651378 -

I. PAUL

FLORICĂ jQETERAŞUL

A L T E SCRIERI

BUCUREŞTI

EDITURA LITERARĂ A CASEI ŞCOALELOR

1928
651378

CLUJ vil
 l
Florică Ceteraşul )
— din vremea revoluţiei dela 1848 în Ardeal —

Din botez i-a zis popa — Ion, dar de mic

copil 1-a botezat satul — Florică. Dumnezeu ştie
dece? Poate, unde eră un dolofan de băiat bu-
călat, ca o floare învoaltă, ori mai ştii păcatele,
oamenii dracului, i-or fi zis Florică, fiindcă era
copil din flori. Mă-sa, Drăghiţa, fată fără pă­
rinţi, se spune că era o ţigăncuşă rotunjică şi
oacheşă, rumenă şi râzătoare ca un bujor. Cică
îi ardeau ochii şi buzele de focul dela inimă.
A greşit şi ea, cum greşeşte multă lume. Zice, că
avea o guşuliţă ca de privighetoare şi cânta din
ea — strună de scripcă, nu altceva. Cum era să
nu fie cântătoare, dacă neam de neamul ei au
fost scripcari vestiţi în sat şi cât merge vestea
prinprejur? E r a de neam bun, de ţigani sta­
torniciţi, româneşti şi nu ţigănoşi. N'ar fi zis
nimeni că-i ţigancă. Se purta româneşte, în că­
maşă cu altiţe, în poale albe şi cătrinţă cumu-i
focul şi eră harnică şi omenoasă ca o fată de
gospodar.

1) Ceteraşul — scripcarul,' dela ceteră — scripcă.

 Dar iar m ă întorc şi zic, poate lumea, de rea
ce e, i-o fi zis băiatului Florică, prea aducea la
chip cu Florea ciobanul, căruia îi mai ziceau
în sat şi „Cuiul". Cică eră drept ca un cuiu —
avea un piept şi nişte umeri largi, un mijlocel
ca de fată mare şi nişte picioruşe de copil, în
opincuţe cât palma, parcă anume croite pe joc.
Spune lumea, că era un jucăuş şi doinar din
gură şi din fluier, voinic şi vânos, de s'ar fi
putut luă la trântă cu ursul. Era îndrăzneţ ca
dracul, om cu capul a mână, cum se zice pela
noi. îndrăzneala i-a pus capul. Luat cu funia la
oaste, s'a cerut la husarii călări şi caii cei mai
turbaţi din escadron el se găsiâ să-i strunească
şi să-i înveţe la călărit. Un spurcat de cal de
aceştia ar fi luat vânt şi s'ar fi prăbuşit peste el
într'o râpă, de i-a strivit pieptul. Din acel ceas,
nici Drăghiţa n'a mai avut zi bună, s'a uscat*
pe picioare de inimă rea şi a murit, lăsând pe
Florică orfan, — un piciu numai de şease ani­
şori.
Norocul cu Râpă, fratele Drăghiţei, scripcar
în Măhaciu, care fiind holtei tomnatic, a luat
la el pe Florică, — 1-a luat de suflet, cum vine
vorba. Cum 1-a adus, i-a şi pus scripca în mână,
ca să-i ţie hangul la horă, — 1-a pus condrânaş,
cum se zice pela noi.
Spuneau bătrânii, că Râpă acesta ar fi fost
un scripcar amarnic, cum nu s'a mai pomenit
altul pe meleagurile noastre. Doar Florică, uce­
nicul lui, 1-a întrecut. Cică avea spiriduş sub­
suoară — duh necurat, care-i purtă arcuşul pe
strune. Se spune, că de voinic, frumos şi cântăreţ
£e eră, Ielele, sau Măiestrele ar fi pus ochii pe
el şi l-ar fi tocmit să le cânte nopţile pe lună,
prin cele holde şi fâneţe. Starostea Măiestrelor
i-ar fi pus spiriduşul subsuoară, — tică se dă­
duse în dragoste cu el, deaceia ar fi îmbătrânit
holtei. Cum nu erau să-1 iee Ielele, cele făcute
pe joc, dacă Râpă era făcut pe cântec? Când
Măhăcenii găsiau dimineţile un rotogol de holdă
sau de iarbă culcată, ziceau, că Râpă a ieşit
noaptea pe lună la hotar, a cântat acolo din
scripcă şi a coborît Măiestrele din văzduh, de au
jucat şi au culcat holda aşa împrejurul lui.
Se mai spunea — Dumnezeu ştie,' să crezi să
nu crezi — că dupăce a îmbătrânit Râpă şi a
înflorit Florică, când lui Râpă a început să-i
scârţâie arcuşul, într'o noapte pe lună starostea
Ielelor ar fi pus ochiul pe Florică condrănaşul,
cel oacheş ca aluna coaptă, flăcăuandru numai
de 18 ani. Atunci zice, că ar fi luat starostea
spiriduşul dela Râpă şi i l-ar fi pus lui Florică
subsuoară, — a suflat odată asupra lui Râpă
şi 1-a ologit de piciorul şi mâna stângă şi i-a
strâmbat gura. Din asta cică i-ar fi venit pieirea.
Dar nu-i vorbă, mare mehenghiu şi starostea
ceia, n'am ce zice — la cântec, ca la multe altele,
tinereţa e ce e, bătrâneţa ce ţi-e bună? Florică
moştenise darul cântecului din moşi strămoşi şi
linul a fost Râpă, care i-a pus scripcă în mână.
Aşa a ieşit puiul mai dihai decât cioara.
Cum s'a moştenit darul cântecului din tată în
fiu, din vremi nepomenite, aşa s'a moştenit şi
scripcă cea vorbăreaţă, numai petece de bătrână
ce era. Florică o avea cu limbă de moarte dela
Râpă, care şi el o avea dela tatăl său Moti şi
aşâ din înaintaş în înaintaş — Dumnezeu ştie
 cum i-o fi mai chiemând, că numele piere, dar
darul şi lucrul bun rămâne. Se spune, că toc­
mai în vremea lui Bunăparte, un stră-străbunic
al lui Râpă, luat cu funia la oaste, ar fi fost
prins într'o bătaie în Italia de Bunăparte, că ar
li robit doi ani în ţara Franţuzului şi deacolo
din păgânătatea ceia, ar fi şters scripca dela un
lăutar bătrân şi ar fi adus-o în sat. O şi îngrijâ
Florică mai mult decât ochii din cap. La bă­
trâneţe, când se ameţiâ câLeodată şi se întâmplă
să lunece, ori să se împiedece, putea să-şi spargă
capul, dar scripca ferească sfântul. O ţinea cu
stânga şi cum cade mâţa cu picioarele în jos,
aşâ cădea Florică cu scripca în sus. C) purtă
învălită într'un postav verde subt suman la sub­
suoara stângă şi când o scotea din postav la
horă, nici n'o ştergea, numai suflă peste ea, să
se ducă colbul. Zice că un boier din sus dinspre
Abrud, unde-i aurul cel mult, l-ar fi îmbiat să-i
dea atâţia galbini pe scripca, câţi or încăpea în-
tr'însa şi încă un pumn pedeasupra, dar Flo­
rică n'a vrut. Ce să vrea, doar scripca eră su­
fletul lui.
L-am cunoscut pe Florică în copilăria mea,
om aşâ în doi peri, cum se zice. Avea o coamă
de păr creţ, negru şi sclipitor, înspicat numai la
tâmple cu fire albe, mai mult sure — încolo
coama şi mustaţa cea creaţă, mătăsoase şi ne­
gre ca corbul. Când chipul lui Florică îmi vine
în minte, nu-i văd par'că nici fruntea cea înaltă
şi luminoasă, ca un fruntar de altar, nici nasul
cela încovoiat în dreptul ochilor ca ciocul de
vultur, nici obrazul slăbuţ străbătut de o ru-
xneneală şi o albeaţă, care bătea în oacheş —
obrajii aprinşi şi asudaţi ca de o suflare de
rouă, mai ales când cânta, nu-i văd nici îmbră­
cămintea în toate românească şi totdeauna cu­
rată, nici umbra pălăriei până în jumătatea
frunţii îngândurate. Nu-i văd, decât ochii mari
şi bulbucaţi, blânzi şi lăcrămaţi, când sta tăcut,
aprinşi şi scânteietori când cântă, privind în
depărtare, de par'că nici nu te vedeau. Ii mai
văd apoi degetele lungi şi subţiri, cari picurau
pe strune, de nu le vedeai. Şi mai avea Florică
nişte picioruşe, făcute anume pe joc, strânse în
opincuţe ca de copil. Leit tată-său Florea cio­
banul, şi la mijlocelul cela ca de fată mare.
N'avea chip ţigănesc, măcar că bătea în oacheş,
nici statura nu eră ţigănească, nici vorba, nici
umbletul. Ştiu eu mersul ţigănesc — e ţanţoş şi
săltăreţ ca mersul de Ungur, mai mult pe de­
gete, decât în călcâie, ori sperios ca mersul de
găină, când alungată de câine trece drumul, de
par'că-şi culege picioarele din urmă ca depe jă­
ratic, ori însfârşit mers falnic şi desfătat, arun­
când picioarele din genunchi înainte, cum nu
1
mai vezi decât la gheneralii de honvezi ). Cu­
noşti după mers până şi pe boieri de-ai noştri,
când sunt, cum se întâmplă, porodiţă de ţigan,
fie cât de veche. Ei bine, Florică avea mers
românesc, umblet uşor şi aşezat, pe talpa în­
treagă, mers legănat ca de femeie alintată.
N'am văzut în viaţă o întristare mai adâncă
şi mai blândă decât cea din chipul lui Florică.
Avea faţa unei femei, rămasă de bărbat, căreia
cât peaci să-i dee lacrămile, dar se ţine cu

1) Honved — soldat unguresc din armata teritorială.

 â

puterea, ca să nu întristeze pe copii. Chiar la

nunţi stând la masă, când toţi se veseliau, el
era dus cu gândul, cu ochii pierduţi cine ştie
în ce depărtări. Pe drum mergea cu privirea în
pământ şi toată săptămâna o ducea în singu­
1
rătate în b a i a ) Iui. Florică mai avea o meserie,
eră şi băiaş, adică cioplitor în piatră.
Uitasem să vă spun, că satul nostru e într'un
piept de munte din munţii apuseni ai Ardealului,
revărsat pe o groapă înconjurată cu dumbrăvi
de mesteacăn şi e vestit în tot Ardealul pentru
piatra cioplită, albă ca m a r m u r a şi tare cumu-i
cremenea. Mulţi oameni trăiesc din băieşit, adică
din cioplitul pietrii. Cioplesc piatra pentru pa­
late şi poduri până pela Pesta şi mai ales cruci
şi pietre de mormânt.
Florică era cel mai meşter din toţi; învăţase
meşteşugul dela un italian bătrân pripăşit în sat.
Ajunsese de făcea chipuri de om, de sfinţi şi
de îngeri pe pietrele de mormânt şi nişte pi­
ramide ca acelea cu chenare şi pruce în opt
muchi pe vârf, de n'avea vreme şi putere deajuns
să-şi dovedească muşteriii. Chiar feţele de înger
le făcea triste şi gânditoare, de te păliâ jalea
văzându-le.
La horă şi în şezătoare punea foc subt talpele
flăcăilor şi fetelor cu cântecele de joc, dar pu­
terea lui Florică era doina de dor şi jale, cu
care îţi băgă fiori în carne şi oase. Pela nunţi,
la horă şi în şezători făcea Florică şi hazuri,
făcea şi pozne, ca să râdă tinerimea, dar le
făcea par'că pederost, cum le-ar fi ştiut dede-

1) Baie — carieră de piatră.

 mult, — ochii şi colţul gurii rămâneau puşi pe
gând şi pe plâns stăpânit. Râdeau tinerii, cari
nu-1 ştiau decât aşâ, bătrânii însă, cari l-au
ştiut pe Florică în zilele lui cele bune, se uitau
cu milă la el, când spunea glumele — li se
părea, că ochii ceia lcărămaţi le cer iertare, că
na pot râde şi glumi. Avea Florică o bubă
rea la inima lui, ca pasărea, care a încăput
odată pe ghiară de vultan şi a scăpat rănită
adânc, de nu mai poate cântă decât o durere şi
ţine capul mai mult subt aripă. Are cântec buba
lui Florică, îl ştie tot satul, dar nimenea nu-i
pomeneşte de el. Nici Florică n'aduce vorba
niciodată, deşi buba ceia îi mistuie necontenit
inima. Şi doar sunt ani deatunci, decând ghiara
ceia de vultan: i s'a înfipt în inimă.
Cum spuneam adineaori, aşâ l-am pomenit
pe Florică în copilăria mea, om în doi peri;
scripcar la h o r ă în zilele de sărbători şi cio­
plitor de chipuri triste pe pietre de mormânt
în zilele lucrătoare, aşâ îl văd în mintea mea —
dus cu ochii în depărtări, blând şi aşezat ca un
mucenic.
Nu pot vedea în gând pe Florică, fără să-i
văd şi umbra, pe tovarăşul lui nedespărţit, pe
Rara condrănaşul, cam de aceiaş vrâstă cu el.
La horă şi pe drum Bara se ţinea în urma lui
Florică, niciodată nu mergea alături de el, —
. pesemne se sfiâ.
Bara era un hojmalău de ţigan, ciolănos, adus
de spete şi înalt, deşi pe uşa bisericii, când
intră, se apleca pripit, par'că se temea să nu ia
biserica în cap. E r ă venetic în sat, născut şi
copilărit în Orf alău, sat unguresc din şesul Turzii,
 depc Arieş. Deaceia eră ţanţoş ca un ungur. Cât
ar fi fost de răpanos, nu punea haină româ­
1
nească pe trupul lui. Se purtă cu nişte r a i h u z i )
vineţi soldăţeşti, ferfeniţoşi şi rupţi până aproa­
pe de genunchi, de i se vedeau fluierele picioa­
relor, păroase şi afumate, ca nişte tânjeli pârlite.
Inloc de suman, purta aşa pe umăr un chepe-
2
n-aag cătănesc ), rupt şi petecit cu pânză de ţol
afumat. Dumnezeu îl ştie, cum îşi câştigă hai­
nele soldăţeşti, când nu se mai ţineau petecele pe
cele vechi şi-1 răzbiâ vântul, dar aşa l-am po­
menit. Purtă plete lungi şi buhoase, negre ca
catranul, barbă încâlcită de ţigan de laie şi pe
cap cujmă de un cot, sugrumată la o parte ştren­
găreşte, adusă pe o ureche. Când mergea pe
drum, se cumpăniâ falnic pe spete şi zvârliâ
desfătat picioarele din genunchi înainte, ca un
ghineral de honvezi. Vara umblă desculţ şi iarna
cu opinci mari de piele de porc, cu părul ne­
tăbăcit, — dar ţanţoş nevoie mare —, leit ungur.
3
Ştia şi ungureşte ca un solgăbirău ); eră sin­
gurul în sat, care ştia ungureşte şi asta eră
fala lui.
Părul din capul lui Bara şi barba erau pline
cu spuză de scântei, fiindcă numai Dumineca şi
sărbătorile ţinea hangul lui Florică, în zilele lu­
crătoare, când n'aveâ lăţcaie de crâjmă, eră ba-
4
r o s a r ) la Culă, fierarul delângă pârău.
Şi eră tare ca un bivol, arză-1 focul hojmalău,

1) Raihuzi — pantaloni milităreşti.

2) Chepeneag cătănesc — mantă soldăţească.
3) Solgăhirău — subprefect.
4) Barosar — cel ce bate cu barosul în fierărie,
 îi

— trăgea cu barosul ca din pod cu mâinile cele

lungi, de nuia pământul până în marginile sa­
tului. Decâteori nu-1 înjură Culă şi îl scuipă
Liora, nevasta lui Culă, dela foi, când rupea
ilăul cu barosul, ori zvârliâ cine ştie unde fie­
rul înroşit din cleştele lui Culă? Ţâşniau scân­
teile de subt baros prin uşă, printre grădelele
fierăriei, până în pârâul din faţa colibei şi acolo
se stingeau sbârnăind. Norocul, că nu eră bu­
clucaş şi bătăuş, că altfel multă lume strică în
bătaie cu tânjelile celea. Eră fricos ca iepurele.
Dă, ţigan nu eră?
Când spre seară se spărgea hora şi fetele
plecau stoluri-stoluri spre casă, flăcăii, cum e
treaba lor, se încleştau câteodată la bătaie cu
pari. zmulşi din cele garduri, pentru câte o fată
mai sprâncenată. Atunci Florică se băgă între
ei printre pari şi cu vorba lui blândă: „Ce, sun­
teţi nebuni, aţi turbat, taică?", îi ogoiâ numai­
decât, le Itiâ rând pe rând parii din mână şi-i
ocăra ca pe câinii dela oale. Punea apoi scripca
subt bărbie şi plecă înainte, iar flăcăii se luau pe
după cap şi porniau şi ei după el, în rânduri
cât e latul drumului, horind câte o doină tră-
gănată de clocotiâ văzduhul.
Bara când vedea, că-i treaba pe bătaie, săriâ
gardul ca un ogar, cu scripca deasupra capului,
se ascundea după un nuc gros şi numai cu un
ochiu se uită de după copac la isprava flăcăilor.
Numai când vedea, că pornesc horind prin
sat în sus, huştiuluc şi el peste pârleaz, se da
în urma lui Florică şi punea scripca subt falcă.
Cât eră Bara de hălăoiu la trup, capul însă ţi
se părea numai cât pumnul în vârful cela de
 namilă, aşezat ca o măciucă de baltag pe gru­
mazul lung şi gros. E r ă puţin la cap şi strâmt
la frunte, părul îi venea până aproape de ră­
dăcina nasului. Avea şi capul croială ungurească,
— s'o fi mirat mă-sa de vreun ungur, că şi ochii
îi erau mici şi sângeraţi ca ochii de Săcui. Nu-i
vorbă, că nici sămânţă de minte nu prea eră
în capul cela. Peste 40 de ani, cât i-a condrănit*)
lui Florică, n'a putut prinde un cântec — atâta
ştia doar, drânga-drânga şi iar drânga-drânga.
Tot atâţia amar de ani a fost barosar la Culă,
meşterul meşterilor de prin părţile noastre, şi
n'a dus-o nici la atâta, să facă şi el un cuiu cu
mâna lui, — trăgea cu barosul, gemea, şi atât.
Şi tot capul cela eră numai o gură, cu buze
groase şi clăpăuge, vinete ca pruna, cu nişte
dinţi şi măsele de cal, albi dinţii cumu-i ghiocul,
de când zâmbiâ a râde, părea că fulgeră noap­
tea printre nouri. Pe semne i se .lărgise gura
de hulpav şi mâncău ce eră? Câtă mămăligă îi
încăpea în palmă — şi doar palmă avea, nu
şagă — mergea şi în gură, lunecă şi pe grumaz,
aşâ nemestecată gălătuş, cum o strângea el în
mână. Era pomanagiu al dracului, nu lipsea
dela nicio nuntă, dela nicio îmmormântare. Pela
nunţi curăţia şi strachina lui Florică şi se uită
cu ochi sângeraţi împrejur, ca lupul dela hoit,
când îl înconjoară câinii. Dupăce isprăviâ din
străchini, dedea din cap ca câinele, cum ar linge
în gând gardinile străchinii.
I se dusese gura la urechi şi fiindcă Bara
mai avea a o treia meserie — mai avea el şi a

1) A condrăni — a ţinea hangul.

patra, îi erau dragi caii şi târgurile, d a r s*o lă­
săm p'asta; a mâncat Bara şi gherlă pentru ea
în tinereţe. El eră şi crainicul satului. Pentru
trei creiţari plată strigă peste sat poruncile dela
primărie. Se urcă cu paşi largi în dealul Gruiu-
lui, împreajma satului, acolo sta de se răsuflă
oleacă, apoi se crăcăna cu un picior la apus şi
altul la răsărit, scotea bagăul *) dela măsea, pu­
nea mâinile aduse la gură şi începea aşa:
— „Cuine, luaţi seaaama toot ooomul..."
şi când zicea „seaaama" i se ducea gura până
la urechi şi la frunte, cât o gură de ceaun, de
vedeai într'însa ca îhtr'o gură de peşteră, din
mijlocul satului. Şi răsună duhul din el, bată-1
toaca, de răspundea tocmai din munte, pătrun­
dea ca un şuvoiu prin toate văile şl văgăunele
satului, de răsăriau oamenii de prin case în uşa
tinzii cu capetele goale şi înţelegeau porunca,
cum ţi-ar vorbi de ici. Multe înjurături şi mulţi
draci au băgat oamenii în Bara pentru poruncile
primăriei — par'că el ar fi fost de vină.
Bara n'a fost însurat niciodată pe lege creş­
tinească. In tinereţe se spune, că ar fi trăit cu o
fată şi două vădane, d a r numai un an de zile.
Au pierit toate trei în anul cela şi deatunci nu
s'a mai putut apropia Bara nici de ţigancă de
laie, — îşi fac cruce şi îşi scuipă în sân, când îl
văd în ochi, i-a mers buhu şi prin taberele de
ţigani cortonari. Deaceia e şi înăcrit Bara, ca
mistreţii ceia, la care le zic burlaci, fiindcă umblă
singuri şi morocănoşi prin pădure.

1) Bagău — tutun umed din fundul lulelei, p e care îl pun

ţiganii la măsea, când n'au ce fuma.
 Cât e Florică de fără păsare de ziua de mâine,
ca păsările cerului, care trăiesc din cântec şi
din grăunţele ce le pică în cale, atât de grijuliv
şi lacom e Bara. Traista lui lungă până la ge­
nunchi, pe care n'o lasă niciodată dela gât
— poate şi doarme cu ea — e totdeauna plină
de ce apucă depe masa lui Culă şi a lui Florică.
Mănâncă şi pe drum mergând, din traistă şi
totdeauna e sătul puşcă, de poţi ucide purecele
pe pântecele lui.
Florică e milos şi darnic, nu se uită la ban şi
dacă nu poate scoate o datorie, o lasă să fie
de sufletul răposaţilor, — îi mănâncă câinii din
traistă, vorba ceia. Bara îi scoate plata depe ta
flăcăi şi fete pentru lăutărit, — el o scoate, el o
beâ şi când se încurcă la socoteală, Florică tace,
cu gândul dus în altă parte.
Bara n'a ştiut în viaţa lui nici de neamuri,
nici de tată, nici de mamă, a trăit răzleţ ca
cucul din pădure, fără drag şi milă dela ni­
menea şi pentru nimeni. Atâta dragoste avea şi
el la inima lui, pentru Florică. Dumnezeu ştie
cum i-a venit şi dece? Pentru el s'ar fi lăsat să-1
jupoaie de coajă, ar fi intrat în foc şi oricât de
fricos, pentru Florică ar fi făcut moarte de om.
Nu s'a despărţit de el dela vârsta de 20 de ani
până la moarte. înăcrit şi tăcut cum eră, când
se porniâ să spună despre Florică, nu-i mai
tăcea gura, spunea, ca să-1 laude, şi minciuni
de stetea soarele în loc. El a umplut satul cu
fel de fel de poveşti şi minuni despre Florică,
el a adus şi ceia cu spiriduşul dela starostea
Ielelor şi cu vioara din zilele lui Bunăparte, tot
el le povesteşte tinerilor, cari nu o ştiu, şi istoria
^ cu buba ceia dela inima lui Florică. Asta însă e
'adevărată, o ştie tot satul, trăiesc oameni, cari
au văzut-o cu ochii. Hai să v'o spun.
Flăcău de 18 ani, după moartea lui unchiu-
său Râpă, Florică s'a întors în sat, — îi eră
pustiu în Măhaciu aşa singur şi nici locul nu-i
prea plăcea, îl trăgea aţa la munte, unde copi­
lărise. Cum a venit, s'a băgat lăutar la horă, —
Boacă, înaintaşul lui, se rebegise şi eră cu su­
fletul în gură, 1-a şi luat Dumnezeu încurând.
Venise şi Bara din Orfalău, — adică nu din Or-
falău, ci din Gherla, unde stătuse un an de zile
la umbră pentru o iapă sură din herghelia gro­
fului'). Pesemne nici el nu mai suferiâ satul,
nici satul pe el? Cum a venit a şi intrat barosar
la tatăl lui Culă, la Bălan, — s'a împrietenit şi
cu Culă şi cu Florică, cam de aceiaş vârstă cu el
şi cam rubedenii cu toţii, — toţi ţiganii sunt
cain rubedenii, dupăcum se ştie. Şi fiindcă Flo­
rică n'aveâ condrănaş, flăcăii au pus mână dela
m â n ă şi i-au cumpărat lui Bara un h â r b de
diplă dela un cortorar trecător prin sat. A în­
văţat repede drânga-drânga ceia — par'că-i mare
lucru — şi cu atâta a rămas până la moarte.
v
Ia uite aşâ se făcu Bara umbra lui Florică.
Ei veniseră primăvara în sat, âşâ pela Paşti.
Florică a intrat numaidecât argat la Lica Ru­
sului, ca să nu umble derebdeu şi să se dea la
muncă. Lica Rusului eră primarul satului, — în
tinereţe fusese mulţi ani straja-meşter, adică^şer-
gent-major în escadronul al 4-lea al reghimentu-
lui grăniţeresc de husari. Satul nostru eră pe

1) Grof — conte, mare proprietar.

 vremea aceia sat grăniţeresc, cu cancelaria as-
cadronului, cu căpitan şi un sublocotenent în
1
sat şi cu un r a c i u r ) din jos de sat, unde făcea
escadronul mustru. Lică eră înţeleptul satului,
om cuprins şi bogat — avea 16 boi ca nişte
urşi şi patru feciori înalţi şi legaţi, ca patru
turnuri de cetate. Florică a intrat argat la el
cu tocmeală, ca Duminecile şi sărbătorile să-i
dea voie să poată cântă la horă.
Florică nici la chip, nici la făptură, nici la
port, nici la natură nu eră ţigan, — eră sprinten
şi muncitor ca un priznel şi dat dracului de gureş
şi poznaş ce eră. El eră hazul casei şi cu feciorii
lui Lică iute şi degrabă s'a prins ortac şi frate
de cruce. Nu-i vorbă, că satul întreg îl prinsese
în drag pentru glumele şi poznele lui. Apoi mai
era şi frumuşel şi curăţel, jucăuş şi doinar, de
nici fetelor şi nevestelor nu le venea tocmai greu
de el, bată-1 deochiul. Cât despre scripca cea
fermecată de starostea Măiestrelor, flăcăii se
umflau în pene şi se păuniau către cei din sa­
tele vecine, par'că ar fi adus pe Râpă însuşi
scripcar la hora lor.
Bara nu prea avea obraz, să dea pela curtea
lui Lica Rusului, să întâlnească pe Florică al lui,
— se deochiase cu iapa ceia şi Lică ţinea nişte
cai cătănăşeşti, ca nişte zmei, prăsiţi din iapa
cea aprigă cu care în tinereţe, când eră sergentul
escadronul ui, săriâ peste poartă, întorcându-se
seara acasă dela raciur. Rara trăgea cu ochiul
ca mâţa la slănină, la caii lui Lică, dar i se
zburlea părul pe spinare, când se uita la labele

1) Raciur — Reitschule — şcoală călărit,

\ de urs ale lui Năchită, feciorul cel mai mic
^ al lui Lică. Apoi se mai temea şi nucumvâ să
\ bage la belea şi năpaste pe Florică. Bara se
culcă noaptea în fierăria lui Bălan, întinşi cu
Culă alături cât mi ţi-s gliganii şi stând de
vorbă despre prăsila de cai a lui Lică. Culă eră
cam geambaş şi el. Se ţineau cu dinţii, — le eră
ruşine de laba de urs a lui Năchită. Cât despre
Florică nu i-a fi păsat lui Culă — avea şi o
leacă de parapon pe el, din pricina Liorii, fata
lui Gabor cel gras şi cu mustaţa tunsă, fierarul
din capul satului. Eră logodit în lege Culă cu
Liora cea ochioasă şi încurând erau să se cu­
nune. Liora naibii Dumineca la horă, nu-şi mai
luă albul ochilor dela arcuşul lui Florică, o
luă cu călduri şi i se ducea sufletul după opin-
cuţă ceia, când Florică le arătă flăcăilor câteo
probă de căluşar.
— Ce mai atâta Florică-Florică, zicea Culă —
mai dă-1 în cioară, lăpăduş, nu vezi că se ţine
măreţ cu noi; s'a dat cu Românii şi s'a înhăitat
cu te miri cine, dar tocmai cu feciorii lui Lică,
par'că nu-i d'ai noştri.
— Dă, mă Culă, dacă-i româneţ şi flăcău
odată, ce să-i faci? Iacă a ieşit şi din ţigănimea
noastră un leu-paraleu. Starostea Ielelor i-a luat
urma, apoi nu i-or lua-o fetele şi nevestele oa­
menilor?
Culă pufăia pe nas ca buhahd şi se gândiâ,
cum ar face mai repede nunta cu Liora lui
Gabor.
Dar nu numai neamul despre mamă eră fră­
mântat de gândul lui Florică. Decând a venit
el în sat, par'că intrase Vântoasele. Duminecile
curgeau la horă din toate înfundăturile până şi
babele şi moşnegii, ca să-i vadă ponturile, să
audă jocuri din arcuş şi descântece poznaşe din
gură. Râdeau şi căzăturile de babe de le scâr-
ţâiau ciolanele fălcilor, cum scârţâie fierăria din
broasca ruginită demult, când întorci cheia în ea.
Serile se porniau şezătorile pe dealuri şi pe văi,
de fierbea satul de cântece, tropăieli şi chiote.
Şi răsăriâ gura lui Florică din glasurile fetelor,
ca trâmbiţa din glasurile de strune — şi nu
ştiu cum îi clocotiâ cântecul în gât, ca şuvoiul
de apă, când trece prin pietre mărunte. Cântă,
al dracului, din gură, din scripca, din fluier, din
frunză şi pe tăişul cuţitului, ce n'am auzit de­
canei sunt. Fluiera din gură şi din cuţit, cum
fluieră mierla. Spunea poveşti depe ceia lume,
pozne ţigăneşti . şi glume, de le făcea pe fete,
când să piardă răsuflarea, când să se năduşe de
râs Vorbele din doine par'că le aducea depe
alte tărâmuri. Bara zicea, că le scorneşte din
firea lui. Destul că într'o vară a umplut satul
cu poveşti, cu pozne, jocuri şi cântece, de şi în
copii par'că intrase duhul lui Florică, până şi
câinii par'că lătrau şi urlau altfel, decât înainte.

Iacă aşâ trecu o vară şi o toamnă încheiată.

Nu ştiu v'am spus ori am uitat să vă spun, că
toate astea s'au săvârşit în vara şi toamna anului
48, anul răutăţilor, a vrăjghilor, cum se zice
pela noi, în rivoruţie, cum zicea Bara? Şi se
pusese un ger ca acela colea după culesul cucu-
 1
ruzului ), o iarnă tare, cu zăpadă până'n brâu,
cum n'au pomenit nici bătrânii, — pârîiau vreas­
curile în vatră de frig. Veniau veşti rele, miros
de praf de puşcă şi se vedeau fumuri dinspre
şesul Murăşului şi al Arieşului. Pârjoliau Un­
gurii satele româneşti pe un cap şi lumea din
şes pribegea în bejenie spre munte.
Lica Rusului cel aspru şi Părintele Sofronie,
cel blând, Dumnezeu să-i odihnească, umblau
îngânduraţi prin sat, intrau din casă în casă şi
puneau la răboj capetele de bărbaţi dela copi­
landri de 15 ani până la tomnaticii de 50—60
de ani, cum eră şi Lică unul. Numărau puştile
vânătoreşti şi puneau căprari cătanele bătrâne,
cari au slujit în escadron, peste cetele de puşcaşi,
de lăncieri, de cei cu topoare, baltage şi îmblăcii.
Ştiţi ce erau îmblăciii? — Un lemn vânjos de
frasin, ca de un metru şi jumătate, la care îi
zicea dârjeă, şi altul de corn, tare ca fierul,
cam de un metru, mai butucos la un capăt, —
la acesta îi zicea hădărag. La câte un capăt
cele două lemne erau sugrumate cu regulă şi
prinse unul de altul în curele ţapene. Apucă
omul dârjeaua cu amândouă mâinile, învârtiâ
odată hădăragul pe deasupra capului şi trăgea
cu el în snopii de grâu, de ţâşniau grăunţele pe
pereţii şurii ca din puşcă şi paiele se făceau fer-
feniţe. Cu îmblăcii se treiera pe vremurile acelea
2
la noi, în munţii moţimei. Imblătitorii ) moţi
umpleau iarna şi satele din şes uri, — sunt vânoşi
bată-i să-i bată!

1) Cucuruz — porumb, păpuşoi.

2) Imblătitor — cel care trieră cu îmblăcii; a îmblătî— a trieră.
 Iacă mă luai cu îmblăciii ceia şi uitam să vă
spun, că în timp ce Lică şi părintele Sofronie
1
umblau cu berbuncul ), cele trei fierării din trei
căpătâie de sat, huiau de ciocane guralive şi de
baroase grele. Se auziâ barosul lui Bara delângă
pârău, cum se aude tunul dintre puşti, — răs­
pundeau râpile şi fruntea muntelui. Curgeau
cetaşii lui Lică înspre fierării cu coase şi fiare
de plug şi se întorceau cumpănind lancea în
coadă ţeapănă de frasin şi cântărind în palmă
măciuca hădăragului, ferecată în doi şerpi în­
colăciţi de fier, numai colţuri.
Colea pela Sfântul Nicolae numai ce strânge
1
Lică toţi caii din sat şi bătătoreşte cu ei omătul
din coprinsul raciurului, apoi ia cetele cu că­
prarii lor la muştruluit, de se scuturau sumanele
pe ei. Florică, mai mărunţel, "pela mijlocul şi­
rului întâi de flăcăi, împungea şi el cu lancea în
văzduh, apără capul cu ea şi se încruntă, de
parc'ă nu eră el. Bara şi Culă, aduşi cu nepus
în masă de flăcăi, se cumpăniau în capul şirului
ca nişte cumpene de fântâni cu lăncile lor lungi.
Părintele Sofronie, alb ca omătul de subt pi­
cioare, stătea la o parte, răzămat în cârjă, în-
cfuntâ sprâncenele stufoase şi îi tremura barba
albă.
Ce să mai întind vorba despre oamenii lui
Lică? O să vie vremea, de n'or intră zilele în
sac, să vă spun şi povestea mândră a Părintelui
Sofronie, a lui Lica Rusului şi a multora din
cetaşii ăştia, pe cari i-a uitat cartea neamului
românesc, deşi vrednici erau, să-i ţie minte, să-

1) Berbuncut — nemţeşte werbung - recrutare.

 racii, că şi-au făcut şi ei rândul şi datoria în
zilei" grele deatunci.
Destul, că nu peste mult — două săptămâni
înainte de Crăciun — cetaşii aceştia ai lui Lică,
au săpat în câmpul dedeasupra satului, peunde
intră şoseaua în sat, câmp, care deatunci se nu­
meşte Ungureasca, — au săpat, cum zic, o groapă
cât toate zilele şi au aşezat frumuşel în ea, în
rânduri unul peste altul, cum aşezi mănuşile de
cânepă în baltă la topit, trupurile a vreo 90 de
săcui din şesul Turzii, pe cari în noaptea aceTă"
i-au adus păcatele lor multe şi grele, să prade
şi să pârjoliască un sat de moţi. Au turnat var
peste ei, ca să nu strice aerul ăsta de munte şi
au ridicat deasupra o movilă ca aceia de pă­
mânt, de şa astăzi se vede drept dragul cine ştie
deunde. Florică şi cu Bara i-au prohodit din
scripci.
Dar ce folos? Cei mai sprinteni, pe cari flă­
căii noştri nu i-au putut prinde pe Valea Dra­
cului în jos, iepurii aceştia, cum zic, au dus
vestea păţaniei în tabăra ungurească şi prin
satele lor din şes.
Ar fi plecat cu dragă inimă Lică cu ceata lui
în tabăra lui Iancu, că de mult îl aşteptă, dar nu
se îndură de sat. Părintele Sofronie şi Lică
simţiau ei, că n'are să fie bine. Lică nu închidea
un ochiu cu nopţile dearândul, necontenit alerga
în galopul calului din strajă în strajă, pe Valea
Dracului şi pe Valea Măhăciului, pe drumul
Vinţului şi al Aitldului şi le dădea în seamă,
să fie cu ochii în patru şi să dea semnul de foc,
când or simţi că vin Ungurii.
Aşa au dus-o cu pază şi^priveghiere până în
ajunul Crăciunului. — In ziua de ajun, numai
că dă Dumnezeu un viscol cumplit cu zăpadă
măruntă şi deasă, de s'a întunecat zarea. Veniau
văntălaguri-văntălaguri dinspre munte, de te fri-
geâ în obraz ca alicele de puşcă şi se pusese
un nour gros şi otova, care cuprindea toată tă­
ria, de par'că eră să se lase cerul pe pământ.
Se bătea toaca în turnul bisericii ca nebună şi
ţi ui au clopotele ca de zimţi de aripă. Dupăce s'a
întunecat nu-ţi vedeai m â n a de beznă şi nu-ţi
auziai cuvântul de şuierul viscolului, — prepes-
tenie şi prăpăd. Oamenii s'au strâns prin case,
nici colindătorii n'au îndrăznit să iasă prin sat,
doar Bara în lăcomia lui mai colindă pela gos­
podarii mai chiaburi, să-şi umple traista dela
şold, — dar şi.lui îi dădea vântul .chepeneagul
peste cap, de nu vedea înaintea ochilor; se în­
dreptă numai după mirosul de varză din vetrele
oamenilor.
1
Când a fost colea pela cina cea b u n ă ) , când
omul îşi doarme greu întâiul somn, numai ce se
deşteaptă oamenii în bubuituri de puşti dinspre
Valea Măhaciului. Sar ea arşi şi pun mâna pe
arme. Când ies în uşa tinzii însă, ce să le vadă
ochii? — Lumină ca ziua; ardea căpătâiul de
sat dinspre Valea Măhaciului. Vâlvătaia de flă­
cări veniâ cu aripi uriaşe de încingeau tot satul,
înainta văzând cu ochii ca un piept de potop.
Săriau tăciunii şi şindrilele cu pălălaie în ele
cine ştie unde şi ca decând vă spun, satul în­
treg ardea cu flăcări abătute spre pământ, de
par'că ar voi să fugă de groază.

