Stoian Matei

Clasa a X-a SN

Tema si viziunea despre lume in opera “O

scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale

I.L. Caragiale se numara printre marii clasici ai literaturii

romanesti, alaturi de Eminescu, Creanga si Slavici. A fost un
dramaturg de exceptie si in opera lui sunt conturate doua
universuri distincte, unul comic si altul tragic, prin comediile
realizate intre 1878-1885 si drama “Napasta”.
Piesele sale sunt comedii de moravuri si de caracter, dintre
care “O scrisoare pierduta” este considerata capodopera
acestui tip de creatie. Piesa a fost reprezentata pentru prima
data pe scena Teatrului National din Bucuresti in 1884.
Opera dramatica are drept trasatura distincta
reprezentarea scenica, textul fiind alcatuit din acte si scene.
Actul este schimbat odata cu schimbarea decorului, iar scena
se finalizeaza la intrarea sau plecarea unui personaj. Sunt
evidente didascaliile, adica indicatii necesare in jocul actorilor,
dar care ajuta si la caracterizarea personajelor. Dialogul sau
monologul dramatic reprezinta modul principal de expunere ce
se evidentiaza prin replicile personajelor.
Comedia este una dintre speciile genului dramatic, ce evoca
intamplari, personaje care starnesc rasul si are un final fericit.
In realizarea ei sunt evidente mai multe trasaturi. Ea cultiva
ridicolul, actiunea ajungand de la neprevazut la hazard, cultiva
comicul ca stil al oralitatii; subliniaza limitele conditiei umane,
evidentiind tipologii, caractere.
Opera “O scrisoare pierduta” se incadreaza in curentul
realist deoarece timpul si spatial aprtin realitatii, personajele se
incadreaza in tipologii, se prezinta o realitate sociala, faptele
prsonajelor sunt credibile si finalul este inchis.
Stoian Matei
Clasa a X-a SN

Tema comediei lui Caragiale este viata politica si de familie

a unor indivizi care, ajunsi la putere, sunt stapaniti de instincte
de parvenire. Structural, actiunea se desfasoara pe parcursul a
patru acte. In actul I, se evidentiaza expozitiunea si intriga
textului. Insusi autorul arata la inceput ca totul se petrece “In
capitala unui judet de munte, in zilele noastre”, in preajma
alegerilor.
Piesa este structurata in patru acte, fiecare dintre ele fiind
alcatuit din mai multe scene. Personajele piesei, numite de
catre autor „persoane”, sunt mentionate cu numele si statutul
social pe care il are fiecare in cadrul actiunii. Locul si timpul
derularii actiunii sunt specificate de autor: „in capitala unui judet
de munte, in zilele noastre”.

In expozitiune Stefan Tipatescu, prefectul judetului, discuta

cu Ghita Pristanda, politaiul orasului. Acesta il anunta ca Nae
Catavencu, adversarul sau politic, detine o scrisoare care ii
poate asigura victoria la alegeri.
In intriga Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache,
important personaj politic al partidului aflat la putere, pierde
scrisoarea de amor primita de la amantul ei Stefan Tipatescu.
In desfasurarea actiunii Tipatescu ii ordona lui Pristanda sa
afle despre ce scrisoare vorbeste Catavencu. Intre timp, Zoe si
Zaharia Trahanache sunt santajati de Catavencu cu publicarea
scrisorii. Tipatescu afla de la acestia despre santaj, isi pierde
linistea si ii ordona politaiului sa il aresteze pe Catavencu.
Originea scrisorii este descoperita: un Cetatean Turmentat intra
in scena si le spuna ca Nae Catavencu a reusit sa ii sustraga
scrisoarea, profitand de starea acestuia de ebrietate. Pristanda
le comunica celor doi ca adversarul sau politic le va inapoia
scrisoarea doar in schimbul candidaturii la camera deputatilor.
Stoian Matei
Clasa a X-a SN

Intre timp, ambii candidati politici par a avea ceva de ascuns.

