SINONIMELE

SINONIMELE sunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles identic sau foarte asemănător.

Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie sinonimică:

adevărat - real - veritabil - autentic-cert
Sursa principală a sinonimiei o constituie împrumuturile şi de aceea multe sinonime sunt
neologice: limpede/clar; amănunt/detaliu; moarte/deces; adânc/abis; cinstit/onest; (a)
îngădui/(a) permite;
(a) cere/(a) solicita etc.
Relația de sinonimie poate fi și între un cuvânt și o expresie sau invers:
 a fugi= a o lua la sănătoasa; a o lua la goană;
 a băga de seamă = a observa
Se poate stabili sinonimia și între două expresii:
 a fi pe picior de ducă= a fi gata de plecare

Există mai multe tipuri de sinonime:

 a) Sinonimele totale - sunt puţine la număr şi se stabilesc între cuvinte vechi, regionale şi
cuvinte literare sau între denumirile populare şi termenii tehnico-ştiinţifici:
inimă=cord; cupru=alamă; dalac=antrax; timp=vreme; repede=iute; varză=curechi;
porumb=cucuruz, păpuşoi etc.

b) Sinonimele parţiale - sunt cele mai frecvente şi se realizează, de obicei, între cuvinte vechi şi
cuvinte mai noi: bun=preţios, valoros, blând, gustos;
cuvânt= discurs, cuvântare, vorbă etc.
În cazul acestor sinonime nu se realizează o identitate a termenilor seriei sinonimice şi se
optează pentru unul dintre ele, în funcţie de particularităţile contextului.
Pot fi sinonime numai cuvintele care sunt aceeași parte de vorbire:
 substantive: greșeală=eroare
 adjective: inteligent=deștept
 pronume: tu=dumneata
 verbe: a rosti=a vorbi. etc.