1) Cina cea bună — pela 11 ceasuri noaptea.

 Câţiva flăcăi inimoşi, între cari şi Năchită lui
Lică şi Florică, au alergat într'un suflet cu
sul iţi şi îmblăcii înspre Ungureasca, deunde se
auziau împuşcăturile. S'a încins şi o scurtă harţă,
dar Ungurii fiind mulţi de tot, n'a fost chip să
le ţie piept şi au trebuit să se întoarcă înapoi.
Când să coboare dealul spre vatra satului,
se vedeau pe uliţi la zarea focului, bărbaţi, femei
şi copii, încărcaţi cu ce-au putut prinde în pripă,
alergând ca furnicile pe dealul dinpotrivă în sus
spre Coasta Buhii. Vitele au rămas prin poieţi
şi răcniau săracele, încinse de foc.
Ce să mai spun? îmi e şi jale — doar e satul
în care am crescut. A doua zi, ziua Domnului,
casele oamenilor erau mormane de tăciuni negri,
cari mai fumegau încă. Se topise satul întreg,
numai biserica din deal rămăsese, — cu grabă
n'au putut-o aprinde.
Vreo 20 de bătrâni, femei şi copii, care n'au
putut fugi, au fost măcelăriţi de săcui şi lăsaţi
cu faţa la pământ pe uliţi. Câţiva bolnavi, cari
nu s'au putut mişca -din pat, între cari şi sin­
gura fată a lui Lica Rusului, măritată numai
de un an, fiind lehuză din ajun, — s'au făcut
scrum în casele lor. — Au rămas şi vreo câţiva
Săcui pe câmpul dela Ungureasca, cu creierii
împroşcaţi pe omăt de hădăragurile flăcăilor;
Năchită şi Florică aveau fiecare câte unul pe
suflet.
In ziua de Crăciun, satul întreg eră adăpostit
în peştera din Coasta Buhii, peşteră largă şi
înaltă cât 5 biserici, care mai slujise ca adăpost
şi în vremea revoluţiei lui Horia. Eră mare
peştera, dar umedă, rece şi întunecoasă, de nu-
mai cu focuri multe se putea ţinea o leacă de
lumină şi căldură. Şi astăzi se cunoaşte fumul
deatunci pe tavanul peşterii. Pe semne, fum a
mai rămas în zilele noastre din vremea de băr­
băţie deatunci!
Acolo în peşteră, la zarea foeurilor, a săvâr­
şit Părintele Sofronie, a treia zi de Crăciun,
sfânta leturghie, la o masă de brad cioplită nu­
mai din topor, şi înloc de făclii de ceară, la
lumina torţelor de brad unse cu răşină. A sfinţit
părintele Sofronie şi apa, ca să deâ cetaşilor lui
Lică botezul de foc, botezul sfânt pentru apă­
rarea neamului de urgia păgână.
După slujba dumnezeiască, pe pământul rece
al peşterii, a prânzit turma lui Christos cu păs­
torul în mijlocul ei, ospătând cu toţii din bu­
catele tuturor, ca o singură familie în frunte
cu părintele ei.
— Fiilor în Christos, le-a zis părintele So­
fronie ridicând masa, să nu desnădăjduim, că
am rămas în câmp în puterea iernii, Dumnezeu
a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Domnului
binecuvântat, deacum şi până'n veac. Dumnezeu
prin bărbăţia noastră, fiilor, va răsplăti păgâ­
nului robia de veacuri şi pustiul în care ne-a
lăsat. Dreptatea dela Dumnezeu este şi el nu
va lăsa în robia celui fără de lege un popor
creştin ca al nostru. In virtutea piepturilor noa­
stre, fiilor, a pus Cel atotputernic soarta popo­
rului românesc. Să vă faceţi datoria şi din sân­
gele nostru va răsări mărirea neamului şi fe­
ricirea urmaşilor noştri. Binecuvântarea lui
Dumnezeu peste voi. Amin!
Oamenii, bărbaţi, femei şi copii stăteau încă
 încremeniţi în faţa părintelui Sofronie, ca în
faţa unui prooroc, pogorît din ceriuri, când
Lica Rusului, cu glas aspru a dat comanda de a
răsunat peştera până'n adâncuri, şi toţi cetaşii
luând armele dela pereţi au ieşit deasupra peş­
terii pe podişul delângă drum. Aici i-a pus
Lică în rânduri şase câte şase dealungul dru­
mului, puşcaşii în frunte, apoi veniau lăncierii,
cei cu îmblăcii, cu baltage şi aşa mai departe.
Tocmai în coadă eră Qakgr şi Culă cu toate
uneltele de fierărie la spinare,'apoi Cânta Onea,
bărbierul şi doftorul satului, un ţigan: bătrân,
care se ţinea bine încă, cu trei briciuri şi o pe­
reche de foarfeci în traistă. Cânta Onea ăsta, cu
mutră de popă la leturghie, avea cu el şi un
nepot, pe Ruiu, un purdălău prizărit şi negru
ca un mierloi.
— O fi bun şi Ruiu al meu, îi zicea Cânta
Onea lui Lică, de nu alta la căldări şi ciaune.
Femeile, bătrânii şi copiii au ieşit şi ei cu toţii
din peşteră şi se îmbulziau împrejurul şireagu-
lui, ca să-i vadă pornind. Părintele Sofronie cu
patrafirul pe piept, cu crucea în mâna stângă
şi cu mătăuzul de busuioc în dreapta, urmat de
paracliserul cu căldăruşa, a trecut încet dealun­
gul şireagului şi binecuvântând ceata celor călă­
tori în drumul sfintei dreptăţi, i-a stropit cu
aghiazmă sfinţită.
— înainte marş! răcni cu glas aspru Lica
Rusului.
Florică şi Bara din fruntea şireagului, prin­
seră a zice din scripci marşul lui Iancu:

\ „Astăzi cu bucurie,
 Românilor veniţi,
Pe Iancu în câmpie
Cu toţii-1 însoţiţi!".

Flăcăii cântau şi ei din gură călcând îndesat.

Ceata sfinţită porni din coama dealului în sus
către Curmătura muntelui înspre Trăscău. Vreme
de un ceas şi mai bine a stat părintele Sofronie
răzămat în cârjă în mijlocul bătrânilor, a fe­
meilor şi copiilor, privind pe coama dealului în
urma moţilor cu armele pe umăr, între cari eră
şi singurul lui fiu, băietan numai de 17 ani.
Când cei din urmă trecură pe după colţul
muntelui la Curmătură, un oftat şi un bocet se
porni în grămada celor rămaşi deasupra peş­
terii, iar părintele Sofronie cu lacrămile în ochi,
blagoslovi cu mâna dreaptă, zicând:
— „Poartă, Doamne, pe robii tăi în căile tale!".
vŞi a coborît Lică cu ceata lui pe pârăul din
dosul Curmăturii, printre stânci, până în Trăs-
răi şi deacolo pe Valea Trăscăului, pe subt
stâncile drepte ale muntelui până în apa Arie-
şului. Au luat apoi Valea Arieşului în sus, vale
strâmtă şi sălbatică. In stânga munte cu pădure
până la un loc şi deasupra pădurii perete de
stâncă până la Dumnezeu în cer, iar în dreapta
muşuroaie uriaşe până la nouri, înşirate în lun­
gul râului ca nişte cetăţi ţuguiate.
Răsunau stâncile de glasul de trâmbiţă al lui
Florică şi de horitul flăcăilor şi se duceau ve­
seli, par'că nu ei ar fi lăsat boii arşi subt tă­
ciunii poieţilor, nici mamele, surorile, nevestele
şi copiii în peştera rece din Coasta Buhii. — Flo­
rică se ţinea de pozne: ba mergea jucând că-
 *

luşarul, ba rămânea o leacă în urmă, îşi luă

vânt şi săriâ peste Bara, ba-i punea lui Bara
piedecă, de cădea cât mi ţi-i hojmalăul pe pân­
tece cu mâinile cât colo prin omăt.
Râdeau cu toţii cum ar merge la nuntă; numai
Lică din capul şireagului mergea întunecat, cu
puşca pe umăr şi cu o sabie veche la şold. Toţi
patru feciorii lui erau în ceata călătoare, cei 16
boi ca urşii, caii lui cei scumpi erau fripţi subt
dărâmăturile grajdurilor, fata lui ca o floare
făcută scrum şi baba lui slabă rămasă de izbe­
lişte în peştera din Coasta Buhii.
— Dar bun c Dumnezeu, gândiâ Lică strân­
gând plăseaua săbiei, — toată plata are şi răs­
plată!
Şi au mers aşâ toată ziua aceia şi toată noap­
1
tea, până a doua zi în prânzul m a r e ) , când au
ajuns în tabăra lui Avram Iancu la Câmpeni.
Aici şi-a înşirat Lică ceata pe două rânduri, în
piaţa cea mare, şi cât ai bate în palme se umplu
piaţa de moţii lui Iancu. Răsună văzduhul de
vivate şi să trăiască.
2
Incurând sosi şi Domnul I a n c u ) , Craiul mun­
ţilor, şi Lică îi dete scrisoarea părintelui So­
fronie, precumcă îi trirnete atâţia şi atâţia oa­
meni, că se închină de sănătate şi Dumnezeu să
ajute dreptăţii.
Şi deacum să ştiţi, că nu mai scap condeiul în
ceata lui Lică — de nu mi-oi uită. Dă, dacă mi-e
dragă şi mie? Doar tatăl meu, feciorul părinte­
lui Sofronie, e şi el în ceata asta, flăcăuandru

1) Prânzul mare — pela ceasul 11 din zi.

2) Domnul Iancu — Domnul Tudor.
 i
numai de 17 ani — de abiâ îi mijeşte mustaţa.
Hai să ne întoarcem Ia Florică al nostru.

Florică, Bara, Culă şi toată ţigănimea din

ceata lui Lică, fiind ger aspru, până să dea
primăvara, când toată tufa dă sălaş, s'au adă­
postit în casa lui Uştale, meşter fierar în Câm­
peni, vestit în tot cuprinsul munţilor. Culă şi
Gabor şi-au închipuit o fierărie pe seama lor
într'o gaşcă din curte, iar ceialalţi s'au adă­
postit cum au putut în fierăria lui Uştale, nu­
mai Florică şi-a făcut cuibul în podul grajdului
în fân.
Şi eră Uştale ăsta o arătare de ţigan mititel şi
urechiat, slab scripca, cu picioarele strâmbate în
afară, de putea sări câinele printre genunchii lui.
Avea un cap mare, ţuguiat, chel ca'n palmă şi
spân, cu nişte ochi mici şi jucăuşi, aprinşi ca
ochii de mâţă. Avea o gură rea ca o meliţă,
ageră şi certăreaţă, de tremurau cei 6 hojmalăi
de calfe din fierăria lui, când prindea a-i beşteli
pe ţigăneşte; zvârliâ cu cleştele după ei, când îl
apucă hachiţa şi le da cu pleaftura scoasă din
mocirlă peste gură, dacă nu tăceau, când le
-citiâ el cazania. Tot a doua vorbă era benga,
adică dracul şi numai când avea nevoie de sfinţi
şi cărţi bisericeşti, o da pe româneşte. Păcat că
nu ştia ungureşte, ca să se poată răcori cu su-
dălmi cum trebue. Deunde era să ştie, acolo în
inima moţimei, unde poşje întregi spre toate
cele patru vânturi nu vezi decât haine albe şi
n'auzi decât vorbă desfătată românească?
E r a iute ca chiperul, stârchitura naibii şi avea
o minte, cumu-i focul. E r ă nu numai fierar din
 gros, eră şi căruţaş din subţire, făcea trăsuri
boiereşti pe arcuri — eră lăcătuş de broaşte şi
chei cu sâcret, meşter armurier — dregea şi
făcea din nou puşti, pistoale, nu mai zic de
săbii şi suliţi. El a ferecat în oţel două tunuri,
de cireş ale lui Iancu. — Băteau moţii cu tunuri
de cireş, dacă drăguţul de împărat, pentru care
şi-au pus pielea în saramură, nu s'a îndurat să
le dea altele de oţel. Dacă împăratul nu s'a mi­
lostivit să înarmeze pe moţi după vrednicia lor
şi cum îi eră datoria, i-a înarmat Uştale şi alde
Bălan, Culă, Gabor şi Bara. Şi împărăteşti au
fost armele acestea, n'am ce zice, deşi alde Uş­
tale le-a făcut. Un hădărag sănătos şi se duceau
ţăndări oţelele dela puştile honvezilor şi chivără
roşie din cap se băgă în creieri până în vatra
căpăţânei.
Nu de geaba avea Uştale atâtea meşteşuguri
în mâna lui, îi curgeau banii în pungă, era bogat
putred. Avea o casă cu şase ferestre în piaţa
Câmpenilor şi alături o fierărie cât o şură, cu
patru ilae mari, de nu le-ar fi clintit din loc
nici zece baroase de ale lui Bara. Pereţii erau
numai unelte şi în două colţuri suflau în vetre
două foaie cât nişte bivoli, de ieşiau scânteile
măturoiu din focuri. Bara zicea, că Uştale are
fierărie şi casă ca un protopop, — palută*) nu
altceva. Avea în curte nişte grajduri gospodăreşti
cu şură mare la mijloc. Ţinea căruţă cu doi cai
şi din ograda lui ieşiau două cară şi două plu­
guri cu câte patru boi plăvani; avea şi pământ
destul la câmp, — ca un român. Dedea bani pe

1) Palută - palat.
mită şi în casă într'o ladă grea, ferecată de el,
cu broască cu sâcret, avea galbini strânşi şi două
pahare, unul,de argint şi altul de aur, cumpărate
dela voivodul unei tabere de ţigani cortorari.
Voivod, nu altceva. Se ştiu toate astea din gura
cea mare a lui Bara, care nu minte, ferească
sfântul.
Mai avea Uştale o nevastă ca o cruce, aleasă
pe sprânceană din o întreagă tabără de ţigani,
când eră numai de 14 ani. Cică pică de fru­
moasă şi aprinsă ce eră. Acum de-ai fi văzut-o
la biserică printre femeile gospodarilor, cu ro­
chie de mătasă, cu salbă de galbeni la sân şi cu
tcştemel ales în fir, ai fi crezut că-i o cucoană,
nu porodiţă de subt şatră. Avea şi acum nişte
ochi ca o şerpoaică, un sân şi nişte şolduri de
s'o dai de-a dura. Mergând pe drum, ia uite aşa
îi flutură rochia dinapoi şi îi zurăiau galbenii pe
piept de săltatul sânului. Atâta doar că eră cam
trecută de oacheşă, apoi albul ochilor şi al din­
ţilor îi mai vindea obârşia de subt şatră, încolo
damă ca toate damele. Cică piereau ţangăii Câm­
penilor şi Abrudului după ea. Ii zicea Anghelina
lui Uştale, adică la dreptul vorbind, lui îi ziceau
câmpenarii Uştale al Anghelinei, fiindcă ea eră
cocoş în casă, — nu suflă javra de Uştale înain­
tea ei; cică îl şi ferchezuiâ câteodată, cât eră el
de Uştale.
Şi mai avea Uştale avea — avea un drac să-1
ia, că nu-i sămănâ nici la vârful unghiilor —
avea un boboc de fată de 15 anişori, — pe So-
fica, zâna Câmpenilor. Leită mă-sa şi la chip
si la statură, numai cât oacheşul din faţa An­
ghelinei, la Sofica erâ^ înrourat cu o abureală
 albă şi îmbujorată, cumu-i trandafirul sălbatic,
iar ochii mari şi luminoşi erau albaştri întune­
caţi, ca boiul din apa iezărului de munte. Aţi
văzul iezăr? Şi cum e împrejmuit iezărul cu
cetina creaţă a jneapănului, ia aşa erau sprân­
cenele îmbinate şi genele lungi şi creţe în mig­
dala ochilor celora. Mirosiau a ochi de moţ, nu­
mai la moţi vezi asemenea ochi albaştri şi lu­
minoşi, asemenea gene lungi şi creţe, de fac
umbre ochilor. Dar cine să le mai caute urma?
Treaba Anghelinei, deunde le-o fi luat pruba.
Şi iacă aşa, vă spusei toate bogăţiile şi co­
morile lui Uştale. Gâciţi nu-i aşa, că hoţul de
Florică, cum s'a aciuat subt acoperemântul lui
Uştale, a şi luat la ochi pe Sofica şi i-a şi p u s
chipul pe cele patru strune. Şi doar Sofica eră
logodită cu Ghiuţu, starostele tarafului de lău­
tari din Abrud, vestit în tot Ardealul pe vremile
celea. Ghiuţu nu eră un lăular iacă aşâ, — cântă
pe note ca un neamţ şi se purtă cu manta şi
1 2
şapcă de hastrăcan ), ca un grof ) de ungur,
vorba lui Bara. Ii curgeau galbenii în scripcă
gârlă şi avea 'şi el în Abrud o casă ca o palută.
Atâta numai că eră cam gros şi cam trecut cu
anii. Mai trăise el cu una înainte vreme, dar
aceia a fugit cu piculaşul cel cu mustăcioară co­
diţă, din taraful lui şi s'au pustiit, naiba îi ştie
peunde, pela Haţeg încolo spre Bănat.
Dar de geaba — Uştale şi mai cu seamă An-
ghelina ţinea să intre în neam. Lăutarii sunt ba­
ronii ţigănimei şi starostele îi grof între ei, nu

1) Hastrăcan - pronunţat pe ţigăneşte din astrahan.

2) Grof - conte ungur, mare proprietar.
altceva. — Ghiuţu pe subt mantaua de hastrăcan,
1
dăruită de un n e m e ş ) ungur la un chef, purtă
surtuc, vestă şi pantaloni largi de catifea, băgaţi
în cizme de lac, care scârţăiau de par'că aveau
pe dracul întrînsele. Pe pântece îi sclipea un
lanţ de aur, gros ca degetul cel mare şi în bu­
zunarul vestei un ceasornic tot de aur cu flori
albastre pe capace, pe care îl scotea necontenit,
să vadă câte ceasuri sunt. Degetele îi erau nu­
mai inele, de trebuia să le scoată din m â n a
stângă, când cântă. Când vedea Anghelina has­
trăcan ul şi aurăria ceia pe el, i se aprindeau
ochii. Ţiganii se ştie, că trag ca corbul la lucru
sclipitor.
Ghiuţu eră şi el cu tot taraful în tabăra lui
Iancu, — a fost luat pe sus de Abrudeni, şi acum
aşteptă să se mântuie odată cu revoluţia, să se
cunune cu Sofica şi să o ducă gospodăreşte la
casa lui. Avea să o îmbrace nemţeşte cu rochie
şi pălărie cu pană de struţ. Uitasem să vă spun,
că Sofica se purtă în port moţesc, cămaşă cu
altiţe, poale albe ca zăpada, şorţ şi cătrinţă nea­
gră aleasă în fir şi cu testemel de mătasă în cap.
Aşâ în port de sat, cum eră să stea alături cu
hâstrăcanul lui Ghiuţu? Se poate?...
Serile Ghiuţu mânca la masa lui Uştale, şi
când moţii lui Iancu erau duşi prin bătăi cu
Ungurii, neavând cui cântă, toată ziua stătea
umflat ca un curcan, cu coatele pe masa din
2
casa dinainte ) a lui Uştale şi Anghelina se

1) N e m e ş — nobil ungur.
2) Casa d n a i n t e — salonul ţărănesc.
 învârtiâ împrejurul lui nemaiştiind cum să-i intre
în voie şi să-1 cocoloşească.
Sofica mai sălbatică se ţinea mai mult prin
fierărie de vorbă şi râsuri cu calfele şi mosafirii
lui Uştale, ori vedea de ale gospodăriei, că eră
harnică foc. Ii şi eră cam ruşine şi sfială să
stea de vorbă cu groful, cum îi ziceau calfele
lui Ghiuţu; parc'ă avea frică de el, când o privea
cu ochii ceia aspri şi mocniţi şi îi vorbiâ cum
vorbesc boierii cu fetele d e ' ţăran, punându-i
mâna subt bărbie. Dealtfel Ghiuţu avea puţină
sămânţă de vorbă şi când deschidea gura tot a
doua vorbă eră eu, eu aşâ, eu pedincolo, şi umflă
gâtul în guler când vorbiâ.
In vremea asta timpul trecea şi pe văi în­
cepea să răsară zi de zi tot mai multe pete negre
din omătul alb, par'că pământul ajuns la să­
răcie şi-ar pune petece negre pe sumanul alb,
cum punea Bara petece de ţol afumat pe man­
taua lui soldăţească. Numai culmile erau albe
cu totul şi depe coaste se topiâ zăpada şi se
scurgea în pâraie zgomotoase spre Arieş.
Moţii din lagăr cât a ţinut iarna au dus-o în-
tr'o harţă şi o bătaie, alergând când la răsărit,
când la apus, când la miazăzi, când la miază­
noapte, să iezască gurile de văi cu piepturile lor
şi să goniască în şes 'reghimentele de Unguri,
cari se încercau din toate părţile să pătrundă în
munţi, ca să pună mâna pe Iancu, Craiul Ro­
mânilor, cum îi ziceau ei, şi să înghită Ardealul
în ţara ungurească. Oastea împăratului o cu-
răţise din Ardeal şi numai murăşenii lui Axente
şi moţii lui Iancu îi stânjeniau în pofta lor de
mărire.
 Când pe ger tare se mai potoliau năvălirile,
atunci moţii se întorceau în lagărul dela Câm­
peni şi prin satele de prinprejur şi o duceau
într'un cântec şi un căluşer, în chefuri şi voie
bună. Cu muştruluiala n'aveau multă treabă,
nici cu curăţitul armelor. Cu mustru ce să faci,
când te baţi prin văgăuni de munte, — doar n'ai
să mergi în şir, nici cu pas măsurat? Arme
scumpe nu prea aveau, ca să le curăţe oţelele,—
puştile lor erau rugini româneşti, cele mai multe
cu cremene şi legate cu sârmă pela oţele, dar
nu dau greş ale dracului, — moţul e sqump la
încărcătură şi vânător chitaciu, de cum se ri­
dică copilandru, ca să poată duce căprioara în
spate. Lăncile cu cât erau mai ruginite, cu atât
mai bine rupeau în carne vie, — apoi doar n'ai
să te faci de râs să mai freci de rugină şi fere-
cătura hădăragului?
Cu ale mâncării o duceau mai pe sponci.
Făină şi sarea se isprăviau când nici nu gân-
diâi, se isprăviau şi vitele de căsăpie. Norocul
cu flăcăii cei nebuni, cari se alegeau cete-cete şi
plecau pe poteci şi plaiuri neumblate spre şesuri
şi se întorceau cu cară cu merinde de tot felul
şi cu cirezi de boi, luate cu hapca dela reghimen-
tele de honvezi, sau de prin curţile grofilor în
puterea nopţii, când doarme şi pasărea. Florică
eră dat dracului în d'al d'astea, — adulmecă cum
adulmecă copoiul cirezile de boi şi carăle cu
slănini ale honvezilor, magaziile şi grajdurile
grofilor. Căluşar uşor la talpă cum eră, scotea
boii din curţi şi grajduri, cum scoate mâţa ju-
mara din tigaie, de nici n'b simţi. Dacă îl găb-
jau honvezii, ori argaţii grofului, le scăpa printre
 degete ca sfredelul dracului şi până să-i tragă
ungurul una cu sabia, ori să-1 î a ' l a ochi, el îi
trăgea trei cu hădăragul şi pieriâ ca o nălucă. •
Aveau ce râde calfele lui Uştale şi Sofica de
isprăvile lui, când le povestiâ Bara, care nu se
lăsa delângă Florică la vânători d'astea, mai
ales fiind vorba de-ale gurii şi de şferpeleălă.
Când intrau îh Câmpeni cu câte-uri chilipir, Flo­
rică scotea din car câte-o slănină cât toate zilele,
i-o trecea lui Bara prin mâinile cele lungi şi-1
îmbrăcă în ea ca într'un cojoc până în călcâie,
cu şoTîcul înlăuntru, îi atârna un ştreang de gât
şi îl ducea în fruntea cetei de funie, cum ai duce
un porc întors pe dos, şi aşâ îşi făcea intrarea în
tabără, de se ţineau moţii de pântece de râs, —
râdea şi Domnul Iancu de poznele lui Florică.
Altădată după câte-o luptă prin cele.văi, când
se aşeză moţimea roate-roate în câte-o poiană
deasupra drumului, la mâncare, şi Domnul Iancu
cu tribunii şi căpitanii ospăta în mijlocul lor,
numai ce se aude din drum glasul de oţel al l u i
Iancu, comandând la arme, că vine duşmanul.
Atunci tabăra toată lasă mâncarea, sare arsă la
arme şi aleargă năvală spre drum. Când ajung
la marginea pădurii, un hohot de râs cutremură
valea. Ce erâ? — Adică Florică în fruntea unui
şir de flăcăi îndrăciţi, încălecat pe umerii lui
Bara, cu cujma lui Năchită pe-o sprânceană, cu
două pistoale la chimir şi cu sabia lui Lică ri­
dicată în văzduh, comanda la arme, leit cu
glasul şi mişcările lui Iancu. Bara juca subt el,
cum juca calul cel alb subt Iancu, atât numai
că el eră negru păcură. Aşâ de al dracului co-
 majidâ câ Iancu, de in pripă, chiar Iancu a
sărit la arme, uitând că Iancu e el însuşi.
Altădată le vorbiâ moţilor ca tribunul Cor-
cheş, cel aprig:
— „Măi hoţomani, vanghelia şi grijania voas­
tră, înainte, măi; cu hădăragul la căpăţină, măi;
rupeţi drum prin păgâni, măi; la pământ, măi;
ceriul şi lumânarea lor, după mine copiii taichii,
c'o moarte sîntem datori".
Bara nechiezâ şi săriâ în două picioare, cum
făcea calul lui Corcheş, când îi auziâ gura.
Teatru făcea Florică în piaţă, în faţa fierăriei
lui Uştale, de se adună lumea ca la urs, şi
Sofica în uşa fierăriei râdea de se prăpădiâ, —
i se vedeau dinţii albi şi mărunţi şi îi dau la-
crămile din genele cele lungi şi umbroase. Flo­
rică luă pe rând pe toţi tribunii şi căpitanii, co­
mandă şi înjura ca ei şi îl juca pe Bara, cum
îşi jucau ei caii.
Florică eră acum grădina casei lui Uştale, — îi
intrase până şi lui subt piele, râdea şi el cu
dinţii cei rari şi ruginiţi, de poznele lui şi serile
trăgea cu urechea din odaia dealături, când în
fierărie Florică spunea parascovenii, ori trăgea
din arcuş câte-o doină din cele legănate. Ascultă
şi Anghelina şi râdea de i se săltă sânul, cât
era ea de boieroasă, şi îl ţinea pe Florică de
mâncare cu fel de fel de bunătăţi. Sofica se
ţinea lipcă de el, îl hârăiâ şi se hârjoniă cu el,
de par'că decând lumea cu- el a crescut. Se por­
nise şi ea pe pozne. Ii picură lui Florică apă
pe cap dela spate şi se năduşea de râs, când el
făcându-se niznai, se uită în pod şi îşi scutură
Cganţa cşa. creaţă. Ii fură căciula, când erâ, să
 plece şi chicotea în urma lui, când el cotrobăiâ
prin toate cotloanele după căciulă. Ii întorcea
vorbele şi se strâmbă la el, când Florică se
făcea că se aspreşte şi alergă după ea prin fie­
rărie, să-i ia căciula ascunsă subt şorţ. Numai
când Florică se răzimâ de un ilău şi punea
scripcă subt bărbie, când ochii cei scânteietori
se uitau duşi pe alte tărâmuri, când plecă sprân­
ceana şi arcuşul fermecat scotea din strune măr­
găritare de doină, cari umpleau aerul cu clo­
cotul lor, — atunci Sofica se aşeză încet pe
pragul fierăriei, îşi încingea genunchii cu mâi­
nile suflecate până la cot, cu două alunele pe
dreapta, şi îşi pironiâ ochii în ochii lui, oprind
răsuflarea. Când Florică contenea din arcuş,
ea da drumul sufletului din sân, oftă adânc, se
întorcea şi trecea în odaia dealături, fără o
vorbă, fără un zâmbet.
La început, când a auzit Ghiuţu pe Florică
cântând, pusese ochiul pe el şi 1-a îndemnat să
intre în taraful lui, că-1 pune primaş, îl îmbracă
nemţeşte şi îi face plată bună cu luna. Eră şi
SOfica de faţă când i-a făcut Ghiuţu cinstea asta
şi se gândia, cum are să-1 râdă pe Florică, dacă
o scoate Ghiuţu grof din el.
— Păcatele mele, domnule Ghiuţu, i-a răs­
puns Florică, — m'ar scuipă şi mâţele să mă
vadă neamţ-cotofleanţ şi să mă audă cântând
polce de celea piţigăiate. Nu mai faci, domnule ,
Ghiuţu, sită de mătasă din coadă de câine. D-ta :

cu ale d-tale, eu cu ale mele.

Sofica râdea dela inimă şi îi părea rău, că nu-1
poate prinde pe Florică în hastrăcan, să-1 facă
grof şi să-1 înveţe cum se umflă gâtul în guler
şi se stă cu coatele pe masă.
— Florică îi măr pădureţ, domnule Ghiuţu, —
a zis Sofica, râzând — el are taraful lui ţără­
nesc, pe Bara condrănaşul; se teme că i-o sta
ca la câine cu oala în cap, cu hainele nemţeşti,
— lasă-1 încolo, că nu-i de d-ta.
Dela o vreme a început Ghiuţu să se uite cu
coada ochiului la Florică, pe semne unde pela
ospeţele tribunilor, la care cântă el cu taraful,
Domnul Iancu trimetea adeseori după Florică
şi îl punea să-i cânte doine de sat. Florică se
uită la Domnul Iancu, ca la Dumnezeu şi îi
răsturnă doinele depe inimă, de ridică Craiul
Munţilor ochii în pod şi-i tremurau genele. Iancu
însuşi eră vestit doinar din flaut şi din fluier,
dar când ascultă pe Florică din arcuş, nu-i mai
vehiâ să puie flautul la gură. Mulţi galbeni a
piis Florică la chimir dela Domnul Iancu şi dela
tribuni, şi Ghiuţu înghiţiâ noduri şi se uită ca
câinele la pisică.
Chiar moţimea cu suman, Dumineca la hora
din piaţă îl punea pe Florică şi pe Bara să le
cânte, cu toate că taraful lui Ghiuţu eră anume
tocmit pentru treaba asta. — Se cântau serile,
doinele lui Florică prin toate casele câmpenari-
lor şi-prin satele din vecini, — le-au dus moţii
prin toate văgăunele munţilor. Nu-i vorbă că şi
arcuşul lui Florică multe doine şi hore a prins
dela moţimea adunată de prin toate colţurile
aici, — a avut ce duce în sat după isprăvirea
revoluţiei.
Apoi mai făcu naiba pe Florică şi poznaş şi
jucăuş, oacheş ca aluna coaptă, de se mai ţinea
 şi Sofica după el, ca iedul după capră. Cum eră
să-1 mistuie Ghiuţu? Crăpă fierea în el, când
vedea pe Sofica ţinându-se de ghiduşii cu Flo­
rică, ba mai spunea râzând dela inimă şi prostii
de ale lui şi făcea ca el, strâmbându-se. •
Mai auzise şireata, dela Bara, că mă-sa îi zicea,
când erâ mic, Florică-floricică. Atâta i-a trebuit,
i-a şi înhăţat căciula depe cap şi poc cu ea de
pământ, de a sărit sus bubuind ca un pistol şi
râzându-i în nas i-a zis:

— Măi Florică-floricică,
Na căciula ş'o ridică.

Florică ridică încet căciula de jos, se uită în-

grijat la ea şi cum Sofica aşteptă zmerită... zup,
îi toarnă căciula pe capul cel frumos. Atunci ea
calcă ţanţoş a flăcău:

— Floricică depe şes

Mândru nume ţi-ai ales!

