Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE

WP nr. 6/2018

Analizarea influenței deficitului bugetar asupra creșterii economice

- Cazul Irlandei -

Ștefănescu Anna-Maria-Alexandra
Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, anul III
Adresa de e-mail: anna.stefanescu13@gmail.com

Coordonatorul lucrării
Prof.univ.dr. Câmpeanu Emilia Mioara

1. Introducere
Conceptul sustenabilităţii deficitului bugetar a fost studiat în detaliu în ultimele decenii,
având în vedere consecințele grave pe care le-ar putea genera utilizarea necorespunzătoare a
împrumuturilor publice. Cercetătorii au încercat să evalueze cât de mult poate crește deficitul
bugetar fără a compromite solvabilitatea fiscală. Se cunoaște faptul că gestionarea unor
politici fiscale nesustenabile ar putea agrava macroeconomia și ar face economiile mai
vulnerabile la șocurile exogene. O politică fiscală nesustenabilă ar putea dăuna bunăstării
statului prin deficite fiscale mari și stocuri excesive de datorie publică, generând o alocare
ineficientă a resurselor, un stoc excesiv de datorie publică care ar putea afecta generațiile
viitoare și o creștere a ratei inflației și a volatilității sale. Aceste consecințe dăunătoare nu sunt
doar ipotetice, ele fiind confirmate de faptul că multe economii, care s-au dezvoltat în
decursul timpului, au ajuns la un punct critic în ceea ce privește politicile fiscale, un caz
recent fiind cel al Greciei. De aceea, asigurarea sustenabilității fiscale este crucială. Sunt
autori care au abordat problema crizei financiare, considerând faptul că guvernul se așteaptă la
o creștere accentuată a datoriei, ceea ce va genera îngrijorarea față de situația datoriilor
publice care vor atinge niveluri nesustenabile, expunând guvernele la riscurile de solvabilitate
și neplată a obligațiilor suverane.
Stabilitatea soldului bugetar în rândul economiilor avansate a primit multă atenție. Au
fost elaborate diferite studii pentru a estima efectele crizei financiare asupra politicilor fiscale
și pentru a investiga reacția guvernului la creșterea soldului bugetar atât pentru OCDE, cât și
pentru țările membre UE. Scopul acestei lucrări este de a îmbogăți toate aceste studii, oferind
o analiză globală a evoluției deficitului bugetar corelată cu cea a creşterii economice, pe cazul
Irlandei. Se are în vedere faptul că, atât timp cât creşterea economică nu este frânată de
deficitele bugetare, atunci acestea sunt premise pentru o politică fiscală sustenabilă pe termen
lung, la nivelul acestei ţări, ce a acumulat de-a lungul timpului noi datorii care vor afecta
viitoarele generaţii. Riscurile sunt cu atât mai mari cu cât este ştiut faptul că această ţară a
ajuns la un nivel considerabil al garanţiilor de stat pe fondul problemelor financiare iscate de
recenta criză economică.
Lucrarea de față cuprinde trei părți principale, fiind structurată astfel: secțiunea 2 prezintă
literatura de specialitate, secțiunea 3 detaliază metodologia cercetarii care are ca scop oferirea
unei abordări retrospective a diferitelor metode empirice de analiză utilizate de cercetători,
urmând ca în secțiunea 4 să fie discutate rezultatele cercetarii, unde am aplicat o regresie pe
un eșantion reprezentat de indicatori ca PIB, deficit bugetar, export net, investiții private,
165
Ştefănescu Ana-Maria-Alexandra
Analiza influenţei deficitului bugetar asupra creşterii economice – Cazul Irlandei -

perioada de analiză fiind 2002-2017, date trimestriale, pe cazul Irlandei, iar ultima secțiune a
articolului prezintă concluziile cercetarii și viitoare direcții de cercetare.

2. Literatura de specialitate
Modul în care deficitul fiscal afectează creșterea economică este o problemă dezbătută în
sens larg, încă din secolul al XX-lea. Unii economiști keynesieni susțin faptul că deficitul
fiscal promovează creșterea economică. Potrivit lui Keynes (1923), în timp ce un guvern ar
trebui să facă deficite în perioade de recesiune, acestea ar trebui compensate de excedente în
timpul perioadelor de expansiune. De exemplu, în India, la sfârșitul anilor ’90, lipsa cererii
agregate a dus la micșorarea capacității industriale. Prin urmare, stocurile de produse
alimentare au început să se epuizeze. Populația, având nevoie de resurse, a produs o creștere a
cererii, afirmându-se astfel faptul că deficitul fiscal ar stimula cererea și, prin urmare, ar
asigura o creștere economică rapidă. (Guru, 2007)
Creșterea economică este indicatorul capabil să reflecte mărirea capacității de producție a
unei economii - creșterea producției totale de bunuri și servicii. Aceasta se măsoară ca o
creștere a produsului intern brut (PIB), pe cap de locuitor. Actualul sistem economic global
necesită o rată anuală de creștere între 3-6% pentru a supraviețui. (Wynn, 2012) Creșterea de
mai puțin de 3% pentru prea mult timp va duce la căderea economiei din cauza lipsei
emisiunii de monedă, în timp ce o creștere de peste 6% ar putea determina scăderea ratelor
dobânzilor.
Acum ne situăm în mijlocul unei perioade de instabilitate economică datorată dificultății
de a menține creșterea PIB-ului similară cu ce s-a înregistrat în perioada anterioară. Actualul
sistem economic este stabil atâta timp cât are loc o creștere la nivel global, politicienii fiind
nesiguri asupra elementelor care pot amenința această creștere.
Rolul nostru de consumatori este esențial pentru susținerea creșterii economice prin
prisma faptului că, odată cu creșterea cheltuielilor publice pentru bunuri și servicii, firmele
vând mai mult. Prin urmare, acestea sunt încurajate să producă mai mult. Ca rezultat, creșterea
cererii duce la o producție mai mare, generându-se implicit o creștere economică.
Prin conceptul de ”bogăție economică” nu ne referim doar la ideea de avuție, ci și la
ideea de resurse naturale. Bunurile și serviciile oferite în schimbul unor sume bani sunt legate
în mod inextricabil de resursele naturale de la care provin acestea. Prin urmare, creșterea
economică depinde de o sursă infinită de resurse naturale, iar noi, ca și consumatori trebuie să
avem în vedere această constrângere ecologică asupra economiei. (Wynn, 2012)
Implicațiile deficitelor bugetare asupra creșterii economice au rămas una dintre
dezbaterile macroeconomice focale între factorii de decizie și cercetători (Georgantopoulos &
Tsamis, 2011). Această dezbatere este adânc înrădăcinată în controversa teoretică dintre
economiștii neoclasici și economiștii keynesieni. În timp ce primii afirmă faptul că deficitul
bugetar are un impact negativ asupra creșterii economice, cei din urmă presupun faptul că
deficitele bugetare au o relație pozitivă cu creșterea economică (Rahman, 2012). Mai multe
studii empirice sugerează că, deși deficitele bugetare nu sunt un adevărat reprezentant al
politicii fiscale și că nu este ușor să se evalueze impactul politicii fiscale, deficitul fiscal este
cel mai fiabil și măsurabil indicator al creșterii și dezvoltării economice (Fischer, 1993). De
asemenea, este important să subliniem faptul că există o relație bidirecțională între deficitele
bugetare și alți indicatori macroeconomici. Cu toate acestea, s-a constatat că deficitele
bugetare influențează creșterea economică fie pozitiv, fie negativ, în funcție de sursele
deficitului (Kneller et al., 1999). Potrivit lui Eminer (2015), o creștere a deficitului bugetar va
166
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 6/2018

