutarea web şi aplicaţiile sale pe telefoane mobile şi că lucra din greu către acest ţel. Presa
şi siturile de ştiri au publicat curând zvonuri că Google ar dezvolta un dispozitiv mobil marca
Google. A urmat şi mai multă speculaţie, susţinând că în timp ce Google definea specificaţiile
tehnice, ar fi demonstrat prototipuri producătorilor de telefoane mobile şi operatorilor de
reţea. S-a raportat că până la 30 de telefoane prototip operau deja pe piaţă.
În septembrie 2007 InformationWeek a publicat un studiu al companiei Evalueserve
care dezvăluia că Google a depus cereri pentru mai multe brevete de invenţie în domeniul
telefoniei mobile.
Fondarea Open Handset Alliance
La 5 noiembrie 2007 a fost făcut public Open Handset Alliance, un consorţiu
incluzând Google, HTC, Intel, Motorola, Qualcomm, T-Mobile, Sprint Nextel şi Nvidia, cu
scopul de a dezvolta standarde deschise pentru dispozitive mobile. Odată cu formarea Open
Handset Alliance, OHA a dezvăluit de asemenea primul său produs, Android, o platformă
pentru dispozitive mobile construită pe nucleul Linux, versiunea 2.6.
La 9 decembrie 2008, a fost anunţat că 14 noi membri au aderat la proiectul Android,
incluzând: Sony Ericsson, Vodafone Group Plc, ARM Holdings Plc, Asustek Computer
Inc, Toshiba Corp şi Garmin Ltd.
Preşedintele şi CEO-ul Google Eric Schmidt a avut nevoie de o bună bucată de timp
în comunicatul de presă oficial pentru a elimina toate zvonurile şi speculaţiile precedente cu
privire la existenţa unui telefon Google.
Open Source
Începând cu 21 octombrie 2008, Android a fost disponibil ca Open Source. Google a deschis
întregul cod sursă (inclusiv suportul pentru reţea şi telefonie), care anterior era indisponibil,
sub licenţa Apache. Sub licenţa Apache producătorii sunt liberi să adauge extensii
46
proprietare, fără a le face disponibile comunităţii open source. În timp ce contribuţiile Google
la această platformă se aşteaptă să rămână open source, numărul versiunilor derivate ar
putea exploda, folosind o varietate de licenţe.
Android a fost criticat că nu este software open source în totalitate, în ciuda a ceea ce
a fost anunţat de către Google. Părţi ale SDK-ului sunt proprietare şi sursă închisă şi unii
cred că acest lucru este pentru ca Google să poată controla platforma.
Cu toate acestea, Google a anunţat între timp că toate componentele sistemului de
operare vor fi lansate sub licenţa Apache unde este cazul şi sub licenţa GPL.
Versiunile Android de la lansare până astăzi:
 Alpha – Android 1.0
 Beta – Android 1.1
 Cupcake – Android 1.5
 Donut – Android 1.6
 Éclair – Android 2.0 – 2.1
 Froyo – Android 2.2
 Gingerbread – Android 2.3
 Honeycomb – Android 3.0 – 3.2
 Ice Cream Sandwich – Android 4.0
 Jelly Bean – Android 4.1 – 4.3
 KitKat – Android 4.4
 Lollipop – Android 5.0 – 5.1
 Marshmallow – Android 6.0
 Nougat – Android 7.0 – 7.1
 Oreo – Android 8.0 – 8.1
47
Instalarea manuală a Android 7.0 Nougat pe Samsung Galaxy S7/S7
Edge
Pe 17 ianuarie 2018, toţi posesorii de Samsung Galaxy S7/S7 Edge au tresărit şi s-

au bucurat de ştirea că sud-coreeni au dat drumul update-ului mult aşteptat, la Android 7.0.
Entuziasmul s-a mai domolit după ce au văzut că este disponibil doar pentru Marea Britanie
(BTU), urmând ca în săptămânile următoare să vină şi pentru alte ţări sau diverşi operatori.
Din fericire pentru noi, posesorii, există şi „variantă manuală” de instalare a acestui update.
Un scurt tutorial cu paşii care trebuie parcurşi şi fişierele ce necesită descărcate este
prezentat în continuare.
Pentru început aveţi nevoie de:
1. Odin v3.12.3.
2. Firmware-ul Samsung Nougat pentru Galaxy S7 sau Galaxy S7 Edge.
Atenţie! Cele două firmware-uri sunt doar pentru modelele SM-G930F şi SM-G935F.
Arhiva firmware conţine fişierele AP, CSC, Home_CSC, BL şi CP.
Aceasta metodă de instalare nu declanşează knox-ul, ceea ce înseamnă că nu
afectează garanţia.
Procesul de instalare:
1. Activare OEM: Settings ⇒ About device ⇒ Software Info ⇒ şi apăsăm repetat pe Build
Number, până când se activează Developer options.
2. Revenim în Settings şi intrăm în Developer options.
3. Căutăm opţiunea OEM unlock şi o activăm.
4. Comutăm telefonul în Download Mode: stingem device-ul, apăsăm Home + Power +
Volume Down simultan. Va apărea imediat pe ecran un mesaj de avertizare cu 2 opţiuni şi
apăsăm Volume Up. Dacă v-aţi răzgândit, pentru a ieşi din Download Mode ţineţi apăsat
pentru câteva secunde Volume Up + Volume Down + Power + Home, adică
toate butoanele fizice, şi device-ul se va restarta normal.
5. Deschidem Odin şi conectăm cablul USB la telefon şi PC. Pe ecranul PC-ului va trebui să
apară mesajul Added!! dacă telefonul a fost detectat.
6. Introducem fişierele dezarhivate în Odin în felul următor: pentru CSC introducem
HOME_CSC, CP – CP, BL – BL, AP – AP.
48
Dacă selectăm pentru CSC fişierul al cărui nume începe cu CSC, nu cu HOME_CSC,
device-ul îşi va da Factory Data Reset şi este înlocuit CSC-ul.
7. După ce ne asigurăm că am introdus corect fişierele, apăsăm butonul Start în Odin şi
aşteptăm să se încheie întreg procesul.
8. Telefonul se va restarta automat după instalare.
9. Deconectaţi cablul USB.
10. Gata! Android 7.0 Nougat pe Galaxy S7/S7 Edge a fost instalat.
Notă: Chiar dacă aţi instalat firmware-ul folosind acest tutorial, o sa mai primiţi şi
update-uri oficiale.
Teoretic nu ar trebui să existe niciun risc în instalarea acestui firmware, dar niciodată
nu poţi şti ce se poate întâmpla. Atenţie! Paşii de mai sus NU necesită ROOT.
49
Tema lucrării: Descărcarea aplicaţiilor în vederea instalării Android 7.0 Nougat
 RAM: 2 GB
- un telefon Samsung Galaxy S7/S7 Edge (sau un alt smartphone).
Sarcini de lucru:
1. Căutaţi pe internet şi descărcaţi aplicaţia Odin v3.12.3.
2. Căutaţi pe internet şi descărcaţi Firmware-ul Samsung Nougat pentru Galaxy S7
sau Galaxy S7 Edge (sau pentru smartphone-ul pus la dispoziţie).
3. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul căutării şi descărcării soft-urilor.

Tema lucrării: Realizarea de backup în vederea instalării Android 7.0 Nougat
 RAM: 2 GB
- un telefon Samsung Galaxy S7/S7 Edge (sau un alt smartphone);
- aplicaţia Odin v3.12.3;
- Firmware-ul Samsung Nougat pentru Galaxy S7 sau Galaxy S7 Edge (sau pentru
smartphone-ul pus la dispoziţie).
50
Sarcini de lucru:
1. Faceţi un backup, pentru telefonul Samsung Galaxy S7 sau Galaxy S7 Edge (sau pentru
smartphone-ul pus la dispoziţie) utilizând aplicaţii gratuite din Google Play.
2. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul realizării backup-ului pentru
smartphone-ul pus la dispoziţie.

Tema lucrării: Instalarea manuală a Android 7.0 Nougat
 RAM: 2 GB
- un telefon Samsung Galaxy S7/S7 Edge (sau un alt smartphone);
- Firmware-ul Samsung Nougat pentru Galaxy S7 sau Galaxy S7 Edge (sau pentru
smartphone-ul pus la dispoziţie).
Sarcini de lucru:
1. Să se instaleze sistemul de operare Android 7.0 Nougat pe telefonul Samsung
Galaxy S7 sau Galaxy S7 Edge (sau pe smartphone-ul pus la dispoziţie);
2. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul instalării sistemului de operare
Android.
51
Rescrierea ROM cu aplicaţia ODIN pe telefoanele Samsung
În continuare se prezintă cum se instalează simplu şi rapid orice ROM pe un telefon

produs de catre Samsung (NU este valabil şi pentru clone) şi astfel se vor scuti bani şi timp
petrecut prin service!
Pentru a urma tutorialul, trebuie să se cunoască exact modelul telefonului şi să
deţinem versiunea de firmware corectă pentru telefonul vostru! Este destul de simplu de aflat
modelul telefonului şi este destul de uşor de găsit un ROM pentru un telefon samsung.
Există pe net diverse surse ce pun la dispoziţie aceste versiuni de firmware!
Atentie! Cu ODIN puteţi rescrie numai fişiere cu terminaţia tar.md5, dar puteţi scrie şi
un recovery customizat!
Cum sa afli exact ce model de telefon ai? Mulţi ar spune că ei ştiu ce au cumpărat
din magazin şi spre exemplu folosesc un Galaxy S5! Însă, există mai multe modele de
Samsung Galaxy S5 şi va trebui să căutati versiunea de firmware tar.md5 fix pentru acest
model!
Exemplu – G900F este versiunea care se vinde în Europa a lui Samsung S5, însa acest
telefon mai are şi alte versiuni: G900I, G900M, G900A, G900T, G900W8,
G900K/G900L/G900S şi dacă scrieţi un ROM ce nu este compatibil fix cu versiunea voastră,
posibil să aveţi probleme!
Cel mai simplu de aflat este să opriţi telefonul, scoateţi bateria şi căutaţi eticheta albă
pe care este imprimat codul de bare şi numele exact al modelului vostru Samsung:
52
Codul de bare şi numele exact al modelului Samsung
Acum, va trebui să opriţi complet telefonul şi să ne pregatim de rescrierea softului.