El dă s'o prindă, ea zbughi pe uş"ă afară şi îl

hârăie cu privirea.
Când se întoarce spre uşa, care dă din fie­
rărie în casă, adică de cine dă cu ochii? De
Ghiuţu, care se uita din mijlocul odăii la hâră-
iala lor. Sofica şi-a pierdut cheful pe dată şi
Ghiuţu a trecut în casa dinainte, scârţâind din
cisme şi umflând gâtul în guler.
Aşâ o duceau serile în fierărie şi când Uştale
îi alunga cu cleştele la culcare şi se spărgea
gaşca, Sofica din pat nu mai vedea decât pe
Florică prin întuneric şi când Ghiuţu îi venea în
 minte, i se punea un pietroiu în furca pieptului,
de se scula dimineaţa cu cearcăne la ochii cei
sprâncenaţi. Florică se ducea şi el plouat în
podul grajdului, se tologeâ pe fân şi oftă de
pârăiâ şindrila în acoperământ.
Când se dădea alarma în tabără, ca fiecare
să-şi ia locul în ceata lui şi la drum, că au pă­
truns ungurii pe undeva în munte, atunci So­
fica ieşiâ în uşa fierăriei, îi punea lui Florică
câte ceva de ale gurii în traistă, îl urmăriâ cu
ochii până ce ceata lui Lică nu se mai vedea de
cetele din urmă, apoi trăgea cu urechea la glasul
lui de trâmbiţă pe Arieş în jos, până ce apucau
după un colţ de munte şi nu se mai auziâ nimic.
Atunci intră în şură, în grajd, unde găsiâ un loc
ascuns şi trăgea un ropot de plâns până ce i se
uscau lacrămile în gene şi peurmă zile de-a
rândul punea capul subt aripă. II ştia pe Flo­
rică, din spusele lui Bara şi a celorlalţi, că îşi
făcea de cap prin bătăi; de multe ori îşi punea
capul în primejdie, numai ca să aibă o poznă
mai mult, cu care să facă haz tovarăşilor, de­
aceia decâteori plecă, Sofica rămânea cu inima
ghiaţă şi visă* noaptea, că-1 vede în fel şi chip
încunjiirat şi dat la pământ de unguri. Numai
când auziâ din josul apei glasul lui de trâmbiţă
şi ropotul de paşi al moţilor, i se lumină su­
fletul iarăş., Apoi, dă-i Doamne bine, mai veniâ
Bara cu o traistă de pozne şi vitejii de ale lui
Florică şi iar nu se mai închideau dinţii cei albi.
Odată, întorcându-se Iancu în tabără din lup­
tele de câteva zile împrejurul Abrudului cu Hat-
vanyi, Sofica aşteptă în uşa fierăriei cu manile
suflecate subt sânul cel rotunjor, ca să-1 vadă pe
 Florică ieşind din şireag şi venind spre dânsa
cu zâmbetul pe buze şi cu te miri ce vorbă
poznaşă. Când colo nu-i Florică şi nu-i. Tocmai
într'un târziu numai iacă străbate prin mulţime
un car cu boi înspre fierărie şi se opreşte în uşă.
In car Florică şi alţi câţiva răniţi. Năchită lui
Lică şi cu Bara, cari veniau pelângă car, dau
să-i ajute lui Florică să se coboare, dar el vă­
zând pe Sofica galbenă ca ceara, încremenită în
uşă, se saltă repede depe fân şi ţuşti peste loitre
jos din car.
— Iacă,- Sofică rotovică, cine-i boier, vine în
car, nu pe jos ca prostimea. -Pe aici venit-a cucul,
că uite eu am sosit? Să trăieşti, Sofică şi să creşti
cât mine de mare, să nu te mai înalţi din călcâie
după căciula din cap, ca să faci paradă cu "ea.
Eră îngălbenit la faţă, bietul Florică, şi subt
pieptar i se vedea gâtul şi pieptul gol pe deo­
parte şi pe partea stângă o legătură groasă de
pânză cu pete mari de sânge, care îi trecea
peste piept şi umărul drept.
— Vai de mine, Florică, ce-i cu tine? — în­
trebă Sofica apropiindu-se de el cu ochii mari.
— Ce să fie, Soifcă, răspunse Bara, l-au mân­
cat fript, s'a scurs tot sângele din el, i-a despicat
păgânul ţâţa stângă, ia uite'aşâ, — şi arătă cu
palmele despicătura —, moare Florică al nostru,
Sofică, moare, mă duc şi eu dracului, mă pus-
tiesc.
Intr'adevăr, Florică se clătină pe picioare şi.
poate cădea la pământ, de nu-1 luă Sofica şi
Năchită de subsuori. >
— Lăsaţi-1 să-1 duc eu în braţe, — se rugă
Bara.
 In timpul acesta ies şi calfele din fierărie, iese
şi Uştale cu şorţul de piele dinainte, cu capul
gol şi cu mânecile suflecate. Când a văzut pe
Florică în aşâ hal, â dat poruncă să-1 ducă în
odaia de alături şi să-1 culce în pat. A ajutat el
cu mâna lui să-1 desbrace şi să-1 aşeze pe perini.
Florică zâmbiâ, dar se vedea că nu prea ştie
de sine, ochii îi erau tulburaţi şi rătăciţi. I-au
dat apă, i-au dat rachiu, i-a adus Sofica şi vin,
d a r nu l-au putut face să bea, — ţinea dinţii în­
cleştaţi şi nu se uita la om, se uită în pod. In
scurt şi adormi dus, de se speriaseră, că moare.
Numai când au văzut, că suflă liniştit, au ieşit,
afară de Bara, pe care n'a fost chip să-1 scoată
delângă căpătâiul lui.
Ce se întâmplase?
Când Iancu a scos oastea lui Hatvanyi pentru
a doua oară din Abrud şi moţii curgeau ca fur­
nicile depe dealuri spre oraş, între cei dintâi a
fost Lică cu ceata lui, care a străbătut pe o
uliţă în târg, rupându-şi drum printre honvezi^
pe cari îi culcau moţii lui la pământ cu hădă-
ragele şi lăncile. In vălmăşagul cela, până să
smulgă Lică sabia din coşul unui honved — 0
împlântase rău, până în osul spinării se vede —
un sdragon de ofiţer se repede cu sabia ridicată
spre Lică. Florică se" căzniâ alături să sfârşiască
pe un Săcuiu, pe care îl strângea de beregată cu
genunchiul pe pieptul lui. Când zăreşte primej­
dia, lasă Săcuiul şi într'o clipă sare în spatele
ofiţerului, îi pune genunchiul în şale şi îl prăvale
cu faţa în sus la pământ. Năchită soseşte şi el,
îi sloboade un hădărag în curmeziş şi-i curmă
suflarea din coş, Florică dă să se întoarcă la Să-
cuiul lui, să-1 mai caute de gâlci, de-o fi mai
suflând, şi cum în trânteala cu Săcuiul lăsase
lancea din mână, eră cu mâinile goale. Când se
întoarce spre Săcuiu, un honved cu sabia ridicată
sta gata să-i tragă la mir. Florică, mâţă cu
arcuri în labe, se zvârle înapoi, dar cela 1-a
şters cu sabia drept prin ţiţa stângă şi a rupt-o
de fugă după ceilalţi, cărora nu le ajungea uliţa,
mai împroşcau şi peste -garduri.
In timpul acesta din toate părţile moţii lui
Iancu pătrunseseră în oraş şi în scurt l-au mă­
turat de Unguri, lăsând numai mormane pe cele
drumuri şi prin curţi, cum lasă măturătorii gră­
mezile, ca să vie căruţele să le ridice. Ce să mai
spun? Din miile de honvezi ai lui Hatvanyi, câţi
au intrat în munţi, s'au întors cu zecile, când a
fost la numărătoare. O ştie toată lumea.
Florică s'a ţinut cât s'a mai ţinut, până ce i-a
răzbit sângele prin cămaşă şi pieptar. In fier­
binţeala ceia, doborând la honvezi din fugă, nici
nu băgase de seamă că-i atins. Când a văzut
sângele curgând pârău, s'a aşezat pe o bancă
în poarta unei case, simţind că-i vine ameţeală
la cap. Năchită văzându-1 sângerat, s'a lăsat şi
şi el de goană, a mai strigat şi pe un alt flă­
cău din sat şi l-au dus amândoi de subsuori
până în piaţă, unde prinsese a se strânge lumea.
Aici, la o fântână, l-au desbrăcat de pieptar şi
cămaşă, i-au spălat rana cu apă rece, au strâns-o
cât au putut şi cu cămaşa împăturată l-au legat
ţapăn peste piept. Tocmai a treia zi, când oastea
se întorsese dela goană şi eră gata de porneală
spre Câmpeni, 1-a doftorit Cânta Onea mai cu
temei, punându-i cenuşă proaspătă pc rană şi
 legându-1 strâns cu cămaşa îmmuiată în apă rece.
L-au pus într'un car cu alţi răniţi şi aşâ a ajuns
la casa lui Uştale. Bara tot drumul s'a bocit pe-
lângă car şi la toate izvoarele şi pâraiele cele
limpezi, cari trec pe subt podurile drumului, îi
turnă cu pumnul apă rece pe legătură.
Ce să mai lungesc vorba? Iacă doftori al de
Cânta Onea au avut moţii răniţi în răutăţile,
celea. Norocul că aveau cămaşă pe ei, că altfel
îi legă Cânta Onea cu poale de suman...
A doua zi a venit însuşi Domnul Iancu Ia
casa lui Uştale, să cerceteze pe Florică, pe care
îl iubea mult, pentru cântece şi inima din el în
bătaie. Aşâ avea Iancu obiceiu, — îşi vindecă
singur moţii răniţi prin lupte, cu cuvântul lui
blând şi cald, cu ochii cei mari şi buni, dacă
n'aveâ doctori, ca să-i caute. A adus cu sine şi
pe un moţ bătrân, meşter vestit de scrântituri,
frânturi şi răni. E r â faţă şi Cânta Onea, care
se ţinea şi el felcer odată. L-au deslegat ei pe
Florică, mai desmetecit' acum, i-au căutat şi spă­
lat rana şi a fost o mare bucurie pe toţi, când
s'a aflat, că nici o coastă nu erâ ruptă. L-au
legat la loc cu doftorii dela spiţerie şi cu giul­
giu curat şi moale, adus de Sofica din sipetul
ei cu zestrea. Bara se înălţă din călcâie dela
spate şi se uita peste capetele celorlalţi la piep­
tul gol al lui Florică.
— Băgaşi, Măria Ta, pupu-ţi mâinile şi pi­
cioarele, îl băgaşi pe Florică al nostru la foc şi
pârjol, moare Florică săracu, păcat de atâta
cântec, de aşâ leu-paraleu. — Aşâ se căina bie­
tul Bara, holbându-se la Domnul Iancu. Sofica
se uită speriată şi galbenă ca ceara la el.
 — N'ai frică, măi Bara, nu piere cu una cu
două un voinic ca el. Nu-i aşâ, măi Florică?
— Ba drept aşâ, Domnule Iancu, buruiana
rea nu piere, vorba ceia, — răspunse Florică
zâmbind şi uitându-se cald la Sofica.
— Iacă aci e Cânta Onea, felcerul, iacă şi un
ucenic cu mâna moale şi uşoară, — zise Iancu
arătând pe Sofica —, au să-1 pună ei în picioare.
Şi adevărat, Sofica s'a făcut ucenicul lui Cânta
Onea. Ea luă şi punea legătura pe pieptul alb
şi legat al lui Florică, ea îl strunea din ochi,
ca să nu crâcnească până îi spală r a n a şi i-o
ardea cu doftorii tari, ea îl strâmbă, dacă Flo­
rică plecă sprânceana de durere, ea se aşeză pe
dunga patului lângă el şi îi dedea zeamă caldă
şi câte un pahar de vin vechiu, trimes de Dom­
nul Iancu. Cine erâ să-1 caute? Bara avea mâna N
mătăhăloasă şi grea, bună numai de baros. Uş­
tale, Culă, Gabor şi calfele nu dovediau fauritul
lăncilor şi ferecatul hădăragelor, ba Uştale mai
avea treabă şi cu oţelele puştilor, pe cari moţii
le zăhăiau necontenit mai trăgând şi cu patul
la glavă, când li se împuţina pravul şi tăieturile
de plumb. Cânta Onea dă, ca felcerul, trebuia
să-i doftoriască pe toţi şi nu putea sta numai
de Florică. Apoi doar nu erâ să-1 caute pe
Florică, Anghelina? Ea avea treabă cu Ghiuţu,
să-1 cocolească şi cu gătitul zestrei. Erâ să fie
nuntă la casa ei, nuntă şi zestre pe obrazul lui
Ghiuţu. Doar unul erâ Ghiuţu pe meleagurile
acelea. »;

Treceau zilele, treceau săptămânile ca duse

de vânt şi rana lui Florică se închidea văzând
cu ochii, subt mâna moale a Soficăi, bujorii au
 prins a-i răsări iarăş în obraz subt arşiţa din
ochii ei cu gene umbroase. Cânta Onea nici nu
mai dădea pela bolnav, atâta încredere avea în
ucenic. El avea treabă nu şagă cu felceritul, cu
tunsul şi rasul gloatei de moţi din tabără. Şi
rădea al dracului, de lăcrămau moţii subt bri-
ciu, parcă erau cu mort în casă. A şi rămas
vorba, când se lăudau moţii, că a pus bine hă-
dăragul în falcă de Săcuiu: „L-am ras, de nici
Cânta Onea!".
Cum ziceam, zilele bune-rele treceau ca vân­
tul şi primăvara îşi întindea covoarele verzi pe
şesul îngust al Arieşului şi pe dealurile cu dum­
brăvi. Au trecut şi Pastile luminate, Pastile Dom­
nului, pe cari moţii cu mâna pe armă le-au
prăznuit, cu gândul la cei lăsaţi prin peşteri reci
şi prin bordeele oarbe din păduri. Din dum­
brava de peste apă, din coasta dealului se auziâ
din odaia unde boliâ Florică, pe fereastra des­
chisă, cântec de privighetori şi vâjâit de frunză
tânără.
— Auzi măi, Florică-floricică, auzi tu cum
vine grăngurit de turturele din dumbrava depe
deal? Mâine-i Ispasul, ziua căluşerilor, nu te
mănâncă talpa dela opincuţe, măi Florică? —
întrebă Sofica, uitându-i-se ştrengăreşte în ochii
umezi. — Ce mai zice buba, ia să vedem?
Ce s ă ' z i c ă ? Rana eră închisă de-al binelea,
dar lui Florică îi eră lehamite de sănătate şi de
tot, când se gândiâ să nu mai simtă mâna
moale a Soficăi colea în dreptul inimei. Ii
veniâ s'o pună toată pe rană şi să ia lumea în
cap, Dar n'aveâ încotro, trebuia să se dea vin­
decat, se temea să nu-şi zică Sofica — aşa în
 sinea ei — că se lasă mort în păpuşoi de frica
honvezilor.
A doua zi, în ziua de Ispas, s'a dus şi Flo­
rică cu toată casa lui Uştale la sfântaleţurghie.
Anghelina s'a dus mai devreme, ca să-şi poată
luă locul între dame. Fireşte că Florică, Sofica
şi ceilalţi n'âu putut străbate în biserică. Unde
erâ să încapă atâta moţime? Popi aveau cât lu­
mea între tribunii lui Iancu, — lepădau sabia şi
puneau sfântul patrafir, d a r biserică nu erâ decât
una, mare cât toate zilele, dar una. Dintre căsenii
lui Uştale numai Cânta Onea, cel cu mutra de
popă la leţurghie şi-a putut face loc prin în­
ghesuială până aproape de strană, — lumea îi
făcea loc, dă, felcerul, cum erâ să nu-i facă?
El nu putea stă decât aproape de altar, mai
ajută paracliserului la suflat în cădelniţă şi la
aprins şi stins lumânările, — le stingea numai
între degetul arătător şi cel mijlociu, nici n'âveâ
nevoie.să se înalţe din călcâie, că erâ înalt cât o
prăjină, de putea suflă în candele, d a r i se pă­
rea, că nu se cade. A stat şi Florică, şi Sofica^
şi Bara, şi Culă, şi Gabor, şi calfele, în bătaiai
soarelui, afară pe coasta cimitirului, albă toată
de cămeşile albe ale creştinilor. Flăcăii l-au şi
încunjurat pe Florică, să le mai spună vreo pa-
rascovenie, să le facă o leţurghie în legea lui,
că popa şi aşâ nu se auziâ din biserică. Lui Flo­
rică însă îi veniâ a glumi ca la câine a linge
sare; el se uită la cămaşa cu altiţe, la umbra
testemelului depe frunte şi la genele umbroase
ale Soficăi, care sta cu bărbia în palmă, cu
cotul răzămat pe-o cruce sură de mormânt, —
cine-o mai fi fost şi subt crucea ceia? — încetul
 eu încetul însă şi-a venit în apele lui, mai mult
ca să-i facă haz Soficăi, care nici ea nu ^ r â
toemai cu chef. Şi râsurile s'au pornit prin ci­
mitir ca la şezătoare, — se vedeau şi dinţii mă­
runţi ai Soficăi şi dinţii de cal ai lui Bara.
După prânz a prins a cântă în piaţă taraful
lui Ghiuţu şi lumea curgea din toate părţile.
Căsenii lui Uştale n'aveau nevoie să iese în piaţă,
mai bine se vedea din uşa fierăriei, depe cele
patru trepte. — Iacă vine şi Domnul Iancu prin
mulţime, în port moţesc cu cujma pe-o sprân­
ceană, urmat de toţi tribunii şi căpitanii, — eră
şi Lica Rusului între ei, unul din căpitanii cei
mai de nădejde ai lui Iancu.
Ghiuţu ca la o zi ca aceia, dă tarafului semn
din scripcă şi începe u n căluşar îndrăcit, de se
săltau şi bătrânii din opinci. Şi unde nu se în­
tinde un cerc câtu-i piaţa împrejurul Domnului
Iancu, de flăcăi rumeni în obraz, cu cetină verde
şi cu rujă galbenă la căciulă şi ca dintr'o gură
au început a strigă căluşarii:
— Unde-i Florică? Să vie Florică, să vie vă­
taful!
Atunci Florică cu bâta în mână se desprinde
depe treptele fierăriei, delângă Sofica, şi iese
în cerc în mijlocul flăcăilor. Le face semn cu
bâta să mai lărgească cercul, mai bate câteva
tacturi din călcâie, legănându-se la dreapta şi la
stânga, apoi ridică bâta în văzduh şi arată pruba
pontului întâi băieţilor, cari băteau călcâiele pe
loc cu ochii la vătaf. Şi când Ghiuţu o întoarce
pe al doilea tact, parcă pământul a zvâcnit de­
odată din spinare, săltând opincile în aer, aşa
o duceau şi o aduceau flăcăii de n'atingeau pă-
 mântui. Căluşerime erâ acolo nu şagă, dar^ochii
tuturora erau pironiţi la opincuţele lui Florică,
în faţa Domnului Iancu. — Pe treptele fierăriei
erâ Anghelina cu Sofica, în dosul lor, în uşă,
capetele de balaur ale calfelor, între ei mutrele
de ceaun ale lui Bara şi Culă. Bara ca să-1
poată vedea mai bine pe Florică al lui, îşi în-
covoiase gâtul de cămilă peste umărul Soficăi.
Sclipiâ mutra lui de faraon lângă obrazul de
trandafir sălbatic al Soficăi, dar ea nici n'a
băgat de seamă, ce podoabă are pe umăr, de
dusă ce erâ cu ochii la ponturile lui Florică.
Duduia pământul şi răspundeau dealurile de
chiote şi de strigăturile şăgalnice ale vătafului.
In tactul pontului se ridică al dracului pe-o clipă
cu picioarele în sus, în capul bâtei, — ce nu
mi-au văzut ochii decând sunt —, şi la tact
bătea pământul cu talpa.
—• Hop odată, Florică, aşâ Florică, uite la el,
mânca-i-aş talpa lui, alivanta Florică, nu te da
Florică! — îl scăpă gura pe Bara la urechea
Soficăi. Când ea se întoarse speriată, adică
mutra lui Bara la nasul ei.
— Ptiu, ucigă-te toaca, bălane, aci-mi erai?
— Ia mai tacă-ţi ciocul şi dă-te între ai tăi, —
zise Anghelina răstit, gândindu-se ce-a să zică
de aşâ vecinătate Ghiuţu, care sorbiâ din ochi
pe Sofica, trăgând din arcuş.
Când Florică a dat semn din bâtă şi flăcăii
aprinşi Ia obraz au stat din joc, Domnul Iancu
se apropie cu faţa luminată de el, îl bate pe
umăr şi-i pune doi galbeni în palmă.
— Ei, Florică, aşâ-i că nu piere cu una cu
două un căluşar ca tine? Să trăieşti, Florică, şi
să'nfloreşti.
Tribunii şi căpitanii s'au strâns împrejurul
lui şi care mai de care îl lăudau şi-i puneau
câte-o cinste în palmă. Florică se uită ca mâţa
pe nas în jos, ruşinat şi tăcea din gură. — Când
s'a întors în uşa fierăriei îl hiritisiau toţi, până
şi Uştale, din fereastră, i-a făcut, zâmbind dulce,
semn din mână, numai Bara şi Sofica tăceau
şi se uitau la el.
Ziua aceia a prăznuit-o moţimea după cu­
viinţă. Domnul Iancu a dat poruncă să se a-
ducă trei poloboace cu vin în piaţă. Au şi sosit
încurând pe trei cară cu boi, apoi s'au pus
moţii cu mic cu mare pe chef, pe cântec şi
chiote. Au ospătat şi Câmpenarii, bărbaţi şi fe­
mei deavalma cu ei. O iarnă întreagă şi o
primăvară îi adăpostiseră în casele lor şi au
îrnpărţit cu ei cea din urmă coajă de pâine.
A doua zi tabăra eră să iese din oraş, de prin
case, — dase căldurile şi oamenii se cereau la
răcoare. Au şi ieşit deasupra târgului, sus pe
coastă, într'o înfundătură de măguri, pe o po­
iană verde şi largă, împrejmuită cu pădure tâ­
nără de fag. S'a răcorit şi fierăria lui Uştale de
mosafiri. Cu inima grea a trebuit să-şi mute şi
Florică' cuibul delângă Sofica. Se uită mititica
lung în urma lui, când cu sumanul aninat în
lance şi cu scripcă cea bătrână în stânga a ieşit
prin fundul gradinei şi se urcă încet pe cărarea
depe coastă, către tabăra din poiană. Când, in­
trând în pădure, 1-a pierdut din vedere, a oftat
adânc şi a stat multă vreme încremenită în fe­
reastra dinspre curte.
 Toate au sfârşit în lumea aceasta, s'a sfârşit
şi hazul din fierărie, s'a dus grădina casei lui
Uştale. S'a dus Florică, dar şi Sofica a pus din
ceasul acela pliscuşorul în pene şi Ghiuţu nu
mai putea scoate nici cu cleştele vorbă din
gura ei.
— E ruşinoasă — zicea Anghelina — când
Sofica ieşiâ pe uşă cu ochii în pământ.

Mai dădea bietul Florică din când în când

pela fierăria lui Uştale, — îl trăgea aţa —, dar
par'că nu mai erâ el, avea un zâmbet trist în
colţul gurii şi o ceaţă în privire. Nu glumiâ cu
calfele, nici îi mai zicea Soficăi „Sofică-roto-
vică", nici nu i se uită drept în ochi ca altădată.
O întreba de sănătatea lui Uştale şi a Anghe-
linei şi plecă la deal spre tabără, par'că l-ar fi
strâns pereţii fierăriei afumate. Sofica rămânea
cu mâinile împreunate pe şorţ şi par'că ar fi fost
ţintuită în pământ, nu îndrăzniâ să iasă nici
până în uşă, ca să-1 vadă trecând. Şi Florică
stătea cu ceasurile între tovarăşii din sat, subt
umbra de fagi, posomorit ca frunza bătută de
brumă, — tăcea şi el, tăcea şi scripca zile în­
tregi. Bara nici nu mai îndrăzniâ cu el, îl priviâ
lung şi oftă greu de subt chepeneag, făcându-se
că doarme.
Mai oftase Florică şi despre graba cu care
Anghelina împliniâ zestrea Soficăi. Veniau veşti
în munte că-i pe isprăvite revoluţia şi Ghiuţu ,
se grăbiâ să-şi ducă nevastă la casă. Avea şi An­
ghelina grabă să se vadă cât mai curând băgată
în boierime. Cum erâ să nu cadă bruma pe \
incurile şi veselia lui Florică? Vedea el doar,
că nu se poate pune cu Ghiuţu, cel numai hăs-
trăcan şi aur. II mistuia la inimă să vadă pe
Sofica înflorind pe seama altuia, şi nu se putea
stăpâni să n'o vadă măcar de departe. In fie­
care zi lăsată de Dumnezeu, se furişă din ta­
bără, să nu mai audă glumele flăcăilor şi să nu
vadă pe alţii veseli, că poate încurând se întorc
la ai lor în sat. Se ducea în coastă, la marginea
pădurii, subt cei trei mesteacăni pletoşi, la şi-
potul cel limpede ca lacrima, deunde se vedea
ca în palmă în curtea lui Uştale. Lucră acolo
cu fel de fel de unelte, cuţite şi dălţi, făcute de
calfele lui Uştale după arătările lui, lucră la o
furcă de tors pe seama Soficăi. Voia să-i ră­
mână şi ei ceva din mâna lui, pentru mâna
moale cu care i-a închis rana şi pentru ochii
ceia, cu cari i-a deschis inima. Când Sofica se
iviâ prin curte ori la fereastră, o urmăriâ cu
ochii, cum urmăreşte dorul pe cel înstrăinat şi
când ea intră în casă, se pleca iară pe furca de
frasin. Lucră uşor şi cu grijă, să scoată din
cuţit şi dalte gâtul de vioară dela vârf, capul
de femee dela mijloc subt caier şi florile din
lungul furcii. Erâ lucru migălos şi mergea încet.
Intr'o zi către seară, venind Sofica după apă
cu ulcioarele, îl găseşte cu ochii plecaţi pe furcă
subt umbra mesteacănilor.
— Bună vremea, măi Florică, dar ce cio­
pleşti acolo, ia să văd şi eu?
— Gâci ce, Sofico? — răspunse el ridicând
ochii speriat, par'că l-ar fi prins c'o furătură.
— Măi drace, dar şi la cioplit eşti meşter? Ce
nu ştii tu, măi Florică? Uite ce chip de fecioară
cu gene lungi, tare-i frumoasă, bat-o s'o bată.
 D'ecc i-ai pus salbă de bani, doar Maica Dom­
nului n'o fi purtând salbă?
— Dar tu nu porţi, Sofică?... Cine ţi-ai spus,
că-i Maica Domnului?
— Uite, uite, doar nu mă faci pe mine? Ia
seama Florică, am să mor, — nu ştii, că aşa se
zice, când iei chipul cuiva!
— Ba să trăieşti, Sofică, cum să nu trăieşti?
Doai deacum ai să te pui pe trai. Te-i mărită
ca mâine şi, slavă Domnului, ai cui îi trăi.
Domnul Ghiuţu floare în casă aşteaptă, i-o fi
pustiu şi dumnealui cu atâta burlăcie. Las' că
de-o fi, am să mor eu în locul tău, şi aşa eu
n'am cui să-i trăiesc.
— Uf! — se scutură Sofica şi-i puse mâna la
gură. — Nu-mi mai pomeni măcar tu, iartă-mă
Florică! Nici de nume să nu-i aud. — Ne-am
înţeles, Floricică depe vale, care-mi cânţi de
dor şi jale?
Florică se uită pe subt pălărie drept în ochii ei.
— Hai, spune mai bine ce lucrezi? Una de
cele de aprins lumânările în biserică? De-al cui
suflet o faci?
— De sufletul dracului, Sofico, nu vezi că-i
furcă?
— Furcă? Dar minunată mai e! Cui o faci?
Miresei tale?
— Ba miresei altuia, — zise Florică întris­
tat^—, d'aia mocnesc lucrând, că de-aş face-o
miresei mele, aş tăia-o cântând.
Sofica pricepe. Printre buze îi scapă un oftat
uşor, se pleacă cu ulcioarele subt şipot şi-o lă­
crăma albă pică în bulbuceala apei.
Florică prinde de veste. Se apropie uşor de
dânsa, îi ia ulcioarele din mână şi-i şterge ochii
cu mâneca de omăt a cămeşii.
— Nu te întrista, Sofico, că te fac urîtă ici
pe furcă. Ia uită-te la mine mângâietor, ca a-
tunci când îmi suflai pe rană vindecarea.
— Lasă-mă, că-s amărîtă ca frunza pelinului.
Mă duc că rhă aşteaptă acasă cu apa,
— Dar eu nu te aştept, Sofico? Fierbe sufle­
tul în mine de dor şi drag, şi când mă gândesc
că... uf, îmi vine să r u p ca câinele turbat.
— Florică, dragostea mea!... — şi Sofica se
înneacă de plâns şi-şi reazimă capul de pieptul
lai, şi plânge, plânge, plânge de se scutură că-
meşuica pe ea.
Florică tace şi îşi şterge ochii cu mâneca dela
cămaşă, apoi o cuprinde cu amândouă mâinile
peste gât şi peste cap. Sofica începe a plânge cu
hohot şi a suspină.
Multă vreme au stat aşâ, acolo în coastă, subt
umbra mesteacănilor pletoşi. Nu se auziâ decât
şopotul izvorului şi suspinele Soficăi. Florică
îşi ţinea firea, numai lacrămile îi cădeau în
picuri mari pe părul negru al Soficăi. — De­
odată se zmulge Sofica din braţele lui şi, îmbu­
jorată ca focul şi cu genele în lacrămi, zice în­
treruptă de suspine:
— Tu zici că-ţi sunt dragă, Florică. De mine
ce să mai zic? — doar vezi tu bine! Ascultă
încoa: Plec cu tine, Florică. De Duminecă în
două săptămâni au hotărît să mă dea ăluia cu
hăstrăcan şi aur la brâu. — Ia-mă cu tine, Flo­
rică, şi ţi-oi da inima din mine toată şi iacă şi
două braţe zdravene de muncă. Doar sunt de­
prinsă cu munca.
 — Dar ai tăi, Sofico?
— Ai mei? Nu mai sunt ai mei, dacă vor să
mă mărite după ăl cu ochi de suliţi, de te ia cu
frig, când se uită la tine. Al meu eşti numai tu,
Florică!
— Sofico, mândra mea, gândeşte-te la belşu­
gul deacasă, la bogăţia lui Ghiuţu şi la toate
câte le laşi mergând după mine.
. — Toate le am în tine, Florică. Ia-mă, dacă
ţi-s dragă.
Florică zâmbeşte fericit şi îngândurat, apoi
ridică capul cu hotărîre:
— Dumnezeu şă ne ajute, Sofica mea, şi cum
ne-a fi scris.
Sofica îşi răzimă iarăş capul pe pieptul lui.
— Un lucru însă, Sofico, — urmă el cuprin-
zând-o. — Aseară la focuri, ne-a spus Domnul
Iancu, să ne ţinem gata în tot ceasul, că i-au
venit veşti rele. Cică un ghineral ungur turbat,
cu numele Vaşvari, se apropie de inunţi cu câ­
teva mii de volintiri, cu capul de mort pe chi­
vără. N'ai văzut că şi la voi în fierărie se lu­
crează pe un cap din zori-de-zi până în puterea
nopţii? S'au hodorogit puştile şi s'a desprins fe-
1
recătura depe hădărage de atâta îmblătit ). Nu
se poate Sofico să dau eu dosul acuma chiar,
>

să spună flăcăii în sat, că mi-a fost ruşine de

chivărele celea. Apoi ce-ar zice Domnul Iancu?
Mai bine întru în pământ, Sofico!
— Dar dacă m o r i peacolo, Florică?
— Să n'ai grije de mine, dragoste tu, n'am
căluşerit eu degeaba, decând mă ştiu încălţâ, —

1) îmblătit — trierat.
am mai văzut eu ti"al d'astea. E ruşine mare, So­
fico, să fugi din foc.
— Da, da, e ruşine, du-te, — trebuie să te
duci, dar să ştii bine, că de mori în bătaie, nici
eu nu mai trăiesc.
— Să ne vedem cu bine, dorule, şi Dumnezeu
să ne aibă în paza sa.
— Să-mi vii sănătos, Florică şi nu-ţi face de
cap în bătaie, cum îţi e obiceiul, gândeşte-te şi
la mine.
Sofica ridică ulcioarele şi plecă pe cărare de
vale, tot întorcând capul. Florică privi lung în
urma ei, până a intrat în casă, apoi strânse unel­
tele, luă furca şi porni şi el pe cărarea din pă­
dure spre tabără. Soarele se stingea în zarea
muntelui din faţă.
Două săptămâni în urmă — eră într'o Marţi
torcea biruitoare dela Fântânele şi intră în Câm­
peni. Vaşvari însuşi îşi lăsase oasele în răcoarea
acelei văi umbroase şi- din miile lui de volintiri
cu capul de mort pe chivără, puţini au găsit
peste munţi cărarea spre pustele Ungariei, ca
ca să se întoarcă la părinţi. Moţii îşi făcuseră
datoria în legea lor. Nu degeaba îşi sperie "un­
guroaicele copiii, să tacă, că vin moţii. Cinstea
acelei zile din valea mândră dela Fântânele a
avut-o Corcheş cel aprig.
Sofica auzind dedeparte glasul lui Florică,
privea zâmbitoare depe treptele fierăriei la şiru­
rile de moţi, albi de praf, cum treceau cântând
prin piaţă înspre tabăra din poiană. Glasul de
trâmbiţă se apropia şi numai ce îl zăreşte pe
Florică în ceata lui Lică, cu îmblăcii pe umăr,
prăfuit şi pe cămaşă şi pe păr, îmbujorat la
obraz de focul marşului zis de toţi:

Strigă Iancu dela munte,

Nu te teme, măi Axente,
Căci şi eu vin dela munte,
Cu opt mii şi nouă sute.

II văzu trecând pe dinaintea fierăriei cu paşi

îndesaţi, zâmbitor şi cu ochii în ochii ei.
Aşâ treceau prin faţa fierăriei şireaguri-şirea-
guri cu căpitanii în frunte şi pe alături tribunii
călări pe cai de munte. Treceau şi carele cu
răniţi, legaţi peşte frunte, alţii peste piept cu
cârpe prăfuite. In carul din frunte eră Cânta
Onea, felcerul, cu mutra lui de popă la letur-
ghie. Urmară apoi carele cu ciaune şi căldări.
După carul din urmă păşea falnic, zvârlind pi­
cioarele înainte, Bara cu cujma pe-o ureche şi
cu un ceaun în spete, urmat de Ruiu mierloiul,
desculţ, dar ţanţoş şi el. In urma tuturora eră
greul oastei, şiragul micilor moţi, copii mai mari
şi mai mărunţi, încălţaţi şi desculţi, în frunte cu
cel mai răsărit dintre ei, încălecat pe cal alb de
mesteacăn, cu două pistoale de soc la brâu. Ve-
niau în rânduri de bătaie, călcând îndesat, după
tactul marşului, înarmaţi până în dinţi cu arme
de lemn, puşti, lănci, îmblăcii şi săbii, — fie­
care după vrednicia lui. Când să treacă pe din-
naintea fierăriei, numai ce rup rândurile şi încep
a ţipă într'o gură:
— Ho, Bara, ho, Ruiu, ho, balauri, viteji cu
nume, — lingăi la ceaune, viteji acătării, — lin-
 găi la căldări! — şi şterge-O înapoi. Bara şi
Ruiu atinşi, — cu pietre după ei. Fugiau copiii,
fugeau şi câinii, văzând pe Bara ca un nour în
urma lor.
Sofica a urmărit cu ochii, oastea prăfuită, pe
drumul depe coastă, până.ce-a intrat în pădure.
Glasul lui Florică tot îl mai auziâ clocotind. Când
s'a stins şi răsunetul cântecului între dealuri, a
intrat şi ea voioasă în fierărie şi a prins a
glumi cu calfele. Se mirau şi ei, ce-a ajuns-d aşâ
deodată, dupăce demult nu-i văzuseră dinţii albi
şi mărunţi.
înspre seară se coborau pe coastă pâlcuri-
pâlcuri de moţi înspre oraş, ca să-şi întrebe
gazdele de sănătate şi să le aducă veşti despre
isprăvile dela Fântânele. Veniâ şi Cânta Onea
cu paşi măsuraţi, ca un zodier, veniâ şi Ruiu
după el, veniâ şi Culă, şi Gabor, şi Bara cu
chepeneagul ţanţoş pe un umăr, cu mers des­
fătat de ghineral de honvezi. Au întunecat fie­
răria lui Uştale când au intrat. Tocmai pe în­
serate a venit şi Florică cu Năchita lui Lică şi
au găsit în fierărie un râs şi un hohot. Sofica
între ei râdea şi ea cu lacrămi de poznele lui
Bara, care era cu chef în astăseară. Dă, ca vi­
tejii după izbâttdă.
— Iacă şi Florică, sireacul! Intreabă-1 Sofico,
ce ţi-a adus depe valea Fântânelelor, — zise
Bara, arătând pe Florică în uşe.
— Spune iute Florică, spune zău, ce mi-ai
adus?
— Chef şi voie bună, Sofică, ce să-ţi aduc
alta, doar nu venim dela bâlciu?
 l
— Iacă eu îs mai golani ), zice Bara, băgând
mâna cea neagră printr'un buzunar până în
poala chepeneagului şi scoţând două chivere
roşii cu capul de mort pe ele, pe cari le învârtiâ
pe cei doi pumni şi i le arătă Soficăi. •— Ţi
le-am adus eu, porumbiţo, din traista lui Florică.
Ştii că el e dat dracului de zgârcit şi nu ţi-a
adus decât chef şi voie bună. Sunt lucrate de
capul de mort.
Sofica le luă în mână şi se uită cu spaimă la
mâna lui, ia uite la ele ce mândreţe.
— Nu te uită,' Sofico, că-s cam zăhăite şi
sparte, — zise Năchită —, le-a cusut Florică cu
ac prost, cu hădăragul, pe capul a doi honvezi
la o strâmtoare dela Fântânele. Ia uite bine, nu
mai sunt creieri în ele?
S'au pornit toţi pe un râs de răsună fierăria.
Şi-au dus-o într'un râs şi în povestirea isprăvilor
dela Fântânele, până târziu.
Când să plece în tabără, se apropie Florică de
Sofica, în uşa fierăriei, şi-i şopteşte încet:
— Mai gândeşti, Sofico, ca atunci seara la
izvor?
— Ba bine că nu! — Când plecăm Florică?
Mai sunt patru zile.
— încet, Sofico! Domnul Iancu ne-a spus, că
se pune pace, s'a isprăvit boclucul, deacum al
tău sunt până la moarte. Poimâine noapte, când
o cântă cocoşul întâia oară, să vii numai cu ce-i
pe tine, cu nimic altceva, auzi? Să vii în coastă
la izvor, ai să mă găseşti acolo... E întunerec
beznă prin pădure, nu-i lună, să n'ai nici o

1) golant — vrasăzică galant.

 teamă. Celelalte lasă-le în seama mea. Dumne­
zeu să ne ajute, Sofico, eu nu mai dau pela voi.
— Cu bine, Florică, — îi şopteşte Sofica, strân-
gându-i mâna şi întorcându-se din uşe.
Incurând au plecat cu toţii în tabără.
A treia zi, Joi, în puterea nopţii, pe un plaiu
îngust, pe subt brazii înalţi şi încetinaţi, urcă o
măgură de munte Florică, ţinând de mână pe
Sofica. In stânga ţinea sus scripca şi o torţă de
brad unsă cu răşină. • La spete ducea furca ne­
isprăvită a Soficăi, îmblăcii şi lancea, legate
în curea peste piept. In zarea torţii treceau ca
două umbre pe subt bolta înaltă de cetină lu­
minată. Florică ştia plaiurile din cele vânători
după merinde şi boi. Plaiul acesta ducea înspre
partea Clujului, peste munţi şi văi adânci, peste
ape limpezi, prin codrii de brad dintre valea
Arieşului şi a Crişului. Florică păşiâ încălzit de
mâna caldă a Soficăi şi de galbenii din chimir,
cotrobăiţi prin buzunarele volintirilor răsturnaţi
prin văile dela Abrud şi Fântânele şi curşi în
scripca din mâna darnică a Domnului Iancu, a
tribunilor şi căpitanilor lui.