avea un impact pozitiv asupra creșterii economice dacă deficitul este orientat către cheltuieli
productive și negativ dacă este orientat spre cheltuieli neproductive. În orice caz, termenul
"cheltuieli productive" este relativ și depinde de discreția factorului de decizie. (Nkrumah,
2016)
Economiștii știu, într-un anumit sens, că o creștere economică este importantă. Cu toate
acestea, în centrul disciplinei, studiul creșterii economice a dispărut după sfârșitul anilor ’60.
Apoi, după o perioadă de două decenii, această cercetare a devenit din nou viguroasă la
sfârșitul anilor ’80. Noua cercetare a început cu modele de determinare a creșterii pe termen
lung, o zonă care se numește acum teoria dezvoltării endogene. Alte cercetări recente au
extins modelul de creștere neoclasică mai vechi, în special pentru a scoate în evidență
implicațiile empirice pentru convergența dintre economii. (Barro, 2004)
Efectele politicii fiscale asupra creșterii economice reprezintă un subiect controversat și
de lungă durată în teoria economică, cercetarea empirică și elaborarea politicilor economice.
Guvernele își finanțează deficitul prin emisiune de obligațiuni, prin creșterea ratei de
impozitare sau a bazei de impozitare, ori prin emisiune monetară. Unii agenți economici
raționali ar putea fi conștienți de faptul că un deficit mai mare în prezent, implică o impozitare
mai mare în viitor, prin urmare aceștia pot mări în prezent economiile pentru a avea asigurate
mijloacele necesare pentru a putea plăti aceste impozite mai mari. Cu toate acestea, unii agenți
economici pot fi supuși iluziei fiscale sau, pur și simplu, nu își iau o marjă de asigurare în
privința apariției unor relevări fiscale mai mari în viitor. Bernhein (1989) a prezentat un scurt
rezumat al efectelor deficitului fiscal realizat de cele trei paradigme care sunt echivalente,
respectiv, neoclasice, keynesiene și ricardice. În conformitate cu neoclasicii, persoanele își
planifică consumul pe parcursul întregului lor ciclu de viață. Prin schimbarea prelevărilor
fiscale vizând generațiile viitoare, deficitele bugetare măresc consumul curent. Mai mult,
presupunând că este completă ocuparea resurselor, creșterea consumului implică o scădere a
economisirii, fiind urmată de o creștere a ratelor de dobândă pentru a aduce un echilibru pe
piețele de capital. Ratele superioare ale dobânzilor, la rândul lor, duc la o scădere a
investițiilor private. Keynesienii au oferit un argument în favoarea acestei aglomerări
economice făcând trimitere la efectele expansioniste ale deficitelor bugetare. Aceștia au crezut
că deficitele bugetare duc la o creștere a producției interne, făcând astfel investitorii privați
mai optimiști în ceea ce privește evoluția viitoare a economiei, ceea ce are drept rezultat o
investiție mai mare (adică efectul "crowding-in"). (Buscemi, 2012)
Într-un studiu realizat de către cercetătorul japonez Keiichiro Kobayashi (2015) s-a
presupus că există o relație cauză-efect a "creșterii economice scăzute care duce la
deteriorarea fiscală". În caz de stagnare economică, trebuie pregătite instrumentele destinate
stimulării creșterii, fără a agrava poziția fiscală. De la polul opus al acestei relații, efectele
sunt mult mai acute și de durată, iar aplicarea instrumentelor poate fi privată. Dacă ritmul de
creștere economică al unei țări încetinește, poziția sa fiscală se va deteriora din cauza scăderii
veniturilor fiscale, cu excepția cazului în care există schimbări în sistemele și politicile
instituționale. Pe de altă parte, este dificil de înțeles argumentul potrivit căruia deteriorarea
fiscală diminuează creșterea economică printr-un fel de mecanism.
În urma cercetărilor realizate de Keiichiro Kobayashi, reiese faptul că scopul final este
legat de o dezvoltare sănătoasă a economiei și a poporului în viața de zi cu zi, iar
consolidarea fiscală reprezintă un mijloc în acest sens. Prin urmare, având în vedere scopul
îmbunătățirii vieții cotidiene a oamenilor, este rațional să se concluzioneze faptul că trebuie
acordată prioritate reconstruirii economiei, care a fost stagnantă din cauza prăbușirii “bulelor”