Trahanache descopera ca Nae Catavencu a falsificat o polita.
Farfuridi si Branzovenescu, membri insemnati al partidului aflat
la putere, il acuza pe Stefan Tipatescu de tradare intr-o
plangere trimisa la Bucuresti. Temandu-se pentru reputatia sa,
Zoe se intalneste cu Nae Catavencu si ii promite sprijinul in
alegeri, apoi incearca sa-l convinga pe amantul ei, Tipatescu,
sa faca acelasi lucru. Initial, prefectul refuza si incearca sa ii
ofere lui Catavencu numeroase functii si o mosie dar, in final,
cedeaza presiunilor Zoei. Intre timp, de la centru se anunta
candidatura unui nou personaj, Agamemnon Dandanache.
Punctul culminant incepe cu Farfuridi si Catavencu care isi
rostesc discursurile electorale, incercand sa-i convinga pe
alegatori de calitatile lor politice. La anutarea candidaturii lui
Dandanache, cele doua tabere electorale ajung la conflict, iar
Catavencu pierde in invalmaseala palaria, in captuseala careia
tinea scrisoarea.
In deznodamnt Zoe este foarte ingrijorata ca nu il gaseste
pe Catavencu, caruia sa ii inapoieze obiectul santajului. Intre
timp, noul candidat Agamemnon Dandanache soseste in oras,
iar Zoe si Tipatescu afla de la acesta ca si candidatura lui a fost
castigata tot in urma unui santaj cu o scrisoare
compromitatoare. Isi face aparitia si Catavencu, dar nu mai are
scrisoarea. In scena intra si Cetateanul Turmentat si ii
inapoiaza Zoei scrisoarea gasita in palaria lui Catavencu. La
sugestia Zoei, Nae Catavencu accepta sa conduca festivitatile
in cinstea alegerii lui Dandanache, iar totul se termina intr-o
atmosfera sarbatoreasca.
Comicul de situatie este bine individualizat in triunghiul
conjugal alcatuit din cei doi prieteni, Trahanache si Tipatescu,
Stoian Matei
Clasa a X-a SN

respectiv Zoe, sotia lui Trahanache.Un exemplu il constituie

dialogul dintre Trahanache si Tipatescu din primul act.
Trahanache este invitat la Catavencu si afla de la acesta
despre scrisoarea de amor pe care Tipatescu i-a trimis-o Zoei.
El ii descrie gradat si amanuntit lui Tipatescu discutia pe care a
avut-o cu Catavencu. Punctual culminant este acela in care
Trahanache reproduce exact continutul scrisorii. Pus in fata
faptului, Tipatescu devine agresiv in limbaj, este revoltat,
rosteste amenintari la adresa lui Catavencu. In mod hilar, cel
care-l consoleaza este tocmai Trahanache, cel incornorat, care
considera ca “intr-o sotietate fara moral si fara princip …
trebuie sa ai putintica diplomatie”. Seara fiind la intrunire,
Trahanache o lasa pe Zoe in grija lui Tipatescu
Un tip aparte de comic este comicul de nume: Zaharia
(zaharisitul, ramolitul) Trahanache (derivat de la cuvantul
trahana, o coca moale, usor de modelat), Nae (populistul,
pacalitorul pacalit) Catavencu (demagogul latrator, derivat de la
cata), Agamita (diminutivul carghios al celebrului nume
Agamemnon, purtat de eroul homeric) Dandanache (derivat de
la dandana, incurcatura, cu sufix grecesc, semn al vechilor
politicieni), Farfuridi si Branzovenescu (prin aluziile culinare
sugereaza inferioritate, vulgaritate, prostie), Ghita (slugarnic,
individul servil si umil in fata sefilor) Pristanda (numele unui
dans popular in care se bate pasul pe loc).
Comicul de caracter se observa din ipostazele personajelor,
disponibilitatea pentru disimulare, in timp ce comicul de
moravuri cuprinde mai ales relatia dintre Tipatescu si Zoe, dar
si practicarea santajului politic si a falsificarii listelor electorale.
Comicul de limbaj este ilustrat prin intermediul ticurilor
verbale: „Ai putintica rabdare”, „Curat...”, tautologia: „O
sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are”, stalcirea
Stoian Matei
Clasa a X-a SN

cuvintelor: „momental”, „nifilist”, „famelie”, cliseele verbale,

negarea primei propozitii prin a doua: „Industria romana este
admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire”,
„Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face deloc in tara
noastra”. Limbajul este principala modalitate de individualizare
a personajelor. Prin comicul de limbaj se realizeaza
caracterizarea indirecta.
Comediile lui Caragiale sunt unice in literatura romana prin
arta desavarsita a dialogului si a constructiei scenice, prin
maiestria autorului de a crea caractere si tipologii, prin profunda
observare a realitatilor sociale si politice din epoca.