In seara următoare, la focul căpitanului Lică,

din poiană, erâ mare gălăgie. Bara cu capul gol
şi fără chepeneag, zgâriat şi asudat, se calicea
în gura mare lui Lică, să meargă el la Domnul
Iancu şi să-i spună, că oameni puşi de Ghiuţu şi
Uştale îl caută pe Florică prin păduri să-1 o-
moare şi să-i ia pe Sofica. Spunea, că trebuie
să fie ascunşi undeva pe aproape, că el din zori
de zi i-a căutat, să le ia u r m a pe toate potecile şi
plaiurile, ca să-şi pună gâtul p,entru ei. Domnul
 Iancu să astâmpere pe Ghiuţu şi pe Uştale, să
lase în pace copiii, că dacă nu, atunci el Bara,
toacă în cap, cum toci câinele, pe groful, pe
Uştale şi pe toate calfele din fierărie, că lui
atât îi e.
— Nu lăsă, căpitane, pe Florică al nostru, că
şi el şi-a pus capul la Abrud pentru d-ta.
— Taci, măi Bara, — zice Lică zâmbind. —
Florică cine ştie unde-o fi acum, cu păsărică lui,
— acela-i căluşar odată, nu se încurcă ca tine
cu iapa cea sură, — el cade ca mâţa pe talpă,
,nu ca tine în Gherla.
Avea dreptate Bara. Ghiuţu cu sclipiri de oţel
în ochii cei mocniţi, şi Uştale cu urechile lui
mari, repezit ca liliacul în zbor, alergau în toate
părţile, întrebând şi cercetând. Au împănat cu
calfele din fierărie şi cu lăutarii din taraf, toate
văile, toate trecătorile şi potecile vânătoreşti de­
pe muchi. Zile şi nopţi dearândul au horhăit şi
cotrobăit prin toate luminişurile şi înfundăturile
deprinprejur. I se făcea sec în cerul gurii lui
Ghiuţu şi spume la gură lui Uştale, când vedeau
că nu-s şi nu-s, că nici veste nu prind de undeva,
încotro au apucat, peunde s'au mistuit.
La vreo săptămână, a scos Uştale un pumn de
galbeni din lada cea ferecată, a pus caii la că­
ruţă, s'au aşezat în scaun cu Ghiuţu, cu pistoalele
şi puştile încărcate, au pus î n capră pe gurdu-
l
n a ş u l ) şi o calfă spătoasă din fierărie şi au
pornit la d r u m pe Arieş în jos, la Trăscău, de-
acolo au urcat muntele pela Curmătură şi s'au

1) gurdunaşul — lăutarul cel cu contrabasul, gurdună —

contrabas.
 coborît în sat la noi, doar vor grăbji hulubaşii
Ja cuibul lor. Au găsit vatra satului şi coastele
numai mormane de tăciuni. S'au' suit Ia peştera
:
din coasta Buhii, au întrebat şi ispitit, dar nici
urmă despre Florică, nimic şi nimic. Trei zile
au stat în coasta Buhii, cu ochii pe toate dea­
lurile, doar i-or zări venind de undeva, dar iar
nimic şi nimic. Dăbălăzaţi şi fără nici o~putere
s'au întors la Câmpeni.
Ghiuţu stătea încruntat, cu coatele pe masă,
vânăt de mânie. Uştale, umilit şi înfrânt, se
scărpina în capul cel chel. Anghelina se râcâiâ
şi se făcea praf prin casă.
— Dece nu m'a făcut maica pe mine bărbat,
— zise Anghelina, privind la Uştale ca la o
muscă.
— Ce să te facă bărbat, — zise Ghiuţu, uitân-
du-se urît la ea —, nu-i_ ca'n palmă? — A luat
lumea în cap cu sărăntocul cela! Şi-a găsit sacul
petecul!... Soi rău de şatră şi pace.
— Ba soi de şatră a fost tat-to şi mă-ta
care te-a făcut, — zise Anghelina arsă, punând
mâinile în şold şi scăpărând foc din ochi. — Să
te cărăbăneşti din casa mea, buzatule, că te opă­
resc, fi-ţi-ar neamul şi grofia a dracului. Fug
toate de grofia ta, cum a fugit şi ceia cu picu-
laşul, numai să nu-ţi mai vadă ochii cei holbaţi
şi hăstrăcanul. Ptiu, spurcatule, eu neam de
şatră? Stai că chiem calfele cu ciocanele, să-ţi
arăt neam de şatră.
Uştale tremură din picioarele cele strâmbe,—
nu ştia unde să se ascundă. Ghiuţu, fără vorbă, a
trecut înţepat printre ei, umflând gâtul în guler
şi scârţâind din cizmele de lac numai creţe.
 Anghelina 1-a petrecut până în uşa fierăriei şi de-
acolo 1-a citit până ce 1-a scos din piaţă.
Aşâ s'a sfârşit încuscrirea Anghelinei cu boie­
rimea ţigănească din Abrud, — n'a avut parte să
intre în neam, săraca.
Ghiuţu a plecat încurând cu taraful la Abrud,
— n'aveâ dece să mai stea la Câmpeni. S'a spart
şi tabăra din poiană. Cete-cete de moţi luau
drumurile pe cele văi înspre satele de prin în­
fundături, întorcându-se la nevoile şi iubiţii lor.
Se întorceau cum se întorc în primăvară păsă­
rile călătoare, să-şi închipuiască la loc cuiburile,
pe cari iarna aspră şi viscoloasă le-a dărâmat şi
dat la pământ.
Domnul Iancu dăduse poruncă într'o zi, să se
rânduiască moţimea cete-cete, cu căpitanii lor,
după sate şi ţinuturi, în poiana cea largă, — să
se aşeze în mijlocul poienii o masă de brad şi
preoţii, cari au luptat ca tribuni, să slujiască un
sfânt parastas, pentruca Dumnezeu să odih-
niască sufletele tovarăşilor de arme căzuţi cu
cinste în luptă vitejiască pentru ţară şi neam, şi
să-i sălăşluiască cu drepţii în raiul său. S'a urcat
apoi pe movilita din mijlocul poienii şi le-a grăit
cu cuvântul lui scurt şi cald. Le-a spus, că Mus­
calii au intrat în ţară, au dezarmat pe Ungurii
răzvrătiţi şi lacomi, la Siria, cum ai desarmâ
nişte muieri nevolnice, au pus în picioare pe
împăratul şi oştirea lui, pe care Ungurii o sco­
sese din Ardeal şi o aruncase în ţara românească,
lăsând frumosul nostru Ardeal în paza Domnului
şi-a neamului românesc. Le-a mulţumit cu la-
crămi în ochi, că au apărat până la sfârşit cu
avutul şi sângele lor acest cuib de vulturi, că
 au scuturat cu bărbăţia lor, robia de veacuri la
străin şi au scos cu arma în mână, drepturile
lor de oameni şi cetăţeni, din mâna apăsătorilor.
Le-a spus că duşmanii, cari au îndrăznit să se
apropie cu arma de munţii noştri, şi-au lăsat
oasele pe-aici, că moţii şi-au făcut datoria cu
cinste şi că numele de moţ va rămânea deacum
întru pomenirea şi preamărirea urmaşilor, cât
vor sta măgurile munţilor pe temeliile lor. Le-a
spus, că el căpitanul lor, e mândru de ei, şi că
cu gândul şi dragostea lor va intră în pământ.
Le-a spus că s'a pus pace şi a venit vremea să
părăsiască armele şi să se întoarcă la nevoile şi
iubiţii lor, cari îi aşteaptă cu dor şi mândrie.
Cu lacrămile în ochi 1-a ascultat moţimea şi
oricât doriau să se întoarcă la vetrele lor, cu
inima grea s'au despărţit de Domnul Iancu,
viteazul lor căpitan, Craiul munţilor.
A pornit şi ceata lui Lică, pe Arieş în jos, a
trecut curmătura muntelui şi s'a coborît în coasta
Buhii, unde deasupra peşterii bătrânii, femeile
şi copii lor, în frunte cu părintele Sofronie, îi
aşteptau cu lacrămi de bucurie în ochi.
Toţi erau veseli şi fericiţi, numai umbra lui
Florică, bietul Bara erâ îngândurat şi amărît.

Se lăsa vremea înspre toamnă, colea după

cărătura fânului, când se slobod fâneţele la păs­
cut, când bouarii se luptă toată ziua la trântă
voinicească şi se deprind la bătaia în bâtă pe
otava verde, iar nopţile stau tologiţi cu sumanele
pe umere împrejurul focurilor, spun pozne şi
poveşti, aşteptând să se' frigă cucuruzul pe jă­
ratic şi să se coacă cartofii în spuză.
 Intr'una din zile, pe subt seară, urcă dealul
dela Gruiul Morii, Florică cu furca Soficăi, cu
lancea şi îmblăcii legaţi la spete, cu traista la
şold şi cu scripcă în mâna stângă, ţinând de
mână pe Sofica, aprinsă la obraz şi cu o rouă
de năduşală pe faţă, — suflă greu şi sânul rotund
se săltă şi se lăsă de oboseală, că pieptul dea­
lului eră povârnit şi urcuşul greu. Ajunşi în
muchea dealului, la cruce, deunde satul se vede
în groapă ca'n palmă, s'au aşezat pe iarba verde
depe răzor, în uţmbra unui rug stufos de tran­
dafir sălbatic, cu măceşe roşii pe vlăstarele lungr.
Sofica, fericită, zâmbiâ din ochii cu gene um­
broase, de-i lumină lui Florică toată zarea sa­
tului, pe care de atâta vreme nu-1 văzuse.
Satul se renăşteâ din dărâmăturile în care îl
prăbuşise urgia duşmanilor de veacuri; se renăş­
teâ frumos, vestind celor ce au urechi să audă,
că ceiace nu-i menit să piară, se renaşte şi din
cenuşa sa.
Iacă groapa satului, împrejmuită cu păduri
legănate de mesteacăn, iacă pieptul muntelui a-
coperit cu pădure verde de fag, iacă fruntea şi
Curmătura muntelui, iacă şi biserica din deal
cu turnul cel înalt acoperit cu tinichea albă de-ţi
orbeşte vederea în bătaia soarelui.
In vatra satului şi pe coaste, se ridicau din
verdeaţa copacilor, case noi de piatră şi de bârne,
unele tencuite, altele chiar văruite, numai uşile
şi ferestrele nepuse, de par'că erau oarbe. Se
vedeau ici-colo meşteri lemnari, pe acoperă-
minte, ridicând căpriorii, bătând leaturile şi şin­
drila. P e uliţi se vedeau care cu piatră şi lem­
nărie şi oameni grăbiţi.
 TT Uite, Sofico, subt dealul bisericii, printre
cei doi nuci mari, vezi tu casa ceia de piatră cu
ferestre multe? — E casa părintelui Sofronie.
Uite ceia, tot de piatră, depe dealul dimpotrivă,
cu grajdurile alături, — aceia e a lui Lica Ru­
sului, a căpitanului, pe care îl ştii. Şi mai vezi
tu, Sofică-rOtoyică, dâlma ceia din stânga, cu
r â p a cea înaltă subt ea, înspre sat? Vezi aceia
e dealul Gruiului, deunde strigă Bara peste sat.
Acolo, pe culme, o să ne clădim noi cuibuşorul,
turturica mea. Se vede deacolo tot satul, valea
muntelui şi Curmătura cea sălbatică, se vede în
Coasta Buhii şi de vale hăt departe până în
valea Murăşului. Când e senin, se vede deacolo
tot Ardealul până în munţii Săcelelor şi ai Fă­
găraşului, până în munţii Haţegului spre Bănat
şi la stânga până colo în munţii Moldovii. Acum
e ceaţă în zare, nu se vede bine. Ia uite, în
dealul ,Gruiului, copacul cela mare, — e mes­
teacănul cel pletos cu frunza jucăuşă, de care
ţi-am vorbit, şi în dosul lui, în marginea pă­
durii, :e Fântâna Alunului, izvorul cel limpede
ca lăcrăma, cu pietricele sure pe fund şi cu
bulbucii albi ieşind în faţa apei. In izvorul cela
rece câ ghiaţa am să-ţi îmmoiu eu pliscuşorul
ăsta obraznic, dimineaţa când îi fi prea som­
noroasă.
Ea se strânse fericită lângă dânsul.
Glumind şi hârâindu-se au coborît dealul la
vale, spre sat,, şi s'au dus drept la fierăria lui
Culă, delângă pârău, unde se auziâ bubuitul
de baros al lui Bara.
Când a dat Bara cu ochii de ei, în uşa fie­
răriei, a scăpat barosul şi dădea din mâinile
cele lungi ca să zică ceva, dar i s'au încleştat
dinţii ca la un lui re de mult n'a pus gura
pe carne de oaie.-S^.an, tatăl lui Culă, murise,
ca mulţi alţii, în peştera dela Coasta Buhii, de
bătrâneţe, de trai rău, răceală şi umezeală. '
Culă se însurase cu Liora, fata lui Gabor; nu mai
avea parapon pe Florică, numai Liora cea o-
chioasă se uită cu jind la Sofica.
Se înserase şi nu se mai vedea în fierărie,
au lăsat focul să se stingă în vatră şi foii să
mai prindă la suflet, s'au dus în casă şi s'au pus
pe taclale. Mosafirii au povestit hoinăritul lor
de şapte săptămâni prin r 1(dinprejurul Clu­
jului, ca să "nu dea U ş t a k de urma lor, până nu
s'a mai potoli fierea în el, şi cum apropierea
iernii i-a silit *să se tragă către sat, ca sĂ-şi facă
şi ci rost de culcuş cald. Gazdele au povestit
noutăţile din sat, decând a început a s_' înfiripa
şi a se premeni. I-a prins târziul până să-şi vadă
de culcuş.

Cinci săptămâni în urmă, pe dealul Gruiului

se lucră pe un cap la casa lui Florică. Bara, în­
covoiat subt un căprior greu de stejar, îl împin­
gea din spinare în sus spre acoperământ, ca să-1
prindă meşterii lemnari.
1
— încet Bara, că ne h ă i ) paluta, — zise So­
2
fica din gura gotului ) dela f o c , u n d e gătiâ pe
pirostii cina pentru meşteri, cu mânecile alb: su­
flecate la cot, ameninţând pe Bara cu lingura
cea mare.

1) A hai — a dărâmă. .
2) Got - adăpost semicircular de pietre pentru foe in curte.

/
 Florică, îndatăce au sosit în sat, a băgat mâna
în chimir şi a început a scoate din galbenii
prinşi pe scripcă şi îmblăcii în revoluţie. A
cumpărat ieftin, dela sat, podişul depe dealul
Gruiului, cât să-i fie de-o leacă de curte şi gră­
dină, a cumpărat lemn din pădure, a tocmit care
şi meşteri, şi acum lucrul mergea cu spor spre
isprăvite. In scurt, au acoperit meşterii casa cu
şindrilă. Sofica eră tot cu gura pe ei, să n'atingă
crengile mesteacănului, care se plecau pe colţul
din faţă al casei, către sat, ca o pană pe-o pă­
lărie de voinic. Casa n'aveâ decât o tindă şi o
odaie mai măricică, cu două ferestre spre sat şi
una către miazăzi, prin care se vedea departe,
jos în şes, Murăşul şerpuind cu solzi sclipitori şi
în fund munţii Săcelelor şi ai Făgăraşului, albind
în zarea depărtată. Bara va dormi în tindă, până
se vor înlesni să-i clădească şi lui o odăiţă de
ceia parte a tinzii, unde să-şi adăpostească şi el
bătrâneţile.
Când căscioara fu gata din lemn şi tencuială,
a văruit-o Sofica frumos peste tot, i-a făcut che­
n a r vânăt jos la prispă şi împrejurul ferestrelor,
pe jos a lipit neted cu lut şi a presărat nisip
galben. Ferestrele şi uşa tinzii se vedeau din
vatra satului, parcă erau ochii albaştri cu gene
creţe ai Soficăi, alături de gura neagră a lui
Bara, când strigă din deal peste sat. Vatra şi
cuptorul, din care se puteau vedea tăciunii, 1-a
zugrăvit Florică, cel meşter în înflorituri.
Când cuibul fu gata, s'au dus amândoi la târ­
gul de toamnă al Aiudului, a băgat Florică
iarăş mâna în chimir şi a. cumpărat de toate
în casă, apoi haine şi podoabe pentru trupşorul
Soficăi. Florică cu Bara cărau lucrurile din
cele două care în casă, şi Sofica le aşeză la
locul lor, cum aşează rândunica firele de iarbă
şi pufuşorul moale în cuib. N'a uitat Florică
nici ceasornicul cu cuc, o oglindă pe peretele
din fund, pentru Sofica, candelă şi o icoană fru­
moasă cu Maica Pomnului, care să le fie bi­
necuvântare la casă. La odaie, Bara îi zicea
„casa dinainte" şi se uită numai din uşe în ea.
Colea după culesul viilor la şes, când toate
erau gata după guslul Soficăi, Florică băgă
iarăş mâna în chimir, închiric un car, a plecat
la drum şi a doua zi spre seară se întorcea cu o
bolercuţă de tulburel din viile de peste Murăş,
dela Sâncraiu, unde se face vinul cel bun şi tare.
Doar Duminecă era să fie nunta.
In ziua nunţii, la biserica din deal, după letur-
ghie, părintele Sofronie a făcut slujba sfintei
cununii. Florică şi Sofica, în haine albe de săr­
bătoare, cu cununiile pe cap, stăteau zmeriţi în
faţa altarului. Năchită şi fata mijlocie a părin­
telui Sofronie, deoparte şi dealta a mirilor, ca
naşi, stăteau şi ei zmeriţi, cu lumânări în mână.
Satul întreg, bărbaţi şi femei, au stat în biserică
până s'a săvârşit cununia. Bara suflă cu obrajii
umflaţi în cădelniţa din mâna paracliserului, ca
să nu se stingă jarul.
Când mirii au ieşit cu lumea după ei, tineri­
mea îi aşteptă în faţa bisericii, înşirată în horă,
cu lăutarii la mijloc. Flăcăii zdrăngăneau din
zurgălăi bătând din călcâie, iar fetele se legă­
nau alintate, aşteptând pe nuntaşi, să-i prindă la
mijloc şi să pornească hora. Părintele Sofronie,
alb ca iarna, s'a oprit şi el în umbra din uşă
bisericii şi priviâ zâmbitor la hora mândră,
care se învârtiâ voioasă la soare. Lumea toată
se uita cu drag în ochii sprâncenaţi, în boiul
iezărului de munte şi la bujorii din obrajii a-
prinşi de joc ai miresei. Mirele cel oacheş ca
aluna coaptă, săltă din opincuţe, par'că numai
şuguiâ, ţinând în palmă mâna nevestei înflorite.

Cu hoinăritul, cu casa şi cu nunta se cam

subţiase chimirul lui Florică, grijile căsniciei îl
deşteptau noaptea clin somn şi Sofica nu ştia ce-i
nevoia. Dar Florică nu eră din cei ce mor de
sete la moară. In Gruiul Morii răsună ţăcănitul
ascuţit al ciocanelor, bătând în piatra albă ca
marmora şi tare ca .cremenea, banii curgeau în
sat pe piatră cioplită şi pietre de mormânt. Flo­
rică erâ uşor la cap şi îndemânatic ca dracul la
mână, cioplise chipul Soficăi pe furcă aşâ nu­
mai din capul lui.
Odată cu isprăvitul răutăţilor, se pripăşise în
sat un italian bătrân, mare meşter cioplitor, şi
Florică a intrat, cam cu voia, cam fără voia
Soficăi, ucenic la el. Şi se miră moşneagul cum
îi prinde ucenicul toate măiestriile din daltă, ca
cela din poveste, într'o zi ca'n nouă. In primă­
vară scotea chenarele şi cu deosebire chipurile
de înger mai bine decât maistrul, căruia îi slă­
bise ochii şi mâna îi tremura pe daltă. Atâta
numai că chipurile celea pe pietrele de mormânt
prea erau vesele şi sprâncenate, prea ochioase
şi zâmbitoare. Şi veniâ prea des nevasta lui cu
mâncarea la baie şi stătea dupăamiezile până
în seară la hazuri şi hârjoane cu el, de nu-i
prea stătea mintea la îngerii cuvioşi.
 în primăvară şi-a cumpărat meşterul Florică
_un locşor în Gruiul Morii, cât să-1 sai cu cio­
magul şi, cu ajutorul lui Bara, a ridicat pămân­
tul şi piatra puhavă dedeasupra şi au pătruns la
stanul cel tare şi alb ca laptele. Deacum avea
baia lui şi Sofica putea să vină devreme cu
furca în b r â u printre holdele verzi şi înspicate,
să aducă merinde pentru omul ei.
Când Sofica se cobora în baie pe cărarea din­
tre holdele duse de vânt, Florică o trăgea cu
ochiul şi, privind în jos la daltă, cântă încet:

Cărăruşă printre holde,

Nu-i mai scoate mândrei vorbe.

Iar ea se apropia tiptil pela spate, îi punea

mâinile moi pe ochi şi întrebă cu glas schimbat:
— Gâci, cine-F?
Deacum nu mai eră moşneagul, să se sfiască
şi singuri cum erau, ea gătiâ prânzul pe pirostii
la zarea focului şi Florică îi scotea chipul în
piatră albă, cu ochiul drept la daltă şi cu stângul
în ochii ei. Ii mai rupea ea, nu-i vorbă, din
vremea scumpă, d a r unde-i marfă e şi pagubă,
ce să-i faci năcazului? Cu cioplitul în piatră
dacă nu curgea, picură şi chimirul iar a prins
a se umflă câte oleacă, câte oleacă.
Cheful şi voia bună făcea lumină în căscioara
din dealul Gruiului şi serile pe lună, Florică
punea scripcă subt bărbie şi-i spunea încet din
strune câte'n cer şi pe pământ Soficăi, care
şedea strânsă lângă el pe prispă şi privea pier­
dută peste sat şi peste dealuri, cu umbre negre,
pe văi şi luminişuri galbene de lună, pe culmi.
 Nopţile, se duceau grijile pe pustii locuri, şi nu
mai veniau să-1 deştepte depe perina moale din
răsuflarea caldă a Soficăi.
Sofica erâ şi ea harnică priznel şi cuibuşorul
erâ pahar. Mergea şi la lucrul câmpului, clar
numai la părintele Sofronie şi la Năchita lui
Lică, însurat şi el decurând cu fata mijlocie a
părintelui, mergea ca la casa ei, doar îi erau
naşi. La secere erâ în fruntea secerătoarelor şi
la fân făcea căpiţele ca un .flăcău. Simţiâ ea
şireala, că o prinde roua de năduşeală şi bujorii
din obraz, poalele albe aninate în b r â u şi mâ­
necile suflecate de se vedeau cele două alune
pe dreapta. Erâ ea harnică şi sprintenă deacasă,
— doar îl ştiţi pe Uştale, ce^bun erâ de cazanii
şi Anghelina chiper.
De cum s'a întors din hoinărit, iar a intrat
duhul lui Florică în sat. Atâta numai, că acum
pretutindenea purta cu el două umbre, — umbra
neagră a' lui Bara, în urmă, şi umbra albă a
Soficăi, alături de el. Norocul şi veselia dela
inimă le revărsă din gură şi din arcuş asupra
satului întreg.
La horă, înconjurat de vârtejul jocului, când
vedea pe Sofica râzătoare, jucată în frunte de
vătaful flăcăilor, de-alde Năchită şi de alţi
feciori de gospodari de seamă, i se umflă pieptul,
apăsă bărbia în scripca şi arcuşul luneca tre­
murat ca dus de Măiestre, punând jăratic subt
tălpile tineretului. De vedea atunci un flăcău
mai ruşinos, jucând o fată primăvăratică, se în­
duioşa de sufletul lui şi-i strigă el pojarul dela
inimă, descântând pe legănatul horei uite aşâ
 Dragu-mi e cu cine joc,
Că miroas'a busuioc.
Mândruliţă brâu de-argint, i
Dragă-mi eşti până'n pământ.
Mândruliţă brâu de-ar,amă,
Dragă-mi eşti de bună samă.
Mândro de dragostea noastră
A 'nflorit un pom în coastă,
Şi-a 'nflorit ca să rodească
Mândro de dragostea noastră.

Toamna, când se încingeau şczătorile pe prispe

şi pe laiţele dinaintea porţilor, Florică le colindă
pe toate cu Sofica lui, trăgea un cântec ici şi
un joc colea, de nu puteau adormi bătrânii pe
cele prispe de-atâta tinereţe. Fierbea satul de
cum se'ntunecâ până'n cântători.
Când iarna aspră strângea pe fete şi nevestele
tinere la şezătoare, în casa câte unei babe habot­
nică de tinereţe, Florică se aşeză pp vatră, între
nevasta lui Năchită şi Sofica şi se luă la între­
cere din basme cu Hurlup, povestaşul cel vestit,
care îşi sugea obrazul în fălcile fără dinţi, când
trăgea din lulea, de bătrân şi sfătos ce erâ. Po­
vestind, cuvântul în gura lui Florică zugrăviâ
cântând, când spunea depe ceia lume. Sofica şi
toate torcătoarele răzemau capul pe caier şi
uitau fusul oprit pe genunche. Li se ducea su­
fletul în lumea albă prin cele palate de cristai,
de numai belciugul din poartă făcea soare'n lu­
mea toată, — se ducea după Făt-Frumos, cale
lungă să-i ajungă, prin valea cu florile, munţii
cu răcorile, — se cobora în lumea neagră, pe
aripi de pajuri năsdrăvane şi tremură de grija
lui Făt-Frurnos în luptă cu zmeul cel urît, până
ce îl săltă odată, îl împlântă în pământ până la
gât şi-i zbură cele trei capete cu sabia cea mischie.
Numai când zicea: „Măi'suii pe-o şea şi v'o spu­
sei aşâ", — Ie veniâ suflarea la loc şi îşi adu­
ceau aminte de fus. Incremeniau şi flăcăii pe
lăiţi, şi vătaful cu pipa în colţul gurii, cu coatele
pe masă, şi copilandri cu capul vârît din tindă
pe uşe. Numai Bara, în capul laiţei de după uşe,
trăgea la aghioase, pânăce un îndrăcit îi punea
lumânarea subt nas. de săriâ fript cu capul în
grindă. Se porniau apoi pe pozne. Florică, tar­
torul, le dregea, ş'apoi dă-i Doamne bine de dinţi
albi şi lacrămi în ochi, de râs. Nu se opriair
hohotele pânăce se aşeză Florică la masă, lângă
vătaful flăcăilor şi porniâ din gură şi din scripcă
o doină de dor şi jale, cu glas de fete pe coardă
subţire şi glas de flăcăi pe coardă groasă, după
el, încet şi trăgănat de plângea inima în om. Ei,
apoi cum erau să nu certe mamele pe cele fete,
când le prindeau dimineaţa cu tort puţin pe fus?
Florică le trăgea ponosul, tot el săracul.
In vară, când fete şi flăcăi făceau claca obiş­
nuită de secere, la părintele Sofronie, Sofica eră
în fruntea şirului de secerătoare cu poale albe,
ducând mănunchiul de spice grele ca un vârtej,
—' se mistuia văzând cu ochii lanul cel galben,
dus de vânt. Flăcăii răzleţi, în urma şirului, le­
gau voiniceşte znopii subt genunchiu. Florică cu
Bara după el, trecea în lungul şirului, cu bărbia
apăsată în scripcă cea bătrână şi valul cântecului
în glas de fete şi flăcăi creştea pe unde trecea.
Ochii tuturora petreceau pe Sofica şi urechea
tuturora eră la Florică, ei erau veselia şi mân-
dreţea satului. Până şi bătrânii nu puteau trece
pelângă Florică fără o glumă, şi pelângă Sofica
fără s'o necăjiască cu o vorbă alintătoare.
La biserică, Sofica sta între nevestele tinere,
care îi dregeau testemelul şi creţul părului pe
frunte. Nici păr neastâmpărat ca acela, de n'a-
veai ce-i face. O vedea părintele Sofronie din
uşa altarului, dintre neveste, de răsărită ce eră,
şi totuş părea mititică, încât când se făcea că se
mânie pe Florică şi săriâ la bătaie, el se aplecă
cu spetele ca să deâ. Ea îi ardea o sfârlă în
ceafă.
— Măi, drace, eşti un flecuşteţ numai atâtica,
de te pierd, şi dintr'atâta sai la bătaie. Ai tu
noroc, că mi-i frică de tine, că ţi-aş arătă eu ţie,
farmazoană ce eşti. Peurmă tot el se calicia,
să-1 ierte şi-i cerea o gură ca să puie pace. Ea
se întorcea pe un călcâiu, de-i fluturau poalele
albe, îi zicea: „na", şi-i dădea ceafa.
— N'a fost bună, mă gâdilă şuviţa ceia, na-ţi-o
îndărăt.
— Dar mustaţa ceia nu gâdilă? Să fie una
pentru alta, şi acum şterge-o, că am treabă.
Bara se uită la ei ca mâţa la pisici, când se
hârjonesc.
Era mic cuibuşorul, dar caldul şi binele din
el n'ar fi încăput nici într'un palat împărătesc.
Şi nu numai Bara se desfăta în traiul lor, satul
întreg şi lumea de prin satele vecine îi fericiâ,
şi vorba a ajuns din gură în gură până departe
pe Arieş în sus, încât în ajunul Crăciunului, nu­
mai ce se trezesc, că urcă dealul Gruiului o
sanie cu doi cai de munte. Şi în ea cine eră,
Doamne? — Uştale cu Anghelina...
 A trecut iarna cu viscolele, a trecut şi primă­
vara cu florile, a venit vara cu căldurile şi'n
dealul Gruiului nici nu s'a simţit vremea tre­
când. Pacea cu părinţii zmulsesc şi cel din urmă
ghimpe din inima Soficăi şi a lui Florică.
Eră într'o Duminecă după prânz, când se
porneşte hora subt sălciile bătrâne şi umbroase
delângă pârăul muntelui. Florică şi Bara îşi
încordau scripcile, flăcăii şi fetele scăpărau să
înceapă jocul. Erâ tocmai pe vremea, când fra­
gile târzii se coceau la munte şi Sofica plecase
de dimineaţă cu cofa albă după fragi, împreună
cu nevasta lui Năchită. Florică nu erâ în apele
lui, mereu trăgea cu ochiul pe drumul dinspre
dealul Gruiului, doar va zări pe Sofica sosind.
E departe muntele, dar tot trebuie să sosească
pe mică pe ceas.
Eră îngrijorat. Florică, fiindcă la ieşirea din
biserică văzuse pe inspectorul pădurilor, pe un­
gurul cela încruntat, cu părul roşu, urmat de toţi
pădurarii, cum mergea călare pe valea muntelui
în sus. Se ducea să mai facă boclucul oamenilor,
să găsească urme de vite prin tăieturile oprite.
Soficăi n'aveâ ce-i face pentru nişte fragi, dar
în câteva Dumineci, trecând spre pădure, s'a
oprit la horă şi Florică 1-a văzut cum făcea ochi
dulci şi ciugulea nevestele frumoase. Se obrăz­
nicise şi cu Sofica, şi când ea s'a zmâncit mâ­
nioasă şi i-a întors spatele, ungurul i-a zis râ­
zând, cu dinţii lui rari:
— Nu fii sălbatică, fă, doar nu te mănâncă ni­
menea. Iacă, o vorbă, aşâ!
Dar erâ vestit, boala spurcată, de neobrăzat;
a mâncat şi o chelfăneală alăturea cu moartea,
 dela un pădurar din Dumbrău, pentru obrăznicii
cu nevasta lui.
Se pornise şi hora, şi arcuşul nu lunecă, par'că
avea plumb în el. Florică erâ dus cu gândul la
Sofica şi cu ochii în lungul drumului. Deodată
numai ce vede pe Sofica, urmată cât colo de.
nevasta lui Năchită, alergând într'un suflet spre
horă şi pătrunzând prin îmbulzeală spre el.
Florică a stat din arcuş şi hora s'a oprit ca
ţintuită peloc.
Sofica se opri plângând cu hohot înaintea lui,
— cămaşa depe ea erâ sfârticată, de i se vedea
umărul gol. Atâta a putut spune înecată de
plâns;
— Uite, ce mi-a făcut Ungurul!
Florică, năucit şi fulgerând din ochi, dete
scripca lui Bara, pipăi cosorul în chimir şi se
repezi cu capul aplecat înainte, prin îmbulzeală,
— ca vântul a pierit la colţul drumului. Lumea
încremenită nici nu 1-a putut opri.
Când s'au desmetecit flăcăii, ca la o comandă
zmulg parii din gardul de spini şi dau năvală
pe drum înainte, după Florică. Sofica a în­
cercat să alerge după el, dar femeile au ţinut-o.
Nevasta lui Năchită a spus lumii nerăbdătoare,
cum culegând la fragi în făgetul muntelui, s'a
răzleţit pe câteva clipe de Sofica, pe coasta de
deasupra drumului şi, deodată numai ce aude
pe Sofica ţipând şi strigând-o. Erâ cât colea de
dânsa şi într'o clipă a fost la ea. A găsit-o zmân-
cindu-se din mâna Ungurului, care o ţinea de
mâneca cămăşii. Ungurul erâ cu brazde de zgâ­
rieturi şi plin de sânge pe faţă.
— Când m'a văzut, a lăsat pe Sofica de mâ-
hecâ şi rânjind, a plecat ca un câine pe druni
la deal, ştergând cu mâna sângele depe faţă,
iar noi într'o fugă am alergat spre sat.
In vreme ce lumea dela horă căuta să liniş­
tească pe Sofica din plâns, flăcăii cu pari în
mână alergau pe drumul depe valea muntelui în
sus, să ajungă pe Florică şi să înţerce pe Un­
gurul cu părul roşu, dela nevestele oamenilor.
Florică însă eră cine ştie unde, spre fundul văii.
Nu eră alt drum spre făget, unde se fac fra­
gile cele multe, decât drumul depe valea mun­
telui. Aproape de înfundătura văii, unde dru­
mul începe a urcă pe pieptul muntelui, numai
ce aude Florică paşi de cal pe drumul pietros,
ca la două împuşcături. Atunci se opreşte pe
loc, face ochii roată par'c'ar căuta ceva, apoi
repede se urcă pe un mic povârniş şi se ascunde
într'o tufă deasă de alun, cu frunza lată.
Calul se auziâ venind la pas pe drumul po-
vârnit şi pietros, — se apropia de fundul văii.
Florică, din tufă, văzu pe Ungur oprindu-se şi
privind îngrijat pe vale în jos, peunde drumul
eră drept şi mai larg, apoi deodată dete pinteni
calului şi porni în trap mare. Se auziâ pe deal
vorba pădurarilor, cari se apropiau. Nu mai eră
decât la o aruncătură de băţ, încât putu să-i
vadă desluşit zgârieturile din faţă şi mişcările
ochilor în dreapta şi'n stânga, spre tufele de
deasupra drumului.
Florică pipăi plăseaua cosorului şi-1 apăsă în
chimir, nucumvâ să sară, puse mâinile pe cren­
gile dese ale tufei de alun, ca să le poată des­
chide repede. Lăsă pş Ungur să treacă pe din-
naintea lui, apoi deschizând crengile, îşi luă
avânt pe şea, în spatele Ungurului, Nici calul
n'a avut timp să se sperie, pânăce Florică i-a
înfipt stânga în vâna gâtului şi cu dreapta zmul-
gând cosorul din chimir, i-a spintecat pântecele
şi i-a vărsat maţele pe oblânc. A mai zmâncit
cosorul de două ori în sus spre coşul pieptului,
la stânga, apoi, simţindu-1 moale, 1-a îmbrâncit
din şea în drum, cu faţa la pământ, iar el pu­
nând mâna pe frâu, i-a dat călcâie calului,spre
sat. In galop a trecut printre flăcăii care ve~
niau în goană la deal, a trecut ca vântul dear
lungul satului şi nu s'a oprit: până'n faţa pri­
măriei. Aici a descălecat, a legat calul de stâlpul
porţii, apoi intrând în primărie şi dând cu ochii
de vătăşei, le zise:
— Am făcut moarte de om, am spintecat pe
inspectorul pădurilor, — legăţi-mă şi mă duceţi
la temniţă!
Cum trece fiorul prin trup, aşâ s'a răspândit
vestea omorului prin sat. Curgea lumea spre
primărie, unde pădurarii adusese pe targa de
nuiele, trupul inspectorului cu faţa zgâriată şi
cu maţele din el vărsate; la gât avea patru urme
sângerate, de degete înfipte în carne. S'a răs­
pândit şi zvonul, cum ungurul cu părul roşu s'a
legat în pădure de nevasta lui Florică.
Fierbea mulţimea în faţa primăriei, flăcăii în
frunte cu Năchită, cu pari şi Bara cu o proptea
de gard în mâinile cele afumate, răcniau să dea
drumul lui Florică, că dau primăria la pământ
şi sfarmă tot.
— Şi-a luat plata, păgânul! — strigau oamenii.
Cei şase jandarmi, cu puştile încărcate şi cu
sabia trasă, galbeni ca ceara, stăteau la rând în
 cerdac, cu primarul şi vătăşeii, şi nu îndrăzniau
să se coboare în mulţime. Năchită şi flăcăii de
subt cerdac, ridicau parii şi Bara cu pieptul gol,
ameninţă cu propteaua pe sergentul jandarmilor.
— Dă pe Florică, guleratule, că te fac chise-
liţă! — răcniâ Bara ca un bivol, scăpărând săl­
batic din ochi.
Năchită, Bara şi câţiva flăcăi dau să urce
scările spre jandarmi, când uşa primăriei se
deschide şi părintele Sofronie, alb ca iarna, iese
în cerdac. Năchită şi flăcăii se dau îndărăt as-
scunzând parii la spate, numai Bara rămâne
pe trepte, cu propteaua pe umăr.
^ Sfinţia ta, sărut dreapta, nu lăsă pe Florică
să-1 ducă, e nevinovat săracul, — se rugă Bara
cu o lacrimă albă în obrazul cel negru.
—- Pace vouă, fiilor, liniştiţi-vă. Dumnezeu a
toate ştiutorul, vede faptele şi inima omului; El
va judecă pe Florică. El a apărat cinstea casei
sale şi a altora, — a pedepsit după cuviinţă pe
nelegiuit. Judecătorii înţelepţi vor cântări nu
numai fapta, ci şi inima şi gândul făptuitorului.
Dreptatea dumnezeiască îi va lumină şi povăţui,
să nu pună piedecă mâniei cereşti, osândind prea
greu pe cel curat cu inima. Nu trebuie să facem
noi dreptate, să o facă legile şi cei chiemaţi.
Să nu aduceţi, fiilor, cu răzvrătirea voastră tine­
rească împotriva stăpânirei, o nouă nenorocire
asupra voastră, a părinţilor voştri şi a satului
nostru atât de încercat. Vom mărturisi cu toţii
în inimă curată înaintea lui Dumnezeu şi a oa­
menilor pentru cel nevinovat. Mergeţi în pace
pela casele voastre şi să aşteptăm cu încredere
şi nădejde glasul dreptăţii.
 Cum se potoleşte furtuna de faţa soarelui, aşa
s'a liniştit mulţimea de vorba luminată şi caldă
a părintelui Sofronie. Lumea s'a împrăştiat pe
încetul şi în urma tuturor a plecat şi Năchită
cu Bara, ca să vadă ce-i cu biata Sofica. Au
găsit-o la casa lui Năchită, înconjurată de femei,
cu lacrămile în ochi, — plângea mulcom privind
blând la cei deprimprejur şi nu spunea un
cuvânt. O desnădejde rătăcită îi tulbură lumina
albastră a ochilor şi stropi grei de lacrămi se
rostogoliau pe sânul zguduit de suspine.
— Nu mai plânge, Sofică, — zicea Bara — am
văzut cu ochii maţele ieşite din coşul tâlharului;
părintele ne-a spus, că Florică e nevinovat, că a
apărat cinstea ta şi a altora ca tine. Nu plânge,
rotovico, am să merg eu în temniţă pentru Flo­
rică al nostru. Eu n'am pe nimenea şi sunt de­
prins cu ţobia. Taci, să nu te văd plângând, că
uite mă înăbuş, — şi izbucni în plâns cu hohot.
Pe Florică l-au dus la temniţă; l-au osândit
la p'atru ani robie grea în Gherla, unde sunt
temniţele cele tari. Multă lume din sat şi chiar
părintele Sofronie, au mărturisit pentru el, şi
împotriva mortului. L-au scăpat de spânzură­
toare, dar de robie nu l-au putut scăpa. Eră
vinovat de omor sălbatic, cum ziceau judecătorii,
şi vina celui ucis nu fusese faptă săvârşită.