Reţineţi că veţi pierde tot ce aveţi pe telefon, mă refer la datele personale! Puteţi face un
backup, este simplu şi există aplicaţii gratuite în Google Play care pot face asta!
Puteţi rescrie cu ODIN un firmware chiar dacă aveţi o altă versiune de ROM deja
instalată, indiferent dacă este o versiune customizată sau oficială! Veţi pierde root şi
custom recovery dacă aveţi! Telefonul va reveni la starea iniţială (asta în cazul în care
fişierul md5 este original şi nu customizat).
1 – Reporniţi telefonul acum în modul download, în general va trebui să apasaţi volum jos,
power şi home în acelaşi timp până cand vedeţi primul meniu, apoi apasaţi volum sus şi
astfel intraţi in modul download. Mai jos, vedem cum arată un mod download pe un Samsung
rootat şi cu recovery instalat:
53
Modul download pe un telefon Samsung
2 – Porniţi ODIN pe calculator şi conectaţi telefonul prin cablul USB. Dacă totul este ok, veţi
vedea o imagine ca cea de mai jos:
Rulare ODIN pe calculator
Neapărat, casuţa de sus trebuie să fie albastră şi să arate exact ca în imagine (nu
neaparat com 6), iar jos trebuie să vedem mesajul “added”. Bifăm numai “Auto Reboot” şi “F
Reset Time”, nu ne atingem de nimic altceva şi nici de telefon!
3 – Acum, căutăm arhiva pe care tocmai am descărcat-o, adică cea care conţine fişierul
ROM sau un backup pentru un telefon Samsung. Trebuie dezarhivată şi extras fişierul cu
terminaţia tar.md5.
54
Dezarhivarea fişierului ROM
4 – După ce am dezarhivat fişierul, ne întoarcem la ODIN şi apăsăm pe butonul AP, apoi

selectăm fişierul dezarhivat. Aplicaţia îl va încărca şi este posibil să dureze maxim câteva
minute, asta în funcţie de performanţele calculatorului.
Încărcarea fişierului dezarhivat în aplicaţie
5 – În ODIN, apăsăm acum pe “START” şi aşteptăm ca noul sistem de operare să se rescrie

pe telefonul nostru Samsung. Durează câteva minute şi până ce telefonul nu reporneşte
automat şi în ODIN nu veţi vedea “PASS”, NU vă atingeţi de telefon, de PC sau de cablul
USB! Telefonul va arăta ceva de genul:
55
Rescrierea sistemului de operare pe telefon
6 – Când totul este gata, telefonul va trebui să repornească automat şi ODIN va arăta aşa:
Imagine ODIN după rescrierea sistemului de operare
7 – Aşteptăm acum ca telefonul să pornească şi având în vedere că încarcă softul pentru

prima oară, este posibil să dureze cam 5 minute, maxim 10. Dacă durează mai mult de 10
minute şi pe display este indicat un logo, îl oprim (scoatem bateria) şi îl repornim. Dacă tot
nu vrea, intrăm în modul recovery standard şi apăsăm pe wipe cache sau factory reset. Însă,
sunt cazuri rare acestea.
8 – Acum telefonul are un sistem de operare curat şi fără probleme. Aşa cum spuneam şi la
început, nu contează dacă a existat înainte un custom ROM pe Samsung sau o variantă
oficială, ODIN şterge tot şi reinstalează sistemul curat.
56
Tema lucrării: Realizarea backup-ului în vederea rescrierii ROM pe telefoanele
Samsung
 RAM: 2 GB
- un telefon smartphone Samsung.
Sarcini de lucru:
1. Studiaţi fişa de documentare nr. 7 şi precizaţi modelul smartphone-ului pus la dispoziţie.
2. Faceţi un backup, pentru smartphone-ul pus la dispoziţie, utilizând aplicaţii gratuite
din Google Play.
3. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate pentru aflarea modelului de telefon şi a
realizării backup-ului.

Tema lucrării: Descărcarea aplicaţiei ODIN în vederea rescrierii ROM pe
telefoanele Samsung
 RAM: 2 GB
- un smartphone Samsung.
Sarcini de lucru:
57
1. Căutaţi pe internet şi descărcaţi aplicaţia ODIN în vederea rescrierii ROM pe telefoanele
Samsung.
2. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul căutării şi descărcării aplicaţiei
ODIN.

Tema lucrării: Rescrierea ROM pe telefoanele Samsung
 RAM: 2 GB
- un smartphone Samsung;
Sarcini de lucru:
1. Să se ruleze aplicaţia ODIN pe calculator;
2. Să rescrie ROM pe smartphone-ul Samsung urmând instrucţiunile din fişa de
documentare nr. 7.
3. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul rescrierii ROM.
58
V. FIŞA DE OBSERVAŢIE PERMANENTĂ
(săptămâna stagiilor de pregătire practică)
Săptămâna 1
Elevul ………………………………………………………………
SPP-MODUL VI. Sisteme de operare și aplicații pentru terminale inteligente
Perioada ……………………………………………………………
Agentul economic………………………………………………….
Cadru didactic responsabil/Tutore ………………………………………………..
Elementul observat Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3 Ziua 4 Ziua 5

Disciplina
Punctualitate
Responsabilitate
Regulament de ordine
interioara
Echipament de protecţie
Realizarea sarcinilor
(aptitudinii de lucru)
Calitatea realizării sarcinilor
Atitudine faţă de realizarea
sarcinilor
Sarcini de lucru ziua 1
T = TOTAL
P = PARTIAL
0 = DELOC
59
Săptămâna 2
Elevul ………………………………………………………………
SPP- MODUL VI. Sisteme de operare și aplicații pentru terminale inteligente
Perioada ……………………………………………………………

Disciplina
Punctualitate
Responsabilitate
interioara
sarcinilor
T = TOTAL
P = PARTIAL
0 = DELOC
60
Săptămâna 3
Elevul ………………………………………………………………
SPP- MODUL VI. Sisteme de operare și aplicații pentru terminale inteligente
Perioada ……………………………………………………………

Disciplina
Punctualitate
Responsabilitate
interioara
sarcinilor
T = TOTAL
P = PARTIAL
0 = DELOC
61
VI. RAPORT ZILNIC
ZIUA
Abilităţi
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
11.2.2. Alegerea
sistemului de operare
de instalat pentru
staţiile de lucru în
funcţie de condiţiile
hardware şi în
conformitate cu
cerinţele.
11.2.3. Instalarea
sistemului de operare
în conformitate cu tipul
de licenţă
11.2.4.
Instalarea/actualizarea
driverelor
corespunzătoare
componentelor
hardware conectate.
11.2.5. Configurarea
sistemului de calcul
conform cerinţelor
utilizatorilor.
11.2.9. Verificarea
conectivităţii sistemului
de calcul la reţea.
11.2.11.
Instalarea/dezinstalarea
aplicaţiilor specifice
staţiilor de lucru în
conformitate cu
cerinţele.
11.2.12.
Instalarea/dezinstalarea
aplicaţiilor software de
productivitate în
conformitate cu
cerinţele.
11.2.17. Aplicarea
normelor de sănătate şi
securitate în muncă
specifice instalării
sistemelor de operare.
62
11.2.18. Aplicarea
normelor de protecţie a
mediului cu privire la
instalarea sistemelor de
operare.
11.2.19. Comunicarea
/Raportarea rezultatelor
activităţilor profesionale
desfăşurate.
11.2.20. Utilizarea
instrumentelor
informatice pentru a
produce, prezenta şi
înţelege informaţii
complexe.
11.2.21. Accesarea,
căutarea şi folosirea
11.2.22. Utilizarea
documentaţiei de
specialitate în
actualizarea
permanentă a
cunoştinţelor şi
abilităţilor.
11.2.23. Interpretarea
documentaţiei tehnice
de specialitate într-o
limbă de circulaţie
internaţională.
63
VII. FIŞĂ DE EVALUARE FINALĂ
Modul VI: Sisteme de operare și aplicații pentru terminale inteligente

Calificarea: Tehnician de telecomunicaţii
Clasa: a XI-a
Autoevaluare Notă
Nr.crt. Criteriul de evaluare Notă tutore
elev profesor
1. Respectarea normelor de sănătatea
şi securitatea muncii
2. Interesul şi motivaţia în
desfăşurarea activităţii
3. Realizarea lucrărilor practice
4. Capacitatea de a munci în echipă
5. Media
6. NOTĂ FINALĂ
Nume şi prenume: Semnătura
Elev
Tutore
Profesor
64
VIII. CHESTIONAR DE EVALUARE A STAGIULUI DE PRACTICĂ
Numele şi prenumele elevului practicant ...................................................................................

Instituţia în care se realizează stagiul de pregătire practică ......................................................
....................................................................................................................................................
Vă rugăm să vă exprimaţi În mică În mare În foarte

opinia asupra următoarelor aspecte măsură măsură mare măsură
Stagiul de pregătire practică desfăşurat la

operatorul economic a fost corelat cu orientarea
şi consilierea profesională?
Supravegherea şi îndrumarea tutorelui pentru
dobândirea competenţelor specifice calificării
profesionale alese sunt importante?
A fost încurajată libera iniţiativă în autoevaluare
şi rezolvarea sarcinilor de lucru?
Rezultatele învăţării dobândite la şcoală şi cele
solicitate de către operatorul economic sunt
apropiate?
Propuneri: ………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
Descrie rezultatele învăţării (cunoştinţe, abilităţi, atitudini) pe care credeţi că le-ati

dobândit şi aprofundat în acest stagiu de pregătire practică
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
65
IX. BIBLIOGRAFIE
1. Georgescu, Ioana, Sisteme de operare, Editura Arves, Craiova, 2006.

2. Grigore, Albeanu, Sisteme de operare Manual clasa a X, Editura Petrion, Bucureşti,1996.
3. Liviu, Miclea. Honoriu, Valca, Noțiuni de sisteme de operare și rețele de calculatoare-curs
LINUX, Constanța, 2008.
4. https://www.digitalcitizen.ro/cum-instaleaza-windows-10
5. M. V. Ciobanu, F. Calen, Auxiliar curricular - Sisteme de operare în reţea, noiembrie
2008
6. https://www.idevice.ro/2018/09/17/ios-12-instalare-iphone-ipad-356862
7. https://www.androidro.ro/tutorial-rescriere-rom-cu-aplicatia-odin-pe-telefoanele-samsung
66
CAIET DE PRACTICĂ
Numele şi prenume elevului:..............................................................................................

…………………………………………………………………………………………………………....
Denumirea unităţii de învăţământ profesional şi tehnic: ....................................................
Filiera: TEHNOLOGICĂ
Profil: TEHNIC
Domeniul de pregătire: ELECTRONICĂ AUTOMATIZĂRI
Denumirea operatorului economic partener de practică:
....................................................................................................................................................
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………....
Tutore de practică
…………………………………………………………………………..............................................
Avizat
Coordonator stagii de de practică şi firme de exerciţiu………………………………............
67
X. DOCUMENT SINTEZĂ PRIVIND STUDIUL STANDARDELOR DE PREGĂTIRE
PROFESIONALĂ, CORESPUNZĂTOARE CALIFICĂRII PROFESIONALE
CLASA a XII-a
1. Descrierea succintă a calificării profesionale

Tehnicianul de telecomunicaţii este capabil să execute lucrări de instalare, întreţinere şi
depanare reţele de telecomunicaţii şi terminale specifice acestora, conform specificaţiilor şi
reglementărilor, aplicând legislaţia şi reglementările privind securitatea şi sănătatea la locul
de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor, asumându-şi responsabilităţile şi rolurile care îi
revin în echipă, dezvoltându-şi capacitatea de a lua decizii şi de a rezolva probleme specifice
locului de muncă, consolidându-şi atitudini de corectitudine, respect, încredere în forţele
proprii, satisfacţie pentru lucrul bine făcut.
2. Ocupaţiile C.O.R.( Clasificarea Ocupaţiilor din România), ce pot fi practicate,

inclusiv codurile din COR
- 351103 Tehnician echipamente de calcul şi reţele
- 352128 Tehnician CATV
- 352133 Radioelectronist staţii de emisie radio-TV
- 352210 Tehnician reţele de telecomunicaţii
- 352207 Tehnician staţii radiorelee şi satelit
- 352206 Tehnician staţii de emisie radio-tv
3. Unităţile de rezultate ale învăţării corespunzătoare competenţelor identificate
pentru ocupaţiile vizate
 Unităţi de rezultate ale învăţării tehnice generale

1. Realizarea lurărilor de bază mecanice şi electrice necesare în domeniul electronică
automatizări
2. Efectuarea de măsurări tehnice în electronică
3. Realizarea circuitelor electronice simple cu componente analogice discrete
4. Realizarea circuitelor logice combinaţionale cu circuite integrate digitale
68
5. Executarea instalaţiilor electrice de iluminat şi forţă
6. Planificarea producţiei
7. Realizarea echipamentelor electronice analogice şi digitale
8. Evaluarea stării de funcţionare a circuitelor şi echipamentelor electronice
 Unităţi de rezultate ale învăţării tehnice specializate

9. Utilizarea semnalelor şi mediilor de comunicaţii electronice
10. Utilizarea tehnicilor şi sistemelor pentru comunicaţii electronice
11. Instalarea sistemului de operare şi a programelor specifice pentru calculatoarele
personale
12. Utilizarea serviciilor de reţea şi protecţia sistemelor de calcul
Rezultate ale învăţării, corespunzătoare modulelor ce constituie Stagiile de