167
Ştefănescu Ana-Maria-Alexandra
Analiza influenţei deficitului bugetar asupra creşterii economice – Cazul Irlandei -

economice, precum și a diminuării ratei natalității, a îmbătrânirii societății, iar consolidarea

fiscală ar trebui să fie amânată. Această gândire a susținut, până în present, hotărârea de a
reimplementa măsuri de integrare a instrumentelor destinate creșterii economice, fără a se mai
ține sub control nivelul crescut al cheltuielilor în materie de securitate socială, acceptând, în
mod reticent, deteriorarea fiscală.
Cu toate acestea, dacă această gândire are legitimitate, este esențial să nu existe o relație
cauză-efect a "deteriorării fiscale care duce la o creștere scăzută". Dacă deteriorarea fiscală ar
putea deveni o cauză a creșterii reduse, este posibil ca politica fiscală expansionistă, inclusiv
instrumentele folosite pentru remedierea situației, să submineze creșterea economică, cel puțin
pe termen mediu și lung. O scădere a ratei de creștere economică împiedică realizarea
obiectivului final al politicii economice de îmbunătățire a vieții cotidiene a oamenilor. Cu alte
cuvinte, dacă există o relație cauză-efect a "deteriorării fiscale care duce la o creștere scăzută"
gestionarea economică bazată pe politica de creștere a ritmului de creștere economică,
precedată de scoaterea din funcțiune a consolidării fiscale, va duce la un efect opus, respectiv
scăderea creșterii economice. Dacă este adevărat, aceasta ar putea însemna faptul că strategia
centrală a politicii economice a Japoniei în ultimii 20 de ani, care a presupus promovarea
creșterii economice prin intermediul instrumentelor de creșterene economică, a fost greșită.
(Kobayashi, 2015)
Nevoia de a atinge standarde minime de trai, de a crea locuri de muncă, infrastructură și
încurajarea creșterii, poate duce la cheltuieli care depășesc veniturile guvernamentale.
Guvernul ar putea fi capabil să cheltuiască mai mult decât veniturile sale, cel puțin temporar,
prin următoarele moduri: prin emisiune monetară sau prin creșterea gradului de îndatorare.
Deoarece emisiunea monetară ar determina în mod direct extinderea ofertei de bani (și
aceasta ar genera inflație), majoritatea economiștilor resping această metodă de finanțare a
deficitelor. În ceea ce privește a doua metodă, datoria publică a fost considerată nedorită
pentru o perioadă lungă de timp. În zilele noastre, împrumutul este acceptat atâta timp cât este
în concordanță cu o politică fiscală sănătoasă. Principiile bunei finanțări se bazează pe
premiza că trebuie evitate deficitele structurale. Primul economist care a sprijinit această idee
a fost John Maynard Keynes (Macmillan, 1971), într-un moment în care Franța se confrunta
cu deficite fiscale majore. Potrivit lui Keynes (1923), în timp ce un guvern ar trebui să facă
deficite în recesiuni, acestea ar trebui compensate de excedente în timpul expansiunii. Se
crede că deficitele permanente trebuie evitate, pentru că niciun guvern nu poate funcționa într-
o asemenea manieră pentru a genera speranța că va putea vreodată să-și retragă datoria.
În contextul difuzării treptate a teoriei keynesiene, s-a crezut faptul că finanțarea datoriei
este necesară pentru a asigura nivelul adecvat al cererii agregate "atunci când investițiile
private sunt insuficiente pentru a absorbi economiile pe o perioadă relativ lungă de timp"
(Domar, 1944). Această presupunere aparține lui Evsey Domar (1944), care a încercat să
dovedească faptul că un împrumut guvernamental continuu are drept rezultat o datorie publică
în continuă creștere, a cărei deservire va necesita impozite din ce în ce mai mari. Acest lucru
ar putea să distrugă întreaga economie și să ducă la incapacitatea totală de finanțare a datoriei.
Domar (1944) a arătat că un raport constant al deficitului global în PIB asigură convergența
atât a raportului dintre datorie și PIB, cât și a raportului dintre dobândă și PIB până la valori
finite. În consecință, și impozitele necesare plății dobânzilor se convertesc la o valoare finită
ca pondere în PIB.
În timp ce Domar a presupus faptul că gradul de îndatorare trebuie să se convertească la o
valoare finită, pentru a evita creșterea în continuare a sarcinii fiscale, alți economiști (precum
168
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 6/2018

Buiter, 1985; Blanchard, Chouraqui, Hagemann și Sartor, 1990) sunt de părere că trebuie să
rămână la nivelul inițial. În lucrarea sa, Blanchard, împreună cu Chouraqui, Hagemann și
Sartor (1990) au considerat faptul că politica fiscală este sustenabilă atunci când datoria
publică nu “explodează” și guvernele nu sunt forțate să majoreze impozitele, să reducă
cheltuielile, să apeleze la emisiune de monedă pentru a acoperi deficitul fiscal. (Curtaşu,
2011)
Criza financiară globală a dus la o acumulare rapidă a datoriei publice în majoritatea
țărilor din zona euro. Aceasta reflectă, printre altele, deteriorarea puternică a creșterii
economice și funcționarea stabilizatorilor automați, precum și, în unele țări din zona euro,
parțial, stimulente fiscale semnificative și sprijin guvernamental în sectorul bancar. Creșterea
rapidă a datoriei publice într-un mediu financiar, creșterea economică redusă, instabilitatea, au
dus la o creștere a necesității unei evaluări a durabilității datoriei, adică capacitatea unei țări
de a reuși să își acopere, în orice moment, datoria publică acumulată. Prin urmare, riscurile
pentru durabilitatea datoriei trebuie monitorizate îndeaproape. (ECB, 2012) Pentru a putea
evidenția aceste lucruri am ales să aprofundez cazul Irlandei în perioada în care datoria
publică a atins valori exorbitante ținând cont de situația înfloritoare în care economia acestei
țări se afla.
În anul 2008, Irlanda a trecut printr-o criză financiară datorată bulei imobiliare care a dus
la o prăbușire aproape totală a sistemului bancar irlandez. A fost prima țara din zona euro care
a intrat în recesiune. „Boom”-ul economic care a început în anul 1993, a continuat până în
anul 2007, reprezentând o experiență nouă pentru economia Irlandei, atât din punct de vedere
al duratei, cât și a ratelor de creștere economică ridicate, cu o medie de 7.3% pe an pe
parcursul acestei perioadei. Irlanda a fost catalogată ca fiind o „capodoperă a globalizării”
(Smith, 2005) pentru capacitatea sa de a capta fluxurile globale de investiții și comerț,
folosindu-le ca elemente fundamentale în transformarea economiei și societății sale. Cu toate
acestea, pe lângă „euforia” succesului Irlandei, încep să apară semnale de alarmă care
distorsionează echilibrul economic. Ratele de dobândă stabilite de Banca Centrală Europeană
(BCE) au început să scadă vertiginos, ceea ce a reprezentat un șoc pentru o economie în plină
expansiune. Primele semne care atestă faptul că economia înfloritoare a Irlandei începe să se
clatine, au apărut în anul 2007 când prețurile de pe piața imobiliară, care era în plină
expansiune, au început să se contracte.

