MIHAIL KOGĂLNICEANU $1 REVISTA „DACIA LITERARĂ” •

la 30 ianuarie 1840 ia fiinţă, la laşi, revista „Dacia literară", din iniţiativa şi sub
conducerea lui Mihail Kogălniceanu (1817-1891), fiind „întâia revistă de literatură
organizată" (George Călinescu), având însă o apariţie scurtă, de numai trei numere. •
„Dacia literară" este prima revistă literară, în jurul căreia s-a manifestat un curent
naţional-popular şi prin care s-au afirmat primii noştri scriitori moderni. •în primul
număr al revistei, Mihail Kogălniceanu publică articolul-program sub titlul
„Introducţie”, în care evidenţiază principalele idei care vor sta la baza creării şi
orientării literaturii româneşti şi care este considerat primul manifest al
romantismului românesc. •tot în primul număr apare şi prima nuvelă istorică,
„Alexandru Lăpuşneanul", de Costache Negruzzi, ce respectă direcţiile trasate de
Kogălniceanu în articolul-program „Introducţie". • articolul-program intitulat
„Introducţie”: - face referiri succinte la publicaţiile vremii, care, în afară de politică, de
ştiri administrative şi de câteva informaţii locale, nu conţin nimic despre literatură. -
Kogălniceanu s-a gândit că este momentul să iniţieze „o foaie" care să se
îndeletnicească „numai cu literatura naţională" şi în care să poată fi publicate „cele
mai bune scrieri originale". - pune la dispoziţie paginile revistei „Dacia literară" tuturor
scriitorilor din cele trei provincii româneşti, „fieştecarele cu ideile sale, cu limba sa, cu
chipul său”. • articolul-program „Introducţie" ar putea fi sintetizat prin câteva direcţii
principale trasate de Mihail Kogălniceanu: -creşterea interesului pentru crearea unei
literaturi române, prin realizarea de „compuneri originale", de producţii româneşti „fie
din orice parte a Daciei, numai să fie bune"; -înlesnirea colaborării scriitorilor din toate
ţinuturile româneşti în paginile revistei, „fieştecarelea cu ideile sale, cu limba sa, cu
chipul său"; -unitatea limbii şi a literaturii române, deoarece este foarte important ca
„românii să aibă o limbă şi o literatură comună penrtu toţi"; - combaterea imitaţiei
altor literaturi, deoarece „dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru
că omoară în noi duhul naţional"; -traducerile operelor din alte literaturi să fie ale celor
de valoare, deşi „traducţiile însă nu fac o literatură", ba, mai mult, sunt „ucigătoare a
gustului original"; - păstrarea specificului naţional în opera literară, a originalităţii
creaţiei, care constituie „însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi"; -folosirea
surselor de inspiraţie din istoria poporului român, frumuseţile patriei şi folclorul:
„istoria noastră are destule fapte eroice" , „frumoasele noastre ţări sunt destul de
mari", „obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice, pentru ca să putem
găsi la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm
de la alte naţii"; -afirmarea criticii literare obiective: „critica noastră va fi
nepărtinitoare, vom critica cartea, iar nu persoana"; •Curentul naţional-popular„Dacia
literară" reuneşte cele mai strălucite personalităţi literare ale epocii, care vor
determina dezvoltarea ulterioară a literaturii române.