Pregătire Practică, conform O.M.E.N. nr. 3501/ 2018.
URÎ 12: Utilizarea serviciilor de reţea şi protecţia sistemelor de calcul
Nr. Abilităţi Atitudini

crt.
1. 12.2.1 Configurarea serviciului DHCP. 12.3.1. Asumarea în cadrul echipei de
2. 12.2.2 Configurarea serviciului DNS. la locul de muncă a responsabilităţii
3. 12.2.3 Configurarea serviciului de pentru sarcina de lucru primită.
partajare de fișiere.
4. 12.2.4 Realizarea de conturi de utilizatori 12.3.2. Atitudine responsabilă în
pentru sistemele de operare, respectând utilizarea software-ului.
principiile de bază ale securităţii pentru
utilizarea serviciilor de reţea. 12.3.3. Executarea operaţiilor de
5. 12.2.5 Configurarea în mod optim a instalare în mod autonom.
sistemelor de fișiere în vederea asigurării
securităţii sistemelor de operare. 12.3.4. Manifestarea de corectitudine şi
6. 12.2.6 Configurarea firewall-ului pentru respect în relaţia cu clientul.
accesul la serviciile de reţea.
7. 12.2.7 Configurarea antivirusului unui 12.3.5. Adaptarea la cerinţele şi la
69
sistem de operare pentru accesul la dinamica evoluţiei tehnologice.
serviciile de reţea şi protecţia sistemului
de operare. 12.3.6. Asumarea iniţiativei în
8. 12.2.8 Aplicarea normelor de sănătate şi rezolvarea unor probleme.
securitate în muncă specifice
9. 12.2.9 Comunicarea/Raportarea 12.3.7. Preocuparea permanentă pentru
rezultatelor activităţilor profesionale dezvoltarea profesională prin studiu
desfăşurate. individual şi utilizarea informaţiei primite
10. 12.2.10 Utilizarea instrumentelor de la formatori.
informatice pentru a produce, prezenta şi
înţelege informaţii complexe. 12.3.8. Adoptarea atitudinii critice şi de
11. 12.2.11 Accesarea, căutarea şi folosirea reflectare şi folosirea responsabilă a
serviciilor prin Internet. mijloacelor de informare.
12. 12.2.12 Utilizarea documentaţiei de
specialitate în actualizarea permanentă a 12.3.9. Respectarea normelor de
cunoştinţelor şi abilităţilor. sănătate şi securitate în muncă.
13. 12.2.13 Interpretarea documentaţiei
tehnice de specialitate într-o limbă de 11.3.10. Manifestarea responsabilităţii
circulaţie internaţională. pentru asigurarea calităţii produselor/
serviciilor.
4. Standard de evaluare asociat unităţilor de rezultate ale învăţării

Criterii şi indicatori de realizare şi ponderea acestora
Nr. Criterii de realizare şi ponderea Indicatori de realizare şi ponderea
crt. acestora acestora
1. Primirea şi planificarea sarcinii 25% Realizarea unei analize 40%
de lucru pertinente asupra soluţiei
propuse pentru
instalarea/configurarea unui
serviciu de rețea.
Alegerea materialelor şi 30%
echipamentelor necesare
70
îndeplinirii sarcinii de lucru.
Respectarea normelor de 30%
protecţie a mediului,
normativelor, caietelor de
sarcini, regulilor de sănătate şi
securitate a muncii.
2. Realizarea sarcinii de lucru 50% Respectarea indicaţiilor 25%
tehnologice în realizarea
operaţiilor.
Executarea operaţiilor în 50%
conformitate cu normativele,
manualele şi fişele de lucru.
Folosirea corespunzătoare a 25%
materialelor şi echipamentelor
necesare îndeplinirii sarcinii de
lucru.
3. Prezentarea şi promovarea 25% Întocmirea corectă a 50%
sarcinii realizate documentelor de lucru.
Utilizarea corectă a terminologiei 50%
de specialitate.
71
XI. FIŞE DE DOCUMENTARE ŞI FIŞE DE LUCRU

Instalarea protocolului DHCP Server în Windows Server 2003
DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) este un standard IP proiectat

pentru a reduce complexitatea administrării configuraţiilor de adrese IP. Un server
DHCP va fi configurat cu setările corespunzătoare pentru o reţ ea dată. Aceste setări
includ un set fundamental de parametri cum ar fi gateway, DNS , măşti de reţea, şi o
clasă de adrese IP. Utilizarea DHCP într-o reţea înseamnă că administratorii nu
trebuie să configureze aceste setări individual pentru fiecare client din reţea. DCHP
va distribui automat aceşti parametri fiecărui client individual.
Serverul DHCP atribuie unui client o adresă IP luată dintr-un scop predefinit
pentru un anumit timp. Dacă o adresa IP este necesară pentru mai mult timp decât a
fost setat timpul alocat, clientul trebuie să ceară o extindere înainte ca perioada să
expire. Dacă clientul nu a solicitat o reînnoire a perioadei de alocare (lease time),
adresa IP va fi considerată liberă şi va fi alocată unui alt client. Dacă utilizatorul
doreşte să-şi schimbe adresa IP poate utiliză comanda „ipconfig /release” urmată
de „ipconfig /renew” în linia de comandă. Aceasta va şterge adresa IP curentă şi va
aloca una nouă. Pot fi definite „rezervări” într-un server DHCP pentru a permite
anumitor clienţi de a avea propria adresa IP. Adresele pot fi rezervate pe baza
adresei MAC sau a hostname-ului astfel încat aceşti clienţi vor avea o adresa IP fixă
ce este configurată automat. Majoritatea furnizorilor de servicii Internet utilizează
DHCP pentru a atribui noi adrese IP calculatoarelor client când acestea se
conectează la Internet, ceea ce simplifică lucrurile la nivelul utilizatorului.
Instalarea unui server DHCP
1. Daţi click pe Start -> Control Panel şi apoi alegeţi Add/Remove Programs.
2. Daţi click pe butonul Add/Remove Windows Components.
3. Selectaţi din lista Networking services, şi daţi click pe butonul Details.
72
4. Bifaţi componenta Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) şi daţi click pe
OK.
5. Daţi click pe butonul Next. Introduceţi CD-ul cu kitul de Windows Server în

unitatea CD-ROM şi instalaţi serviciul DHCP. Daţi click pe Finish pentru a termina
instalarea.
6. Închideţi fereastra Add/Remove Programs.
73
Serverul DHCP conţine o bază de date cu adrese IP ce conţine toate adresele
IP disponibile pentru distribuţie. Dacă clientul (având ca sistem de operare Windows
2000 sau XP Professional) are setat „Obtain an IP address automatically” în setările
TCP/IP, atunci este setat să primească o adresa IP de la un server DHCP.
74
Crearea scopurilor unui server DHCP
Un scop este o colecţie de adrese IP pentru calculatoarele dintr -un subnet ce

utilizează DHCP. Pentru crearea unui scop daţi clic pe Start ->Settings->Control
Panel->Administrative Tools->DHCP. Aici daţi clic dreapta pe numele serverului
DHCP şi alegeţi opţiunea New Scope…
Următoarea fereastră vă cere să definiţi domeniul de adrese pe care scopul le

va distribui în reţea şi masca de reţea pentru adresa IP. Introduceţi detaliile potrivite
şi daţi clic pe Next.
75
Vă este prezentată o fereastră în care trebuie să adaugaţi excluziuni în
domeniul de adrese IP pe care l-aţi specificat în fereastra anterioară. De exemplu,
dacă adresa IP 192.168.90.50 este aceea a router-ului companiei, atunci nu doriţi ca
serverul DHCP să distribuie acea adresa. În acest exemplu am exclus domeniul de
adrese IP 192.168.90.100 – 192.168.90.115, şi o singură adresa 192.168.90.50. în
acest caz, 16 adrese IP vor fi rezervate şi nu vor fi distribuite clienţilor din reţea.
76
În această fereastră se setează durata „lease”-ului pentru cât timp un client
poate utiliza o adresă IP atribuită din acest scop. Este recomandat să adăugăm
perioade de „lease” mai mari pentru o reţea fixă şi perioade de „lease” mai scurte
pentru conexiuni de la distanţă sau laoptop-uri. În acest exemplu am setat perioada
de alocare la 12 ore întrucât clienţii sunt sisteme desktop într-un birou local şi timpul
de lucru uzual este de opt ore.
În următoarea fereastră sunteţi întrebat dacă doriţi sau nu să configuraţi

opţiunile DHCP pentru scop (acum sau mai târziu). Dacă alegeţi Yes atunci vor apare
o serie de casete de dialog pentru setarea acestor opţiuni. Dacă alegeti No veţi putea
configura aceste opţiuni într-o altă fază.
77
În următoarea fereastră trebuie să setaţi adresa IP a router-ului sau a gateway-
ului şi astfel calculatoarele client vor şti ce router să utilizeze.
Aici setaţi, serverul DNS şi numele domeniului. Adresa IP a serverului DNS va

fi distribuită de către serverul DHCP şi va fi atribuită clienţilor.
78
Dacă aveţi un server de WINS, aici trebuie să setaţi adresa IP a acelui server.
Puteţi să tastaţi numele serverului în caseta potrivită şi apasaţi „Resolve” pentru a
permite găsirea respectivei adrese IP dacă nu aveţi un server de WINS în reţea lăsaţi
această pagină necompletată.
Ultimul pas este de a activa scopul – doar apasaţi pe butonul Next când vedeţi
fereastra de mai jos. Serverul de DHCP nu va funcţiona dacă nu activaţi scopul.
La sfârşit daţi clic pe Finish pentru a termina configurarea şi activarea

scopului. Serverul DHCP este acum instalat cu toate setările de bază. Urm ătoarea
etapă este de a-l configura după nevoile structurii reţelei.
79
Configurarea protocolului DHCP Server în Windows Server 2003
Configurarea de baza a unui server DHCP

Grupul de adrese afisează o listă de domenii de IP-uri asignate pentru
distribuţie şi excluziuni de adrese IP. Puteţi adauga o excluziune de adrese prin dând
un clic dreapta pe Address Pool din partea stângă a ferestrei MMC şi selectând
opţiunea „New Exclusion Range”. Aceasta va afişa o casetă de dialog ce va permite
să adăugaţi domeniul de adrese ce va fi exclus. Introduceţi doar adresele IP de
început şi de sfârşit. Dacă introduceţi numai adresa IP de început veţi adauga o
singură adresă IP.
Server-ele DHCP vă permit să rezervaţi o adresă IP pentru un client. Aceasta

înseamnă că acel client va avea aceeaşi adresă IP atat cât dor iţi. Pentru a realiza
80
acest lucru trebuie să cunoaşteţi adresa fizică (MAC) a fiecărei plăci de reţea. Daţi
clic dreapta pe „Reservations” şi alegeţi opţiunea „New Reservation”. Introduceţi
numele rezervării, adresa IP dorită, adresa MAC şi descrierea, apo i alegeţi dacă doriţi
suport pentru DHCP, BOOTP sau ambele şi daţi clic pe Add. Noua rezervare va fi
adăugată în listă. Ca exemplu am rezervat adresa IP 192.168.90.144 pentru un
calculator client numit Workstation1.
Dacă daţi clic dreapta pe Scope Options în consola MMC şi alegeţi „Configure
Options” va apăre o fereastră în care puteţi configura mai multe servere şi parametrii
lor. Aceste setări vor fi distribuite de către serverul DHCP împreună cu adresa IP.
Opţiunile server-ului se comportă implicit pentru toate scopurile în serverul DHCP.
Totuşi, opţiunile de scop au precedenta faţă de opţiunile de server.
81
Într-un domeniu Windows Server 2003 toate server-ele DHCP trebuie să fie
autorizate în Active Directory. Acesta este un exemplu al noii iniţiative de securitate al
Microsoft, în încercarea de a elimina server-ele DHCP neautorizate ce sunt în
domeniu. Pentru a autoriza un server trebuie să vă logaţi (sau RunAs) ca un membru
al grupului Enterprise Admins. Apoi daţi clic dreapta pe icon serverului DHCP şi
alegeţi opţiunea Authorize.
82
Tema lucrării: Instalarea protocolului DHCP Server în Windows Server 2003

 RAM: 2 GB
 Un monitor cu o rezoluţie minimă de 800x600 pixeli sau mai mare
- kit-ul de Windows
- conexiune la internet;
Sarcini de lucru:
1. Instalaţi protocolului DHCP Server parcurgând următorii paşi:
- Daţi click pe Start -> Control Panel şi apoi alegeţi Add/Remove Programs.
- Daţi click pe butonul Add/Remove Windows Components.
- Selectaţi din lista Networking services, şi daţi click pe butonul Details.
- Bifaţi componenta Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) şi daţi click
pe OK.
- Daţi click pe butonul Next. Introduceţi CD-ul cu kitul de Windows în unitatea
CD-ROM şi instalaţi serviciul DHCP. Daţi click pe Finish pentru a termina instalarea.
- Închideţi fereastra Add/Remove Programs.
2. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul instalării protocolului DHCP Server.
83
Tema lucrării: Crearea scopurilor unui server DHCP

 RAM: 2 GB
- kit-ul de Windows
- conexiune la internet
Sarcini de lucru:
1. Citiţi fişa de documentare nr. 2;
2. Creaţi scopurile pentru protocolul DHCP Server urmând instrucţiunile din fişa de
documentare nr.2;
3. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul creării scopurilor protocolului DHCP
Server.
84
Tema lucrării: Configurarea unui server DHCP

 RAM: 2 GB
- kit-ul de Windows
Sarcini de lucru:
1. Citiţi fişa de documentare nr. 3;
2. Configuraţi protocolul DHCP Server urmând instrucţiunile din fişa de documentare
nr.3;
3. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul configurării protocolului DHCP
Server.
85
Instalarea serviciului DNS
Ce este DNS (Domain Name System)?