Un an de pustiu şi jale, un an de planşete şi

desnădejde trecuse pentru biata Sofica cea stin­
gheră. A venit Uştale cu Anghelina mai de multe
ori să o ducă acasă, dar n'a fost chip s'o des­
partă de căscioara din dealul Gruiului cu mes­
teacănul cel pletos la colţul acoperământului, ca
o pană pe-o pălărie de voinic. Acolo îşi trăise
zilele cele bune, acolo voia să moară. In fiecare
colţ, în fiece lucruşor îl vedea pe Florică cel
oacheş ca aluna coaptă şi desmierdător ca o
primăvară. îşi ducea zilele mohorîte, grele ca
plumbul, fără o vorbă, fără o veste dela Florică.
A încercat ea cu Bara să-1 cerceteze în-temniţă,
dar nu i-au lăsat să-1 vadă, — eră ţinut la în­
chisoare tare. Se silea bietul Bara să-i aducă
zâmbetul pe faţă, cu glume de-ale lui Florică.
Ii povestiâ basme şi minuni despre vitejiile şi
poznele lui, făcea caraghioslâcuri şi se tăvăliâ
înaintea ei ca câinele credincios înaintea stăpâ­
nului, — dar jalea din faţă şi desnădejdea cea
rătăcită din ochi n'o putea alungă nici pe-o
clipă. Trandafirii din faţă păleau pe zi ce tre­
cea, cearcănele vinete de subt ochii cei cu gene
umbroase se adânciau. Nopţile se deşteptă Bara
din tindă, în plânsul şi ţipetele ei, — visuri
cumplite o speriau din somn.
De câteva săptămâni mergea Bara cu ea* la
părintele Sofronie, să-i citească din molitvelnic
subt sfântul patrafir. Nu se lăsă Bara nici ziua,
nici noaptea delângă ea, erâ veşnic pe urmele ei.
Nopţile avea visuri urîte prin somn, şi deş­
teaptă i se năzăriau vedenii înspăimântătoare
prin întunerec. Ziua pieriâ din când în când
din ochii lui Bara, pleca de acasă grăbită pe
dealuri şi se adâncea prin păduri, chiemând pe
nume pe Florică.
Undele acestea de nebunie îi veniau rar şi
ţineau o zi, două, apoi se liniştea şi sta toropită
pe prispa casei, privind înspre drumul de peste
dealul Crucii, peunde l-au dus pe Florică la
temniţă. Bara stătea lângă ea, cu faţa îngropată
în mâini;
E r a tocmai pe vremea când se coc fragile
târzii la munte, când Duminecile în zori-de-zi fete
şi neveste tinere, cu cofe albe, se duc pe valea
muntelui în sus, în făget, după fragi. E r a într'o
Duminecă înainte de a se revărsă de ziuă, când
în dosul căscioarei din dealul Gruiului, în dum­
brava de mesteacăni, încep privighetorile a cânta.
In ziua aceia se împlinea anul, de'când jandarmii
au trecut pe Florică legat peste deal la cruce.
Bara dormiâ dus în tindă cu pumnii la piept,
n'aveâ nicio grije de Sofica, — par'că se mai
liniştise decând părintele Sofronie îi citea mo­
litve; tocmai în ajun îi citise şi molitva Marelui
Vasile. Noaptea n'o auzise gemând, nici n'a ţipat
speriată din somn, şi doar Bara nu închisese un
ochiu, — ascultase ţinându-şi răsuflarea, până
la cântători. Auzind prin uşe răsuflarea liniştită
a Soficăi, a adormit ca plumbul.
Cum spuneam, abia se zăriâ de z*iuă pe dealul
dela Gruiul Morii, când Sofica deschise încet
uşa, trecu tiptil prin tindă şi ieşi în faţa casei.
Eră lună plină. Se aşeză pe prispă şi priviâ dusă,
peste sat şi pe dealurile dimpotrivă, umbrele ne­
gre şi luminişurile galbene de lună. Deodată se
întoarse la stânga, — i s'a părut că aude ală­
turi, cum Florică îi spune încet din strune câte'n
cer şi pe pământ.
— Nu-i Florică, s'a dus Florică..., e amărît
Florică!...
Se sculă depe prispă şi pieri ca o nălucă, la
colţul casei, pe subt mesteacăn şi se adânci în
pădure.
 Când s'a deşteptat Rara şi a sărit la uşe să
asculte răsuflarea Soficăi, uşa erâ deschisă şi
Sofica nicăiri. A căutat-o pe afară, a strigat-o
prin pădure, a întrebat prin sat şi tocmai la gura
văii muntelui, a aflat dela un bouar, care se în­
torcea cu boii dela pădure, că ar fi văzut pe
zarea dealului, în drumul din poiana Mărului, o
femeie alergând în sus către Curmătura Mun­
telui.
Curmătura asta e un loc tare şi sălbatec, — o
cheie de munte la dreapta şi la stânga, cu frunţi
de stânci sure până în cer. Cheia largă în zare,
se coboară slrâmtându-se printre Muntele Mare
şi Muntele Mic, în adâncime, spre târguşorul
Trăscău, unde omul se vede numai cât o cioară,
în piaţă. Dela un loc, printre pereţii colţurilor
plecate, de par'că ar vrea să se izbească în
capete, nu-i decât drumul îngust şi pietros, şi
pârăul năvalnic, care se rostogoleşte din piatră
în piatră, huind sălbatec printre stânci. Sus în
zarea Curmăturii e un colţ singuratec de stâncă,
înalt cât şi munţii, spre sat cu o spinare cres­
cută cu iarbă verde, de te poţi urca uşor până
în vârf la cruce. Spre Trăscău, însă, par'că 1-a
tăiat cineva cu sabia, — e perete drept, aplecat
înainte de par'că ar vrea să-şi facă seama, să se
arunce cu capul în jos în prăpastie. Ii zice
Uriaşul, fiindcă într'adevăr pare un uriaş, care
ar stă între cei doi munţi de pază, să nu se bată
ca nebunii în capete. Din vârful Uriaşului, se
vede la stânga sus, în peretele Muntelui Mare,
gura neagră a peşterii lui Horia, cu o dărâmăi-
tură de zid la intrare şi în faţă, pe un mic podiş,
o poieniţă de 5 paşi, subt care se închide pră-
pastia, — în sus perete până în cer. In peştera
aceasta se adăpostea Horia, când eră strâmtorat.
Delângă cruce, din vârful Uriaşului, dacă
strigi rar: „Doamne, strigat-am!", răspund pereţii
de stânci din dreapta şi stânga do cinci ori, r a r
şi desluşit: „Doa-mne stri-gat-am! Doam-ne stri­
gat am!", în cinci glasuri deosebite: unul lumi­
nos de om bun, altul întunecat şi morocănos,
altul pripit şi glumeţ, altul muieratic şi certăreţ
şi cel din urmă lung şi trist. Se miră lumea de
glasurile acestea ascunse în stânci. Răspund gla­
surile când din Muntele Mare, când din cel mic,
de-ţi vine să te întorci ia uite aşa, ca speriat, ca
să vezi deunde vin.
Soarele era sus şi umbrele stâncilor se tră­
geau spre perete, par'că ar fi vrut să se ascundă,
când Bara alergând într'un suflet pe munte în
sus, după glasul şi planşetele Soficăi, a ajuns
în zare în marginea făgetului, deunde porneşte
spinarea cea verde spre crucea din vârful Uria­
şului.
A -încremenit Bara, în umbra din marginea
pădurii şi s'a oprit îngrozit, când a văzut pe
Sofica în bătaia soarelui, lângă cruce, în buza
prăpastiei, cu poalele şi mânecile albe bătute de
vânt, de par'că ar fi voit să le ia. Nu suflă
bietul Bara de frică să n'o sperie.
Sofica strigă şi se întorcea la dreapta şi la
stânga, înainte şi înapoi, să asculte răspunsurile
din stânci. Se oprea o clipă, ca să înţeleagă
par'că şi iar strigă dela inimă:
— Florică, Florică sunt nevinovată!
— ...ne-vi-no-va-tăi... — răspund stâncile de
cinci ori.
 — Vino, Florică vino, că mor de dor!
— Florică, floricică! — şi i se păru că aude
dela spate, lung şi trist:
— ...ro-to-vi-că!
— Unde eşti?!
— Un-de eşti?!...
Sofica se întoarse speriată spre glas şi piere
din zare...
Bara auzi într'un târziu, din prăpastie, huruit
de pietre, repetat de stânci, şi se repezi aiurit din
marginea pădurii spre fundul Curmăturii.

Iacă, iubite cetitorule, buba cea rea dela inima

lui Florică, bubă pe care nimeni nu i-o pome­
neşte, nici el nu deschide vorba niciodată des­
pre ea. O ţine aşa închisă şi mocnită în furca
pieptului, ca pe un pietroi greu şi o poartă la
horă, la şezători, pela nunţi, ziua toată şi noap­
tea în somn. Buba asta i-a lăcrămat ochii şi i-a
pus ca la femeile rămase de bărbat, porneala pe
plâns în colţul gurii, de par'că s'ar ruga de
oameni, să-1 ierte, că nu poate râde şi glumi.
Buba asta fără leac i-a pus jale în strune, tre­
mur în arcuş şi i-a nins în tâmple fulgii albi.
Ar fi pierit Florică demult, din vârful Uria­
şului dela cruce, şi-ar fi făcut seama,... dece eră
să mai trăiască? — dar a înţeles, că-i păcat.
Cum s'a întors din temniţă, s'a dus la biserică,
şi în spovedanie 1-a întrebat pe părintele So-
fronie, dacă-i mai greu păcatul de a-şi face sin­
gur -seamă, când n'ai dece mai trăi, decât de-a
face moarte de om?
— Mai greu, fătul meu, mai greu decât toate!
— i-a zis părintele Sofronie. Dumnezeu ne-a
menit zilele de trăit, el ne trimite pacostele şi
nenorocirile, ca să ne încerce credinţa şi- să ne
pedepsească. Noi datori suntem să îndurăm până
la sfârşit, să nu ieşim din poruncile lui. Cel ce-şi
face singur seamă, se ridică împotriva dreptăţii
dumnezeieşti şi fuge mişeleşte de răspunderea
pentru faptele sale. Urgia lui Dumnezeu îl aş­
teaptă pe ceia lume. Să ne purtăm povara vieţii,
latul meu, să ne ispăşim păcatele cele multe şi
grele, că Dumnezeu iartă şi primeşte în raiul
său şi în ceasul al unsprezecelea pe cel ce n'a
fugit dela faţa lui.
Uşurat şi hotărît a ieşit Florică dela sfânta
spovedanie, sărutând dreapta părintelui Sofro-
nie, cum ar ieşi din faţa unui prooroc bun şi
sfânt.
Duminecile la h o r ă şi serile la şezători, ală­
turi de umbra lui, de Bara, cântă din gură şi
din scripcă flăcăilor şi fetelor, dar un tremur
duios s'a lăsat în strunele şi gâtul lui, cum se lasă
umbra înserării peste văile cu soare. Numai când
flăcăi şi fete, în frunte cu Florică, petreceau la
groapă pe un tânăr sau fată fecioară, când după
obiceiul din sat, tinerimea cânta bocetele, atunci
îşi dădea şi Florică drumul sufletului din piept,
de rupea inima în oameni. Din faţa lui de mu­
cenic vorbea jalea şi în glasul lui tremurat cântă
durerea în bocete nemaiauzite, venite depe tărâ­
murile celor duşi şi jeliţi, şi strunele plângeau
mulcom plâns cu aşezământ.
Pela şezători şi nunţi spunea şi glume, ca să
râdă tinerimea, dar par'că le-ar fi ştiut dedemult
şi le-ar fi spus pederost. In zilele lucrătoare,
ciopliâ singur în baie chipuri de înger, pe pie-
 trele de mormânt, dar nu mai ridica ochii spre
cărarea dintre holde şi chipurile de îngeri sprân­
cenaţi ieşiau cu ceaţă în ochi şi plâns în colţul
gurii. Trăia Florică aşâ bătut de brumă, trăia
ca să trăiască, şi fulgii de zăpadă îi cădeau lot
mai deşi în coama cea creaţă. Trăia ca pasărea
scăpată din ghiară de vultan, cu o rană adâncă
în piept şi cu capul mai mult subt aripă, —
trăia viaţă moartă.
Demult îşi îngropase Florică sufletul. Cel
dintâi lucru, când s'a întors din temniţă, i-a fost,
că s'a închis în baie şi a cioplit două cruci una
ca alta, numai cât pe una a pus capul de înger
sprâncenat cu plâns în colţul gurii, iar pe cea­
laltă două oase de mort aşezate în cruce. Pe cea
cu oasele, a pus pe Patru Tosului, cel mai meş­
ter cioplitor de slove dintre băieşi, om cărturar
şi dascăl la biserică, de a scris cu slovă veche:
„Florică Ceteraşul", iar pe cea cu îngerul plâns:
„Sofica lui Florică". Le-a aşezat una lângă alta,
la capul mormântului Soficăi, sus în coasta ci­
mitirului, la biserica din deal, iar subt crucea
„Soficăi lui Florică" şi-a îngropat sufletul.
Până când a mai trăit Domnul Iancu, Flprică
mai pierea din şat cu Bara; se mai ducea prin
munţi de mai cântă tribunilor şi căpitanilor, cari
mai rămăsese în viaţă, câte un cântec voinicesc,
o doină din vremile acelea. II găsea şi pe Craiul
Munţilor în câteo şatră de scânduri, în bâlciuri,
la masa lungă înconjurată de moţi, tovarăşi de
arme din zilele cele bune. Răsplata împărătească,
de-a fi dat Ungurilor Ardealul şi neamul româ­
nesc din el, aşâ fără par, fără nimic, răsplata
pentru sângele a 40.000 de Români pieriţi în
 revoluţie pentru apărarea lui şi a Ardealului, răs­
plata asta adevărat împărătească, întunecase şi
rătăcise privirea leului şi amărsîe cuvântul Cra­
iului munţilor. Şi acolo în şatra ceia de scânduri,
la masa înconjurată de moţi, cântă Domnul Iancu
clin fluier şi Florică din scripcă vestejirea vitejiei
şi a cântecului românesc, de-ar fi plâns şi pie-
trile şi putregaiurile din piepturile româneşti de
azi, dacă i-ar fi auzit. Pe Florică, cu cântecul
de jale, 1-a mai oprit Dumnezeu pe pământ zile
numărate, clar pe Craiul Munţilor, cu bărbăţia
românească, 1-a luat şi 1-a îngropat subt stejarul
lui Horia, din cimitirul bisericii din Ţebea. Păcat
că n'au lăsat Ungurii să i se ridice şi lui un
monument, pe care să fi scris cu slovă neagră:
„Şi când va veni păgânul, să vă ia pământ şi
drept, Români, scuturaţi stejarul, ca din somn
să mă deştept"'.
După mutarea la cele vecinice a Craiului
Munţilor, nici Florică cu cântecul n'a mai avut
ce căută prin munţi şi n'a mai ieşit din sat, dar
n'â crezut pânăla moarte, că a putut muri
atâta vitejie. Cum eră să moară Domnul Iancu,
care prindea glontele cu mâna din zbor, viteazul
scăldat în lapte de zână, pe care nu-1 prinde
nici glontele, nici moartea?
— L-am văzut de două ori cu ochii mei, dom­
nule, —- îmi spunea Florică odată. — L-am văzut
curând dupăce spun că l-au îngropat, noaptea pe
lună, în poiana dedeasupra Câmpenilor, — mă
dusesem s'o mai văd odată înainte de a muri, —
şedea supărat pe un buştean, cu capul rezemat
în mâini. Când ~m'am apropiat de dumnealui, a
pierit în pădure. Altădată veneam cu Bara dela
Trăscău, prin Curmătura muntelui. Eră lună că
ziua şi atunci. L-am văzut cum te văd pe d-ta.
Eră călare pe calul cel alb, cu pistoalele la chi­
mir. Stătea neclintit sus pe colţul muntelui şi
privea vultureşte peste Ardeal. In stânga dum­
nealui eră tribunul Corcheş cel aprig, încălecat
pe cal negru de munte.
— Nu crede ce spune, domnule, — mi-a zis
Bara, trăgându-mă laoparte —, s'a clătit săracul
Florică la minte, decând a murit Sofica lui, —
osânda starostei Ielelor, djomnule!...
L-am mai văzut pe Florică într'o vară, — era
bătrân rău şi alb ca oaia —, şedea pe treptele
crâşmei din crucile satului, cu scripca pe picior
şi cu capul în piept, dormiâ senin şi liniştit.
Bara îl străjuia stând în picioare şi uitându-se
la el. L-am întrebat pe Bara, cum o mai duce
bietul Florică?
— Bău, domnule, rău, se usucă pe picioare şi
piere văzând cu ochii. El care în zilele cele
bune, când mergea la horă, nu punea rachiu în
gura lui, ca să nu-i scârţâie arcuşul, cum nu
pune popa când merge la leturghie, acum a în­
ceput a bea câteo leacă, să mai prindă la putere.
De un ciocan adoarme, uite cum îl vezi, de-1 duc
eu în braţe pe coastă în sus, până acasă. Par'că
nu-i el căluşarul cel voinic dealtădată. Şi doar
nu-i aşa trecut cu anii, dar îl bagă în pământ
dorul şi jalea Soficăi, domnule.
In vara următoare, mergând la părinţi, numai
ce aud într'o dimineaţă, că a murit Florică, şi
m'am dus şi eu să-1 mai văd odată, înainte de
a-I băgă în pământ. Mi-a fost drag şi mie, cum
drag i-a fost la tot salul.
 Mergând pe drumul din vatra satului spre
dealul Gruiului, mi-am ridicat privirea spre căs­
cioara lui Florică, depe culme. Pe acoperământul
de şindrilă crescuse muşchiu şi iarbă verde, aco­
perământul eră spart şi mâncat de ploi, ca su­
fletul omului sărac, de nevoi. Mesteacănul din
colţul casei îmbătrânise şi el. Din frunzişul săl­
tăreţ şi răsfăţat se ridicau crengi uscate, ciunge
şi negre, ca gânduri întunecate din suflet de om
năcăjit. Pereţii erau mohorîţi de ploi, ferestrele
mici. cu chenarele spălăcite, păreau ochi osteniţi
de plâns, ochi rupţi, cu cearcăne vinete privind
a jale peste sat. Uşa deschisă, părea o gură de
câine, rămas fără stăpân, urlând a pustiu.
Ajuns în vârful dealului, am găsit pe Bara pe
prispă, cu coatele pe genunchi şi cu faţa în­
gropată în mâini, — plângea mulcom şi stropi
mari de lacrămi îi cădeau din ochi în colbul dela
picioarele goale şi negre.
— A murit Florică al nostru, domnule, mă
pustiesc şi eu deacum, — zise Bara ridicând ca­
pul şi lacrămile l-au înecat, n'a mai putut zice
un cuvânt.
Am intrat în casă, urmat de Bara sughiţând
de plâns. Pe laîţa dinspre ferestre eră întins, cu
mâinile pe piept, trupul lui Florică odată atât
de jucăuş. Eră liniştit şi senin, par'că dormiâ
fără visuri, faţa şi mâinile erau galbene ca ceara
din lumânarea pe care o cuprindea cu amândouă
mâinile, par'că ar ţinea-o ca pe cea din urmă
avere depe pământ, să nu i-o iee şi pc aceia
oarecine. Mustaţa albă se lăsă pe buza de sus,
cum ar voi să-i închidă gura de tot pe bazmele
şi cântecele din bătrâni. Deasupra frunţii înalte,
ca un fruntar de altar, coama albă ca colilia,
părea ridicată de vânt. Până la piept eră aco­
perit cu o pânză nouă, dăruită de te miri ce
creştină de sufletul unui repausat iubit. De subt
cămaşa descheiată la gât se vedea o parte din
brazda rănii, a tăieturii de sabie dela 48.
Casa eră goală şi prăfuită. O masă veche de
brad şi laiţa dinspre ferestre, pe care dormiâ
mortul, un pat de gradele pe patru ţăruşi bătuţi
în pământ, la peretele din dos, pe el un braţ
de paie îngălbenite, acoperite cu o cergă roasă
şi o perină fără faţă la căpătâi, atâta eră tot.
In urma mortului nu rămânea decât o cofă
veche, jos după uşe. Intr'un cui, deasupra cofei,
atârnă sumanul, vechiu şi el, cu gura spre perete,
par'că s'ar fi întors să-şi plângă stăpânul, ca să
n.u-1 vadă lumea plângând. In cuiul din peretele
din fund, la capul mortului, eră pălăria spartă
şi scripcă cea bătrână albă de colb, cu două
coai'de rupte atârnând pe perete în jos. Deasupra
scripcii, pe două cuie bătute în perete, prăfuite
şi ele, erau puse mănunchiu, bâta de căluşar,
lancea ruginită, îmblăcii cu hădăragul ferecat şi
furca Soficăi.
Soarele de vară bătea prin cele două ferestre
şi jocul frunzelor de mesteacăn, mişcă pe pieptul
şi faţa mortului umbre şi luminişuri mărunte,
par'că erau horele şi doinele din gura lui de aur
şi din scripcă cea cuvântătoare, cari au venit şi
ele să-şi ia iertăciuni şi să deâ mortului sărutarea
cea depeurmă.
Mi-au dat şi mie lacrămile, când am văzut
atâta moarte, atâta pustiu....
 1
Ţăranul român şi ungur din Ardeal )
Studiu psichologic poporal.

Principiul unităţii naţionale introdus în mo­

rala popoarelor în timp abia de o sută de ani,
a schimbat harta Europei; popoare asupritoare
au fost înfrânate şi cele asuprite au devenit stă­
pâne pe soarta lor. Simţul naţional ca un curent
magic a trecut prin vălmăşagul tulbure de po­
poare învrăjbite, şi în trecerea sa a aruncat pe
unul la dreapta, pe altul la stânga, limpezind
faţa Europei şi readucând duhul păcii roditoare.
Popoarele cu putere de viaţă au profitat la timp
de acest curent şi numai cele stoarse de puteri
prin vitregimea timpurilor au rămas încă în
vechia mizerie, în vechia desmembrare, şi mai
gem încă subt tirania înăsprită şi rafinată prin
cultura secolului al 19-lea. Popoare cărora nici
cultura acestui secol nu le-a putut infiltra putere
de viaţă au rămas încă stăpânite, iar Europa
cultă din cauza de convenienţe internaţionale,
vede şi tace. — Şi poate e şi just să fie aşâ. Po-

1) Conferinţă Jinută in aula Universităţii din Iaşi în 1899.