169
Ştefănescu Ana-Maria-Alexandra
Analiza influenţei deficitului bugetar asupra creşterii economice – Cazul Irlandei -

Tabel 1 Tabel centralizator al datoriei publice

Indicator
Datorie publică PIB (mld. IPC (an de bază
totală (mld. euro) euro) 2015)
An
2002 41.5 136 84
2003 43.6 145.6 87.3
2004 44.1 156.1 89.3
2005 44.4 170.2 91.3
2006 43.7 185 93.7
2007 47.1 197.2 96.4
2008 79.6 187.8 99.5
2009 104.7 170.1 97.8
2010 144.2 167.6 96.2
2011 189.7 171.9 97.4
2012 210 175.6 99.2
2013 215.3 180.3 99.7
2014 203.3 194.5 100
2015 201.6 262 100
2016 200.6 275.6 99.8
2017 203 290.2 100.1
Sursa: prelucrat de autor pe baza datelor de la Eurostat, 2018.

Datoria publică a Irlandei, la începutul anului 2008, a fost de 42.4% din PIB. Conform
datelor din Tabelul 1, la sfârșitul anului 2012, aceasta a ajuns la aproape 120% din PIB . După
cum se poate observa și în Figura 1 și în Tabelul 2, în ciuda faptului că, în perioada anilor
2000, nu s-a confruntat cu un procent ridicat al deficitului bugetar, în anul 2008, a crescut la
7%, urmând ca în anul 2009 să atingă valoarea de aproape 14%. În anul 2010, costul
recapitalizării băncilor a dus la o creștere a deficitului până la 32.1%. În anul 2012, acest
procent ajunge să scadă la 8%. (Hardiman şi MacCarrthaigh, 2013)
Figura 1 Ponderea soldului bugetar în PIB

Sursa: prelucrat de autor pe baza datelor de la Eurostat, 2018.

170
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 6/2018

Tabel 2 Tabel centralizator al soldului bugetarError! Not a valid link.

Indicator
Venituri Cheltuieli (% din Sold bugetar (% din
(% din PIB) PIB) PIB)
An
2002 31.5 28.1 -0.5
2003 32.1 28.5 0.4
2004 33.3 28.8 1.3
2005 33.8 29.0 1.6
2006 35.2 29.4 2.8
2007 34.7 30.3 0.3
2008 33.5 34.8 -7.0
2009 32.6 39.7 -13.8
2010 32.7 39.7 -32.1
2011 33.1 39.0 -12.7
2012 33.5 39.0 -8.0
2013 33.8 37.7 -6.1
2014 33.5 34.8 -3.6
2015 26.6 25.8 -1.9
2016 25.9 24.7 -0.7
2017 25.7 24.1 n/a
Sursa: prelucrat de autor pe baza datelor de la Eurostat, 2018.

Înainte de debutul crizei, în 2008, Irlanda nu a avut un deficit fiscal ”problematic”, și de

multe ori, a înregistrat un excedent fiscal în cursul anilor 2000. Cu toate acestea, în spatele
volumului, durabilitatea veniturilor de bază a fost pusă sub semnul întrebării. Au existat două
motive principale: primul, se leagă de faptul că impozitul pe venit a fost micșorat. Începând cu
anul 1987, o serie de acorduri sociale de parteneriat între guvern, angajatori și sindicate, au
fost negociate. A fost susținută cu tărie ipoteza că aceste parteneriate au contribuit la creșterea
economică dintre anii 1994-2008 (Barry, 2009; MacSharry & White, 2000). Aceștia au plecat
de la premisa unui tip diferit de înțelegere care presupune reducerea datoriilor fiscale pentru a
ajunge la o ”pace industrială” (Hardiman, 2006; Regan, 2012). Veniturile în creștere au
permis guvernului să continue cu această strategie, mai ”agresiv” pe parcursul anilor ’00. Ca
urmare, atunci când a venit criza, aproximativ 50% dintre angajați au fost disponibilizați. Al
doilea motiv pentru care situația veniturilor Irlandei a devenit precară, a fost din cauza
dependenței sale foarte mari privind taxele care provin din tranzacțiile pentru proprietăți
(Dellepiane şi Hardiman, 2012).

Examinând economia irlandeză, în aprilie 2009, Fondul Monetar Internațional (FMI) a

ajuns la concluzia că Irlanda ”a fost, probabil cea mai supraîncălzită dintre toate economiile
avansate” (FMI, 2009) și a declarant că această criză ”se potrivește cu episoadele catastrofice
ale economiei postbelice” (FMI, 2009). S-a prezis o scădere a PIB-ului de circa 13.5% între
2008-2010. În realitate, PIB-ul a scăzut cu 3.5% în anul 2008, cu încă 7.6% în anul 2009 și cu
1% în anul 2010, cel mai sever declin economic din istoria țării (Thorhallsson şi Kirby, 2011).

