În exercitarea rolului sau în cadrul societatii, puterea politica utilizeaza o serie de mijloace

economice, sociale, politice, ideologice, folosind fie metoda convingerii, fie pe cea de constrângere
pentru a-si impune propria vointa.

            Capacitatea puterii de a-si impune vointa sa în societate printr-o diversitate de mijloace, pentru
a-i asigura stabilita activitatea si functionalitatea, constituie autoritatea politica.

            Autoritatea politica este o ipostaza a puterii politice reprezentând modalitatea concreta de

manifestare a puterii.

            Forta puterii politice este cu atât mai mare cu cât autoritatea politica se realizeaza, mai ales,
prin convingere, prin adeziunea maselor la activitatea puterii politice. Asadar, adevarata autoritate
politica este aceea prin care puterea se impune preponderent prin convingere. Cea mai simpla definitie
a autoritatii politice ar putea fi capacitatea puterii de a obtine ascultare fara constrângere. Concludent
în aceasta directie este faptul ca însusi cuvântul de "autoritate" provine de la latinescul "auctoritas" -
forta de convingere, desemnând capacitatea unor persoane, grupuri de persoane sau institutii de a
obtine, în virtutea unor calitati sau împuterniciri, respect si ascultare fata de actiunile promovate.
Stabilitatea societatii este legata în mod direct de forta puterii ca autoritate politica. În vorbirea
curenta, când ne referim la putere politica avem, de fapt, în vedere autoritatile politice, întrucât
autoritatea politica este modul concret de manifestare a puterii, un alter ego al acesteia.

            Cu alte cuvinte, autoritatea politica este ipostaza puterii când se bazeaza pe forta argumentelor,
si nu pe argumentul fortei. De fapt, orice putere politica, atunci când are ca suport numai forta, îsi
pierde treptat autoritatea, ceea ce marcheaza momentul declinului, realitate care duce inevitabil, mai
devreme sau mai târziu, la pieirea sa. Indiferent de contextul în care se exercita, sensul central al
autoritatii este acela de a fi un fenomen politic, o ipostaza a puterii. "Puterea", afirma R. Bierstedt,
"este cea care confera autoritate unui ordin, dar o putere autorizata, institutionalizata"

            Autoritatea politica, fiind un drept recunoscut puterii, este expresia unor relatii sociale si se
distinge de celelalte forme de autoritate prin modalitatile sale de constituire, cauzele aparitiei, functia
speciala si aria de manifestare - societatea globala. O trasatura caracteristica a autoritatii o reprezinta
prezenta acesteia în cadrul oricarei organizari sociale, inclusiv al celei politice. Dupa cum observa
Petre Andrei în lucrarea "Sociologia generala", elementul fundamental care serveste drept reglator al
relatiilor dintre indivizi este o autoritate cu forme si aspecte foarte diferite, dupa gradul de dezvoltare a
societatii.

            Aprofundând relatia de autoritate politica, P. Andrei considera ca aceasta are o mare influenta
asupra oamenilor si un mare rol în organizarea sociala. "Autoritatea politica - scrie el - indiferent daca
este o persoana sau sunt mai multe, are câteva caracteristici care o deosebesc de cea religioasa si prin
care ea îsi poate îndeplini rolul sau. Autoritatea politica, în primul rând, are putere de constrângere
exterioara, recurgând chiar la mijloace brutale si putând neglija cu totul conceptiile si vointa proprie a
unui individ atunci când sunt în joc interesele tuturor"[2]). Asadar, autoritatea politica, pe lânga
puterea de convingere care trebuie sa fie determinanta, are si putere de constrângere îndreptata
împotriva actelor antisociale si antinationale.

            Experienta arata ca autoritatea politica nu este nelimitata. Ea se schimba daca vine în conflict
cu vointa majoritatii, pentru ca autoritatea care înabusa personalitatea omului nu poate duce decât la
declin, mai ales, spiritual, moral si deci nu poate fi de durata. Astfel, autoritatea politica apare ca
vointa grupurilor sociale aflate la conducere, vointa extinsa la scara societatii globale, fiind prezentata
ca "vointa a tuturor", deci legitima. Prin urmare, autoritatea politica se refera la cadrul institutional în
care folosirea puterii politice este organizata si legitima.