Inca din copilarie, invatam sa comunicam, sa interactionam cu lumea
ce ne inconjoara prin intermediul jocului.
Incepand cu prima etapa de formare a modului de gandire, intalnim noi
modalitati de a ne adopta lantului de provocari pe care ni-l pregateste viata.
In primul rand jocul este o activitate dominanta in copilarie, prin care
copilul se recreeaza, in care copilul traieste intr-o lume numai de el stiuta. Aceasta activitate nu este specifica doar copilului, din punctul meu de vedete, ea intalnindu-se si la adolescenti , la cei maturi sai chiar la bunici.
In al doilea rand intentia jocului este de a ne ajuta sa ne dezvoltam
armonios si sa putem socializa cu alte personae.Jocul este descris adeseori ca modalitate de petrecere a timpului cea mai vioaie, desi de multe ori il luam in serios si putem uita in totaliatate de el.
Acesta ne ajuta sa eliberam gandurile negative si ne conecteaza cu altii
si cu lumea din jurul nostru. La trecerea dintre copilarie si adolescent apare un impact prin care multi dintre noi se opresc din a se mai juca inlocuind aceasta activitate cu munca si responsabilitatie de zi cu zi.
Parintii interpreteaza jocul ca fiind un instrument, cu ajutorul caruia isi
pot indemna copiii sa devina mai creativi si sa-si foloseasca toate cunostintele dobandite.
In concluzie, nu ar trebui sa uitam, pe langa toate trebuirile zilnice, si
importanta jocului in dezvoltarea fizica sau chiar in dezvoltrea morala.