171
Ştefănescu Ana-Maria-Alexandra
Analiza influenţei deficitului bugetar asupra creşterii economice – Cazul Irlandei -

Alături de criza bancară, o criză bugetară severă s-a dezvoltat în sistemul financiar
irlandez. Veniturile bugetare, prin intermediul veniturilor fiscale, s-au micșorat brusc în anul
2008, din cauza prăbușirii prețurilor de pe piața imobiliară, deoarece taxa de timbru, o taxă
percepută la achiziționarea de proprietăți, devenise o sursă majoră de venit bugetar în perioada
”boom”-ului economic. Până la sfârșitul anului 2009, deficitul bugetar a crescut la 14.6% din
PIB, dar diverse măsuri de reducere a cheltuielilor (inclusiv două reduceri ale veniturilor
funcționarilor publici), precum și unele majorări de taxe ”modeste”, l-au redus la 11.9% până
la sfârșitul anului 2010 (Regling, Watson, 2010). Cu toate acestea, atunci când costurile totale
pentru ”sprijinirea” băncilor sunt luate în considerare, deficitul bugetar se ridică la 32% din
PIB în 2010 (considerată ca fiind cea mai mare valoare postbelică înregistrată vreodată într-o
țară dezvoltată) (O’Brien, 2011). Pe măsură ce piețele internaționale și-au pierdut din ce în ce
mai mult încrederea în capacitatea Irlandei de a-și acoperi datoriile imense, guvernul a anunțat
o strategie de 4 ani pentru a detalia modul în care a planificat reducerea deficitului la 3% din
PIB până în anul 2014, așa cum a solicitat Comisia Europeană. Planul de austeritate, intitulat
”Planul național de redresare 2011-2014” și anunțat la sfârșitul lunii noiembrie 2010, detaliază
reducerea cheltuielilor publice în valoare totală de 10 miliarde euro și creșterea taxelor în
valoare de 5 miliarde euro, care, în lipsa unui plan de stimulare, va adânci în continuare
recesiunea din Irlanda ( Thorhallsson și Kirby, 2011).
La mijlocul anului 2013, ratele datoriei publice au revenit la nivelul anterior crizei, iar
țara a emis obligațiuni pe termen lung la un preț bun. Aceste eforturi de strângere de fonduri
au făcut ca Irlanda să aibă suficienți bani la îndemână pentru a finanța deficitele bugetare până
la sfârșitul anului 2014. Acest lucru înseamnă că este singurul mod prin care țara poate ieși
oficial din programul UE-FMI. Cu toate acestea, situația economică a Irlandei rămâne precară.
La sfârșitul anului 2013, Irlanda declară că economia a început să își revină și să se
îndrepte în direcția corectă. Datoria națională a scăzut la 107% din PIB, iar deficitul bugetar a
scăzut la 3,1% în ultimul trimestru al anului 2014.
Figura 2 Reprezentarea grafică a veniturilor și cheltuielilor în perioada 2002-2017

Sursa: date prelucrate de autor.

În perioada analizată, Irlanda a avut venituri aproximativ egale, însă s-au observat
fluctuații mari în sfera cheltuielilor bugetare totale (Figura 2). Deși în primii doi ani analizați,
nivelul veniturilor este cu puțin mai mare decât cel al cheltuielilor, se poate afirma că,
începând cu anul 2007, Irlanda a înregistrat deficit bugetar. Cea mai vizibilă perioadă privind
172
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 6/2018

deficitul bugetar este în anul 2010, atunci când cheltuielile măsurau aproape dublul
veniturilor. În anul 2017, se poate observa cu ușurință faptul că nivelul veniturilor îl depășește
pe cel al cheltuielilor, reieșind astfel, faptul că Irlanda are o economie stabilă.

3. Studiu de caz
Produsul Intern Brut, văzut ca unul dintre principalele agregate macroeconomice,
reprezintă expresia sintetică a rezultatelor activității economice produse în interiorul
teritoriului economic într-un interval de timp.
Pentru a analiza corelația dintre evoluția Produsului Intern Brut și cea a deficitului
bugetar, exportului net, investițiilor private s-a supus cercetării seria de date trimestriale ce
cuprinde valorile dintre anii 2002-2017 a Irlandei, prelucrate cu ajutorul programului
informatic Eviews.
În cadrul cercetării s-a utilizat Produsul Intern Brut drept variabilă dependentă, iar
deficitul bugetar, exportul net, investițiile private, variabile independente. Astfel, modelul de
regresie poate fi transcris sub urmatoarea formă:
PIB = α + β1×DEFICIT BUGETAR + β2×EXPORT NET + β3×INVESTIȚII PRIVATE + u (1)
unde: Produsul Intern Brut (PIB) - variabilă dependentă; Deficit Bugetar, Export Net,
Investiții Private - variabile independente; α - termenul liber; β1, β2, β3 - coeficientii
variabilelor independente din modelul de regresie; u - variabila reziduală.
Pentru a putea analiza existența corelației între indicatori, este necesar ca, într-un prim
pas al acestei cercetări, să identificăm o serie de particularități ce vizează evoluția fiecărei
mărimi considerate în intervalul de timp supus analizei. În acest sens, cu ajutorul programului
informatic Eviews am studiat, într-o primă etapă, evoluția individuală a indicatorilor. Astfel,
Figura 3 evidențiază evoluția PIB-ului în perioada 2002-2017 pentru Irlanda.

Figura 3 Evoluția PIB în perioada 2002-2017

Sursa: date prelucrate de autor.

Se poate observa faptul că, în perioada analizată, PIB-ul a înregistrat un trend ascendent.
Astfel, se constată că, pe fondul crizei economico-financiare, ce a afectat întreaga lume
începând cu cea de-a doua jumătate a anului 2008, valoarea PIB înregistrează o diminuare,
urmând ca, începând cu anul 2015 să aibă loc o creștere semnificativă de aproximativ 50%.

173
Ştefănescu Ana-Maria-Alexandra
Analiza influenţei deficitului bugetar asupra creşterii economice – Cazul Irlandei -

Figura 4 Evoluția deficitului bugetar în perioada 2002-2017

Sursa: date prelucrate de autor.

În Figura 4 se poate remarca faptul că, până la instalarea crizei mondiale, economia
Irlandei era un stabilă, neconfruntându-se cu un procent ridicat al deficitului bugetar. Însă, în
anul 2008, acesta a crescut la 7%, urmând ca în anul 2010 să atingă valoarea cea mai mare, de
32.1%. Începând cu anul 2012, acest procent ajunge să scada la 8%, urmând ca, în anul 2016
să atingă valoarea de 0,7%.