DNS vine de la "domain name system" ("sistem nume de domenii") și reprezintă un
standard folosit pentru administrarea adreselor IP ale saiturilor web din toată lumea. În limba
calculatoarelor, fiecare sait web de pe internet are o adresă IP la care poate fi găsit.
Calculatoarele și alte dispozitive similare nu au probleme în a memora și a folosi adrese IP
pentru un număr nelimitat de saituri web. Însă oamenii au dificultăți în a face același lucru.
Deci, oamenilor le este mult mai ușor să rețină adresa web a saitului decât să reţină adresa
IP a saitului.
De aceea există tehnologia DNS: pentru a traduce adresele IP ale saiturilor web de
pe internet în ceva inteligibil și mai ușor de înțeles pentru oameni.
Într-un fel, ai putea să îți imaginezi tehnologia DNS ca o uriașă carte de telefoane
care asociază câte un nume pentru fiecare număr de telefon din lume. Singura diferență este
că în loc de numere de telefon, avem adrese IP. Este ceva normal pentru noi să ne aducem
aminte de numele prietenilor noștri, dar nu și de numerelor lor de telefon. Atunci când vrei să
îți suni unul din prieteni, deschizi lista de contacte de pe smartphone-ul tău și îl suni apăsând
pe numele lui. Nu trebuie să îi memorezi numărul de telefon. Similar, nu trebuie să memorezi
adresa IP a unui sait web pentru a îl putea vizita. Trebuie doar să îți aduci aminte care este
numele lui, iar tehnologia DNS va asocia automat acel nume cu adresa IP corectă.
Cum funcţionează serverele DNS?
Acum știi ce înseamnă tehnologia DNS și ce face ea. Dar cum face ceea ce face?
Răspunsul este: tehnologia DNS își face treaba cu ajutorul serverelor DNS. Ele sunt servere
speciale care stochează baze de date mari cu adresele IP ale diverselor saituri web de pe
internet, precum și adresele IP ale altor servere DNS care fac același lucru.
Atunci când vrei să vizitezi un sait web, calculatorul sau dispozitivul tău își întreabă
serverul DNS care este adresa IP a acelui sait web. Dacă serverul DNS o știe și calculatorul
tău primește un răspuns, atunci ești automat redirecționat către adresa IP a saitului. Acest
proces poartă numele de căutare DNS (DNS lookup). Este un proces similar cu funcția de
căutare din lista de contacte a smartphone-ului tău.
86
Însă se poate întâmpla ca serverul DNS configurat să lucreze cu calculatorul tău, să
nu știe adresa IP a saitului web pe care încerci să îl vizitezi. Acest lucru chiar se poate
întâmpla, pentru că menținerea unei baze de date cu toate saiturile web din lume este o
sarcină titanică. Totuși, serverele DNS nu sunt doar niște insule pustii pierdute într-o mare de
saituri web: ele sunt conectate între ele și sunt chiar și organizate într-o ierarhie. Dacă se
întâmplă ca un server DNS să nu știe adresa IP a unui anumit sait web, el va retransmite
întrebarea către un alt server DNS, aflat pe poziția superioară din ierarhie. Atunci când un
rezultat este găsit, răspunsul face calea inversă până la tine.
Merită menționat faptul că tot acest proces de "întreabă și răspunde" are loc în doar
câteva milisecunde așa că este foarte rapid și tu nu vei ști care server DNS ți-a răspuns la
întrebarea legată de adresa IP a saitului web pe care încerci să îl vizitezi. Calculatoarele din
ziua de astăzi, dispozitivele inteligente și majoritatea programelor, urăsc orice fel de
întârziere, oricât de mică, așa că majoritatea calculatoarelor și dispozitivelor păstrează și o
memorie cache cu răspunsurile la cererile DNS pe care le-ai făcut, astfel că data viitoare
când vei revizita un sait web, procesul de răspuns DNS să fie mult mai rapid.
www.nume site.ro
87
Dacă te întrebi cine menține serverele DNS, trebuie să știi că astfel de servere sunt
configurate și menținute de o varietate mare de entități, începând cu distribuitorul tău de
internet (precum RDS sau UPC) și mergând până la organizații guvernamentale și
universități de peste tot din lume. Serverele DNS comunică între ele și, mai mult, păstrează
și o organizare ierarhică. Această afirmație probabil că te-a făcut puțin curios să afli care
server DNS este cel mai important (şeful). Iată și răspunsul: există 13 șefi, însemnând că
toate serverele DNS din lume sunt "subordonate" acestor 13 principale servere DNS "din
vârful lanțului trofic". Ele poartă și denumirea de "root servers", adică servere rădăcini și,
dacă vrei să afli cine le menține și unde se află ele localizate geografic, vei găsi lista aici:
Wikipedia - Root name server. După cum vei vedea, majoritatea serverelor sunt în Statele
Unite ale Americii.
Servere DNS folosite de către calculatorul sau dispozitivul meu cu Windows?
Dacă ești un utilizator de Windows, există multe metode de a afla adresele serverelor
DNS folosite de calculatorul sau dispozitivul tău.
O metodă de a le afla adresele presupune să folosești Centrul rețea și partajare.
Acesta trebuie deschis, apoi se apasă pe adaptorul de rețea folosit pentru conectarea la
internet. De exemplu, acesta poate fi adaptorul Ethernet folosit de conexiunea RDS Internet.
Această acțiune va duce la deschiderea unei noi ferestre ce arată Starea adaptorului de
rețea. Aici există un buton numit Detalii. Se apasă pe el.
88
În fereastra Detalii conexiune rețea, se găsesc serverele DNS pe care le folosește
calculatorul sau dispozitivul cu Windows. Ele sunt listate în câmpurile numite Server DNS
IPv4 și Server DNS IPv6.
89
O metodă puțin mai rapidă de a afla care sunt serverele DNS pe care le folosește
calculatorul sau dispozitivul cu Windows este folosirea Liniei de comandă sau a PowerShell.
În mediul de comandă text, se rulează comanda următoare:
ipconfig /all | findstr /R "DNS\ Servers"
Atât Linia de comandă cât și PowerShell vor arăta adresele serverelor DNS pe care
calculatorul sau dispozitivul cu Windows este configurat să le folosească.
90
Tema lucrării: Instalarea şi configurarea serviciu DNS pe server

 RAM: 2 GB
- kit-ul de Windows Server instalat pe calculator
Sarcini de lucru:
1. Realizaţi instalarea şi configurarea serviciului DNS urmând paşii indicaţi mai jos:
P1: Instalaţi serviciul DNS Server pe un calculator cu Windows Server. În prealabil, asignaţi
static o adresă acestui calculator.
- Deschideţi Start, Control Panel, alegeti Add or Remove Programs.
- Alegeţi Add/Remove Windows Components.
- Alegeţi Network Services apoi Detai ls.
- Selectaţi Domain Name System (DNS) şi apoi OK.
P2: Configuraţi serverul DNS.
- Creaţi zona de tip forward şi de tip reverse.
- Înregistraţi resurse în cele două zone. În zona de tip forward înregistraţi o resursă de tip
Host (A). Pentru acest tip de resursă nu uitaţi să creaţi pointerul asociat.
P3: Configuraţi clientul DNS.
- Deschideţi Start, Control Panel, Network Connections, alegeţi Local Area Connection şi
Properties.
- În fereastra Local Area Connections, alegeţi Internet Protocol (TCP/IP) şi apoi Properties.
- În fereastra Internet Protocol (TCP/IP) bifaţi opţiunea Use the following DNS server
addresses şi în Preferred DNS Server completaţi cu adresa calculatorului pe care aţi instalat
şi configurat serviciul DNS.
P4:Testaţi configuraţia printr-o interogare despre o înregistrare de resursă definită în zona de
pe server.
P5: Testaţi comanda nslookup nume_domeniu.
91
P6: Testaţi comanda nslookup adresa_IP.
2. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul instalării şi configurării
serviciului DNS.

Tema lucrării: Schimbarea DNS-urilor în Windows

 RAM: 2 GB
- kit-ul de Windows Server instalat pe calculator
Sarcini de lucru:
1. Schimbaţi DNS-urile în Windows pe calculatorul pus la dispoziţie, urmând paşii de
mai jos:
P1: Faceţi click dreapta în colțul din dreapta jos de lângă ceas pe antena de la rețeaua
wireless sau pe cele două monitoare.
P2: Din meniul contextual alegeţi Open Network and Sharing Center.
P3: Apăsaţi pe Ethernet sau Wireless în dreptul cuvântului Connections. În noua fereastră
care apare pe ecran, se apasă pe Properties în stânga jos.
P4: Din lista de protocoale aferente conexiunii la rețea, faceţi dublu click pe Internet Protocol
(TCP/IP V4). Ar trebui să apară o fereastră în care majoritatea câmpurilor sunt inaccesibile.
P5: Bifaţi în jumătatea inferioară Use the following DNS Server Adresses. Imediat veţi putea
să tastaţi serverele DNS de la Google sau cele de la OpenDNS de mai jos.
 Google Public DNS: 8.8.8.8 și 8.8.4.4
 OpenDNS: 208.67.222.222 și 208.67.220.220
P6: Confirmaţi cu Ok în fereastra din prim plan și în toate celelalte ferestre din spate.
2. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul schimbării DNS-urilor în
Windows.
92
Securizarea unui sistem de operare cu ajutorul firewall-ului
Firewall-ul sau paravanul de protecţie este un dispozitiv sau o serie de dispozitive cu

rolul de a cripta, filtra sau intermedia traficul între diferite domenii de securitate pentru a ţine
la distanţă traficul de internet cu intenţii rele:
- viermii şi anumite tipuri de viruşi
- hackerii
- etc.
Acesta rulează pe un calculator şi poate permite sau refuza traficul dintre

calculatoarele conectate între ele aplicând un set de reguli transmisiilor de date prin
verificarea şi separarea pachetelor de date.
Firewall-ul protejează calculatorul împotriva accesărilor neautorizate. Aceste accesări
pot fi realizate prin intermediul porturilor de date.
Un firewall cooperează cu un program de routare, care verifică fiecare pachet de date
din reţea ce va trece prin serverul gateway, pentru a hotărî dacă va fi trimis mai departe sau
nu.
Prin folosirea unui firewall aveţi posibilitatea de a seta excepţii sau de a bloca traficul
de date al anumitor aplicaţii in funcţie de caz.
De exempu:
93
Am descarcat un joc, care pentru a rula necesită conectarea la internet. Acest lucru
înseamnă că jocul foloseşte trafic de date. Când vom încerca să deschidem jocul, se va
deschide în primul rând paravanul de protecţie care ne va întreba ce acţiune dorim să avem
asupra jocului.
Avem două opţiuni: Putem să alegem opţiunea de a adauga jocul la exepţii ceea ce
înseamnă că îi acordăm jocului posibilitatea de a se conecta la internet şi acesta se va
deschide rulând normal sau putem să blocăm jocul ceea ce înseamnă că jocul nu se va
putera conecta la internet şi în concluzie nu se va deschide.
Activarea sau dezactivarea Firewall-ului