poarele nu pot trăi ca cerşetorii din mila altora;
fiecare popor are soarta, pe care singur şi-o
croieşte şi pe care o merită.
Din vina noastră sau a împrejurărilor, noi
Românii suntem astăzi poporul cel mai nenorocit
din Europa, noi avem cei mai mulţi şi cei mai
aprigi stăpâni, politiceşte şi ca cultură suntem
desbinaţi. Adevărat, că de un timp încoace sim­
ţul naţional, a început să ne electrizeze şi pe noi,
să ne deschidă inimă pentru fraţii înstrăinaţi şi
asupriţi. In presă, în adunări şi în parlament se
ridică glasuri ameninţătoare pentru tiranii fra­
ţilor noştri şi tinerimea noastră a început a
adună în sufletul său focul sfânt al iubirei de
neam, entuziasmul şi simţul de jertfă, pe care azi
mâine, îl va cere naţiunea dela ea. Pentruca să
putem însă iubi cu adevărat pe fraţii noştri şi
pentruca să putem să ne măsurăm cu asupritorii
lor, trebuie să-i cunoaştem bine şi pe unii şi pe
alţii. Iată ce m'a îndemnat să schiţez în câteva
trăsături generale caracterul general al ţăranului
român şi ungur din Ardeal, aşa cum îl cunosc
din propria-mi experienţă. Mai puţin voiu atinge
caracterul clasei culte, fiindcă acest caracter e
nehotărît şi schimbător şi afară de aceasta când
lupta se dă pe viaţă şi pe moarte, ca între Ro­
mânii şi Ungurii din Ardeal, atunci e vorba
de masele mari ale poporului, de ţărănime, nu
de clasa cultă, care vine şi trece.
Prin caracterul unui om înţelegem felul lui
particular de a răspunde prin fapte la impresiile
lumii dinafară, potrivit cu ideile şi sentimentele
sale şi mai ales potrivit cu constituţia sa fizică.
Şi fiindcă constituţia fizică, ideile şi sentimen-
 tele sunt deosebite dela om la om, deaceia şi
caracterele omeneşti sunt de o varietate infinită;
câţi oameni, atâtea caractere. Intre calităţile fi­
zice, între ideile şi sentimentele unui om însă;
sunt unele cari îi sunt caracteristice lui ca in­
divid, prin care se deosebeşte de toţi ceilalţi;
acestea determină caracterul său individual; pe
altele le are comune cu membrii familiei sale şi
acestea constituiesc caracterul familiar. Calităţile
fizice şi sufleteşti, comune într'o pătură socială,
dau caracterul de castă, cele comune unui popor
întreg formează caracterul naţional, prin care
se deosebeşte popor de popor, precum un individ
se deosebeşte de un altul. Infine sunt calităţile
comune tuturor oamenilor, şi acestea constituiesc
caracterul speciei om, prin care el se deosebeşte
de celelalte specii de animale. Dela caracterul
de om până la cel individual, sunt o mulţime de
straturi de individualizare mai subţiri sau mai
groase, după timpul în care s'au format; sunt
atâtea caractere deosebite, cari toate după ve­
chimea lor, formează o pătură mai adâncă sau
mai superficială, mai solidă sau mai efemeră
din caracterul omului. Aceste pături în caracterul
omenesc s'ar putea asemănă cu traturile geo­
logice din scoarţa pământului. Păturile cele mai
vechi sunt cele mai adânci, cele mai solide şi
mai statornice, ele suportă pe celelalte, ele ră­
v
mân nemişcate şi numai în caz uri extreme, când
centrul e sbuciumat şi când păturile superioare
i-au devenit incomode, numai atunci se umflă
pătura adâncă de granit, asvârle în văzduh pe
toate celelalte, iese deasupra şi se întinde peste
ele. In cazuri normale însă păturile adânci stau
 impasibile, lăsând pe cele superficiale să se mute
din loc în loc, să se sbuciume, să se schimbe
până ce învechindu-se, se statornicesc şi ele.
Precum timpul depune straturi . peste straturi
pe pământ, tot astfel aşează el şi păturile în
caracterul omenesc.
Fiindcă schimbarea e cu atât mai activă, lupta
cu atât mai intensivă cu cât pătura e mai su­
perficială, pentru aceia viaţa, lupta pentru exis­
tenţă, se întâmplă îndeosebi în aceste pături.
In prima linie omiil îşi consumă viaţa pentru
asigurarea intereselor sale individuale, apoi a
celor familiare, de clasă, naţional, om, şi aşa
mai departe. Lupta nu se dă în straturile su­
perficiale îndeosebi decât pentru aceia, fiindcă
ele sunt mai puţin asigurate, nu fiindcă ar fi
mai importante. Precum dintre straturile pă­
mântului cea mai adâncă şi mai solidă, e cea
mai importantă pentru existenţa pământului, în
forma în care este, tot astfel în caracterul ome­
nesc mai important este caracterul de om, apoi
de naţiune, şi aşa mai departe, după vechimea,
adâncimea şi statornicia sa. Jignirile în păturile
superficiale sunt de scurtă durată şi revoltă mai
puţin, pecând în păturile mai adânci, ele produc
revoluţii şi efecte incalculabile.
Iată pentruce caracterul naţional al unui po­
por şi calităţile caracteristice naţionale în su­
fletul oricărui individ sunt atât de hotărîtoare în
viaţa ca individ şi ca naţiune. Iată pentruce între
principiile morale şi politice, cari hotărăsc con­
stituirea statelor şi raporturile internaţionale,
principiul naţional are cea mai mare importanţă
după cel umanitar.
 Constatând acestea despre importanţa carac­
terului naţional, să vedem acum în ce consistă el,
cari sunt elementele ce'l compun. Aceste elemente
ale caracterului naţional sunt: Constituţia fizică;
calităţile trupeşti caracteristice poporului; apoi
cultura sa intelectuală, morală, estetică, reli­
gioasă şi vederile sale economice, trecute toate în
moravuri, în obiceiuri şi tradiţie, moştenite din
generaţie în generaţie la poporul întreg.
Să vedem acum în toate aceste privinţi, eari
sunt trăsăturile caracteristice ale ţăranului ro­
mân şi care ale ungurului, pentru a putea a-:
preciâ just şi pe unul şi pe altul.
Românii din Transilvania şi cei de subt poa­
lele munţilor dinspre Ungaria, deşi destul de
deosebiţi după provincii şi localităţi ca tip fizic,
au însă caractere comune, după care îndată se
cunoaşte tipul românesc. Intr'adevăr, la Moţii
din munţi predominează tipul blond; feţişoara lui
— spuma laptelui, mustăcioara lui — spicul grâu­
lui, ochii albaştri şi pletele galbene; pe Mureş şi
în general la şesuri predominează tipul brun,
pletele negre şi creţe, ochii negri sau castanii.
La munţi statura e înaltă, picioarele subţiri şi
elastice, iar pieptul lat şi ieşit, pecând la şesuri,
în câmpia Transilvaniei, în Biharia şi Mara­
mureş, se văd staturi mai mici, d a r chiar şi acolo
tipul înalt e predominant. îndeosebi se disting
printr'o construcţie trupească puternică Moţii,
Oltenii, Năsăudenii, Bănăţenii şi cei din valea
Haţegului, cari dau cel mai mare contingent în
armată. Românii ardeleni în general sunt cio-
lănoşi, bine clădiţi, dar mai r a r graşi; numai
Mărginenii din sudul Transilvaniei, dela Sibiu şi
f
 Braşov sunt mai încălaţi, din cauza ocupaţiei lor
cu ocritul. Cei mai piperniciţi Români sunt cei
depe văile Crişurilor, dela Huedin la Oradia
Mare, şi dela Beiuş, din cauza relei stări econo­
mice. Ceiace caracterizează însă îndeosebi pe
Român faţă de Ungur, e statura înaltă, fruntea
lată şi deschisă, ochiul mare, grăitor, sprâncenele
groase, faţa văratică, blândeţă în fizionomie şi
mişcări.
- Românul îţi priveşte drept în faţă, când îţi
vorbeşte, e domol la vorbă, nu înalţă glasul şi
în general nu e prea guraliv. Când merge pe
drum, pasul lui e r a r şi măsurat, calcă pe talpa
întreagă cu aşezământ, legânându-se la dreapta
şi la stânga; are mers cu legănare, cum zicea
Alecsandri. Românul nu prea iese din pasul lui
obişnuit, nu-1 vezi nici mergând agale, dar nici
prea grăbit. Un Român de frunte merge pe
mijlocul drumului, nu se freacă de garduri ca
calicii, priveşte drept înaintea sa, nu întoarce
capul la dreapta şi la stânga, nici nu se întoarce
la fieştecare pas, să priviască înurmă ca ştrulli­
baţiei!, şi dacă i se întâmplă să-i ia vântul pă­
lăria şi să i-o ducă înainte pe drum, nu aleargă
după ea, ci zâmbeşte cu haz, şi o lasă să se
opriască ea singură. De nimic nu are Românul
atâta sfială ca de ridicol. Din toată înfăţişarea fi­
zică a Românului, din expresia feţii şi din miş­
cări, vezi temperamentul melancolic sau fleg­
matic, pe omul cumpănit şi liniştit, care nu-şi
iese cu una cu dQuă din sărite. Liniştea Româ­
nului, care e semnul forţei sale, Ungurii prin
prisma caracterului lpr o iau drept trândăvie
şi o dispreţuiesc, fiindcă nu o înţeleg.
 Tipul unguresc e diametral opus celui româ­
nesc. Ungurul e mai mult scurt de statură, cio­
lanul nu prea desvoltat, coşul pieptului mai
strâmt, voinic, când e, mai mult prin carne
decât prin schelet, culorul feţei nehotărît, un
fel de împrestriţare între blond şi brun, foarte
adeseori pistruiu sau roş spălăcit; fruntea dusă
îndărăt şi părul de cele mai multe ori castaniu
sau blond, îi creşte până aproape de rădăcina
nasului, sprâncenele rari şi mici, şi de multe ori
din cauză că se confundă cu culorul roş al feţei,
dispar cu totul. Sprâncene stufoase şi mai ales
îmbinate nu se văd la Unguri. Genele rari şi
scurte îşi fac impresia că ar fi pârlite, încât nu
pot tăinui îndeajuns expresia sălbatică a ochiu­
lui, Ochii mici, au lumina îngustă, iar albul o-
chilor e străbătut de vinişoare roşii, injectate
de sânge, Contrastul între partea colorată şi
cea albă a ochiului e. aproape disparent, fiindcă
ochiu negru sau albastru intensiv nu există la
Unguri, iar albul ochiului bate în cenuşiu. Umerii
obrazului sunt foarte desvoltaţi, gura largă şi
mai r a r elegant tăiată, buzele roşii, maxilarul
inferior ieşit la cele două fălci, bărbia îngustă
şi proeminentă. Faţa întreagă a tipului ungu­
resc niciodată nu e ovală, ci mai mult în patru
muchi şi totdeauna scurtă, încât capul mare e
o raritate la ei. Espresia feţii în general e cruntă,
bărbia ieşită îi dă înfăţişarea energiei, iar frun­
tea dusă şi îngustă nu trădează prea multă in­
teligenţă; din cauza micimii capului brutalitatea
expresiei din faţă nu atât e înspăimântătoare,
cât e de ridiculă; ca tot ce e disproporţionat.
Capul de Unguri te vâră în draci cu expresia,
dar te linişteşte cu dimensiunile lui. Capul mic
obişnuit e sprijinit pe un gât scurt, dinapoi
foarte păros, încât Ungurul mai fercheş, se rade
nu numai pe barbă, ci şi pe ceafă. încolo corpul
e destul de proporţionat, îndeosebi picioarele
sunt foarte sprintene, din care cauză flăcăii un­
guri sunt meşteri la danţ, la săritură, şi în deo­
sebi la fugă. Un flăcău ungur, când se ia la
trântă cu un Român, îl dovedeşte la hăr-
ţuială, fiindcă e mai sprinten, dar când 1-a cu­
prinde Românul la luptă dreaptă peste mijloc,
îl aduce s*ubt el şi îl lasă frumuşel jos, ca să nu
se strice. La ciomag deasemenea e mai meşter
Românul, fiindcă dă mai îndesat şi ajunge mai
departe. La muncă Românul e domol, dar răb-
duriu, pecând Ungurul e năvalnic, însă curând
o lasă mai moale. — Mersul ungurului e ţanţoş,
calcă mai mult în degete şi la fiecare pas se saltă;
pe drum merge repede, însă mai r a r în linie
dreaptă, iar capul îl întoarce în toate părţile ca
păsările, par'că s'ar păzi de frunză şi de iarbă.
Pentru ţăranul român, mers unguresc sau mers
ţigănesc e tot una, şi când vede pe un român
mai ţanţoş, obişnuit îi zice: „Bine bre, ţigan,
ungur, ori codobatură eşti, de n'ai umblet creş­
tinesc!".
Când stai de vorbă cu Ungurul, el îţi priveşte
şi mai drept în faţă decât Bomânul, e foarte
guraliv, vorbeşte zgomotos şi întins, nu se des­
curajează, dacă nu-1 prea asculţi, ori îi arunci
câte-o zeflemea; povesteşte lucruri de nimic, mai-
adeseori despre sine, par'c'ar pune ţara la cale,
şi e convins că te interesează. Din pricina a-
ceasta Ungurul se crede om bun, deschis şi
 sincer, şi pe Român, care e mai tăcut şi mai
chibzuit la vorbă, îl socoteşte şiret şi cam hain,
mai ales din pricina zeflemelelor, cu cari îi taie
vorba din când în când. Românul înschimb îl
crede pe Ungur nesărat, naiv, moară pustie, care
macină vânt. Chiar Ungurul cult e vestit pentru
sămânţa sa de vorbă. Călătorind dela Predeal
la Pesta în tren, de-or fi doi Unguri în eupeâ,
numai vorba lor o auzi, numai ei vorbesc tare,
şi ceasuri întregi e în stare cel mai tare dintre
•ei să nu tacă din gură. Ce vorbesc, asta c altă
socotială, obicinuit palavre. In clasa cultă un­
gurească, îndeosebi pentru cucoane, cea mai ele­
mentară regulă de conduită e să nu tacă din
gură un minut: deja la 13 ani fetelor le merge
gura ca meliţa. Ungurii nu ştiu ascultă, ei ştiu
să vorbiască, încât într'o societate ungurească
ieşi cu capul tehuiu. Dacă în conversaţie, chiar
asupra unor lucruri de nimic, contrariezi pe
Ungur, atunci devine brutal, te insultă şi deaceia
bătăile între ei nu sunt tocmai rare. Cu Românii
nu se bat din pricina aceasta, fiindcă Românul
de'l ascultă de nu'l ascultă, tace din gură, râde
în sine, ori se gândeşte în altă parte, şi când e
prea plictisit îşi ia căciula şi pleacă. La discuţie
obişnuit Românul lasă după Ungur, nu-1 contra­
riază, fiindcă principiul Românului e „vorba
multă sărăcia omului"; ascultă, judecă şi tace
şi face cum ştie el. Pentru aceia Ungurul se
crede mai deştept, şi când Românul lehemetisit
îi spune un cuvânt mai de-a dreptul, cu care îi
taie din unghii, atunci îşi iese din fire, înjură
cum numai el ştie şi ameninţă. Românul îl îm­
blânzeşte iarăş cu o glumă ori cu o vorbă bună,
 dacă nu-i treabă mare, iar dacă nu-i şagă, atunci
pune mâna pe par şi pacea e făcută; vorba ceia:
„Cu Ungurul nu poţi vorbi cuvânt înţelept fără
ciomag".
Râsul Ungurului e sgomotos, al Românului pe
subt musteaţă; Ungurul când face o glumă râde
singur mai întâi, şi râsul lui e sugestiv ca râsul
de copil. Românul când glumeşte nu râde. In
* general Ungurul nu prea e glumeţ, zeflemeaua
lui e ocară sau în cel mai bun caz o necuviinţă
sau înjurătură, deaceia nici nu prea înţelege el
gluma. Românul dimpotrivă, cu gluma îşi în­
dulceşte necazul vieţei, e zeflemist şi nu arare­
ori sarcastic.
La întristare Românul nu e expansiv, sufere
în tăcere, nu lăcrămează, nu se tânguieşte, dar
se usucă pe picioare, durerea lui cucât e mai
adâncă, cuaiât e mai discretă. Pentru aceia s'a
abuzat atâta de durerea Românului: discreţiimea
lui a fost socotită drept abrutizare. Ungurul din
contră plânge, înjură şi ţipă, când e necăjit; el
nu poate suportă o prea mare încărcare ner­
voasă; cea mai mică presiune de sentiment la el
face explozie. Temperamentul expansiv, ţipetele
şi ameninţările lui au .speriat lumea, care nu-1
cunoştea şi a făcul-o să creadă, că Ungurii sunt
un popor conştient de drepturile lor şi că nu
pot fi jigniţi fără primejdie. Acestei trăsături de
caracter datoresc Ungurii poziţia lor privilegiată
în Austria. Au ţipat şi s'au svârcolit atâta, până
ce Nemţii şi împăratul Austriei i-a auzit. Cine
cere nu piere, vorba Românului; iar lumea mare
îi crede un popor de viaţă, fiindcă aşa se vede,
că după ţipete se judecă în lumea aceasta puterea
 de viaţă. Românul însă preferă să rabde mai
îndelungat, decât să schelălăiască. Tânguirea ga­
zetelor române din Transilvania e o apucătură
de înţelepciune a celor culţi, imitată după Un­
guri, ţăranul însă tace şi înghite. Tăcerea aceasta
însă e cu adevărat primejdioasă şi Ungurii deş­
tepţi o ştiu bine. Ei judecă ţipetele gazetelor ro­
mâneşti după propriul lor temperament şi nu­
mai când un ţăran strigă: „Să trăiască Raţiu"
sau cântă doina lui Iancu sau Horia, atunci se
alarmează. Temniţa o socotesc Ungurii deajuns
pentru a potoli durerea Românului necăjit, şi
nu înţeleg, că temniţă, ca inima răbdătoare a
Românului n'au ei.
Ungurul se mânie repede, şi pentru puţin lu­
cru sare la bătaie, fără a se gândi la sfârşit,
•fără să-şi măsoare puterile; pentru aceia istoria
lor e plină de înarmări şi dezarmări, de lupte
şi căderi, de măriri şi ruşini naţionale.
Românul nu se mânie cu una cu două, el
adună mult şi ţine minte; Românul nu se bate,
dar când se bate, ucide. Sute de ani a răbdat
Românul iobăgia, muncind săptămâna întreagă
în ogorul boierului ungur, mânat cu biciul din-
napoi; sute de ani a îngrăşat pe Ungur cu su­
doarea feţei sale şi 1-a apărat cu sângele său;
dar şi când i-a ajuns la os, i-a dat Dumnezeu un
Horia sau un Iancu, cari au învăţat pe Ungu­
roaice, să-şi sperie copiii cu vorba: „Taci, că
vin Moţii". Ungurii nu lasă pe Români să ridice
monumente şi să serbeze memoria lui Horia şi
Iancu, fiindcă le sunt încă în memorie figurile
acestor eroi, n'au uitat încă cum la 48 din miile
de Unguri, cari intrau în munţi pentru a supune
pe Români, ieşiau numai cu zecile, când erau la
numărătoare.
Ungurul când se înfurie, se înroşeşte ca un
pipăruş copt, tremură şi gesticulează, scrâşneşte
din dinţi şi înjură de stinge focu'n vatră, şi dacă
n'o fi cine să-i sloboadă oleacă de sânge, dă
chioriş peste om. Românul când nu mai poate
răbda, când îl scoţi din fire, se îngălbeneşte ca
ceara, încremeneşte peloc, pufăieşte ca buhaiul pe
nas ori zâmbeşte cu amărăciune; atunci să-i fe­
reşti din drum, dacă nu ţi-ai urît zilele. Moţul
depildă, dacă dai cu vorba în el, dacă îl sgân-
dăreşti, îţi zice: „Lasă-mă'n pace, omule, că am
copii, ori părinţi", şi dacă nu conteneşti a-1 în­
dârji, atunci oftează odată adânc, îţi aruncă,
cea mai mare vorbă pe care o ştie el: „Urle
smeii'n coşul tău, procletule", şi apoi ciolane să
ai şi vieţi în tine, dacă ţi le-ai urît. Iată pentruce
în acelaş articol de jurnal unguresc, adeseori
vezi, că numesc pe Român şi tâmpii, şi fiară, şi
abrutizat şi barbar în acelaş timp, fiindcă răb­
darea înţeleaptă ei o cred tâmpenie, iar hotărîrea
bărbătească o socotesc barbarie. Ungurul nu
prea e psiholog; el explică cu inima, nu cu
mintea.
Caracteristica la ţăranul Român şi Ungur:
simpatia pentru animalele domestice. Ungurul
sărac trebuie să aibă numaidecât un porc sau o
capră, iar dacă e bogat atunci cal. Proverbiile
şi poezia populară ungurească sunt pline de com­
paraţii scoase din viaţa calului; din simpatia
pentru cal se vede numaidecât originea lui proas­
pătă din deserturile Asiei, viaţa de nomad şi ca­
racterul sprenţar şi ţanţoş de capră sau de cal.
Românul sărac sau bogat ţine la oi şi la boi,
în cari iubeşte blândeţa şi răbdarea pelângă fo­
losul ce-i aduc. Simpatia lui pentru aceste ani­
male domoale e o dovadă despre viaţa lui dc
mult statornicită, şi despre caracterul lui aşezat
şi blând. — Ungurul iubeşte şesul şi malurile
apelor, unde viaţa cere mai puţină osteneală şi
muncă cu mai puţine greutăţi, peunde calul
poate să-1 ducă în galop, trezind în el iluzia
goanei hoardelor azialicc înspre comorile din
Europa. In regiunea munţilor, pe tot întinsul
Ardealului şi al Ungariei nu există picior de
Ungur, afară de Săcui, cari ocupă munţii dinspre
Moldova ai Transilvaniei; dar chiar aceştia sătui
de foame se coboară an de an dela munţi şi
se statornicesc prin şesurile mănoase ale Buco­
vinei şi Moldovei, nu se lasă a fi colonizaţi de
patrioţii Unguri printre Românii din munţi, eu
tot patriotismul lor. Chiar în regiunea dealurilor
Ungurul tânjeşte. Iată cum se exprimă cel mai
mare poet popular al Ungurilor, Petofi:
„Frumoasă e pusta, ca o carte deschisă pe
care citeşti dintr'o privire, nu ca ţara muntoasă,
ale cărei file trebuie să le învârteşti pentru a
le ceti".
Din contră Românii locuiesc mai mult re­
giunea dealurilor şi a munţilor, unde i-au apucat
potolirea emigraţiei barbarilor. Şi oricât de ane­
voioasă e viaţa în munţi, Românul nu o pără­
seşte, fiindcă i s'a legat de suflet; pe Român îl
stăpâneşte mai mult frumosul şi deprinderea,
pe Ungur mai mult folosul, fiindcă obiceiuri în­
vechite nu prea are, iar frumosul la el e identic
cu utilul.
 Românul deprins din vechime a-şi agonisi prin
muncă cruntă traiul vieţii, e cumpătat, frugal
peste măsură şi sobru. Lui nu i-au dat stăpânirile
după vremuri nimic pe nemuncite, prădalnic n'a
fost de felul lui, încât nu i-au rămas decât cum-
păneala pentru a o putea duce de azi pe mâine;
ba sute de ani a muncit pentru stăpânul ungur
şi numai pe apucate mai vedea şi de nevoile sale.
Această luptă grea pentru existenţa 1-a oţelit,
încât dela 48 încoace, decând iobăgia a şters-o
spălând-o cu sângele său, cu toate asupririle po­
litice şi economice din partea guvernelor ungu­
reşti, Românul progresează văzând cu ochii eco-
nomiceşte, cuprinde pământ, cumpără moşii bo­
iereşti, a întemeiat peste 300 de bănci şi mai
multe societăţi de cumpătare, trăieşte mai bine
şi se întăreşte pe locurile, ce le ocupă şi mai
presus de toate s'a deşteptat într'însul dorui li­
bertăţii, demnitatea de om; se revoltă şi geme în
sufletul său la orice lovitură, ce-i aplică stăpâ­
nirea ungurească prin legi şi ordonanţe minis­
teriale. Jignirile necurmate, întemniţările şi pe­
depsele în bani pentru crima de a-şi iubi nea­
mul, au deşteptat în el sentimentul unităţii naţio­
nale şi dorul de o răfuială definitivă. Toate a-
ceste progrese le datoreşte Ungurilor mai mult
decât şcoalei sau fraţilor săi, fiindcă acţiunea
Ungurilor a provocat reacţiunea lui.
Ungurul dimpotrivă, de cum' a năvălit în Eu­
ropa, a trăit din pradă, s'a înfruptat de traiul
bun fără multă muncă. Tot evul mediu a dus-o
într'un război, făcând jafuri în ţara lor şi în
ţările vecine, luptându-se între ei, când n'aveau
cu cine, până ce le-au pus Turcii călcâiul pe gât.
Când au simţit, că dă duhul dintr'înşii, s'au dat
robi împăraţilor Austriei, cari i-au scăpat de
Turci şi i-au luat subt aripă, cum se ia copilul
de suflet. Ungurul însă, ca copilul de suflet, în­
dată a început a da din coate şi a goni pe copiii
adevăraţi dela masa Austriei, s'au repezit ca
corbii hămesiţi după favoruri şi privilegii, şi la
48 subt cuvânt de dor de libertate voiau să facă
uz din abuz, un drept asupra popoarelor băşti­
naşe ale Transilvaniei, voiau unirea Transilva­
niei cu Ungaria, voiau să înghită pe Români pen­
tru a-şi hultui sânge de Român în vinele de
Asiat, voiau o pradă mai de seamă. Pentru a-
ceastă ţintă nobilă, subt conducerea vestitului
Koşuth au făcut revoluţie, au profitat de slăbi­
ciunea împăratului Austriei, pentru a face o
Ungarie mare din Carpaţi la Adriatica, pentru
a-şi aşeză prada în cuib. Insă deastădată soco­
teala eră făcută fără birtaş; dupăce au curăţit
Transilvania de armata austriacă, s'au isbit de
Români, au dat faţă cu Moţii lui Iancu. Cei mai
de seamă comandanţi ai lui Koşuth, Vaşvari,
Hatvanyi, Kemeny şi alţii au fost trimeşi în
măi multe rânduri cu mii de revoluţionari un­
guri împotriva lui Iancu la Abrud, dar vorba
ceia, mulţi au venit, puţini s'au întors. Infine,
cu ajutor rusesc, Ungurii au fost dezarmaţi la
Siria şi şefii revoluţionarilor au ţâşnit prin toate
ţările Europei şi chiar prin America, schelălăind
şi ţipând, iar ţăranul ungur s'a astâmpărat fru­
-
muşel, zicându-şi „de, şi aşa se potrivi '. A urmat
apoi absolutismul nemţesc pânăla 1860, apoi târ-
guielile pentru a statornici o dreptate în Austria
până la 66, când Austria e învinsă în Italia şi
 îOâ

Bohemia. Ungurul erou de felul lui, după 16 ani

de post şi rugăciuni, simţind slăbiciunea împăra­
tului, ameninţă cu trădarea, cu revoluţia şi do­
bândeşte unirea Transilvaniei cu Ungaria, aşâ
fără par, fără nimic. Se face dualismul, şi Un­
gurii reîncep a se hrăni din muncă străină; po­
poare întregi li s'au aruncat în gură ca să le
pască, cum vor şti. Sunt 48 de ani deatunci,
Ungurii au trăit lume albă, dar nici carne nu
s'a prins pe ei, nici mintea nu le-a venit la cap.
In furia lor de a-şi mări şi nobilitâ neamul, au
pornii vânătoarea de suflete, sistemul de desna-
, ţionalizare al popoarelor. Insă înloc de a des-
naţionalizâ pe popoarele băştinaşe, au reuşit să
le învrăjbească şi să le deştepte la viaţă. Numai
pe Evrei i-au putut înghiţi" până acuma, dar şi
pe aceştia aşâ pe nemestecate; fiindcă moşiile
boiereşti, industria, presa şi comerţul li s'a dus
în mâna Evreilor cu capitala Pesta cu tot, iar
de deznaţionalizat, nu sunt Ungurii poporul care
să poată desnaţionalizâ un popor tenace, cu tra­
diţii vechi şi încercat cum e poporul evreiesc;
alte popoare mai ceva decât Ungurii, Francezii
d. e., n'au reuşit să-i asimileze, nucumvâ au să
reuşească ei"?
Prin şcoala ungurească susţinută din sudoarea
popoarelor nemaghiare şi prin privilegiul de a
fi singurii stăpâni ai Ungariei, clasa cultă un­
gurească a reuşit în 40 de ani să soarbă din ţă­
rănimea ungurească, tot ce a fost capabil de a
învăţă câteva buchi, să-i facă funcţionari, înce­
pând dela miniştrii până la cel din urmă servi­
tor de birou şi macagiu la tren; au împănat toată
 \
întinderea Ungariei cu proletari intelectuali, cu
oameni cu casa'n spate, îndepărtând cu gelozie
tot ce e nemaghiar dela acest favor. Astfel partea
mai de seamă din ţărănimea ungurească s'a dat
la meseria de consumator. Restul, care cu toate
brâncile ce i s'a dat spre funcţii, din oroare pen­
tru carte a rămas la plug, priveşte cu jind la
fraţii boieriţi ca prin farmec, i se aţâţă pofta
de mâncare, dorul de huzureală fără muncă, se
dă la lux şi la lenea tradiţională. Vorba ceia,
ursul care a gustat odată carnea de oaie, nu mai
umblă după furnici şi buruieni. Iată pentruce,
tocmai atunci, când Ungurii se temeau de revo­
luţii româneşti, s'au trezit deodată cu revoluţii
ungureşti de ţărani în toate colţurile Ungariei.
Ei numesc această mişcare socialism, pentru â
se lăudă în lume, că ţin pas cu secolul; adevărul
e însă, că s'a trezit şi în prostimea ungurească
pofta de a trăi ca boierii dela Pesta, viaţă de
parazit. Idealul socialismului e munca pentru
toţi, a. Ungurilor — boieri şi ţărani — huzureală
pentru toţi, munca o pot face celelalte popoare,
dece alta sunt tolerate în ţara ungurească. Iată
talpa ţării ungureşti, această lărâţă grunţuroasă
ce n'a putut trece prin sita r a r ă a funcţionaris^
mului unguresc, un popor sărac lipit, leneş, fără
aptitudini pentru a produce, dar iubitor de chef
şi huzureală şi setos de pradă prin tradiţie. Iată
principiile morale ale rasei, înrădăcinate în ţără­
nime, trecute în clasa cultă şi aplicate în relaţiile
sociale, în legile şi viaţa de stat a Ungariei. Pa­
razitismul şi setea de pradă, acestea sunt virtu­
ţile morale ale acestui popor, cu care a învred­
nicit Dumnezeu pe fraţii noştri să-şi ducă zilele.
 liO

Să vedem acum partea estetică din caracterul

ţăranului Român şi Ungur, partea care face far­
mecul vieţii şi superioritatea etnică a unui po­
por; estetica poporală este cel mai tare mijloc
de asimilare, mijlocul care ademeneşte pe nesim­
ţite şi face plăcută* chiar moartea naţională.
In prima linie este portul naţional, care far­
mecă ochiul şi ştiut este, că înspre inimă drumul
ochiului e cel mai scurt.
Portul ţăranului Român se caracterizează prin-
tr'o simplitate clasică, semnul maturităţii estetice;
prin decenţă, semnul sensibilităţii morale; prin
igienă, semnul duhului practic şi prin simplitate,
semnul spiritului economic. Căciula voinicească
pe cap până la jumătatea frunţii, niciodată pe
ceafă, sau pălăria 'lată în borduri, care prin
umbra sa accentuiază seriozitatea caracteristică
din faţa ţăranului român, cămaşa albă până a-
proape de genunchi, iţari de aba albă, mai mult
largi decât strâmţi, costum menit anume pentru
curăţenie, comod, simplu şi pitoresc în acelaş
timp. Peste mijloc b r â u sau chimir, un pieptar
alb cusut cu flori, strâns pe trup şi pedeasupra
sumanul larg, care îi dă Românului înfăţişarea
antică, şi în picioare opinca tradiţională. Se în­
ţelege, că după provincii şi sate sunt unele va-
riaţiuni, dar caracterul general al costumului
bărbătesc este acesta.
Costumul femeiesc deasemenea e cât se poate
de simplu, însă tonul fundamental într'însul e
graţia. O cămaşă albă cu poale largi, albe ca
omătul, mâneci largi cusute la umăr, pe mijloc
şi la fodori cu flori,roşii la fete şi negre la ne­
veste, şorţul negru şi catrinţa bătută în fir şi
 cu flori, la gât salbă, brâu peste mijloc şi pe
cap un testemel cu flori, legat cu graţie la ceafă.
Femeile poartă cizme şi numai la munţi în zile
de lucru încalţă şi opinci. întreg costumul băr­
bătesc şi femeiesc e făcut în casă, ţesut şi cusut
de femei, afară de căciula şi pălăria bărbatului,
testemelul din cap, salba şi cizmele femeieşti. —
Vestite sunt peurmă ţesăturile şi cusăturile fe­
meii române din Ardeal, la feţele de perini, pe
covoarele depe pat şi pe feţele sau culmile cu
cari e împrejmuită pe sus orice casă ţărănească.
Gustul culorilor şi eleganţa arabescurilor din
cusături şi ţesături sunt dovezi despre simţul
estetic rafinat al femeii române. In Ardeal, că­
măşile femeieşti nu sunt aşâ de încărcate cu
flori şi cusături ca la Rucăr de exemplu, sunt
mult mai simple, însă tocmai din cauza aceasta'
mai elegante.
Dimpotrivă în costumul ţăranului ungur nimic
nu e făcut în casă, totul e din târg, deasemenea
îmbrăcămintea casei. Unguroaica e j n e ş t e r ă mai
mult în bucătărie, decât la ţesut şi cusături. Un­
gurul poartă o pălăriuţă mică cu bordurile în­
covoiate în sus, cămaşa scurtă, pantaloni strimţi
de postav albastru, iar vara pantaloni largi de
pânză până la genunchi, cisme cu creţe, un
spenţer tot albastru sau o giletcă neagră şi o
şubă lungă sau o blană de oaie fără mâneci,
până în pământ. Pălăria poate fi spartă, dar
Ungurul o poartă pe ceafă, spenţerul poate
fi soios, dar să fie încărcat de nasturi mari de
alamă sau de argint, de se poate; pantalonii p o t .
fi jerpeliţi, d a r să fie în gaetane încolăcite în
fel de figuri; ciubotele scâlciate, dar pintenii să
 nu le lipsiaseă. Toată înfăţişarea Ungurului e
ţanţoşă; gustul estetic, decenţa şi seriositatea îi
sunt recunoscute.
Costumul Unguroaicelor nu e ţărănesc, ele au
luat moda mahalalelor dela oraşe, poartă rochii
umflate şi scurte, pentruca să se vadă cişmele
roşii din picioare. In culoarea rochiilor predo-
minează roşu şi albastru, cari bat mai mult la
vedere. Costumul ca şi mişcările Unguroaicei,
Româncelor li se par indecente, cochete, provo­
catoare şi cam deşănţate şi deaceia nu le imi-
tează. E interesant, că chiar ţiganii cari locuiesc
prin sate româneşti, ca fierari sau lăutari, dacă
le dă mâna se îmbracă ungureşte; Ţiganul e
ţanţoş şi el. Ţiganii nomazi toţi au portul un-
.gureşe. Ţiganii sunt până azi singurul popor pe
care l-au asimilat Ungurii prin estetica portului.
Cei mulţi înainte! Românul oricât de prost nu
îndrăzneşte să imiteze portul unguresc, fiindcă
gura satului l-ar face numaidecât Ţigan.
Ungurul mai presus de toate ţine la mustaţă,
pe care o cultivă din copilăria lui până moare.
Când e flăcău o unge cu său şi îi ridică codiţa
în sus; ca husar în armată o dă cu pomadă ca­
zonă, o lungeşte şi o ascute; ca gospodar o face
băţ pentru a ajunge consilier sau primar în sat
şi, înfine la bătrâneţe o dă înspre urechi, ca să
impună tinerimii prin înţelepciunea sa. Românul
poartă mustaţa la oală, cum se zice: s'o fi dat
şi ea după român, fiindcă aşâ e felul lui, decâte-
ori înghite o amărăciune sau o năpastă, Ro­
mânul îşi prinde mustaţa între dinţi şi o muşcă,
pecând Ungurul îndrăcit o suceşte şi o întinde.
Să,te fereşti de Român, când îşi muşcă mustaţa
şi de Ungur, când o suceşte.
Românul dela naştere până la moarte îşi duce
viaţa într'o poezie. El are formule tradiţionale,
poezii străvechi pentru ursitorile, cari îi menesc
viaţa la naştere, formule şi poezii variate pen­
tru jocurile copilăreşti; ca flăcău îşi cântă în
doine şi hore dorul şi veselia; în şezătoare şi
la horă are descântece în cari îşi varsă focul su­
fletului; satire în care ciupeşte şi cântece bătrâ­
neşti în cari îşi aduce aminte de vrednicia stră­
moşilor, oraţii la nuntă, solomonii pentru a a-
duce vreme bună şi roadă în câmp, descântece
de toate boalele, şi bocete prin care îşi jeleşte
morţii. La joc, la munca câmpului, în codru
ca păstor, în cazarmă ca soldat, la chef şi la
întristare Românul are o bogăţie nesfârşită de
poezie.
Poezia noastră populară prin adâncimea sen­
timentelor, plasticitatea şi originalitatea forme­
lor, prin minunatele figuri poietice şi bogăţia ei,
poate rivaliza cu cele mai de seamă poezii popu­
lare din lume. Prin farmecul poeziei sale a asi­
milat Românul atâtea popoare, cu cari a trăit
la un loc, pe Slavi, Ruşi şi chiar pe Unguri.
Chiar ţăranul ungur, când i-a încolţit şi lui sim-i
ţul poietic în /suflet, a trebuit să trăiască româ­
neşte pentru a şi-1 putea astâmpără.
U/ngurul are şi el poezia lui poporală, însă
primitivă ca valoare estetică şi foarte săracă;
partea cea mai mare e ca şi portul de origine
dela mahala sau dela lăutarii ţigani. Ar trebui
uh studiu anume pentru a se putea dovedi a-
ceastă. In genere Ungurii n'au altă poezie, decât
în genul erotic şi aceasta e sau indecentă sau
brutală sau de o rară platitudine, au şi în genul
eroic mai puţine, cari însă sunt de origine cultă
dela cazarmă. Pentru a da o ideie aproximativă
de valoarea estetică a poeziei ungureşti, iată în
trudecere fidelă câteva:

Nu ştiu, Doamne, ce-am greşit,

Că am pierdut tot ce-am iubit.
Luleaua mi-o am prăpădit,
Amanta mi s'a dus servitoare.
Atâta durere n'ar putea-o duce niciun cal.

Sau o poezie scrisă în genul popular depoie-

tul Petofi:

Iubito, ochii îţi sunt atât de negri

Şi totuş strălucesc
Ca la lumina fulgerului
In noaptea întunecată
Paloşul călăului.

Sau alta:

Merge ciobanul călare pe măgar înspre sat.

Mare-i ciobanul, d a r mai mare durerea lui, căci
amanta irO duc la groapă. In desnădăjduirea lui
1
ce putea face bietul om? Ia ciomagul şi-i trage
măgarului în cap.

Mai adăugaţi ritmul hurducător unguresc şi

limba lucrată din topor şi ideia e completă.
 Cât de altfel îşi cântă Românul dorul când
zice:

Dorule, deunde vii?

Dela târg dela Sibiu.
Dar de mândra ce mai ştii?
Şade în casă şi tot coasă;
Nu ştiu coasă ori discoasă
Dară lacrimi ştiu că varsă,
De-a făcut fântână 'n casă.

Sau:

Peste văi şi dealuri vine

De nu'l poate opri nime.
Nici cioban cu fluierul
Nici voinic cu cântecul,
Nici popa cu cartea
Numai eu cu inima.

Sau:

Arde-mi-te-ar focul minte

Dacă n'ai fost mai 'nainte;
Acum eşti, nu-mi trebueşti •
De-ai mai fi pe câtă eşti.

Unde mai punem codrii de aramă, de argint

şi diamant, pătaturile de cristal, la cari numai
belciugul din poartă face soare în lumea toată,
smeii, balaurii, feţiifrumoşi, sburătorii, Ileana
Cosinzeana cu părul de aur, zânele din câmpul
cu florile, vestiţii sfarmă-piatră şi strâmbă-lemne,
barbă-cot, Păcală şi cu Tândală de prin poveş-
 iile, pe cart le spune la şezălori câteun moşneag
dus cu privirea în lumea depe ceia lume. iar
flăcăii şi felele oprindu-şi răsuflarea ascultă pier­
duţi. Ungurul n'are şezătoare, el petrece la
crâşmă serile lungi de iarnă, iar vara doarme
după gireada de paie rupt de osteneală.
Românul are proverbe înţelepte şi anecdote
pline de spirit, cu cari ia la vale pe Ţigan, pe
Sas, pe Sârb, pe Ungur, şi chiar pe sine însuşi,
fiindcă Românul îşi vede şi cusururile proprii.
Ungurul când vrea să zeflemiască, insultă sau
înjură, şi dacă îi spui o anecdotă îţi răspunde,
că e minciună.
Cu muzica lor poporală Ungurii au devenit ce­
lebri în Europa. Şi cu toate acestea nu se ştie,
ce e al lor şi ce e al Ţiganilor lăutari, din' rit­
mul săltăreţ, caracteristic cântecului unguresc.
Melodiile sunt furate dela toate popoarele Un­
gariei şi în mare parte dela Români. Compozi­
torii, cari le-au popularizat în Europa au fost
străini, ca Liszt care erâ German. Afară de aceia
ele au devenit celebre mai mult prin ritmul lor
exotic, decât prin valoarea muzicală. Dealtfel
ritmul cântecului unguresc e strulubatic şi săl­
tăreţ, Jcaşi caracterul naţional. Ungurul nu cântă
decât la chef. Românul cântă în şezătoare, cântă
la munca câmpului, la drum şi ca cioban pe cele
dealuri. Doina lui e duioasă' ca şi el şi numai
compozitori pricepuţi ne-au lipsit până acuma,
pentru a le face celebre în lumea largă.
Ţăranul român în joc e cumpătat, parcă nu­
mai şuguieşte cu jocul, ţine la mişcări elegante,
mai ales când joacă cu fetele, iar când flăcăii
joacă singuri, atunci jocul e voinicesc; numai
dupăee fetele au plecat stoluri, stoluri dela horă
spre casă, când rămân flăcăii singuri, atunci
câţiva caraghioşi poruncesc lăutarului să le tragă
una ţigănească de râs şi atunci joacă un ciardaş
unguresc. Ciardaşul însă nu-1 ştiu decât cara­
ghioşii satului, cari prin armată de atâta se ţin,
adună la năzdrăvănii, pentru a face haz cu ele
în sat.
Singurul joc unguresc e ciardaşul, care nu se
poate descrie; trebuie văzut. Mişcări iuţi şi tre­
murate, învârtituri şi sărituri ameţitoare, gesturi
destrăbălate, lovituri cu palma în turetcii ciobo-
telor, slrăgăneli din pinteni, frământături epilep­
tice, o tropăială şi o sghihuială, par'că necuratul
a dat întrânşii nu alta. Femeile se întrec cu flă­
căii în mişcări deşănţate şi indecente.
Hora românească se face obişnuit subt nişte
sălcii pletoase lângă gârla ce trece prin sat, fe­
tele stau la umbra sălciilor, flăcăii în soare,
copiii se hârjonesc pedelături ori stau şi pri­
vesc la horă depe gardurile dimprejur, iar mai
laoparte subt un gard cu streşină, stau bătrânii
şi spun la snoave ori pun la cale trebile satului.
Tot satul e la horă, copiii şi tinerii subt ochii
părinţilor. Când e spre înserate, toată lumea
pleacă înspre casă, fetele înainte şi flăcăii cân­
tând înurma lor.
Hora românească n'are niciun haz fără des­
cântece. După tactul muzicei flăcăii recitează
poezii, la cari au cioplit toată săptămâna la
câmp trăgând cu sapa ori cu coada; astfel îşi fac
ei declaraţiile, se ciupesc unii pe alţii, ori iau
la vale pe fetele făloase sau boite. Demulteori pe
câte-o fată prea albă sau prea roşie o dau pe
 Ii8

faţă cu funingine de ciaun, o duc la gârlă şi 0

spală frumuşel, apoi îi descântă aşa:

Rumenele şi boia
Fac pe mândra frumuşeâ.
Dar ştie-o naiba cum le-a pus,
Că pe nas nu i-au ajuns.