Figura 5 Evoluția exporturilor nete în perioada 2002-2017

Sursa: date prelucrate de autor.

În Figura 5, sunt evidențiate datele privind evoluția exporturilor nete în perioada 2002-
2017. Se poate observa faptul că, în cazul Irlandei, s-au înregistrat fluctuații ale exporturilor
nete, atingând valoarea minimă în anul 2008, an de referință al crizei economico-financiare.
Această valoare a început să aibă un trend ascendent începând cu anul 2009, continuând să fie
ușor stagnant în perioada 2011-2014, după care, a urmat un “boom” al exporturilor nete.

Figura 6. Evoluția investițiilor private în perioada 2002-2017

174
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 6/2018

Sursa: date prelucrate de autor

Conform datelor din Figura 6, Irlanda a înregistrat un nivel oscilant al investițiilor

private. Acest fapt reiese, mai ales, în anul 2010, când investițiile private ale Irlandei au atins
pragul minim din perioada de analiză. Începând cu anul 2012 investițiile private au un trend
ascendent pană în prezent.
Tabelul 3. Rezultatele estimării modelului de regresie
Variabila dependentă →
PIB
Variabilele independente ↓
Deficit Bugetar 0,1751*
Export Net 4,8798***
Investiții Private 5.1000***
R-squared 0.6166
Adjusted R-squared 0,5964
Nr. observații 61
F-stat 30.5637
(p-value) (0.0000)
*p≤0.1; **p≤0.05; ***p≤0.01
Sursa: date prelucrate de autor

Pentru a putea interpreta rezultatele obținute cu ajutorul modelului liniar de regresie este
necesar să stabilim dacă acesta poate fi considerat ca fiind corect, iar rezultatele pe care acesta
le oferă pot fi utilizate în analizele economice reale.

După cum se poate observa, probabilitatea ca acest model să fie unul corect este destul de
ridicată – aproximativ 61,66%, această concluzie putând fi formulată pe baza valorilor
determinate cu ajutorul programului Eviews pentru testele R-squared (0,6166) si Adjusted R-
squared (0,5964).

175
Ştefănescu Ana-Maria-Alexandra
Analiza influenţei deficitului bugetar asupra creşterii economice – Cazul Irlandei -

Din Tabelul 3, rezultă faptul că modelul de regresie liniară multiplă, ce reflectă corelația
dintre valorile PIB și cele ale deficitului bugetar, exportului net și investițiilor private, se
prezintă astfel:
PIB = 3,7381 + 0,1751×DEFICIT BUGETAR + 4,8798×EXPORT NET + 5,1000×INVESTIȚII PRIVATE (2)

Deficitul bugetar, exportul net și investițiile private constituie un factor extrem de

important pentru evoluția PIB:
- la o creștere cu o unitate a deficitului bugetar, se va obține o majorare cu 0,1751 a PIB-ului;
- la o creștere cu o unitate a exportului net, se va obține o majorare cu 4,8798 a PIB-ului;
- la o creștere cu o unitate a investițiilor private, se va obține o majorare cu 5,1 a PIB-ului.

Se remarcă faptul că valoarea termenului liber α este una pozitivă și relevă faptul că
variabilele ce au fost incluse în modelul econometric au un efect pozitiv asupra evoluției PIB.
R-squared este coeficientul de determinare care arată validitatea modelului ales, pentru
explicarea variației PIB-ului. În acest model, R-squared are valoarea 0,6166, indicând faptul
că modelul este valid, variația deficitului bugetar, exportului net și investițiilor private
explicând variația PIB-ului într-o proporție de 61,66%. Adjusted R-squared este un coeficient
de determinare corectat cu grade de libertate care arată, de asemenea, validitatea modelului,
pentru explicarea variației PIB-ului. Acesta are valoarea 0,5964, ceea ce înseamnă că modelul
este valid, variația deficitului bugetar, exportului net și investițiilor private explicând variația
PIB-ului într-o proporție de 59,64%. Testul F-statistic = 30.5637 are o probabilitate de
0.0000, putem să acceptăm că, în ansamblu, modelul de regresie liniară multiplă este bun,
modelul fiind valid din punct de vedere statistic. Pentru a testa normalitatea reziduurilor, vom
folosi testul Jarque-Bera:
Figura 7 Testul Jarque-Bera

Sursa: date prelucrate de autor.

Probabilitatea testului Jarque-Bera are valoarea 0.000, valoare superioară nivelului

tabelat ce este considerat a fi reper în analizele de validitate a modelelor econometrice – 0.05,
ceea ce ne arată faptul că nu vom respinge ipoteza nulă, rezultând astfel că erorile provin
dintr-o distribuție normală.

Rezultatele obţinute sunt validate statistic ceea ce ne evidenţiază faptul că se confirmă

teoria economică, prin practica reflectată prin indicatorii preluaţi de la Eurostat. Datele
trimestriale ne indică o reacţie instantanee ceea ce înseamnă că orice şoc la nivelul fiecărei
variabile explicative se va propaga imediat, afectând astfel PIB. Ca urmare, reacţiile
identificate în prezenta lucrare trebuie să fie luate în considerare ori de câte ori sunt vizate
măsuri fiscale, bugetare, monetare, de curs valutar şi de comerţ exterior.
176
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 6/2018

Dacă ar fi să facem un clasament cu privire la puterea indicatorilor utilizaţi de a stimula

creşterea economică a Irlandei, atunci acesta ar arăta astfel:

Investiții Private
Exportul net
Deficitul bugetar

Figura de mai sus are capacitatea de a reflecta specificul unei ţări ce pune accent pe
acumularea de valoare adăugată în economie prin investiţii private şi comerţ exterior şi mai
puţin pe stimulul din partea politicii fiscale prin componenta deficit bugetar. Toate acestea nu
fac altceva decât să ne ofere imaginea completă a economiei irlandeze ce, conform
rezultatelor, are toate şansele de a asigura beneficiile creşterii economice şi generaţiilor
viitoare. Ca urmare, putem afirma că politicile acestui stat sunt orientate pe asigurarea
sustenabilităţii fiscale, inclusiv economice chiar dacă, contextul financiar şi economic, a
acumulat un volum considerabil de datorie publică.