Pentru a activa firewall-ul Windows, efectuaţi următorii paşi:
Pasul 1. Apăsaţi click dreapta pe start şi intraţi în Control Pannel (Panoul de Control).
Pasul 2. Căutaţi în Control Pannel secţiunea "System and Security" şi accesati-o.
Pasul 3. În fereastra următoare va trebui să apasaţi click dreapta pe "Windows Firewall":
94
Pasul 4. În fereastra care se va deschide, aveţi în partea stânga-sus opţiunea "Turn
Windows Firewall on or off". Prin accesarea acestei opţiuni, aveţi posibilitatea de a activa sau
de a dezactiva paravanul de protecţie după cum se vede şi în imaginea urmatoare:
Crearea unei reguli pentru un anumit program Firewall

Pentru aplicarea unei noi reguli pentru un anumit program, urmaţi paşii de mai sus
până la pasul 3 inclusiv şi continuaţi cu cei de mai jos:
95
Pasul 4. Faceţi click pe opţiunea "Advenced Settings" care se află în stânga-sus la fel ca în
următoarea imagine:
Pasul 5. Se va deschide următoarea imagine unde va trebui să alegeţi dintre opţiunea

Inbound Rules (Reguli de intrare) sau Outbound Rules (Reguli de ieşire):
Pasul 6. După ce aţi ales opţiunea pe care o doriţi, în fereastra care se va deschide trebuie
să apăsaţi click dreapta pe "New Rules" care se află în dreapta-sus:
96
Pasul 7. În fereastra care s-a deschis alegeţi opţiunea "Program" şi apăsaţi click dreapta pe
butonul "Next >":
97
Pasul 8. În fereastra care va urma trebuie să apăsaţi butonul "Browse" şi să alegeţi
programul căruia doriţi să îi aplicaţi anumite reguli. După ce aţi ales programul, apăsaţi pe
butonul "Next >" şi va apărea fereastra unde veţi putea să alegeţi regulile pentru programul
dorit.
Recomandări:
- Dacă aveţi un computer conectat în permanentţă la internet, ar fi indicat ca firewall-ul să
funcţioneze.
- Este recomandat ca paravanul de protecţie să funcţioneze în paralel cu programele de
securitate (antivirusuri).
- Dacă paravanul de protecţie nu este configurat corect unele programe pot să nu mai
funcţioneze corespunzător.
98
Tema lucrării: Activarea sau dezactivarea Firewall-ului

 RAM: 2 GB
- un sistem de operare de tip Windows instalat pe calculator
Sarcini de lucru:
1. Realizaţi setările pentru activarea/dezactivarea Firewall-ului, urmând indicaţiile din fişa de
documentare nr. 4.
2. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul activării/dezactivării Firewall-ului.

Tema lucrării: Crearea unei reguli pentru un anumit program Firewall
 RAM: 2 GB
Sarcini de lucru:
1. Realizaţi setările pentru crearea unei reguli pentru un anumit program Firewall, urmând
indicaţiile din fişa de documentare nr. 4.
2. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul creării unur reguli pentru un anumit
program Firewall.
99
Programe malware (Virusi, Trojeni, Viermi, Ransomware)
Ce este un Malware ?
Un malware (aka. malicious software) este un program conceput cu intenţii rele
(aka. software malitios care vrea sa ne fure, distrugă sau corupă datele stocate pe
dispozitivele noastre).
Foarte multă lume foloseşte termenul generic de virus, care nu este neapărat
corect pentru că pot exista mai multe tipuri de programe periculoase. Mai jos sunt prezentate
doar o parte dintre acestea:
1) Viruşi
2) Troieni
3) Viermi
4) Ransomware
5) Spyware
6) Adware
În imaginea de mai jos este prezentată proporţia (în 2011) a malware-ului din Internet
(extrasă de pe Wikipedia). De atunci şi până acum multe lucruri sau schimbat, dar este
interesant că avem o astfel de ierarhie cu cele mai întâlnite tipuri de malware-uri.
100
1) Viruşi
Un virus este un program cu care toţii suntem obişnuiţi. Fie că am avut calculatorul
infectat cu un virus sau că am auzit/văzut la altcineva, ştim că aceşti viruşi pot fi cu adevărat
periculoşi pentru noi (şi mai ales pentru datele noastre stocate pe calculator – elementul cel
mai important pentru noi).
Programatorii de viruşi profită de vulnerabilităţile existente pe diferite sisteme de
operare (în mod special Windows) şi scriu software care să profite de acestea (şi de
utilizatorii acestor dispozitive).
2) Trojeni
Un troian este un tip de program conceput să pară în folosul celui care îl utilizează, dar
în spate există un cod maliţios care are cu totul alte intenţii. Aceste tipuri de programe se
întâlnesc cel mai des în Internet (după cum se observă şi în imaginea de mai sus) şi sunt
folosite pentru că sunt uşor de mascat în faţa unui utilizator neexperimentat.
Astfel în momentul primei rulări a programului, troianul este instalat şi se va ascunde,
făcându-şi treaba “în linişte”. Termenul de troian vine de la povestea calului troian din
mitologia greacă, expusă în filmul Troia.
3) Viermi
Un vierme (worm) este o formă de malware care odată ce infectează un dispozitiv (PC,
laptop, server etc.) va face tot posibilul să se extindă şi să infecteze altele din reţea. Astfel un
worm reuşeşte să încetinească device-urile conectate la reţea (prin consumul de resurse
CPU şi RAM) şi chiar şi reţeaua, calculatoarele infectate generând un consum anormal de
trafic.
101
4) Ransomware
Un tip de malware tot mai popular în ultima perioadă este ransomware-ul, al cărui scop
este să cripteze hard disk-ul (sau SSD-ul) şi să ceară o răscumpărare în bani pentru cheia
de decriptare.
5) Adware
Sunt programe care odată instalate pe un dispozitiv (sau în browser) vor începe să
afişeze reclame (enervante).
6) Spyware
Sunt programe concepute cu scopul de a extrage anumite date de la utilizatori. Acestea
nu sunt gândite să îngreuneze (prin consumul de resurse) sau să afecteze în vreun fel
victima, ci pur şi simplu să extragă date şi să le trimită către “serverele mamă” (cele care au
iniţiat “spionajul”).
102
Infecţia, prevenirea şi combaterea atacurilor malware
Simptome care pot indica infecţia cu viruşi şi alte tipuri de malware