In satele ungureşti ciardaşul se face la crâşmă

sau cel mult în faţa crâşmei, se joacă pe 'nfuii-
date, numai din când în când se aude câte un
chiot sau un răcnet din gura unui flăcău mai în-
drăsneţ; între jocuri flăcăii mai dau pela teşgheâ,
încât seara se întorc pe două cărări, iar fetele
se sbenghiuesc în timpul acesta peafară. Mai
r a r ciardaş unguresc se sparge fără bătaie şi
fără capete sparte.
In sate cu populaţie mixtă jocurile ca şi bi­
serica sunt separate, flăcăii unguri mai dau pela
hora românească, Românii însă niciodată la a
lor. Căsătorii mixte nu se întâmplă niciodată.
Se zice, că la chef fiecare om îşi dă în petec,
„in vino veritas". Şi într'adevăr Românul la chef
e sfătos, dă poveţe, ori îi vin în minte toate
amărăciunile şi cântă doina de jale de se to­
peşte inima în el. Mai r a r Românul e buclucaş
la b'eţie. Ungurul, când e cu chef, îşi razămă
capul în cotul mâinii drepte pe masă, cu stânga
se apucă de pălăriuţa din ceafă şi plânge şi răc­
neşte; iar dacă Ţiganii îi trag un ciardaş papri-
cat, deodată din plâns dă în joc turbat, şi dacă
nu-i ajunge casa, sare pe masă şi o duce acolo
înainte. Când crâşmarul vrea să-1 oprească, îi
trage cu sticla în cap, se duce la Ţigani, îi îm-
 brăţişează şi îi sărută, le lipeşte ultimul florin de
hârtie în frunte şi joacă mai departe, pânăce îl
scot vătăşeii din crâşmă ori cade obosit subt
masă.
Prinurmare, nici prin portul, nici prin poiezia,
nici prin felul lor de a petrece nu vor reuşi
Ungurii vreodată a desnaţionalizâ pe Români;
dar nici Românii pe Unguri, fiindcă frumosul
trebue simţit, pentru a fi ademenit de el, iar
Ungurului se vede că-i lipsesc dispoziţiile natu­
rale pentru aceasta, celulele din creieri.
Prin religiune s'au încercat Principii Transil­
vaniei în secolul al 17-lea, să desnaţionalizeze
pe Români, ademenindu-i la calvinism; n'au reu­
şit însă, fiindcă şi religiunea se bazează pe un
simţ tot atât de adânc ca şi cel estetic, pe simţul
religios, care după atâtea veacuri s'a înrădăcinat
adânc în sufletul şi moravurile Românului. Deşi
între credinţele Românului sunt multe superstiţii
păgâne, cari din cauza farmecului lor poietic
n'au dispărut încă, cu toate acestea Românul e
bun creştin, ortodox şi în credinţe şi în formele
religioase. Biserica în Dumineci şi sărbători e
plină, copiii de mici sunt crescuţi în frica lui
Dumnezeu, preotul e respectat şi moralitatea
proverbială a ţăranului român din Ardeal se
datoreşte în prima linie religiosităţii sale. Ro­
mânul şi-a asimilat deja religiunea creştină, a
potrivit-o cu caracterul său, încât nici nu se
poate închipui un Român necreştin. E interesant,
cum poveştile şi snoavele sale a romanizat până
şi pe Dumnezeu, Christos şi S-tul Petru. Ei că­
lătoresc pe pământ ca nişte Români drumeţi, aju­
tând pe cei nevoiaşi, vindecând pe cei bolnavi,
răsplătind pe cei drepţi şi păcălind pe câte un
fudul sau rău mai 'dihai, decât vestitul Păcală
din poveşti, şi când S-tul Petre îşi ia nas, îl
mai păcăleşte Dumnezeu şi pe el, dându-1 pe
m â n a câte unui Român buclucaş, să-1 ferche-
zuiască şi să-1 dea la brazdă.
Dealtfel şi Ungurii şi-au asimilat figurile mitice
creştine cu caracterul lor. Iată în traducere fidelă
o poiezie poporală ungurească:

Pe Ali'old (pusta Ungariei) este-o crâşmă izolată.

Acolo bea bătrânul Dumnezeu de necaz,
îngerii îi trag la ureche cântecul favorit,
Isus Hristos stă alături şi bate din pinteni
Iar S-tul Petrea jupeşte vulpea într'un colţ.

Par'că e o bandă de hoţi de cai, cari s'au

abătut pela crâşma din câmp şi fac chef ungu­
resc. La Unguri dealtfel creştinismul n'a stră­
bătut decât în scoarţa dedeasupra, deunde arşiţa
semidocţiei moderne a început deja să-1 scoată;
dovadă că în foarte multe sate pentru a scăpă
de cheltueli cu popa şi cu dascălii, ţăranii un­
guri s'au declarat în mase fără confesiune, în
urma legilor bisericeşti liberale din anii trecuţi.
Românul socoteşte pe Ungur păgân şi spur­
cat, fiindcă nu se închină româneşte şi nu ţine
posturile şi dacă-i vine în casă îl ospătează cu
ce i-a dat Dumnezeu, dar vasele din cari a mân­
cat le aruncă şi când a plecat, de-1 întreabă un
Român din sat pe cine a avut în casă, îi răs­
punde că n'a fost nimenea decât ia, un Ungur,
care a venit şi s'a dus. — Când Românul, de
mare nevoie, dă pela casa Ungurului, mănâncă
 iâi

din traistă pe prispa casei, nici el n'ar primi să

fie ospătat, clar şi Ungurul e aristocrat, când e
la dat; el nu e democrat, decât când primeşte.
Totaşâ e Ungurul şi în politică şi natural, că
moralizarea unui astfel de demo-aristocrat nu
se poate face altfel, decât dându-i peste labe. I-a
şi cam dat Românul aşâ pela soroace, şi i-a mai
da de n'or intra zilele în sac, doar 1-a încreştinâ
dela o vreme.
La drum ori în târg de se întâlneşte Românul
cu un Ungur, îi zice „jupâne" şi îl întreabă de
sănătate, Ungurul îi zice „bade" şi îi mai zice
şi „moi". Pe Român atunci îl scormoleşte la
inimă, dar îşi zice în sine : „degeaba, nu e Un­
t

gurul ca omul, să ştie ce se cuvine şi ce nu.

„Deunde nu-i, nici Dumnezeu nu ia". II lasă în
plata lui Dumnezeu şi pleacă. Dacă mai rar dă
de un Ungur mai delicat, atunci îşi zice: „Uite
ce Ungur româneţ, de treabă ca un Român, ce-o
mai fi şi asta"?
Eticheta Românului ţăran e mult mai severă
decât cea boierească. Când e vorba de cinstea
cuvenită, Rorhânul e foarte aspru faţă de sine
şi îşi face mustrare pentru o vorbă nerumegată.
E aspru şi faţă de alt Român, dar îngăduitor,
peste măsură de îngăduitor faţă de străini şi
mai cu seamă faţă de Ungur. Ungurul, deştept-
cum e el, ia această îngăduinţă drept umilire şi
nu înţelege adâncul dispreţ adunat din moşi
strămoşi în zicala românească „de treabă ca un
Român!".
In viaţa familiară Românul e autoritar, ţine
la nevastă şi copii ca la ochii din cap, are însă
principiul „că pe copil să-l iubeşti, dar el să n'o
 ştie". Tatăl creşte pe copii mai mult cu zefle­
meaua şi cu porunca scurtă, dar mama îi mai
bate ca să prindă carne pe ei. Românul are zi­
cala, că cine nu se pocăieşte de vorbă, nu se
pjcăieşte nici de băţ". Dupăee băieţii se fac
flăcăi, tatăl e scurt la vorbă cu dânşii, mai r a r
le spune şi câteun cuvânt bun, dragostea şi-o
arată numai prin aceia, că le încredinţează trebi
serioase ale gospodăriei. Românul nu se sperie
de copii cât de mulţi „fiindcă copiii sunt averea
Românului". Numai când îi pleacă feciorul în
armată, ori i se mărită o fată, podoaba casei,
atunci oftează din adânc, îşi şterge ochii cu mâ­
neca cămăşii, dar îşi ţine firea şi ocăreşte pe
nevastă, că se boceşte ca după mort. Când s'a
hotărît Românul - să-şi însoare un fecior sau
să-şi mărite o fată, venind dela biserică nu-şi dă
jos sumanul de sărbătoare, se aşază după masă,
trimete pe nevastă să-i aducă feciorul sau fata şi
când el intră, îşi ia căciula depe masă, o pune
pe cap şi-i zice serios: „Ei băiete, cred că ţi-a
sosit vremea să nu mai baţi cele şezători, am
gândit, că ar fi bine şă te însori,'ce zici şi tu?
— „Dă, taică, cum îi zice şi d-ta" îi răspunde
feciorul învârtind căciula în mână. Mireasa se
ştie de mai 'nainte, fiindcă mama e poştă între
tată şi copii. Cu nevasta Românul deasemenea
e autoritar, la drum şi la biserică el merge
înainte cu bărbaţii, şi nevasta în urmă cu femeile.
La masă bărbatul cu feciorii stau pe laiţe, iar
nevasta cu fetele stau în picioare, mai făcându-şi
treabă pela foc. Românca vorbind despre băr­
bat cu un străin, îi zice „D-lui", faţă de bărbat
e respectuoasă, când e în lume; în intimitate
 însă îl stăpâneşte cu binişorul, şi dacă e năcăjit
pe cineva îl potoleşte cu mult bun simţ. La ne­
voie Românca, cunoscându-şi farmecul, mai dă
şi cu lacrămile şi bărbatul nemai având încotro,
se dă rob.
Cuvântul unguresc cu care se adresează fe­
meia bărbatului e „stăpâne", cu toate acestea în
cele mai multe cazuri femeia stăpâneşte, şi dacă
bărbatul face gură, atunci unguroaica îl înjură
1
de sfinţi şi cărţi bisericeşti, iese în uşa casei,
pune mâinile în şold şi îl ocăreşte în gura mare,
ca să audă satul. Bătaia n'o face să tacă, ci mai
mult îi ascute limba. La nevoie, când Românca
îşi îmblânzeşte bărbatul cu lacrimi, Unguroaica
ia cleştele ori vătraiul dela foc şi îi trage în cap
sau îl opăreşte cu apă fiartă şi până îl pune
bine în frâu nici moartă nu se lasă.
Românca supărată pe o vecină, nu-i mai calcă
în casă, şi pe drum o ocoleşte; Unguroaica o
spală cu înjurături şi ocări peste gard, până o
vâră în casă. Ţine să o audă satul, fiindcă se
impune prin aceasta; ori îi stâlceşte câinele, găi-
nele, porcii sau copiii, când le-a intră piciorul în
ograda ei. Peurmă se judecă la primărie, şi
bărbatul plăteşte cheltuiala, ca soţ credincios
ce e. Românca se teme de gura satului ca de foc,
Unguroaica o provoacă. Gura satului la Români
sunt vorbele şi veştile, cari merg din gură în
gură până cutreieră tot satul, satirele dela horă
şi strigarea peste sat dela lăsatul sacului, când
dupăce întunecă bine, flăcăii se urcă pe două
dealuri din preajma satului şi strigă unii către
alţii în auzul satului întreg. In aceste strigăte
spun, ca depe carte toate păcatele nevestelor şi
ale fetelor, din timpul anului, încât cine a fost
strigată odată peste sat îmbătrâneşte fată mare,
iar de-i nevastă şi-a găsit beleaua, tot satul se
fereşte de ea, ca de popă tuns.
Gura satujui e mai neîndurată decât gazetele,
şi de cele mai multe ori mai dreaptă. Deaceia
zice Românul: „Să te ferească Dumnezeu de gura
1
satului '. Nici biserica, nici justiţia n'a contribuit
atât la curăţenia moravurilor româneşti ca gura
satului.
Şi Ungurii vor fi având gura satului, poate
mai ceva decât a Românilor, dar la ei e lucru
de laudă, ceiace pentru Român e ruşinos, şi
lucru de ocară, ce Românul cinsteşte! Şi această
deosebire de vederi, va fi o cauză binecuvântată
pentru adânca înstrăinare a acestor două nea­
muri. Ele îşi sunt străine nu fiindcă nu se cu­
nosc, ci fiindcă prea se cunosc.
Atât în Transilvania cât şi în România s'au
făcut legi peste legi şi codice penale o mulţime,
fără ca acestea să se întemeieze pe morala so­
cială, pe moravurile ţăranului, încât ţăranul prin
legile de care e stăpânit e scos dintr'ale lui şi
cu totul desorientat, el ştie una din moşi stră­
moşi şi legile îi spun alta. Nici un jurisconsult
nu şi-a luat osteneala să facă un studiu temeinic
asupra moravurilor juridice ale ţăranului, pen-
truca legislaţia statului să poată procede treptat
şi astfel legile să poată fi într'adevăr moraliza­
toare. O justiţie care nu iese din moravurile po­
porului, stă în văzduh, nici nu împiedecă dela
crime, nici* nu moralizează, ci mai vârtos învrăj­
beşte. Şi într'adevăr moravurile juridice ale ţă-
ranului nostru multora li se vor părea curioase
şi primitive. Iată câteva exemple:
Ţăranul nimic nu respectează mai mult decât
munca cruntă, muncă de ţăran, numai munca
cu plugul şi cu sapa sfinţeşte proprietatea; munca
cu condeiul, cu gura sau cu biciul în urma mun­
citorilor el o socoteşte jucărie, un fel de şme­
cherie, care se învaţă din carte şi se soarbe din
haina albastră. Deaceia un flăcău voinic îşi face
un merit în tot satul, dacă în puterea nopţi\ va
da vitele în iarba boierească, sau chiar a unui
ţăran mai chiabur, căruia îi muncesc slugile; e
mare ruşine însă dacă c prins, fiindcă îi iese
buhul, că e nătărău. Poate să ştie tot satul, că
Românul a adus un car două de lemne din pă­
durea statului, fiindcă lemnele le dă Dumnezeu,
fără muncă; dar iarăş să nu fie prins, nu fiindcă
i-ar fi ruşine de sat, dar îşi mai pierde vremea
degeaba prin puşcărie. Pentru copii chiar e o
vitejie să fure fructe din grădinile altora, că
doar nu proprietarul a suflat în ele, ca să crească
şi să se coacă; dacă e prins, mănâncă ferchezu-
ială şi tace din gură, prostia se plăteşte.
Dacă un vecin lacom, îi taie cu plugul o brazdă
de pământ, pe care a udat-o el ani de zile cu
sudorile sale, sau îi coseşte o făşie de iarbă din-
tr'un clin de loc, moştenit din părinţi, atunci îl
chiamă la faţa locului, îi arată semnele şi dacă
şi acum îl năpăstuieşte, atunci face moarte de
om, se dă singur pe mâna justiţiei, şi zace ani
de zile la ocnă, fără altă părere de rău, decât
că e năpăstuit şi de oameni şi de legi. Satul pe
un astfel de ucigaş îl compătimeşte şi îi ajută
copiii, Gând se întoarce în sat, lumea îl cinsteşte
 ca şi mai înainte şi nu se sfieşt'e a vorbi cu el,
ca de o nenorocire, de crima ce a comis. Poate
că n'ar ajunge Românul la una ca aceasta, dacă
legile i-ar ocroti pământul cu atâta putere, câtă
dragoste are el pentru dânsul. Legile însă pen­
tru o brasdă de loc nu fac mare caz, şi boierii,
cari aplică legile şi mai puţin.
Tot moarte de om face, când va prinde pe ci-^
nevâ că-i încarcă o claie de.grâu sau un car de
fân din câmp, fiindcă acelea sunt muncite de el
şi afară de aceia averea din câmp nu e ca cea
din sat să o poţi păzi, în câmp o păzeşte D-zeu;
şi cine n'are frică nici de Dumnezeu, nu-i păcat
să-i dai cu parul în cap ca la fiară. Justiţia fi­
reşte, se înfioară de un ucigaş pentru o pagubă
de câţiva franci, îl crede criminal născut sau
prin obicei; nu-şi aduce aminte, că ţăranul când
pierde din două care de fân unul, are o pagubă
mai mare decât cel ce din două milioane pierde
unul, fiindcă el l'a agonisit cu muncă grea în
arşiţa soarelui, nu la umbră în culoarele bursei,
aşâ dintr'un condei. Pagubele şi câştigurile nu
se judecă după valoarea lor în numerar, ci după
valoarea lor de sentiment, de durere sau bucurie.
Iar legile nu ştiu a evalua sentimentul ţăranului,
fiindcă legislatorii n'au unitatea de măsură pen­
tru aceasta, nici nu văd adâncimile de măsurat.
Şi cu toate acestea degeaba se silesc legile a
moraliza pe ţăran cu unităţi de măsură streine
lui, fiindcă sentimentul e ca marea adâncă, iar
legile vânturi uşoare, care deabiâ încreţesc su­
prafaţa apei.
Se întâmplă, că în crâşmă un buclucaş loveşte
pe un Român, vorba trece ca vântul prin sat,
 sar cei patru feciori ai Românului, smulg prop­
tele dela garduri, năvălesc în crâşmă şi fără
vorbă culcă la pământ pe cel ce a cutezat să
loviască pe tatăl lor. „Patru în contra unuia,
mişelie!" — îi zice judecătorul — „pentru o
palmă un omor". Aşa o fi într'adevăr, la cei
deprinşi cu legile cavalerismului şi emancipaţi
de dragostea pentru părinţi. Românul însă, după
Dumnezeu are pe tatăl său şi un fir de păr
clătit din capul lui, îl duce la păcat.
Un sburdalnic întors din armată şăgalnic ca
un fluture, ciupeşte la h o r ă pe m â n d r a unui flă­
cău mai nătâng. Acesta nici una nici două, pune
mâna pe un bolovan din malul gârlei şi îi trage
cu el în numele tatălui. Dacă 1-a iertat Dumnezeu
dintr'atâta, bine, dacă nu, îi pune genunchele
pe piept şi nu arareori se întâmplă, ca având
dpi trei flăcăi în spinare, să-1 strângă de gât
până nu se mai sbate. Pentru o glumă nevino­
vată, atâta sălbătăcie, iarăş e revoltător pentru
judecătorul cavaler de moda nouă, pentru flăcăul
român însă

Lume-ai largă, fete-s multe

Şi mai mari şi mai mărunte,
Lângă mândra toate-s slute.

Şi aşa mai departe, s'ar putea îmmulţi exem­

plele cu sutele pentru a se vedea, cât de mult
se deosebeşte morala ţăranului român, de-a altui
popor sau de morala din carte. Noroc, că mo­
ravurile ţăranului sunt adânc înrădăcinate în
sufletul lui, şi deaceia fiind înfrânat de ele, cri­
mele sunt rari de tot.
 Ungurul are şi el morala sa socială, însă eu
rădăcini mai puţin adânci, fiindcă traiul Iui a
fost schimbător; în scurtă vreme el a premenit
sule de moravuri străine, pentru a ajunge ca să
nu mai frigă carnea subt şeaua calului, cum făcea
odată, ci la foc, pentru a ajunge din popor no­
mad, stăpân peste un popor de viţă latină în
mijlocul Europei. Cât despre proprietate, ţine şi
Ungurul la ea, însă la el proprietatea o sfinţeşte
jaful, nu munca. Ca popor nomad a jefuit cu
suliţa şi ca popor european cu legi liberale. Pre­
cum Românul face moarte de om, când i se ia
o bucată de pământ, astfel Ungurul o face, când
nu i se dă de bună voie; Românul se revoltă,
când i se calcă un drept şi Ungurul când nu
poate călca pe al altuia. Pentru aceia Ungurul
se crede pe sine erou, fiindcă ştie să ia, iar pe
Român hain, fiindcă nu dă. Pe moravurile şi
limba românească însă eroul lor se chiamă tâl­
har, iar hainul om de treabă. Dă, sunt vederi şi
vederi! Dumnezeu ştie care o fi având dreptate.
Starea lucrurilor însă parcă îi dă dreptate Ungu­
rului. Ungurii culţi sunt mai înţelepţi în facerea
legilor decât Românii; la ei legile de stat sunt
ieşite din firea poporului, criteriul moral al le­
gilor Ungariei e jaful, ca şi la ţărănimea lor.
Legile lor sunt flori naturale, pe cari le-a dat
firea şi istoria lor. Deacum se vor vedea fruc­
tele; par'că li se apropie şi lor toamna, de n'or
fi minţind şi acum semnele vremii or.
Pentru învăţătura din şcoală, ţăranul român
are puţină tragere de inimă şi puţin respect, nu
fiindcă n'ar putea învăţă, căci slavă Domnului
se distinge chiar prin şcoalele ungureşti şi nem-
 ţeşti. Dar ştie din experienţă, că-i aduce mai
mult rău decât bine. Dacă Românul mai cu stare
îşi dă băiatul la şcoală, pierde mâna dreaptă la
gospodărie, îi cară ani de zile pela cele scoale cu
desagii în spinare pe vreme bună şi pe vreme
rea, de mâncare şi haine de primenială. La
sfârşit îi iese băiatul un învăţător sau cel mult
popă în sat şi trăieşte mai necăjit decât un gos­
podar de frunte; cartea şi patrafirul puţin îi
aduce, iar plugăria nu-i mai prieşte. Funcţionar
ştie Românul, că n'are să-i ajungă băiatul, fiind­
că pentru aceasta i se cere să se lepede de nea­
mul său. Şi decât lepădat de neam, mai bine
să-1 ştie mort. Dacă băiatul iese cu mai puţină
carte, dacă ajunge un semidoct şi trăieşte în sat,
atunci e şi mai rău, Semidoctul îşi leapădă por­
tul strămoşesc pentru nişte sdrenţe, nu mai vor­
beşte drept româneşte, îşi pierde credinţa în
Dumnezeu, nu mai ţine sfintele posturi, se lea­
pădă de obiceiurile strămoşeşti, e rău gospodar,
leneş şi pătimaş, ajunge un calic şi trăieşte
şmecherind pe unii şi pe alţii cu scrisori şi cu
strâmbătăţi, încât pentru el îi ajunge tot n e ^
mul de ocară şi de blestem în sat. învăţătura
din şcoala din sat deasemenea puţin îi foloseşte.
Cel mult, dacă îi ajunge băiatul să cânte la
strană — mai are Românul o leacă de mân­
gâiere, încolo cu scrisoarea şi cetirea puţină
treabă face. Scrisoarea nu-i foloseşte, fiindcă,
toate hârtiile dela tribunale şi chiar dela nota­
rul din sat sunt ungureşti, şi trebuie să-i plă­
tească notarului ca să i le citească. De cetire
n'are folos, fiindcă n'are ce ceti. Literatură are
el mai frumoasă decât cea de prin cărţi, iar alte
cărţi de folos practic, pentru el nu sunt. Şi în-
tr'adevăr, nouă Românilor ne lipseşte cu totul o
literatură pentru popor, fără de care toată chel­
tuiala statului pentru şcoala rurală e zadarnică.
Românul învaţă cartea din şcoală numai ca să
aibă ce uită. Apoi în şcoala sătească din Ardeal
copiii îşi pierd vremea mai mult cu limba ungu­
rească, toată ziua âşi stâlcesc fălcile ca să în­
veţe, cum se zice câine, bou şi măgar pe ungu­
reşte şi la sfârşit ajung cu învăţătura limbii un­
gureşti până la genunchiul broaştei, vorba ceia.
Iată pentruce şcoala e o năpaste pe ţăranul
român. La Unguri altă socoteală. Ungurul, se­
midoct de-o ieşi, n'are ce obiceiuri să piardă, ca
să se înstrăineze de părinţii săi; hrăpăreţi şi ştru-
lubatici sunt şi cei neînvăţaţi şi afară de aceia
Ungurul, care ştie două buchi ajunge notar în
sat sau în altă parte între Români. Ungurul mai
are şi profit practic din carte, fiindcă toate ac­
tele publice sunt în limba lui şi în carte mai dă
şi de-o leacă de literatură, pe care el în sat n'o
are. Dacă vrea şă înveţe mai departe, statul îi
dă tot ajutorul şi azi, mâine se trezeşte deputat.
Şcoala susţinută în Ardeal din sudoarea Ro­
mânului, aduce foloase Ungurului, iar Românu­
lui nu numai că nu-i foloseşte, dar chiar îi strică,
Pe Românul analfabet nu'l mai desnaţionali-
zează Ungurii cât vor trăi ei, dar pe cel semi­
doct, dacă nu-1 desnaţionalizează, încalţe îl de­
moralizează, şi acesta e deja un profit pentru
Unguri.
Ungurii au făcut şi din armata lor teritorială,
din honvezime, unde instrucţia e ungurească, un
mijloc de cultură pentru ţăranul ungur şi de des-
naţionalizare pentru Români. Şi într'adevăr, Un­
gurul se întoarce din armată, dacă nu cu altă
cultură, cel puţin cu mustaţa cătrănită, cu cărare
în păr pe ceafă, ras pe după gât şi cu pinteni,
la ciobote, încât vâră în draci tot satul. Românul
se întoarce cum a plecat, că de-1 pun păcatele
să vie mai ţanţoş îl ia tot satul la vale. Dacă
vine cu haine albastre şi merge la horă, îndată
îl întreabă uh flăcău din sat: „Dar bine, bre,
naiba te-a pus să te faci boier?... Dar dacă ţi
s'or rupe nădragii ceia în genunchi, cu ce-o să
ţi-i petecească mă-ta? Trebuie să cernească pânza,
că neam de neamul tău n'a purtat straie boie­
reşti, ca să fi rămas vreun petec prin cele lăzi".
Apoi Românul tocmai fiindcă-i zeflemist, su­
portă orice, numai zeflemeaua ba.
Ungurii temându-şi pielea, sunt cuprinşi de
furia desnaţionalizării; ei nu au o instituţie dc
stat sau socială, care să nu vizeze aici. Nu cruţă
nici jertfe, nici osteneală pentru acest scop. Ne­
reuşita nu-i descurajează, fiindcă Ungurul e co­
pil, el tot ce doreşte, nădăjduieşte; rezistenţa îl
îndârjeşte mai mult. Se bucură de un ţigan şi
de orice lighioaie, când îşi maghiarizează numele,
îl îmbrăţişează şi îl ajută ca pe un frate. Din
toate popoarele Ungariei mai ciupesc ei câte un
nemernic, câte un şiret, numai dintre Români
nu-i chip şi asta îi face să turbeze şi să alerge
la răzbunare.
Românul nu se maghiarizează, el îşi simte
superioritatea etnică în toate privinţele şi ţine
să nu se facă din cal măgar. Tot/ din mândrie
naţională Românul nici nu primeşte pe un străin
în neamul său. Dacă se românizează, un Sas sau
Ungur, nu-1 iartă nici după 10 generaţii, îl po­
recleşte şi îl huiduieşte, pentrucă el simte, că nu
e mic lucru a fi Român, şi nu oricui i se cuvine
să fie. Şi aici e o deosebire între caracterul Un­
gurului şi al Românului ca dela cer la pământ,
care îi înstrăinează unul de altul şi îi înduşmă-
neşte. Ungurul cult caută să desnaţionalizeze po­
poare întregi, din egoism orb naţional şi din
naivitate, şi în timpul acesta Ungurul ţăran se
desnaţionalizează din cauza inferiorităţii sale et­
nice; Românul cult ţipă în lumea largă, că Un­
gurii desnaţionalizează pe ţăranul român; iar
ţăranul român râde şi nu se îngrijeşte, cum râde
uriaşul când îl ameninţă un becisnic. Desnaţio-
nalizarea unui popor, nu se poate face, decât
tot prin popor, niciodată prin cei culţi; iar din
două popoare niciodată nu e desnaţionalizat
decât cel inferior etniceşte şi ca număr. Noi Ro­
mânii şi ca număr şi ca cultură poporală le
suntem superiori, prin urmare nu e primejdie,
că o să ne înghită.
încercările brutale ale Ungurilor de a desna-
ţionâlizâ pe Români sunt însă primejdioase în-
tr'atât, că îi împiedecă în desvoltarea lor, îi jig­
nesc în cele mai vitale interese economice şi cul­
turale, le revoltă cele mai adânci sentimente şi
îi ţine în loc pe calea progresului, făcându-i să-şi
mistuie puterile în sec. Peurmă o primejdie şi
mai mare decât aceasta e, că-i înstrăinează de
fraţii lor din România prin aceia că au strecurat
în dialectul românesc depeste munţi câteva vorbe
şi în apucăturile lor câteva maniere ungureşti,
cari îi fac nesimpatici Românilor deaici. Prin
aceasta sentimentul unităţii naţionale, simpatia
între fraţi e mult scăzută, acum tocmai când îm­
prejurările mai mult o cer.
Intr'adevăr când justiţia, administraţia şi şcoala
de sus până jos sunt ungureşti, prin forţa lu­
crurilor Românii depeste munţi trebuie să pri-
miască în limba lor vorbe ungureşti, dupăcum în
secolii trecuţi au primit şi cei din principate
vorbe şi termeni tehnici slavoneşti şi turceşti, şi
dupăcum astăzi primesc pe cei francezi. Aceste
vorbe însă sunt ca frunza pe apă, un vânt favo­
rabil să bată, şi le-a dus pe toate.
Din împrejurarea, că Românii au primit dela
Unguri câţiva termeni tehnici, nu urmează însă
că limba e ameninţată, limba mai puţin decât
toate, fiindcă în nimic nu se deosebeşte Românul
de Ungur şi în nimic nu-i este atât de superior,
ca în limbă.
Limba română e o limbă arică, neolatină în
dicţionar şi construcţie, analitică prin natura ei,
clară şi concisă, colorată cu mii de vorbe figu­
rate, cu mii de idiotisme pline de putere şi plas­
tice şi înţeleaptă prin mulţimea proverbelor şi
maximelor cristalizate în ea din timpuri inme-
moriale. Limba ungurească ca evoluţie abia e
ieşită din găoace, e o limbă aglutinativă, în care
pentru a exprimă nuanţă de caz, de număr, mod,
timp, persoană, etc, trebuie să se adaoge tot
atâtea vorbe la cuvântul principal, să se facă
cuvinte chilometrice, în cari lipseşte orice uni­
tate, orice organizare. Părţile cuvântului compus
sunt ca inelele din viermii primitivi, fiecare un
vierme de sine, lipiţi aşâ mecanic numai. Ceiace
Românul exprimă printr'un sufix de un sunet,
 Ungurul exprimă prin 7 cuvinte agăţate unul de
altul. Apoi fiindcă şi Ungurul are estetica sa în
construcţia limbii, deaceia el şi-a făcut cuvinte
cu rol de sufixe, tot în câte două exemplare,
unul cu vocală deschisă şi altul cu Vocală în­
chisă, încât totdeauna lipeşte de cuvântul prece­
dent pe cel cu vocală potrivită. In felul acesta în
cuvinte de 10 silabe obişnuit, se repetă de 10
ori aceiaş vocală sau în cel mai bun caz vo­
cale înrudite. Deaici rezultă o monotonie, un
monocord muzical, care pe Ungur îl extaziază,
iar unui European îi toropeşte timpanul urechii.
Fraza ungurească e lungă şi ordinea vorbelor
totdeauna în luptă cu logica şi bunul simţ, încât
pânăce s'a isprăvit n'ai înţeles nimic; îţi cere o
pacientă de înger, ca să-i aştepţi sfârşitul. Accen­
tul e năvalnic ca şi întreaga fire a. Ungurului.
Cuvântul poate să fie de un chilometru, accen­
tul însă e pe silaba întâia şi fiindcă trebuie să
scutească atâtea silabe subt sine, totdeauna e
tare şi înalt, încât silabele accentuate din cu­
vintele unei fraze, au aierul unor ţipete de oa­
meni, cari se -înneacă, ceiace dă frazei ungureşti
o caracteristică de brutalitate. Tot astfel accentul
frazei e pe cuvântul dela început, care din cauza
aceasta trebuie să ţipe cu o îndoită forţă. Astfel
cuvântul şi fraza ungurească ca în general ca­
racterul Ungurului e năvalnic la început şi pe
urniă o lasă mai moale. Sintetizmul acesta în
limbă, lungimea şi confuzia cuvântului şi a fra­
zei influienţează şi gândirea şi vorbirea. Deaceia
Ungurul gândeşte încet şi vorbeşte lat şi deşirat,
încât îţi face impresia unei harabale hodorogite,
care înaintează încet şi hurducat prin bolovani,
când împiedecându-se, când urcând o piatră,
când căzând într'o groapă, de i se desciocălează
toate balamalele.
Ei bine, e omenesc lucru, e natural, ca Un­
gurul cu o astfel de limbă să asinîîleze pe Ro­
mânul sprinten ca o rândunică şi în gândirea
şi în vorbirea sa? Poate,

Când a face plopu pere,

Şi răchita vişinele!

E un lucru cunoscut îri Transilvania, că ţă­

ranul român nu învaţă ungureşte, pecând ţăranii
unguri toţi ştiu româneşte, stâlcit ce e drept, dar
aceasta nu din vina nimănui, ci din cauză, că
gura Ungurului călcată odată pe limba lui, nu e
chip să se mai adapteze pentru o limbă euro­
peană. Ungurul şi Sasul când se întâlnesc, vor­
besc româneşte între ei şi chiar când Ungurul
vorbeşte cu un alt Ungur, dacă voieşte să facă
spirit, citează câte un proverb românesc, fiindcă
în limba lui nu prea are.
Dealtfel cum ar şi învăţă Românul din Ar­
deal o altă limbă, când la orice iarmaroc te-ai
duce, n'ai să vezi decât Români în haine albe
şi numai ici colea câte un Ungur sau Sas mo-
horît, cum sunt caprele între oi. Românii lo­
cuiesc în masse mari şi unde se învecinează cu
câte un sat două ungureşti, n'au nici o relaţie
cu ei, trăiesc ca mâţa cu câinele; pela târguri
cine vrea să-i vândă Românului sau să cumpere
dela el, trebuie să-i vorbească româneşte. De-
aceia când popa citeşte ţăranilor din gazete, că
Ungurii au să ne i a j i m b a , ţăranii se ghiontesc,
râd între ei şi întreabă: „Ce-o mai fi şi asta,
părinte? Dar limba cum au să ne-o iee, doar
nu-s ielele, cari fură graiul oamenilor, când
l i
adorm în ^ m p ? .
Din toate acestea vedem adânca deosebire în­
tre caracterul românesc şi cel unguresc, vedem
că în constituţia fizică, în poezie, în morala so­
cială, în religie, în istorie, în limbă, în aspiraţii
şi în tot ce-1 face pe un popor să fie ceiace este,
aceste două popoare îşi sunt protivnice — şi nu
numai nu se vor asimila vreodată unul pe altul,
Ungurul fiindcă nu poate şi Românul fiindcă nu
ţine să-şi pângăriască sângele; dar din împreju­
rări istorice, psihologice şi politice sunt atât de
învrăjbite, încât nici chiar o pace durabilă nu
se va putea statornici vreodată între ele. Bunul
simţ elementar, înţelepciunea de viaţă trebuie să
povăţuiască şi pe Unguri şi mai mult pe noi
Românii, ca să ne pregătim sistematic pentru o
răfuială definitivă, ca să se ştie odată ce e al lor
şi ce e al nostru. Altă scăpare din această stare
nesuferită şi fără pildă în Europa, nu e de
nădăjduit. Dacă cel ce trimite tot binele şi tot
răul, dacă Dumnezeu ne-a înzestrat cu vecină­
tatea acestui popor, ca să ne pedepsim viaţa cu
el, încalţe să-1 punem la lanţ, ca să nu mai dea
la noi şi să ne putem vedea în pace de drumul
nostru.
Românul aşâ crede, că Dumnezeu, care dă
grindina, foametea şi ciuma, el ne-a trimis şi pe
Ungur pe cap. Iată o anecdotă ţărăniască, în
care Românul povesteşte cum a creiat Dumnezeu
pe Ungur, pe care îl caracterizează mai bine, de
cum s'ar putea caracteriza în zece cărţi savante:
 Zice, că Dumnezeu cu S-tui Petru călătoriau
odată pe pământ, cum e treaba lor, şi cum mer­
geau aşâ la drum, S-tul Petru n'are ce lucra,
începe să-1 cihăiască pe Dumnezeu şi să-1 roage:
„Doamne, multe lighioi ai mai făcut pe lumea
aceasta, fă şi un Ungur, Doamne". — „Taci,
Petre, nu te amestecă unde nu-ţi fierbe oala,
tare ieşti prost, bre, tu nu ştii ce ceri dela mine;
de-oi face un Ungur ne găsim beleaua cu el,
ş'apoi din ce să'l şi fac, doar nu sunt la mine
acasă, vezi că suntem la drum". — „Doamne,
din ce nu poţi tu face, de-i vrea, doar lumea
asta întreagă ai făcut-o din nimic. Fă, Doamne,
un Ungur din ce ţi-o cădea înainte, atâta hatâr
îţi cer şi eu".
Tocmai trecuse un Român pe drum, ducând
un sac cu făină dela moară pe-o mârţoagă de
cal ce avea. Dumnezeu dând în drum de urmele
calului dă cu piciorul şi strigă: „Sus talpoş!".
Atunci ieşi ca din pământ un Ungur ţanţoş cu
pinteni la călcâie şi cu musteaţa câtpecolo<
sare înaintea călătorilor şi restindu-se la ei, le
zice: „Daţi paşaportul!". — „Ei, Petre, Ungur
ţi-a trebuit? Deacum să-i ai partea şi să-i porţi
portul!".
 „Lasă!" de dincolo.