Recomandările de politică care se pot desprinde din rezultatele prezentului studiu vizează
fiecare componentă în parte ce acţionează ca motoare, cu capacităţi diferite, de stimulare a
creşterii economice.

 Investițiile private
Irlanda devine o locație tot mai profitabilă și populară pentru investiții și afaceri,
redresarea economiei Irlandei aducând un nou val de investitori. Pe plan intern, investițiile au
înregistrat o performanță puternică, deși cifra globală a fost afectată de creșterea investițiilor
în imobilizări necorporale în al patrulea trimestru al anului trecut (pe termen scurt acest lucru
are efecte neutre asupra PIB-ului, pe măsură ce imobilizările necorporale au provenit din
investiții străine și, prin urmare, au fost tratate ca importuri în cadru contabil irlandez), în timp
ce investițiile în construcții au continuat să se redreseze. Investițiile, per total, au avut o
creștere substanțială în anul 2016, urmând în continuare un trend ascendent, previziunile
pentru următorii ani fiind, de asemenea, favorabile, conform Ireland’s Stability Programme
2017.
Potrivit rezultatelor cercetării, investițiile private stimulează creșterea economică,
respectiv, conform datelor prelucrate, la creșterea cu o unitate a acestui indicator, PIB-ul va
crește cu 5,1 unități. Datorită expansiunii înfloritoare a economiei irlandeze, investițiile în
construcții încep să redevină profitabile, existând mulți investitori privați pe acestă piață.

177
Ştefănescu Ana-Maria-Alexandra
Analiza influenţei deficitului bugetar asupra creşterii economice – Cazul Irlandei -

 Exporturile nete
Performanța totală a exporturilor - cu o creștere de 2,4% înregistrată în anul 2017 față de
anul anterior - a fost puternic influențată de scăderea exporturilor de bunuri produse în
străinătate de o entitate cu sediul în Irlanda. Prin urmare, este de așteptat ca cererea externă să
fie puternică în acest an. Poziția competitivă a economiei duce la o performanță relativ solidă
a exportului irlandez pentru acest an. Se estimează că exporturile globale vor crește cu 5% în
anul 2018. Astfel, se anticipează o majorare a exporturilor în comparație cu creșterea cererii
partenerilor comerciali, reflectând efectele compoziționale, respectiv concentrarea
exporturilor irlandeze în sectoarele cu "creștere masivă". Importurile sunt proiectate să
crească în concordanță cu cererea de pe piață. (Ireland’s Stability Programme, 2017)
Conform rezultatelor cercetării, la o creștere cu o unitate a exporturilor nete, PIB-ul va
avea o creștere de aproximativ 4,9 unități, ceea ce ne subliniază faptul că exporturile nete au o
influență pozitivă asupra creșterii economice.

 Deficitul bugetar
Din perspectiva politicii fiscale, prima prioritate este realizarea unui buget echilibrat în
termeni structurali. Pe baza actualelor proiecții ale Departamentului de Finanțe, deficitul
structural va fi aproape inexistent (dorindu-se atingerea unui echilibru structural) în anul 2018.
În același timp, reducerea nivelului de îndatorare publică este importantă pentru a minimiza
costurile serviciului datoriei și pentru a reduce vulnerabilitatea economiei. Guvernul continuă
să înregistreze progrese semnificative în acest sens. În ceea ce privește finanțele publice,
deficitul global a constituit 0.6% din PIB anul trecut. Ținând cont de toți ceilalți factori,
pentru acest an se preconizează un deficit de 0,4% din PIB. Acest lucru ar fi consecvent cu un
deficit structural de 1,2% din PIB. Se estimează că deficitul structural va fi de 0,5% din PIB,
ceea ce confirmă faptul că Irlanda continuă să își atingă obiectivul bugetar pe termen mediu
de a atinge un sold bugetar structural de 0,5% din PIB în 2018.

Raportul dintre datoria publică generală a Irlandei și PIB a înregistrat o scădere

constantă, de la vârful acesteia în 2012-2013, la puțin sub 120%. La sfârșitul anului 2016,
aceasta s-a situat la 75,4%, o scădere de 44 puncte procentuale de la vârful atins în perioada
crizei. Creșterea economică nominală puternică și declinul deficitelor din sectorul public au
fost principalii factori care au determinat scăderea bruscă a ponderii datoriei, precum și
creșterea excepțională a producției nominale înregistrată în anul 2015 (32%). (Ireland’s
Stability Programme, 2017)

Rezultatele regresiei atestă faptul că PIB-ul nu reacționează în aceeași măsură ca ceilalți

indicatori, atunci când deficitul bugetar se modifică. Prin urmare, la o modificare cu o unitate
a deficitului bugetar, PIB-ul se va modifica cu 0,17 unități.

Rezultatele analizate arată că, pentru o politică fiscală cu un deficit fiscal scăzut și
creștere economică ridicată, guvernul ar trebui să se concentreze în continuare asupra
stimulării activității economice prin politica fiscală. O modalitate de a face acest lucru este
creșterea investițiilor private, ceea ce ar accelera, ulterior, și creșterea exporturilor nete, care
implicit va genera o majorare a veniturilor. O alternativă este reprezentată de un rezultat
vechi, dar încă util, al lui Keynes (1923): o creștere echilibrată a impozitelor și a cheltuielilor,
realizată prin creșterea veniturilor guvernamentale ce provin, mai ales, din rândul celor bogați,
și prin creșterea cheltuielilor, preponderent în rândul clasei de mijloc și sărace, sub forma
transferurilor de venituri și a investițiilor publice, au mari efecte multiplicatoare asupra
ocupării forței de muncă. De vreme ce tendința celor bogați de a cheltui este mai mare decât
178
 Colecția de working papers ABC-UL LUMII FINANCIARE
WP nr. 6/2018

tendința la nivelul clasei sociale modeste, efectul net al unei creșteri echilibrate a taxelor și
impozitelor poate duce la o creștere a veniturilor. Acest fapt ar putea chiar să reducă deficitul
pe termen scurt datorită impactului unei creșteri mai rapide asupra veniturilor
guvernamentale. Din fericire, gândirea economică actuală a statului irlandez pare să fie una
care dorește să își lărgească orizonturile, să creeze atât bunăstare economică, cât și socială,
reacționând într-un mod pozitiv asupra stimulilor care crează, astfel, un climat politic care
tinde către echilibru.