În general, dacă calculatorul personal, fie el mini laptop, laptop sau desktop, a fost
infectat cu un software tip malware (virus de calculator, vierme, troian etc.), anumite acţiuni
ciudate sau manifestări neobişnuite ale PC-ului ar putea indica prezenţa acestuia. Iată o
serie de probleme care ar putea sugera o infecţie cu malware şi care ar trebui să vă pună în
alertă (cu toate acestea, astfel de nereguli pot apărea şi ca urmare a diverselor probleme de
hardware şi software şi nu sunt un semn clar al infecţiei cu un virus):
 a) calculatorul funcționează mai lent sau mult mai lent decât în mod normal;
 b) calculatorul nu mai răspunde la comenzi sau se blochează în mod frecvent;
 c) calculatorul încetează să funcționeze sau se repornește automat la fiecare câteva
minute;
 d) aplicațiile instalate nu funcționează normal;
 e) o unitate sau toate unitățile de disc au devenit inaccesibile;
 f) apar mesaje de eroare neobişnuite;
 g) fișiere de tip .jpg, .vbs, .gif sau .exe descărcate recent din atașamente apar cu
extensie dublă;
 h) antivirusul are probleme: a fost dezactivat fără permisiunea utilizatorului, nu poate
fi repornit sau nu se poate instala;
 i) apariția automată a iconiţelor noi pe desktop fără a fi asociate cu o aplicaţie
instalată recent;
 j) aplicaţii care dispar din calculator fără a fi şterse de către utilizator;
 k) dacă prietenii şi cunoştinţele încep să vă spună că aţi trimis link-uri pe messenger
sau mail-uri de care nu aveţi habar, e foarte posibil să aveţi un vierme sau troian care
îşi face de cap pe propriul PC;
 l) observaţi o activitate frecventă a modemului de internet, chiar când nu folosiţi
modemul (sistemul poate furniza programe piratate fără să vă daţi seama);
 m) lipsesc fişiere vitale pentru sistemul de operare şi primiţi mesaje şi avertizări care
indică lipsa acestora.
103
Modalităţi de prevenire şi combatere a atacurilor malware
Evident, cele mai bune arme împotriva viruşilor de calculator sunt reprezentate de un
software antivirus updatat constant care ar putea fi completat de un firewall şi instrumente de
scanare online, care pot fi găsite pe site-urile diverşilor producători de antiviruşi. Dar până la
lupta directă cu un virus, ar fi foarte util să aveţi în vedere o serie de acţiuni de prevenire a
infecţiilor cu malware.
Viruşii de calculator se răspândesc fie prin medii de stocare externe (stick USB, HDD
extern), fie prin programe şi fişiere descărcate pe Internet, fie prin ataşamente din e-mail-uri,
fie prin link-uri trimise pe messenger sau alte aplicaţii de instant messaging, fie prin
accesarea unor pagini web dubioase. Aşadar:
1. nu deschideţi e-mail-uri şi ataşamente de e-mail primite de la persoane necunoscute,
chiar dacă pot părea interesante la prima vedere (viruşii se pot deghiza, de exemplu, în
imagini haioase, felicitări sau fișiere audio atașate unui e-mail);
2. de asemenea, ar fi indicat să scanaţi toate ataşamentele primite de la persoanele
cunoscute (este posibil ca nici persoana respectivă să nu fie conştientă că propriul PC a fost
infectat cu un virus, aşadar vă poate trimite un ataşament infectat);
3. viruşii de calculator se pot ascunde adesea şi în fişiere din componenţa aplicaţiilor
piratate, aşadar nu descărcaţi materiale piratate şi evitaţi site-urile de torrent-uri;
4. evitaţi site-urile de „free porn” – pot fi destul de dubioase şi reprezintă o ţintă preferată
pentru atacuri malware;
5. fiţi atenţi la site-urile pe care le vizitaţi şi evitaţi site-urile dubioase;
6. updataţi în mod constant software-ul antivirus pe care îl folosiţi (pentru a scăpa de o
grijă, foarte multe programe antivirus dispun de opţiunea „update automatically”);
7. este recomandabil să instalaţi update-urile pentru toate programele pe care le utilizaţi,
de la browser-ul web până la update-uri legate de sistemul de operare. De exemplu,
aplicaţiile Java, Adobe Reader şi Adobe Flash sunt responsabile pentru foarte multe infecţii
apărute ca urmare a exploatării unor breşe de securitate, aşadar este necesar să le updataţi
pe cât de des posibil.
104
Aplicații antivirus (tipuri, mod de operare)
Antivirușii gratuiți au fost unele dintre cele mai populare aplicații încă din anii `90,
utilizatorii alegându-i deoarece oferă o protecție suplimentară fără nici un cost suplimentar.
În 2018, tipurile de amenințări digitale sunt însă mult mai diversificate, iar în
continuare sunt prezentaţi cei mai buni antiviruși gratuiți, serviciile de protecție oferite și
necesitățile suplimentare pe care aceștia nu reușesc întotdeauna să le acopere.
Amenințările virale nu sunt de multă vreme cele mai de temut, codul malign care
infectează fișiere și se multiplică fiind de mult depășit de amenințări mai sofisticate. După
perioada de glorie a viermilor și troienilor din deceniul trecut, mediul online a dus la rafinarea
tehnicilor de atac și acum avem de-a face cu aplicații care criptează datele și cer bani
(ransomware), redirecționarea paginilor din browsere către site-uri periculoase (browser
hijacking), furtul de date personale, atacul vulnerabilităților sistemului de operare sau a unor
aplicații și alte metode de atac subtile.
De aceea, denumirea de “aplicație de securitate” este mult mai potrivită, însă cum
“antivirus” rămâne un termen comun și popular, nu ne vom agăța prea mult de terminologie.
Mai important este să vorbim de tehnologiile de protecție din antivirușii gratuiți, de opțiunile
de protecție oferite și de facilitățile pe care aceștia le ignoră deoarece sunt rezervate doar
produselor comerciale mai complexe.
Ce oferă și ce nu oferă antivirușii gratuiți
Toți antivirușii gratuiți oferă un model de scanare rezident care scanează fișierele
accesate și blochează executarea acestora în cazul în care este detectată infecția cu un cod
105
periculos. Cea mai veche și cea mai banală scanare antivirus este cea făcută pe baza
semnăturilor virale analizate și actualizate periodic, însă producătorii au adăugat pe parcurs
și alte tehnologii.
Cea mai des întâlnită, și prezentă aproape în toți antivirușii gratuiți, este analiza
euristică. Folosind adesea o mașină virtuală sau decompilând în timp real fișierul suspect,
această scanare permite detectarea unor viruși noi sau a unor versiuni noi ale unor viruși
deja cunoscuți. Această metodă are avantajul că poate preveni infecții cu malware încă
necunoscut, însă poate rata sau genera alarme false.
De câțiva ani, a început să fie folosită și așa-numita scanare Cloud, care folosește
procesarea făcută pe serverele companiei pentru a analiza fișierele suspecte. În acest caz se
folosesc tot cele două metode de analiză menționate mai sus, însă tehnologia are câteva
avantaje clare: fișierele scanate sunt comparate după semnătură cu bazele de date
centralizate și validate fără a fi scanate local iar analiza se poate face chiar dacă bazele de
date antivirus locale nu au fost încă actualizate.
Cu câteva rare excepții, toți antivirușii gratuiți moderni folosesc cele două metode de
scanare și adaugă un strat de procesare Cloud pentru accelerarea performanțelor și
îmbunătățirea ratei de detecție. Pe lângă acestea, produsele comerciale oferă însă și
tehnologii superioare care le completează.
Antivirușii comerciali folosesc metodele de detecție și le oferă sub forma unor module
software suplimentare care nu se regăsesc în produsele gratuite. Pe această listă ar intra
scanarea Web, care oprește fișierele maligne sau traficul suspect înainte ca acesta să
ajungă în browser, scannerul de email care face același lucru cu traficul POP3 sau IMAP sau
scanarea rețelei locale.
În plus, antivirușii comerciali pot oferi și servicii suplimentare care nu fac neapărat
obiectul unui produs antivirus, însă sunt utile pentru un produs de securitate: modul
antispam, firewall, control parental sau stocare Cloud a datelor.
Cât de eficient este un produs antivirus gratuit
În ciuda părerilor unor persoane, modulele comune ale unui antivirus gratuit și ale
versiunii sale comerciale funcționează identic și au o rată de detecție similară. Bineînțeles,
produsul comercial va oferi algoritmi și module de detecție suplimentare, însă modulele de
bază, adică scanarea bazată pe semnături, cea euristică și, uneori, cea de detectare a
intruziunilor, sunt identice deoarece bătaia de cap cu două produse și două seturi de
actualizări nu reprezintă decât un cost de producție suplimentar inutil.
106
În cel mai rău caz, actualizările periodice ale bazelor cu semnături vor fi limitate la un
număr pe zi sau vor avea o prioritate mai scăzută pentru a face loc utilizatorilor produselor
comerciale, însă nimic mai mult. Așadar, utilizatorii unui produs gratuit vor beneficia de toată
puterea de protecție a produselor comerciale, fiind limitați la opțiunile suplimentare.
Probabil că utilizatorii se vor întreba cât de utile sunt toate facilitățile suplimentare
oferite de produsele comerciale și dacă plata unui abonament pentru acesta este justificată.
Răspunsul evident este “depinde”.
Pentru un utilizator avansat, adică un utilizator care-și cunoaște bine sistemul de
operare și aplicațiile, care nu descarcă fișiere din surse suspecte, care este capabil să
recunoască un site fals sau compromis, care folosește un browser mai sigur cu extensii
pentru blocarea reclamelor și care, în general, are un nivel bun de educație IT, un antivirus
gratuit este suficient.
Unii dintre aceștia preferă să nu utilizeze nici un fel de produs antivirus, ci doar să
verifice fișierele cu un scanner local, însă acest comportament poate da greș, iar utilizarea
unui produs antivirus rezident care nu consumă prea multe resurse și este discret este
recomandată.
În cazul utilizatorilor mai puțin pricepuți sau atenți, antivirușii gratuiți își pot arăta însă
limitele. În cazul utilizatorilor de acest tip care nu vizitează prea multe site-uri, nu descarcă
fișiere și folosesc un browser care poate bloca eventualele rețele de reclame mai dubioase,
antivirusul gratuit este la fel de eficient ca în cazul unui utilizator avansat pentru că
amenințările la care sunt supuși sunt limitate.
Pentru restul utilizatorilor, protecția mai avansată și eventual opțiunile suplimentare
precum antispam sau control parental vor fi însă foarte utile deoarece diversitatea
amenințărilor malware moderne este foarte mare iar greșelile se pot face foarte ușor din
neatenție sau credulitate.
Ce antivirus gratuit alegem

Pe piață există destul de multe soluții gratuite, însă în continuare sunt prezentate cele
mai bune sau cele care se fac remarcate din anumite puncte de vedere.
Avast Free Antivirus
Una dintre cele mai populare opțiuni de foarte mulți ani, Avast este apreciat pentru
rata bună de detecție și pentru opțiunile foarte bogate pentru un produs gratuit. Pe lângă
opțiunile standard de scanare bazată pe semnături și analiză euristică, Avast mai oferă un
107
modul IDS pentru analiza de comportament, un modul care afișează în browser note de
încredere pentru site-uri, un sistem de blocare a tentativele de phising prin scanarea
mesajelor de email și un scanner pentru vulnerabilitățile locale ale sistemului de operare și
alte unor aplicații.
Produsul mai oferă și alte opțiuni utile, cum ar fi un modul de protecție pentru rețeaua
wireless și un Game Mode care să-l facă tăcut atunci când folosiți aplicații Full Screen.
Singurele probleme ale produsului sunt complexitatea, performanțele fiind totuși încă
bune ținând cont de dotări, și reclamele agasante care vă îmbine să cumpărați produsul
comercial.
Versiunea comercială mai oferă un client VPN, un manager pentru parole, un firewall,
un instrument pentru curățarea fișierelor inutile și a informațiilor private din browser.
Bitdefender Antivirus Free Edition
Motorul de scanare al celor de la Bitdefender este unul dintre cele mai bune la ora
actuală, dacă nu cumva chiar cel mai bun, iar mica versiune gratuită moștenește acest
nucleu software și oferă o protecție de top.
Bitdefender Antivirus Free Edition este ideal pentru cei care doresc un produs când
mai discret și mai compact posibil, acesta deranjând arareori doar cu o mică reclamă la
produsele comerciale ale companiei. Interfața este compactă și nu oferă prea multe opțiuni
suplimentare, cum ar fi programarea scanării, oprirea temporară a acestora sau scanarea
108
doar a anumitor tipuri de fișiere, însă produsul oferă o protecție complexă care interceptează
viruși, troieni, rootkituri, ransomware prin utilizarea de semnături, prin analiza euristică și prin
detecția comportamentului, precum și protecție anti-phising și anti-fraudă.
Versiunea comercială oferă în plus un firewall, protecție pentru browsere și email, manager
de parole, analiză superioară a fișierelor ransomware, stocare cloud și alte unelte utile.
Pentru cei care doresc un produs cu protecție de top dar discret, Bitdefender Antivirus Free
Edition este cea mai bună alegere.
Avira Free Security Suite
Una dintre celebritățile de pe piața produselor de securitate gratuite, Avira rămâne
unul dintre produsele cu detecție foarte bună și un pachet suficient de bogat de opțiuni.
Acesta oferă scanare bazată pe semnături și analiză euristică, însă nu oferă și analiză de
comportament precum alte produse. Scanarea Cloud, numită Protection Cloud, este rapidă
deoarece face verificări rapide prin calcularea unei sume de control pentru fișierul suspect
local și compararea lui online pentru a vedea dacă nu cumva a mai fost scanat, caz în care
fișierul este validat fără nici un consum de resurse.
Aplicația este una modulară, utilizatorul putând alege ce servicii de protecție dorește
și ce anume să fie verificat în timp real, particularizând astfel produsul după bunul plac fără
109
prea mari bătăi de cap. O opțiune interesantă este cea de optimizare, care permit curățarea
sistemului sau accelerarea procesului de pornire a sistemului de operare.
Performanțele produsului sunt bune iar consumul de resurse este neglijabil, Avira
fiind un produs de nădejde pentru cei care vor un produs mai simplu decât Avast, dar nu atât
de minimalist ca Bitdefender Free sau Panda Dome. Produsul oferă și scanarea împotriva
aplicațiilor ransomware și un serviciu VPN gratuit limitat la 1000 MB pe lună, însă pentru
opțiuni precum scanarea de email sau Web, control parental și anti-phising sau anti-fraudă
va trebui să plătiți în plus.
Kaspersky Antivirus Free
Kaspersky este un gigant al securității IT și una dintre cele mai apreciate companii de
profil, produsele sale antivirus fiind întotdeauna în top 3 al performanțelor și ratelor de
detecție. Pentru o companie de așa anvergură, este curios însă că lansarea unui produs
gratuit a întârziat foarte mult, Antivirus Free văzând lumina zilei abia la jumătatea lui 2017.
Produsele Kaspersky au stat foarte bine atunci când vine vorba de consumul de resurse, iar
Antivirus Free nu este o excepție. Produsul nu consumă cine știe ce, este discret și oferă
scanare bazată pe semnături, analiză euristică, protecție anti-phising, scanare Web,
scanarea mailurilor și o extensie care notează legimitatea site-urilor vizitate, însă nu include
în acest moment și un motor de analiză a comportamentului.
110
Un produs tânăr dar bun, Kaspersky este o alternativă foarte interesantă la produsele
Avira sau Avast deoarece oferă mai multe opțiuni decât Bitdefender. Cei care doresc mai
multe servicii, cum ar fi un firewall, analiză de comportament, control parental, manager de
parole sau anti-fraudă pot opta pentru versiunea comercială.
Panda Dome
Cunoscut până în 2017 sub numele de Cloud AV, produsul gratuit al celor de la
Panda a fost primul care a promovat conceputul de scanare Cloud și s-a lăudat cu consumul
foarte redus de resurse. Un produs cu o interfață foarte simplă, acesta este gândit pentru cei
care vor să instaleze un antivirus și să uite că existe până în clipa în care este detectat un
fișiere suspect.
Cei care doresc să particularizeze funcțiile vor descoperi ascunse bine în meniul de
setări toate opțiunile pentru programarea scanării, pentru excluderea unor fișiere sau pentru
timpul în care antivirusul așteaptă rezultatele din Cloud. Foarte discret și consumând puține
resurse, Panda Dome nu este tot atât de satisfăcător atunci când vine vorba de detecție.
Foarte apreciat acum ceva timp, Panda Dome rămâne încă un produs bun, dar este depășit
de concurență. Mai mult, absența conexiunii la Internet face ca rata de detecție să scadă
111
dramatic, o problemă pentru cei care folosesc un laptop în deplasări și accesează fișiere
necunoscute fără a avea și acces online.
Dome a devenit practic produsul de bază Panda pentru utilizatorii casnici, versiunea
plătită oferind în plus, în funcție de abonamentul ales, acces VPN, control parental, protecție
ransomware, protecție a stickurilor USB, manager de parole și altele.
Microsoft Security Essentials

