2.

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE
2.1. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE. COMPARTIMENTE DESCHIDERI
ÎN PUNTE ŞI BORDAJ

Corpul navei numit şi coca navei, este construit în aşa fel încât să asigure
etanşeitatea navei, rezistenţă la acţiunea forţelor naturii şi să asigure spaţiile necesare
mărfii, instalaţiilor, combustibililor, personalului de deservire.
Corpul se împarte în două părţi mari, osatura şi învelişul exterior.
Osatura cuprinde totalitatea elementelor longitudinale şi transversale care
alcătuiesc structura de rezistentă a navei. După dispunerea şi felul în care sunt
alcătuite, faţă de principalele plane de referinţă, osatura se împarte în osatura
longitudinală şi osatura transversală. Aceasta poate fi confecţionată din lemn sau metal
în funcţie de felul şi destinaţia navei.
Osatura longitudinala este compusă din piese de rezistenţă care sunt dispuse
longitudinal pe navă. Principalele piese care compun osatura longitudinală sunt: chila,
etrava, etamboul, contrachila, carlingile laterale, curenţii de punte şi de bordaj.
Chila este piesa de rezistenţă principală a oricărei nave şi este situată în plan
diametral, pe fundul ei, întinzându-se pe toată lungimea ei.
Chilele, în funcţie de forma şi construcţie, pot fi de mai multe tipuri:
a) chila tunel, confecţionată din oţel laminat de profil dreptunghiular sau pătrat, fiind gol
în interior;
b) chila plată, confecţionată dintr-o filă de tablă groasă, cu lăţimea între 60 şi 90 cm,
fiind unul din tipurile cele mai folosite la nave;
c) chila masivă, confecţionată din oţel masiv, laminat, având profil dreptunghiular;
Etrava este piesa de rezistenţă a extremităţii prova, fiind de fapt prelungirea
chilei până la îmbinarea cu puntea principală de la teugă.
Etamboul este piesa de rezistenţă de la extremitatea pupa, constituind
prelungirea chilei până la îmbinarea cu puntea principală pe dunetă.
Contrachila, numită şi carlinga centrală este dublura chilei pe toată lungimea ei,
în scopul întăririi rezistenţei fundului navei.
Carlingele laterale sunt elemente de rezistenţă paralele cu carlinga centrală şi
sunt dispuse pe fundul navei simetric faţă de axul ei. Carlingele formează o reţea de
rezistenţă a fundului navei împreună cu varangele pe care le leagă între ele.
Curenţii de bordaj numiţi şi stringheri, sunt elemente de întărire longitudinale,
dispuse de-a lungul bordurilor. Aceştia au acelaşi rol ca şi carlingele laterale, legând
coastele între ele. Stringherul care leagă capetele superioare ale coastelor şi se afla la o
cotă mai înaltă decât puntea se numeşte muradă.
Curenţii de punte, ca elemente de rezistenţă longitudinală susţin şi întăresc
punţile, leagă traversele între ele formând o reţea de rezistenţă a punţii.
Structura de rezistenţă a navei este completată de osatura transversală care este
compusă din elemente de rezistenţă dispuse paralel cu planul cuplului maestru. Cele
mai importante piese componente ale osaturii transversale sunt coastele, varangele si
traversele.
Coastele, numite şi crevace, sunt elemente de rezistenţă transversale fixate la
intervale egale numite distanţe intercostale. Două coaste conţinute de acelaşi plan
transversal, într-un bord şi altul, formează un cuplu. Coastele aceluiaşi cuplu sunt
identice ca formă, simetrice ca aşezare faţă de planul diametral al navei, ele
determinând prin forma lor curbată, forma finală a navei (a corpului navei). Urmărind
aşezarea lor de la prova la pupa, vom avea cupluri de forme ascuţite, numite coaste
stelate (forma de V), la prova. Coastele care formează partea mediană a navei au forma
de U, iar spre pupa formele devin mai rotunjite şi se numesc coaste deviate.
Coastele se compun din trei părţi principale în funcţie de îmbinarea cu alte
elemente:
a) capătul inferior, care este extremitatea de îmbinare cu chila
b) genunchiul coastei, fiind porţiunea curbata în zona care delimitează fundul navei de
bordaj;
c) capătul superior, este extremitatea care se află la îmbinarea bordajului cu puntea.
Coastele la navă sunt numerotate de la prova spre pupa, fiecare având marcat
numărul pe puntea principală sau pe prelungirea coastei deasupra punţii principale.
Varangele sunt elemente de rezistenţă transversale care îmbină capetele
inferioare ale coastelor, având rolul de întărire a legăturii chilă-coastă – carlingă şi de a
da rezistenţă mai mare fundului navei.
Traversele ca elemente de rezistenţă unesc capetele superioare ale coastelor ce
formează un cuplu şi care împreuna cu curenţii de punte, formează reţeaua de
rezistenţă pe care se sprijină puntea. Rândurile traverselor existente la o navă sunt
dictate de numărul de punţii.

Fig.1. Chilă plată.

1-chilă; 2-carlingă; 3-varangă; 4-filă de galbord.

Fig.2 Chilă cheson.

1-chilă; 2-filă de galbord; 3-varangă.
 Fig.3 Chilă masivă.
1-chilă; 2-filă de galbord; 3-varangă.

Fig.4 Etrava.
1-etravă; 2-chilă; 3-varangă; 4-dublu fund.
 Fig.5 Tipuri de etrave.

Fig.6 Etambou.
1-punte; 2-compartiment de coliziune pupa; 3-camera cârmei; 4- etambreul cârmei;5-etamboul
cârmei;
6-ochi balama de ghidare a cârmei; 7-etambreul elicei;8-crapodină (orificiul călcâiului cârmei);
9-etamboul elicei;10-puntea dublului fund;11-chilă; 12-varangă.
 Fig.7 Diferite forme ale etamboului.

Fig. 9 Elemente de structură longitudinală şi transversală.

A - 1-traversă de punte; 2-guseu; 3-coastă; 4-carlingă centrală; 5-chilă;6-table de fund; 7-
varangă;
8-puntea dublului fund.
B - 1-etravă; 2-chilă; 3-carlingă; 4-coastă; 5-longitudinală de bordaj; 6-traversă de punte;
7-semitraversă de punte; 8-longitudinală de punte; 9-perete etanş transversal; 10-perete
longitudinal; 11-tablele bordajului;12-tablele gurnei; 12-etambou
 Fig.10 Secţiunea transversală printr-o navă cu mai multe punţi.
1-coastă de suprastructură; 2-suprastructură; 3 traversa punţii superioare; 4-guseu;
5-coastă de interpunte; 6-traversa punţii inferioare; 7-pontil de interpunte; 8-pontil de cală;
9-coastă de cală; 10-guseu de gurnă; 11-chilă de ruliu; 12-varangă de găuri uşoare.