4. Concluzii
Deficitul bugetar reprezintă un fenomen financiar cu care s-au confruntat toate
economiile țărilor lumii de-a lungul istoriei. Cunoașterea deficitului bugetar și preocuparea
pentru diminuarea lui, reprezintă o temă de actualitate și de mare însemnătate. După cum s-a
putut observa și în această lucrare, deficitul bugetar limitează volumul investițiilor,
diminuează creșterea economică, necesitând astfel, ca economia să se redreseze. Ca urmare,
cel mai bun caz de analizat la nivel european este Irlanda care a reuşit să asigure stabilitate
financiară chiar cu preţul accelerării deficitului bugetar și a acumulării de datorie publică. De
aceea, în cadrul lucrării, am dorit să testez în ce măsură soldul politicii fiscale influenţează
creşterea economică ce este vitală pentru economia irlandeză pentru a asigura fluxuri viitoare
suficiente care să asigure sustenabilitatea politicii fiscale pe termen lung.

Rezultatele cercetării au arătat că cei trei indicatori analizați, respectiv investițiile private,
exportul net si deficitul bugetar influențează în proporție diferită PIB-ul, după cum urmează:
contribuţia cea mai mare în modificarea PIB-ului o au investițiile private și exportul net,
respectiv cu 5,1 unități și cu 4,9 unități, deficitul bugetar situându-se pe ultimul loc, acesta
ducând la o modificare de doar 0,17 unități a PIB-ului. Prin urmare, deficitul bugetar crește
formarea capitalului direct, pe de o parte, și încurajează, în mod indirect, sectorul privat să
investească mai mult. Pe de altă parte, investițiile în infrastructură, devenind din ce în ce mai
înfloritoare, vor avea un efect de atragere a investițiilor private. Toate variabilele supuse
analizei au indicat o relație pozitivă asupra PIB-ului. Creșterea activității economice din
Irlanda a surprins un apogeu în a doua jumatate a anului trecut, respectiv o creștere de 4,3%,
previzionându-se apariția acestui impuls și în anul 2018, respectiv o creștere a PIB-ului de
3,7%. (Ireland’s Stability Programme, 2017)
Totodată, în cadrul lucrării am formulat recomandări de politică, ținând cont, atât de
contextul dinamicii variabilei explicative utilizate, precum și de cel aferent perioadei viitoare.
În urma cercetării realizate, studiul ne demonstrează faptul că, pentru a obține o situație
cu un deficit fiscal scăzut și creștere economică ridicată, guvernul ar trebui să se concentreze
în continuare asupra stimulării activității economice prin politica fiscală, respectiv prin
atragerea de investiții private , mai ales în domeniul construcțiilor, dar și prin impulsionarea
exportului net care, conform Programului de Stabilitate al Irlandei, vor genera un impact
pozitiv asupra economiei irlandeze.

Bibliografie
Barry, F. (2009), Social Partnership, Competitiveness and Exit from Fiscal Crises. Economic
and Social Review.
Blanchard, O., et al. (1990). The Sustainability of Fiscal Policy: New Answers to Old
Questions. OECD Economic Studies, No.15.
Buiter, W.H., (1985). A Guide to Public Sector Debt and Deficits. Economic Policy, Vol. 21
(November), pp. 13-79.

179
Ştefănescu Ana-Maria-Alexandra
Analiza influenţei deficitului bugetar asupra creşterii economice – Cazul Irlandei -

Buscemi, A. (2012). Fiscal Deficit, National Saving and Sustainability of Economic Growth
in Emerging Economies: A Dynamic GMM Panel Data Approach.
Curtaşu, A. R. (2011). How to Assess Public Debt Sustainability: Empirical Evidence for the
Advanced European Countries.
Dellepiane, S., & Hardiman, N. (2012), Governing the Irish Economy: A Triple Crisis,
Manchester University Press.
Department of Finance (2017), Ireland’s Stability Programme, April
Domar, E., (1944). The Burden of the Debt and the National Income. American Economic
Review, Vol.34, No.4, December, pp.798-827.
ECB (2012), Analysing Government Debt Sustainability in the Euro Area , Monthly Bulletin
April, pp. 55-69.
Guru, S. (2007). Fiscal Deficit and Economic Growth in India.
Hardiman, N., MacCarrthaigh M. (2013), How gouvernments retrench in crisis: the case of
Ireland, UCD Geary Institute.
Keynes, J.M., (1923). A Tract on Monetary Reform. The Collected Writings of John Maynard
Keynes, Vol.IV, Macmillan, 1971.
Kobayashi, K. (2015). Public Debt Overhang and Economic Growth.
MacSharry, R., & White, P. (2000), The Making of the Celtic Tiger: The Inside Story of
Ireland’s Boom Economy, Dublin: Mercier Press.
Nkrumah, K. O. (2016). Exploring the budget deficit economic growth nexus: new evidence
from Ghana.
O’Brien, D. (2011), Banking on Europe: the true story behind Ireland’s bailout, The Irish
Times.
Regling, K. And Watson, M. (2010), A Preliminary Report on the Sources of Ireland’s
Banking Crisis, Dublin: Government Publications.
Robert J. Barro, X. S.-i.-M. (2004). Economic growth.
Smith, N.J.A. (2005), Showcasing globalization? The political economy of the Irish Republic,
Manchester University Press.
Thorhallsson, B., Kirby, P. (2011), Financial crises in Iceland and Ireland: Does EU and
Euro membership matter?, University of Iceland.
Wynn, A. (2012). Is Economic Growth Sustainable?

180