Lansat acum aproape zece ani, produsul antivirus al celor de la Microsoft nu a
debutat prea bine și a evoluat cam greu, notele obținute în testele de detecție fiind ridicol de
mici pentru o companie atât de celebră. Produsul a evoluat totuși încetul cu încetul, iar
Security Essentials și ruda lui apropiată Defender, inclusă în Windows 8.1 și Windows 10, au
devenit niște produse competitive.
Avantajele produsului sunt consumul extrem de mic de resurse și lipsa oricăror
bannere sau alte forme de vânzare deoarece un produs comercial nu există. Rata de
detecție, conform AV Test și AV Comparatives, este foarte bună, aceasta depășind-o uneori
pea cea a unor produse precum Avast sau Panda. Produsul mai păcătuiește uneori prin
alarmele fals pozitive, însă rămâne un rival competent capabil să obțină note de 100%.
112
Security Essential pentru Windows 7 și Defender pentru Windows 8 oferă scanare
bazată pe semnături și analiză euristică, doar Defender pentru Windows 10 oferind în plus și
analiza de comportament și protecție ransomware completă. Opțiunile sunt practic
inexistente, acesta fiind de departe cel mai simplu produs posibil, însă acesta este în final și
rostul lui: să ofere protecție fără a cere intervenția utilizatorilor mai puțin pricepuți.
Care este cel mai bun antivirus gratuit

Fiecare are un produs preferat, acesta fiind ales în funcție de complexitate, opțiuni,
mod de lucru și alte detalii particulare specifice fiecărui antivirus în parte. Nu trebuie însă să
uităm de eficiența detecției și de impactul asupra performanțelor, iar aici ne ajută testele
consacrate făcute de AV-Test şi AV-Comparatives.
113
Acestea testează în general produsele antivirus comerciale, însă printre ele se
strecoară și produse gratuite. Testele făcute de AV Test sunt prezentate mai comasat în
tabele ușor de citit, însă testele AV-Comparatives sunt mai detaliate, mergând până la
analiza separată a detecție virale, a analizei de comportament sau a capacității de curățare.
Concluzii
Foarte populare deoarece nu necesită plata nici unei licențe și sunt suficient de
complexe pentru a oferi o protecție de bază, aplicațiile antivirus gratuite sunt o opțiune solidă
114
pentru cei care nu pot sau nu vor să plătească în plus pentru securitate. Pentru utilizatorii
avansați, antivirusul gratuit este în plus și mai tăcut și mai puțin deranjant deoarece nu oferă
module care scanează tot ce se poate scana, însă și utilizatorii care știu că sunt neglijenți
sau neexperimentați pot încerca totuși una dintre soluțiile gratuite de top înainte de a
purcede la achiziția unui produs comercial complex.
115
Instalarea şi configurarea programului antivirus Norton Internet Security
În era viruşilor şi a viermilor este necesară instalarea unui antivirus înainte de conectarea la
internet. Pe fondul numeroaselor vulnerabilităţi din Internet Explorer, este suficientă apelarea unei
pagini web pentru a permite accesul unui program dăunător în sistem. Pe lângă numeroase alte
produse comerciale, utilizatorii particulari se pot baza şi pe utilitare gratuite.
Dacă în sistem este descoperit un virus, aplicaţia indică acest lucru printr-o informare
acustică şi/sau vizuală. De multe ori se întâmplă însă ca viruşii să fie îndepărtaţi din sistem, dar să se
reîncarce imediat în memoria de lucru, prin intermediul unui script. În acest caz este necesară o
repornire, urmată de verificarea sistemului în Safe Mode. Prin acţionarea tastei [F8] în timpul pornirii
şi alegerea modului Safe Mode sunt încărcate numai driverele necesare, iar viruşii nu au nici o
posibilitate de a se încărca în memorie. Dacă virusul găsit este recunoscut corect, însă nu poate fi
eliminat din sistem, căutaţi pe internet informaţii despre acesta. Producătorii de programe antivirus
oferă aceste informaţii pe paginile lor de internet şi, în plus, veţi găsi sfaturi preţioase despre cum
poate fi îndepărtat virusului respectiv sau despre diverse utilitare speciale.
Multe componente de calculator, cum ar fi plăcile de bază, sunt livrate cu soluţii software
antivirus. Poate fi deci util să aruncăm o privire asupra conţinutului CD-ului cu driverele de instalare
al componentelor achiziţionate. De asemenea majoritatea firmelor producătoare de programe
antivirus pun la dispoziţia clienţilor versiuni de evaluare care sunt funcţionale un interval de timp
limitat. Aceste versiuni demo pot fi totuşi utile în caz de urgenţă.
Să vedem în continuare cum se instalează şi cum se configurează o aplicaţie antivirus. Am
ales spre demonstraţie aplicaţia Norton Internet Security al firmei Symantec pentru că pe lângă
aplicaţia propriu zisă de antivirus are incluse toate module suplimentare foarte utile în timpul
navigării pe internet cum ar fi un Firewall configurabil respectiv un modul pentru e-mail, spam,
adware şi spyware şi în al doilea rând pentru că a fost inclus în pachetul de utilitare primite
împreună cu driverele plăcii de bază folosit de autor, deci îl putem folosi legal.
După lansarea aplicaţiei de instalare (de obicei setup.exe sau instal.exe) acesta va
solicita utilizatorului o pre-scanare a sistemului. Este bine să acceptăm această „oferta”
având în vedere că există posibilitatea ca să existe deja o infecţie cu viruşi activi în memoria
calculatorului caz în care acesta ar putea compromite chiar programul antivirus. Putem
renunţa la aceasta presacanare doar în situaţia în care urmează să instalăm aplicaţia pe un
116
calculator care tocmai a fost configurat şi pe care sa instalat pe „curat” sistemul de operare
folosindu-se un kit de instalare din surse sigure. (Atenţie ! Chiturile de instalare piratate de
cele mai multe ori sunt virusate, generatoarele de chei sau patch-urile care „sparg” protecţia
antipiraterie nu sunt gratuite, le primim cu cai troieni. Aviz amatorilor.). Se recomandă de
asemenea instalarea programului antivirus imediat după instalarea şi configurarea sistemului
de operare dar înainte de a ne conecta la internet. Prima conexiune la internet ar trebuii să
fie actualizarea listei de viruşi recunoscuţi de programul nostru antivirus de pe site-ul
producătorului.
După ce scanarea are loc cu succes, adică fără să se semnaleze prezenţa vreunui
virus se trece la instalarea propriu zisă a aplicaţiei (Atenţie ! În această fază de prescanare
programul va căuta doar în memoria calculatorului şi în aplicaţiile care rulează în acel
moment pe PC şi putând recunoaşte doar viruşii incluşi în lista de viruşi până la data emiterii
chitului de instalare care de multe ori este depăşit chiar cu câţiva ani).
În pasul următor trebuie să ne alegem tipul de instalare în funcţie de numărul de
utilizatori care au acces la calculator. Astfel pentru o mai bună protecţie şi pentru a permite
configurări mai ample am ales a doua modalitate cel care permite configurarea setărilor
pentru mai mulţi utilizatori. Chiar dacă folosiţi calculatorul doar acasă este bine ca să creaţi
117
un cont de utilizator cu drepturi limitate numai pentru a naviga pe internet ceea ce înseamnă
implicit instalarea aplicaţiei antivirus cu opţiunea de configuraţii mai complexe Install with
acounts and parental Control.
În pasul următor are loc instalarea propriu zisă a aplicaţiei adică copierea pe hard
discul calculatorului a fişierelor programului precum adăugarea la regiştrii a informaţiilor
necesare funcţionării programului antivirus. La finalizarea instalării trebuie să repornim
calculatorul astfel încât aplicaţia antivirus să se “integreze” în sistemul de operare, repornire
solicitată chiar de modulul de instalare al programului. După repornirea calculatorului
aplicaţia este automat lansat în execuţie şi pentru început afişează câteva informaţii utile
despre program cum ar fi drepturile de utilizare,
118
perioada de subscriere (anunţare a programului la producător sau perioada cât putem
descărca gratuit actualizările de viruşi).
119
Programul ne va cere acordul pentru a dezactiva celelalte aplicaţii de securitate (în
speţă Windows security) este nevoie de acest lucru dat fiind faptul că anumite aplicaţii de
securitate pot intra în conflicte care pot duce la blocarea calculatorului. Este posibil de
exemplu ca nu program antivirus să găsească semnăturile unor viruşi în baza de date al unui
alt program antivirus şi să declanşeze operaţiile de eliminare a virusului astfel al doilea
program antivirus poate deveni inoperaţional.
După ce trecem de aceste elemente informative urmează faza în care aplicaţia va

iniţia legătura cu siteul producătorului pentru a descărca ultimele liste de viruşi şi eventualele
componente îmbunătăţite ale programului. Evident pentru această operaţiune trebuie să fim
conectaţi deja la internet. Dacă nu suntem conectaţi la internet putem face totuşi cea mai
importantă operaţie, anume actualizarea listei de viruşi, folosind un fişier descărcat recent de
pe site-ul producătorului de pe un alt calculator conectat la internet. Firma Symantec pune la
dispoziţia utilizatorilor noi liste de viruşi cu o regularitate de 10-14 zile.
120
Actualizare automată.
Actualizare manuală.
121
După ce actualizările au fost efectuate programul este gata de acţiune. Atenţie putem
sări peste etapele de actualizare dar nu se recomandă acest lucru.
Abia acum putem spune că am terminat instalarea aplicaţiei. Este afişată o fereastră
de unde putem vedea starea diferitelor componente ale aplicaţiei. Ne interesează acele
elemente care sunt marcate cu semnul exclamării. Dacă instalarea a decurs normal şi sau
făcut actualizările singurul asemenea element este cel legat de scanarea completă a
sistemului. Presupunând că nu a existat un alt program antivirus pe sistem este posibil să
avem fişiere virusate care în etapa de prescanare nu au fost găsite aceştia nefiind activi în
memorie. Urmează deci să realizăm o scanare completă a sistemului. Pentru acesta dăm
clic pe elementul marcat cu semnul de exclamare şi deschidem informaţiile detailate
(Detailed Status). Va apărea o nouă fereastră unde putem observa ca în dreapta stării Full
System scan avem mesajul Not completed .
Pentru a remedia această problemă vom da clic pe textul Full System Scan iar
aplicaţia va începe scanarea tuturor fişierelor de pe discurile calculatorului. În funcţie de
cantitatea de fişiere stocate pe calculator această operaţie poate dura de la câteva minute
până la câteva ore. Se recomandă ca la scanarea calculatorului să nu se facă şi alte operaţii
pe calculator, deşi pe calculatoare suficient de puternice scanarea va putea rula liniştit în
fundal fără să afecteze semnificativ viteza de rulare a celorlalte aplicaţii.
După terminarea scanării dacă avem noroc vom avea următoarea fereastră care ne
informează despre rezultatele scanării:
122
Tema lucrării: Instalarea şi configurarea programului antivirus Norton Internet Security

 RAM: 2 GB
Sarcini de lucru:
1. Descărcaţi de pe internet programul antivirus Norton Internet Security.
2. Instalaţi şi configuraţi programul antivirus Norton Internet Security, urmând
instrucţiunile din fişa de documentare nr. 8.
3. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul descărcării, instalării şi
configurării programului antivirus Norton Internet Security.
123
Instalarea programului antivirus Avira
Avira Free Antivirus este unul dintre cele mai bune programe antivirus de pe piață
care protejează sistemul împotriva virușilor.
În continuare este prezentat modul cum trebuie instalat și configurat Avira pentru a
oferi protecție maximă.
1. Se descarcă Avira Free Antivirus şi se deschide.
2. În fereastra Choose Installation Type, se selectează Custom şi se bifează I accept the

End User License Agreement.
3. Aici se debifează tot pentru a nu instala toolbar-ul.
124
4. În ferestrele următoare se indică folder-ul în care să se instaleze Avira, ce componente se
instalează şi locul unde să apară scurtăturile programului.
5. După ce programul a fost instalat, trebuie să apară două ferestre ca mai jos
125
6. În fereastra Welcome to the Configuration Wizard, se face click pe butonul: Următorul.
7. În fereastra Configure AHeAD, se bifează High detection level şi se apasă Următorul.
8. Aici se bifează Select all şi se apasă Următorul.
126
9. În fereastra Realtime Protection start mode se bifează Secure start şi se apasă
Următorul.
10. În ultima fereastra se întreabă dacă se doreşte să se scanam sistemul după ce se
închide configuratorul.

Tema lucrării: Descărcarea şi utilizarea programului antivirus Avira

 RAM: 2 GB
Sarcini de lucru:
1. Realizaţi următoarele operaţii în ordinea prezentată mai jos:
127
- de pe site-ul http://www.free-av.com/ descărcaţi varianta free a programului antivirus;
- lansaţi în execuţie şi instalaţi folosind opţiunea typical programul antivirus;
- după instalare, din meniul Update – Start update realizaţi actualizarea bazei de date a
programului;
- realizaţi scanarea partiţiei C şi ştergeţi fişierele virusate pe care programul le detectează,
dacă este cazul;
- vizualizaţi raportul de scanare şi salvaţi-l într-un fişier de tip text.
2. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul descărcării şi utilizării
programului antivirus.
128
Configurarea programului antivirus Avira
Pentru o utilizare eficientă a programului antivirus Avira trebuie urmaţi paşii de mai
jos.
1. Deschidem programul şi sus, în tabul Extras, facem click pe Configuration.
2. Aici facem click pe Expert Mode şi la mesajul de avertizare selectam Yes/Da.
3. La PC protection - System Scanner - Scan bifam All files şi toate opţiunile din dreapta
la Additional settings.
129
4. În ramura Action on detection, selectăm Automatic, bifăm Copy file to quarantine
before action şi la Primary action selectăm Repair, iar la Secondary action selectăm
Delete.
130
5. În ramura Archives bifăm All archives types
6. La Realtime Protection bifăm All files şi la Archives bifăm Scan archives unde aici
introducem valoarea 10 la Max. recursion depth
Acum Avira Free Antivirus este configurat complet
131
Tema lucrării: Configurarea programului antivirus Avira

 RAM: 2 GB
- un stick de memorie
Sarcini de lucru:
1. Realizaţi configurarea programului antivirus Avira urmând instrucţiunile din fişa de
documentare nr. 10.
2. Realizaţi scanarea Hard disk-ului şi a unui stick de memorie. Vizualizaţi raportul de
scanare şi salvaţi-l într-un fişier de tip text.
3. Precizaţi care au fost dificultăţile întâmpinate în timpul configurării şi utilizării programului
antivirus Avira.
132
XII. FIŞA DE OBSERVAŢIE PERMANENTĂ
Săptămâna 1
Elevul ………………………………………………………………
SPP-MODUL IV. Servicii de reţea şi protecţia sistemelor de calcul
Perioada ……………………………………………………………

Disciplina
Punctualitate
Responsabilitate
interioara
sarcinilor
T = TOTAL
P = PARTIAL
0 = DELOC
133
XII. FIŞA DE OBSERVAŢIE PERMANENTĂ
Săptămâna 2
Elevul ………………………………………………………………
SPP- MODUL IV. Servicii de reţea şi protecţia sistemelor de calcul
Perioada ……………………………………………………………

Disciplina
Punctualitate
Responsabilitate
interioara
sarcinilor
T = TOTAL
P = PARTIAL
0 = DELOC
134
XIII. RAPORT ZILNIC
ZIUA
ABILITĂŢI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
12.2.1 Configurarea serviciului DHCP.
12.2.2 Configurarea serviciului DNS.
12.2.5 Configurarea în mod optim a sistemelor
de fișiere în vederea asigurării securităţii
sistemelor de operare.
12.2.6 Configurarea firewall-ului pentru accesul

la serviciile de reţea.
12.2.7 Configurarea antivirusului unui sistem de
operare pentru accesul la serviciile de reţea şi
protecţia sistemului de operare.
12.2.8 Aplicarea normelor de sănătate şi

securitate în muncă specifice
12.2.9 Comunicarea/Raportarea rezultatelor
activităţilor profesionale desfăşurate.
12.2.10 Utilizarea instrumentelor informatice
pentru a produce, prezenta şi înţelege
informaţii complexe.
12.2.11 Accesarea, căutarea şi folosirea

12.2.12 Utilizarea documentaţiei de specialitate
în actualizarea permanentă a cunoştinţelor şi
abilităţilor.
12.2.13 Interpretarea documentaţiei tehnice de

specialitate într-o limbă de circulaţie
internaţională.
135
XIV. FIŞĂ DE EVALUARE FINALĂ
Modul IV: Servicii de reţea şi protecţia sistemelor de calcul

Calificarea: Tehnician de telecomunicaţii
Clasa: a XII-a
Autoevaluare Notă
Nr.crt. Criteriul de evaluare Notă tutore
elev profesor
7. Respectarea normelor de sănătatea
şi securitatea muncii
8. Interesul şi motivaţia în
desfăşurarea activităţii
9. Realizarea lucrărilor practice
10. Capacitatea de a munci în echipă
11. Media
12. NOTĂ FINALĂ
Nume şi prenume: Semnătura
Elev
Tutore
Profesor
136
XV. CHESTIONAR DE EVALUARE A STAGIULUI DE PRACTICĂ
Numele şi prenumele elevului practicant ...................................................................................

Instituţia în care se realizează stagiul de pregătire practică ......................................................
....................................................................................................................................................
Vă rugăm să vă exprimaţi În mică În mare În foarte

opinia asupra următoarelor aspecte măsură măsură mare măsură
Stagiul de pregătire practică desfăşurat la

operatorul economic a fost corelat cu orientarea
şi consilierea profesională?
Supravegherea şi îndrumarea tutorelui pentru
dobândirea competenţelor specifice calificării
profesionale alese sunt importante?
A fost încurajată libera iniţiativă în autoevaluare
şi rezolvarea sarcinilor de lucru?
Rezultatele învăţării dobândite la şcoală şi cele
solicitate de către operatorul economic sunt
apropiate?
Propuneri: ………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
Descrie rezultatele învăţării (cunoştinţe, abilităţi, atitudini) pe care credeţi că le-ati

dobândit şi aprofundat în acest stagiu de pregătire practică
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
137
XVI. BIBLIOGRAFIE
1. Maione, Denis, MCSE 70-215, Windows 2000 Server, : Editura Teoram Bucureşti, 2002.
2. Ionescu, Dan, Retele de calculatoare, Editura All, Alba Iulia, 2007.
3. Mike Meyers, Manualul Network+ pentru administrarea şi depanarea reţelelor, Editura
Rosetti Educational, 2008.
4. http://www.microsoft.com/romania/servere/os.mspx , 25 aprilie 2009.
5. http://www.microsoft.com/romania/securitate/securizarea_retelei_02.mspx, 28 aprilie 2009
6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Microsoft, http://ro.wikipedia.org/wiki/Active_Directory 28 aprilie
2009
7. M. V. Ciobanu, F. Calen, Auxiliar curricular - Sisteme de operare în reţea, noiembrie
2008
8. https://www.digitalcitizen.ro/intrebari-simple-ce-inseamna-dns-
9. https://playtech.ro/2017/cum-schimbi-serverele-dns-windows/
10. http://world-it.ro/web/firewall
11. https://ramonnastase.ro/blog/tipurile-de-malware-din-internet/
12. http://windowsgeek.info/blog/cum-poate-fi-combatut-un-virus-de-calculator
13. https://www.giz.ro/software/cel-mai-bun-antivirus-gratuit-27329/
14. http://muhaz.org/securitatea-n-internet.html?page=8
15. https://www.mygarage.ro/ghiduri-si-tutoriale/113415-avira-free-antivirus
138
139

Caiet - Practica - Tehnician de Telecomunicatii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caiet - Practica - Tehnician de Telecomunicatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Titlul proiectului: POCU/90/6/19/109384 – ” Program integrat de sprijin în carieră pentru

elevii din judeţul Dolj”

Grup de lucru: Prof. Maria Marian

I. Norme şi măsuri ce se impun pentru realizarea practicii

Numele şi prenume elevului:..............................................................................................

Norme de securitate în muncă

Măsuri pentru situaţii de urgenţă

Măsuri privind acordarea primului ajutor

Asigurarea locului accidentului: personalul de prim ajutor trebuie, în primul rând,

Prevenirea agravãrii situaţiei.

Stabilirea contactului cu persoana bolnavã sau accidentatã :

II. DREPTURI ŞI OBLIGAŢII PENTRU ELEVII PARTICIPANŢI LA STAGIUL DE

Pe parcursul derulării stagiilor de practică, un rol foarte important îl au îndrumătorii

Supravegherea elevilor practicanţi implică următoarele:

Drepturile elevilor practicanţi

Obligaţiile elevilor practicanţi

1. Descrierea succintă a calificării profesionale

2. Ocupaţiile C.O.R.( Clasificarea Ocupaţiilor din România), ce pot fi practicate,

 Unităţi de rezultate ale învăţării tehnice generale

 Unităţi de rezultate ale învăţării tehnice specializate

Rezultate ale învăţării, corespunzătoare modulelor ce constituie Stagiile de Pregătire

URÎ 11: Instalarea sistemului de operare şi a programelor specifice pentru calculatoarele

Nr. Abilităţi Atitudini

conformitate cu cerinţele. critice şi de reflectare şi folosirea

14. 11.2.14. Instalarea/configurarea clienţilor de e- responsabilă a mijloacelor de

mail în conformitate cu cerinţele. informare.

15. 11.2.15. Instalarea/configurarea aplicaţiilor

16. 11.2.16. Instalarea/configurarea codec-urilor de sănătate şi securitate în

pentru aplicaţiile multimedia în conformitate cu muncă.

securitate în muncă specifice instalării sistemelor de protecţie a mediului pe

4. Standard de evaluare asociat unităţilor de rezultate ale învăţării

FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 1

Se apasă pe Install now (Instalaţi acum) pentru a porni instalarea.

Windows Setup - porneşte instalarea Windows 10

Procesul de instalare porneşte în câteva secunde şi va cere să se introducă cheia de produs

Se alege ce ediţie de Windows 10 se doreşte să se instaleze (de la Windows 10

Windows Setup - Acceptă termenii de licenţiere

În continuare trebuie specificat tipul instalării care se doreşte să se facă. Deoarece se

Se alege partiţia pe care să se instaleze Windows 10 şi se apasă Next (Următorul).

Windows Setup - Alege unde se instalează Windows 10

Va începe instalarea şi durează câteva minute pentru a fi copiate toate fişierele

Windows Setup - repornirea sistemului

Pe parcursul procesului, Windows 10 arată starea instalării şi a activităţilor pe care le

Windows Setup - Cortana ajută să se personalizeze instalarea

Cortana întreabă în ce regiune locuim. Aceasta se selectează dintr-o listă şi apoi se

Windows Setup – Se alege ţara

Windows Setup – Se adaugă o tastatură secundară

Dacă există o conexiune la internet funcţională, Windows 10 verifică dacă există

Windows Setup - Uz personal sau de business

Se cere autentificarea folosind contul Microsoft. Se scriu datele de conectare şi se

Windows Setup - Alege un cont local offline

Dacă se crează un cont offline, Microsoft va încearca să ne convingă că un cont

Se scriu detaliile de conectare pentru contul local: numele de utilizator şi parola

Windows Setup – se introduce numele contului local

La următorul pas, Windows 10 întreabă dacă se doreşte să se creeze un PIN pentru

La pasul următor se recomandă să se asociezi telefonul cu PC-ul, folosind numărul

Windows Setup – Se asociază telefonul cu PC-ul

Pasul final de configurare este legat de setările de confidenţialitate. Pe

Windows Setup – Se aleg setările de confidenţialitate

După ce se termină instalarea, suntem autentificaţi în Windows 10 şi se poate vedea

FIŞA DE LUCRU NR. 1

Când un sistem devine server, stabilitatea, disponibilitatea şi performanţa devin

FIŞA DE LUCRU NR. 4