,.Lasă!" — aşa îşi zice Românul în mintea lui,

decâteori şirul gândurilor sale îl pun în fata
unei hotărîri la un fel, decâteori nevoile vieţei
îl aduc la strâmtoare. E o întreagă filozofie în
această vorbă, o întreagă înţelepciune de viaţă
zace întrînsa. Caracterul Românului se coprinde
în vorba aceasta; istoria şi starea lui de astăzi
sunt rezultatul filozofiei cuprinse în acest „lasă".
Multe rele i-a adus Românului, şi iarăş de multe
1-a ferit „lasă" al lui.
Pleacă Românul la plug şi uită oticul acasă;
îşi aduce aminte în poartă, dar îşi zice „lasă".
Merge înainte, că nu e bine să se întoarcă omul
din drum, şi răneşte plugul toată ziulica cu
coderiştea biciului. Câte oticuri nu uită Româ­
nul în feluritele împrejurări ale vieţii şi decâteori
pentru „lasă" al lui nu face din mână, otic? Din
păţanii de acest fel a ieşit vorba românească
„leneşul mai mult aleargă".
Vede Românul, că o spiţă dela roată se clatină.
Dar „lasă", îşi zice în sine, roata o mai duce
şi aşa. Şi când roata îi lasă carul în drum, pune
 6 prăjină subt osie, târâie carul câine câineşte
până acasă şi-şi face roata din nou. „Scumpul
mai mult pierde", se gândeşte Românul atunci, —
o roată pentru o spiţă, de, unde e marfă e şi
pagubă.
Din „lasă" s'a ales Românul cu două vorbe
bune şi cuminte, cu „Leneşul mai mult aleargă",
şi „Scumpul mai mult păgubeşte". O întreagă
economie politică ar fi aceasta, dacă n'ar mai
avea Românul şi zicala, că dela vorbă până la
faptă, mai va. Cu rânduiala aceasta la casa Ro­
mânului, în acareturile lui, în gospodăria lui, tot
întâlneşti încă urmele boierului „lasă", dar iarăş
mă întorc şi zic: toate vor veni ele cu vremea,
zilele nu intră în sac, omul cât trăieşte tot în­
vaţă.
I-a dat Dumnezeu Românului un vecin buclu­
caş, un ăla cu maţe pestriţe. II hârâie astăzi, îl
hârâie mâine, dă cu vorba în copii, dă în ne­
vasta lui, îi chilăveşte un viţel, îi înţapă un cal,
îi face însfârşit zile fripte. II umflă la inimă
treaba aceasta, dar îşi zice „lasă" la ce să-mi
prind mintea cu nebunul, să mă dau pe gura
golanilor? — Tace astăzi, tace mâine, până se
face vecinul prea de tot, până se urcă scroafa
în copac, vorba ceia; atunci pune mâna pe cio­
mag, ori i-o împlântă în vâna gâtului, îl dă
căţeaua, îi mai îmmoaie ale oase, îi dă ceva şi
pedeasupra de cheltuială şi pacea se face odată
şi bine, fără vorbă multă şi fără gâlceava. — E
om al dracului, zice atunci gura satului, tace şi
face, apă lină şi adâncă, unde pune mâna, ia
Dumnezeu mila. — „Lasă" astăzi, „lasă" mâine,
din mulţi „lasă" se face cu vremea „acum e a-
 Ui

turn''. — Mulţi „lasă", dealde ăştia găsim în isto­

ria noastră, şi tocmai fiindcă sunt mulţi de tot,
d'aia n'au lipsit nici câteun „acum e acum" aşâ
pela soroace. De, cine strică? Unde aduni, se
umple,deunde nu mai scoţi, dă afară. Unii oameni
sunt ca muierile, păţesc, dar nu învaţă.
La drum, ori în târg se întâlneşte Românul
fruntaş cu un Ungur ori cu un Sas. Românul le
zice „jupâne", iar ei îi zic „măi bade". — Nu-i
place omului dintre oameni o vorbă ca aceasta;
parecă îl scormoneşte la inimă să zică şi el o
vorbă mai deadreptul, mai aşâ pe subt căciulă,
dar îşi zice şi atunci „lasă". Degeaba, îşi gân­
deşte el, nu e Ungurul, nu e Sasul ca omul,
să ştie da 1 urnei cinstea cuvenită, nu e ca creş­
tinul, să ştie ce se cade şi ce nu se cade. Deunde
nu-i, nici Dumnezeu nu ia. Iar când, mai rar,
foarte rar, dă de un Ungur ori Sas mai omeneţ,
atunci îşi zice în sine: „uite ce om româneţ, de
treabă ca un Român". — Ce priveşte cinstea cu­
venită şi eticheta, Românul e foarte aspru faţă
de sine, îşi face capital dintr'o vorbă scăpată aşâ
pe nerumegate. E foarte aspru şi faţă de alt Ro­
mân, dar îngăduitor, preşte măsură, îngăduitor
faţă de străin. Iar omul care are ochi şi nu vede,
care are urechi şi n'aude, ia această îngăduinţă
drept umilire, drept tâmpire şi urmează a ne­
cinsti pe cel ce îl cinsteşte, fără să înţeleagă a-
dâncul dispreţ, adunat de moşi-strămoşi în zicala
românească: „De treabă ca un Român".
Când Sasul ori Ungurul din satul vecin vine
la casa Românului, nevasta pune pe masă brânză,
slănină, rachiu ori vin, însfârşit ce dă Dumne­
zeu. „Poftim, jupâne, să cinstim un pahar de
 vin, că vii dedeparte şi la drum omul însetoşază".
II cinsteşte Românul, ca să poată zice drumeţi­
lor întorcând către casă: „am fost la casa cută-
ruia din cutare sat". — Iar când daraverile îl
silesc pe Român să dea pela casa Sasului ori a
Ungurului, aceştia îi dau bineţe şi îl întreabă
de sănătate, dar de mâncat, mănâncă Românul
pe prispa casei din traistă, stând cu jupanul de
vorbă şi de băut bea la cârciumă. Nici aşâ nu e
cu cale, nici aceasta nu vine bine, îşi zice Româ­
nul şi cu alt prilej îi vine să-i închidă jupanului
uşa dinaintea nasului; dar „lasă", îşi gândeşte el,
că cine cinsteşte pe altul, pe sine se cinsteşte,
şi cine necinsteşte pe cel ce-i vine la casă, pe
sine se necinsteşte. Tot „lasă" îşi zice şi acum şi
face, cum s'a pomenit din părinţi. — E cinstelnic
Românul, cu cale, fără cale cinstelnic şi în chipul
acesta s'a deprins lumea să-i tot ceară, fără să-i
mai deâ ceva înschimb. Dar când i se face
Românului lehamite la inima lui, mai trage că­
ciula şi pe-o sprânceană şi zice aşâ: „Decât toată
ziua hi şi ha, mai bine odată ba".
Merge Românul la judecată, la notarul din sat,
la solgăbirău ori la tistie (tribunal), nu merge
nici acolo cu mâna goală; nu că doară ar umblă
cu strâmbătate, d a r a ş â ' s ' a pomenit el, să nu
ceară nimic degeaba. Când domnii ar fi Români,
altă treabă, dar ei sunt străini, cari nu înţeleg
cu una cu două. Lasă Românul căciula în băţ
la uşă, îşi netezeşte părul pe frunte, şterge su­
doarea drumului cu mâneca cămăşei şi intră a-
şezat. Un ăla tânăr, cu condeiul dupe ureche, îl
întreabă de nume, de spiţa neamului şi în limba
lui păsărească se aspreşte şi îi porunceşte, să-şi
spună pricina iute şi degrabă, că vremea-i pe
bani. „Aşâ a fost de treabă, măria ta", începe
Românul hotărît să nu uite nimic; şi spune şi
spune omul dela rărunchi păsul şi necazul, ce
1-a adus. Domnul cel mare din fund, un ăla cu
barba retezată, cu luleaua în gură şi cu mustaţa
îngălbenită de fum, ridică ochii depe scrisoare,
se uită crunt peste ochelari la dânsul şi restit îi
porunceşte, să nu întindă vorba. Românul se tul­
bură pîiţin, apoi urmează zăpăcit şi cu fruntea
asudată; se mai încurcă, se mai descurcă, mai
spune şi mai uită, însfârşit ca omul când nu e
la largul lui.
Un ciorsoi de domn, slab scripcă, bătrân şi
jerpelit, cu mustaţa băţ, îl pofteşte, să pună de­
getul pe cruce, domnii mai se încruntă, mai râd
între ei, apoi îl trimet acasă. — „Rău vă arde
de necazul omului, s'a dus mielul în pagubă", îşi
zice Românul mergând către casă. De, domni
nu-s?... Stăpâni nu-s?! — Nici n'au înţeles ce-am
spus, nici nu m'au lăsat să isprăvesc, mă întorc
fără nicio ispravă. Bagseama aşâ va fi legea
acum odată. II arde la inimă pe bietul om, îi
vine să sfarme tot ce-i iese în cale. Dar „lasă",
se gândeşte iarăş, vezi-ţi de treabă, neică, înghite
şi taci, că Dumnezeu nu bate cu ciomagul.
Nu mai poate Românul hălădui de gura popii.
Un copil i-a dat Dumnezeu, atâta odor are şi el,
care să-i însenineze zilele vieţii şi pe acela îl
duce la oraş la învăţătură, căci învăţătura dela
dascălul din sat a dat-o gata. Ii cară Românul
ani de zile cu desagii în spinare, pe vreme bună,
pe vreme rea de mâncare şi haine de primeneală.
Şi dece să nu-i care? Băiatul trece prin ale
 scoale multe şi grele, toată lumea îi spune, că
învaţă ca apa, că cu vremea are să iasă popă,
ba poate chiar şi domn. Greu îi vine nu-i vorbă,
să rămâie singur ca cucul numai cu baba; casa
fără podoabă, boii fără pogăniciu şi curtea pus­
tie, dar îi creşte inima când se gândeşte, că lui
tocmai i-a fost dat să scoată un domn din nea­
mul lui. — Sărăcesc, de sărăcit, dar la bătrâneţe
îmi va da Dumnezeu cu prisos, Dumnezeu dră­
guţul, care m'a învrednicit pe mine nemernicul
cu un astfel de copil. Nu-1 ţine locul de fericit,
ce e, când află, că băiatul lui e trimis de sfântul
Consistor cu bani împărăteşti la şcoalele ale mari
1
dela Pesta, deunde ies domni pe ţară. Şi o duce
Românul aşa cu inima crescută până într'o vară,
când se trezeşte numai cu băiatul acasă. — „Vinde
tată juncii din tânjală, că de Joi plec în ţară
să-mi capăt pită, că aici nu e de trăit pentru noi
Românii". înţelege Românul însfârşit, că aşâ e,
nu e de trăit aici. Desjugă juncanii, merge la
târg cu ei şi Joi, cu inima sfărmată, priveşte în
urma carului de foc, care îi duce în lume copilul
lui, toiagul bâtrâneţelor lui. — „Ne-am pustiit
copilul, nevastă, dupăee am îmbătrânit şi am
sărăcit cu nădejdea lui. Nu i-ar da Dumnezeu
popii sănătate în oase, mânca-i-âr pustia casa şi
amarul inima, numai cum ne-a mâncat el pe noi.
Vremea vine, vremea trece, omul face din rău
bine, şi zice iarăş „lasă", închide inima de:
necaz, că, bagseama, vor mai fi ei în lume şi
alţii ca el. Mort să-1 ştie, par'că nu l-ar durea;
aşâ rău; dar de, n'ai ce-i face, vremile sunt
de aşâ.
Ii duce neamţul, băiat ca un steag, în cătănie,
rămâne Românul fără mâna dreaptă. I se rupe
inima, când cu flăcăii din sat îl vede trecând
dealul şi cântând aşâ:
Eu mă duc maică 'n cătane,
Tu rămâi de-mi spală haine.
Spală-le în lăcrămele,
Şi le-usucă'n gândurele
Şi le trimete pe stele.
I se rupe inima, îşi zice însă „lasă'\ aşâ e pra­
vila şi s'a mântuit.
Ii arde Românului casa, îi moare o vită, îi
moare copilul ori nevasta, rămâne stingher în
lumea aceasta; îi vine par'că să ia lumea în cap,
să se ducă pe pustii locuri, dar iarăş îi trece
prin minte vecinicul „lasă", îşi face din durere
o datorie, tace şi înghite, căci cursul vremii n'o
să-1 schimbe cu umărul, aşâ i-a fost scris şi
pace.
Chiar când cade la zăcare şi e să-şi închidă
Românul ochii pentru veci, el suferă în tăcere,
trimete după popă, ca să-1 grijească ca pe un
creştin ce e, îşi chiamă copiii şi nevasta la pat,
le spune cu minte şi aşezat voinţa sa din urmă,
îi povăţuieşte să fie cu frica lui Dumnezeu şi să
grijească de agoniseala lui, apoi moare în li­
nişte, fără sbucium şi fără paradă, moare caşi-
când şi-ar împlini o datorie; pentruce, să se sbu-
ciume înzadar se gândeşte şi atunci „lasă!".
Acest fatalist „lasă?" e zăvorul, cu care în­
chide Românul uşa după sine, când cu necazul
lui fuge de lume şi se ascunde în inima sa; şi
tot cu „lasă" al lui deschide uşa veciniciei şi o
închide în urmă-i.
'Din „Revista Nouă", 1890.
 Canonul lui Sânpetru.
Poveste populară din Ardeal.

In vremea dedemult, spun cărţile, că pe me­

leagurile acestea nu eră alt neam de oameni,
decât Români cu haine albe şi cu vorbă desfă­
tată — creştini cu frica lui Dumnezeu. Şi pe pă­
mântul acesta românesc eră peatunci rod îmbel­
şugat şi har dela Dumnezeu, între oameni pace
şi bunăînvoire.
Pe acele vremi — or fi o mie şi mai bine de
ani deatunci —- cică Dumnezeu tatăl şi Sânpetru
călătoriau într'o zi pe pământ, cum e treaba lor.
Şi se nimerise să călătoriască tocmai pe una
din văile Ardealului românesc.
Şi cum mergeau ei aşâ la drum, dintr'o vorbă
într'alta, Sfântul Petru nătâng şi nepricopsit, cum
îl ştiţi, n'are ce lucră, şi începe a se rugă şi a se
calici la Dumnezeu, zicând:
— Doamne sfinte, multe minunăţii şi multe
lighioi ai făcut pe lumea aceasta, fă şi un Ungur,
Doamne!
— Măi, Petre, decâteori ţi-am mai spus, să
nu-ţi bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala, să nu te
amesteci în trebile mele, că oi fi ştiind eu mai
bine decât tine, ce-i de făcut şi ce-i de lăsat. Dai
în gropi, fătul meu, de prost ce eşti, nu-ţi dai
seama ce ceri dela puterea şi îndurarea mea, că
de-ai şti, ţi-ai face cruce şi ţi-ai scuipă în sân,,
şi nu mi-ai mai bate capul cu zmintenii de-ale
tale Ai tu la ştiinţă, nepricopsitule, că de-oi face
un Ungur, se învrăjbeşte şi se strică lumea a-
ceasta, pe care eu am zidit-o bună şi'de treabă,
şi cât suntem de sfinţi, ne găsim şi noi beleaua
cu el. Ungurul e ştrulubatic, fără chelm la cap şi
dat dracului de zurbagiu şi boclucaş, aşâ să ştii.
— Cum boclucaş, Doamne? Doar nu s'a pune
în poară şi nu s'a obrăznici până şi cu ziditorul
lui, ca să ne găsim beleaua cu el. Fă-1, Doamne,
şi ai să vezi, că are haz Ungurul meu. ;
— Să-ţi fie ruşine obrazului, Petre, eşti faţă
bisericească şi om bătrân, şi numai de hazuri şi
pozne de ţii. Las' că ţi-a da el hazul pe nas,
atâta-ţi spun.
— Bătrân nebătrân, mi-a da, nu mi-a da pe
nas, fă-1 Doamne, să mai avem şi noi dece râde,
că tare-i nesărată vieaţa asta vecinică, aşâ şi
tot aşâ.
— Dar bine, măi nesocotitule, din ce să-ţi fac
Ungurul? Doar nu sunt la mine acasă, vezi că
suntem la drum.
— Doamne Dumnezeule, din ce nu poţi face,
de-i vrea, doar lumea aceasta întreagă ai făcut-o
din nimica. Fă, Doamne, un Ungur din ce ţi-a
cădea în cale, atâta hatâr îţi cer şi eu.
Dela o vreme lehămetisindu-se bunul Dumne­
zeu de atâta caliceală, se hotărăşte, să-i facă
pozna lui Petrea şi să-1 mai dea la brazdă, că
prea îşi iese din piele. Şi se uită Dumnezeu în
sus, se uită în jos pe drum, doar a da cu ochij
de ceva, din ce să-i facă lui Petrea, Ungurul.
Tocmai atunci aduce dracul, că mai bine nu
i-oi zice, pe un ticăit de Român, care se întorcea
pe o cărare dela moară, cu un sac de făină pe o
mârţoagă de măgar. Şi măgarul naibii, cum e
năravul lui, se îmbăleghează, să iertaţi, drept
înaintea sfinţilor călători.
— Iacă, Prea Sfinte, ai din ce face Ungurul,
zice Petrea, arătând balega în drum.
— Fie voia ta, Petre, zice Dumnezeu zâmbind
pe subt mustaţă şi dă cu botul cizmei în balegă,
zicând:
— Sus talpoş!
1
— Talprâ m a g y a r ) , zice şi Petrea pe limba
ungurească, ca să înţeleagă Ungurul mai bine.
Şi unde nu răsare din balegă un Ungur ţan­
ţoş, cu mustaţa cătrănită, până la urechi, cu pă­
lăriuţa ceardaş pe ceafă, cu găitane pe nădragii
cei strâmţi, cu nasturi de alamă cât nucile la
laibăr şi cu pinteni la ciubote. Şi cum răsare şi
sare înaintea călătorilor şi sucindu-şi mustaţa în­
drăcit, se răcăduieşte la ei, zicând:
2
— Ide a passust! ).
— Piei drace, dar d'ăştia mi-ai fost? Măgarul
ţi-ai fost tată, Magyar să-ţi fie numele! Află măi
boanghinului, că eu sunt sfântul Petrea şi dum­
nealui e Dumnezeu tatăl, care din balegă te-a
făcut şi balegă te poate face.
— La minye nu pase de sfuntu Peter, io sudul
Dumnyezo, de stingem foc la vatre, aici Magya-
rorszâg, ide a passust!
— Ce spune cioflingarul? — întreabă Dumne­
zeu, uitându-se chiorâş la Petrea.

1) Sus Ungure! (Vorbele, cu care se începe imnul unguresc

dela 1848).
2) Da{i paşaportul.
 —- Să iertaţi Prea Sfinte, cică să dăm paşapor­
tul, că aici e ţara ungurească, ne ameninţă şi se
laudă, că-i spurcat la gură şi te suduie şi pe
Sfinţia ta... Ptiu! fire-ai tu să fii... Doamne, iartă-
mă.
— Ei, Petre, Ungur ţi-a trebuit? Deacum să-i
ai partea şi să-i porţi portul, iar Românul cela
rob să-i fie, că doar măgarul lui ha fătat. Asta
să vă fie osânda şi canonul din partea dreptăţii
şi atotputerniciei mele. Şi deacum îi mai prosti tu
pe cel depe comoară, dar pe mine ca mai ba.
M'ai .înţeles, netotule? Aşâ mi se cade şi mie,
dacă mă iau după un nătâng ca tine.
*
* *
Şi blestemul lui Dumnezeu trup s'a făcut.
Unde nu se porneşte acolo în mijlocul dru­
mului mare o ceartă şi o ciorovăială, de şi-a pus
bunul Dumnezeu mâinile în cap. Ungurul dra­
cului a şi pus o mână în căpăstrul măgarului şi
alta în gulerul sumanului bietului Român, pre-
cumcă om şi "vită deacum robi să-i fie, că aşâ-i
porunca lui Dumnezeu.
— Stai, măi jupâne, cap de câine, că nu merge
cu lopata, ci cu judecata. Dracul mi te scoase în
cale, că mai bine n'oi zice. Ce-am greşit înaintea
lui Dumnezeu sfântul, ca să-ţi robesc ţie, să a-
jung eu om creştin şi gospodar slugă la dârloagă?
Doar ştiu că nu eu te-am făcut, ci măgarul ăsta,
mâncatu-l-ar fi câinii, şi cu dumnealui, cine o
mai fi, că numai a Sânpetru nu seamănă. Zău,
par'că-i ucigă-1 crucea.
Şi adevărat, mare poznă şi minune! Sfântul
Petre se uită pe trup în jos, se căina şi se oţeriâ,
se făcea praf în mijlocul drumului şi scuipă foc
şi pară din gură. Din creştet până în tălpi, îl
schimbase Dumnezeu în chip şi mondir ungu­
resc. Pletele şi barba cea cuvioasă par'că le luase
vântul şi înloc îi răsăriseră nişte mustăţi unse
şi ţapoşe până la urechi, ca nişte coarne de ber­
bec. Par'că eră un Bulibaşa de ţigani cortorari,
cu pălăriuţa ceia ciardaş pe ceafă, cu cămaşa
scurtă până în buric, cu laibărul cela cu bumbi
de alamă cât nucile, cu nădragii ceia strâmţi cu
găitane pe picioarele subţiri ca fusele. Ba ca să-1
facă de minunea oamenilor, i-a mai pus Dumne­
zeu şi pinteni lâ călcâiele ciuboatelor, o pipă cu
ciutură în dinţi la colţul gurei şi un zaşcău de
tabac cu surcalău în buzunarul laibărului. Drept
dracul.
Şi se zmânceâ Românul din mâinile Unguru­
lui, blestemă şi suduia de mama focului, iar
sfântul Petrea se închină şi se rugă:
— Doamne sfinte, nu mai osândi pe creştinul
ăsta să fie slugă la dârloagă, că păcate-ţi faci şi
nu-ţi face râs de bătrâneţele mele, că slugă cre­
dincioasă am fost la poarta ta. Iacă am spus şi
eu, păcatele mele, o vorbă nerumegată, secatu-
mi-ar fi limba, când te-am rugat să faci pe cio-
rofleandura ăsta. Şi dacă nu te lasă inima să mă
ierţi, fă-mă Doamne, ce mi-i face, fă-mă vită de
plug, fă-mă măgar la stână, numai în chip de
Ungur nu mă face, nu mă lăsă pe mine faţă
bisericească să fiu de râsul şi ocara creştinilor.
— Hai mai tacă-ţi gura, hodoroagă! Haz ţi-a
trebuit, haz ai. Ungur ai voit, Ungur să fii şi de
Ungur să ai parte. Când ai auzit tu vorbă de
clacă clin gura mea? Vorba mea vorbă rămâne.
Ca duhovnic ce te găseşti, ştii, că tot păcatul îşi
are canonul.
— Dar şi canonul are veleat şi soroc, Doamne.
Doar nu mi-i canoni cu chipul şi asemănarea
dracului, cât a fi lumea şi pământul?
— Veleatul şi sorocul canonului e treaba mea,
nu-i de nasul tău. Şi deacum lăsaţi-mă în pace,
nu-mi mai bateţi capul, că deunde nu, vă găsesc
eu ac de cojoc la toţi. Drept subt talpa iadului
are să vă fie masul şi sălaşul.
Când a auzit Românul aşâ cuvânt greu şi
ştiind bine cât e de amarnic bunul Dumnezeu la
mânia sa, ce erâ să mai zică? S'a uitat odată pe
subt căciulă la Sfântul Petre, s'a închinat cu
zmerenie înaintea Atotputernicului şi a plecat
bombănind după stăpânul, pe care i 1-a hărăzit
haramul de măgar şi gura cea pocită a lui
Sânpetru.
A plecat şi Dumnezeu în treaba lui pe drum
înainte. S'a luat şi Petrea pe urma Sfinţiei sale
zurăind din pinteni, dăbălăzat şi stingherit ca
câinele cu tinicheaua de coadă.
*
* *

Românul tot îşi mai ţinea firea. îşi da el cu

socoteala, că bunul Dumnezeu nu poate să fie
într'o ureche şi să-1 facă să tragă păcatul mă­
garului în veci şi pururea. I-a venit şi sfinţiei
sale o hachiţă din pricina neroziei lui Sânpetru,
şi hachiţa i-a trece ea dela o vreme, văzând şi
văzând, că Românul îi rupe pielea necazului cu
răbdarea. Şi de nu va fi chip să scape de robia
ungurească nici cu răbdarea, nici cu post, nici
cu rugăciunea, atunci va mai cercă şi cu parul,
şi dela o vreme tot îl va face să înţeleagă, că
nici Dumnezeu din cer nu poate face pe veci
din Românul creştin rob la un proclet de Ungur.
Cum spuneam, Românul tot mai avea o nă­
dejde, de nu alta, în par, dar bietul Sânpetru vai
de maica lui, ce-i păţiâ sufletul. Mergând pe
drum în urma lui Dumnezeu, îşi făcea socoteală
în gând fel şi chip, cum ar scăpa de chipul şi
mondirul unguresc.
Trecând pelângâ un huceag de sălcii, rămâne
o leacă în urmă, se dă într'un şanţ, scoate co-
sorul şi hârşti pe laibăr în sus, hârşti pe nădragi
în jos. Dar degeaba muncă. Scoate-i drace, dacă
poţi. Par'Că naiba îl cosea la loc, nici să fi prins
rădăcini şi să-i fie crescuţi din piele.
Văzând el, că nici cu şoalda nu poate scăpa
de podoaba dracului, iese din şanţ şi peacă bom­
bănind după Dumnezeu, trăgând cu un ochiu
la o mustaţă şi cu celălalt la alta şi strâmbând
din gură.
Pe drumul mare depe câmp tot mai eră ce eră,
că nu-1 vedea lumea, dar cum intrau într'un sat,
mare comedie. Oamenii se ghiontiau şi îl arătau
cu degetul, copiii se ţineau laie după el, ca după
Turcă, de-i crăpa obrazul de ruşine şi bătuca de
ciudă bietului sfânt. Se mai da el după Dumne­
zeu, când se întâlniau cu oameni în cale, ca să
nu-1 vadă, dar de afurisiţii de copii nu era chip
de scăpare, ca de câini, dau prin băţ la el, îl
strâmbau şi-1 porecliau:
Ungur bungur,
Ţapă 'n cot
 II petreceau şi-1 huiduiau dracii de copii, până
ce-1 scoteau din sat, de-i erâ lehamite şi lui
Dumnezeu de aşâ tovărăşie.
— Pe bună omenie mă porţi, Doamne, după
Sfinţia ta prin lume, par'că numai de blestemăţii
m'aş fi ţinut în vieaţă şi nu te-aş fi slujit cu
smerenie şi credinţă. Nu mi-ar fi aşâ necaz, de
n'aş fi faţă bisericească şi slujitor neadormit la
poarta ta. Mustaţă de apostol şi îmbrăcăminte de
sfânt de asta? Măcar de pinteni izbăveşte-mă,
Doamne, că-mi zurăie în cap, de-mi vine să tur­
bez şi să iau câmpii.
— Unde se poate, Petre, una ca asta? Nu ştii
tu, că Ungur fără pinteni la călcâie nu se poate,
cum nu se poate creştin botezat fără scaun la
cap? Cum să te izbăvesc de pinteni? Doar nu
sunt Ţigan, nici Jidov, să-mi întorc vorba. De-
acum taci şi înghite, fătul meu, că tu ţi-ai făcut-o,
tu să ţi-o tragi. Ale tale dintru ale tale, Petre.
Hai înainte, nu te codi, şi las' să mai avem dece
râde, că tare-i plicticoasă viaţa asta vecinică,
aşâ şi tot aşâ.... ai?
Bietul Petrea, auzind aşâ vorbă cu batjocură,
pune capul în pământ ruşinat şi se bate peste
gură pentru vorbele nerumegate, pe care le grăise.
Dar degeaba căinţa şi pocăinţa, trebuia să meargă,
înainte după stăpân şi mort copt să-şi facă ca­
nonul până la capăt.

înspre seară ajung călătorii într'un sat şi bu­

nul Dumnezeu cunoscând inima bună şi primi­
toare a Românului, intră în cea dintâi ogradă
 cu Sânpetm după el. Câinii depe prispă, când
l-au văzut pe Dumnezeu, dădeau din coadă şi
se gudurau înaintea lui, lăsându-1 să intre în
cerdac. Când l-au zărit însă pe Sânpetru aşâ de
chipeş, intrând pe poartă, băteau la el ca la
hoheriu, se-repeziau să-1 rupă şi să-1 tragă jos,
nu altceva. Cu mare greutate 1-a scos Românul
cu nevasta şi copiii din gura câinilor. Intrând
în casă, pânăce Dumnezeu detc bineţe şi stăleâ
de -vorbă cu Românul, Sânpetru se opri la uşă,
încunjurat de copii, care îl priviau din toate
părţile şi se năduşiau de râs.
— Bună seara, bade, bucuroşi de oaspeţi?
Suntem călători şi ne-a apucat noaptea la casa
dumneavoastră.
— Bună să-ţi fie inima om bun, bucuroşi, cum
de nu? Poftim la masă, de-ţi ospăta cu noi din
ce ne-a dat Dumnezeu, că cine dă călătorului,
lui Dumnezeu dă.
Dar muierea, ca muierea; decolo dela vatră:
— Ia ascultă, măi bărbate! De dumnealui n'am
ce zice, se vede a fi creştin şi om din oameni.
Dar căpcăunul ăsta ce caută la casa noastră?
Mult mă mir, cum dumnealui, om bătrân şi'n
toată firea, umblă pe un drum cu aşâ podoabă
de tovarăş. Pârlitul ăsta să se ducă cu Dumne­
zeu, că doar n'am să-mi spurc vasele dându-i de
mâncare, nici casa şi aternutul n'am să mi-le fac
de pricaz şi de minunea oamenilor cu aşâ mo-
safir.
— Apoi de, omul lui Dumnezeu, nimereşte şi
muierea câte una. Suntem oameni săraci, păca­
tele noastre. De-a mânca păgânul ăsta din va­
sele noastre, trebuie să le sfarmăm de pragul
tinzei şi să le aruncăm la gunoi. Aşâ-i legea
noastră creştinească, n'avem ce face. Dumneata
poftim cu noi la masă şi te-i odihni de noapte
la casa noastră, dar dumnealui să ne ierte şi să
se ducă în plata Domnului, că noi nu suntem
de legea Iui.
— Auzişi, Petre? Pe aici nu-i ţara lui Pap
Jânos, ia-ţi catrafusele şi vezi-ţi de drum. Mă-i
aşteptă dimineaţă în capul satului. Hai, pleacă
fără vorbă, că n'am poftă să mă fac de ocară şi
să mă stric şi cu dumnealor din pricina ta.
Şi a plecat bietul Petrea petrecut de câinii
satului până afară de poarta ţarinei şi acolo i-a
fost masul peste noapte.
In ceia dimineaţă, Dumnezeu, odihnit şi ospă­
tat, a blagoslovit casa Românului, şi-a luat to­
iagul şi-a plecat la drum. Când să iese pe poarta
ţarinei, ca la o aruncătură de băţ, iacă şi Petrea
tolănit într'o rână pe hatul şanţului, plouat şi
ciufulit, ca vai de lume.
— N'ai fi de deochiu, Petre, că chipeş te mai
făcu Ungurul tău, fiul măgarului şi nepotul ca­
târului. Nu mă mir de copiii oamenilor, că uite şi
"pe mine, câtu-s de bătrân şi înţelept, mă umflă
râsul, când te văd aşâ de ferchezuit. Numai Mi-
chiduţă, feciorul cel mai mic al lui Scaraoţchi, a
putut croi asemenea chip şi mondir caraghios.
Ei băiete, cum te-ai odihnit astănoapte? Cât des­
pre mine, n'am ce zice, bun neam de oameni,
Românii ăştia.
— Uf, Doamne, îmi e lehamite de vieaţă şi
de tot, îmi vine să mă dau pe gârlă. Am dormit
colea în cucuruz, cu capul pe muşuroi, m'a
plouat toată noaptea de mi-a îmmuiat toate cio-
lanele şi ghiorăie maţele în mine de foame. Anaf-
tima să fie cu Ungur cu tot, cine ţi-a mai cere
ceva în vieaţă. Se vede, că nu numai oamenii,
dar nici sfinţii nu ştiu ce cer dela puterea şi
mila ta. Doamne sfinte, fă-ţi o milă şi-o pomană
cu mine şi hai să mergem la casa noastră, la
rai, şi nu mă mai purta flămând prin lume de
bătelişte câinilor, de caraghioslâc copiilor şi de
ciufşag şi ocară oamenilor.
— Las' Petre, că o să vie ea şi vremea aceia.
Astăzi e sfânta Duminecă, trebuie să ne ducem
şi noi la sfânta leturghie, ca feţe bisericeşti, ce
ne găsim. Satul e numai cât colea, tocmai bine
ajungem pela toacă.
— Să mergem, Doamne, nu zic ba, dar eu
cum am să intru în sfânta biserică în halul
acesta? Iar au să mă iee oamenii în primire.
— Eşti drept Toma necredinciosul, Petre, nîi
degeaba te-ai lepădat tu de fiul meu la a treia
cântare de cocoş. Doar eşti cu mine, ce Dumne­
zeu? N'au să te dea creştinii prin speria, nici
n'au să te jupiască de coajă de faţă cu mine şi
în casa mea. Tare- mai ieşti slab de virtute,
fătul meu!
Când a mai văzut Petrea, că Dumnezeu îl ia
cu furca a lungă şi-i dă cu ibrişin pela nas, ce
era să mai zică? S'a luat şi el după Sfinţia Sa,
şi drept toacă ajungând într'un sat mare româ­
nesc, au intrat în biserică, Dumnezeu înainte şi
Sânpetru cât colea în urmă. Şi-au făcut ei loc
cum au putut dând din coate prin îmbulzeală,
până la sfântul altar, în faţa icoanelor, cum e
obiceiul şi căderea unor feţe bisericeşti ca dum­
nealor.
 Dar cc ţi-c bună şi sfinţenia îmbrăcată în chip
şi mondir unguresc? In aşa mondir nici în cu­
vântul şi puterea dumnezeiască nu te poţi bizui.
Bietul Sânpetru, când să-şi facă cruce şi el ca
tot creştinul şi când se îndreptă din şale ca să
ducă cele trei degete la numele tatălui, afurisita
de cămaşă ungurească, scurtă numai până în
buric, se ridică de subt laibăr şi popa din uşa
altarului scuipă de scârbă, văzându-i pântecele
gol, păros şi zbârcit..Iar când Petrea dă să bată
şi el o mătanie în faţa icoanei Maicei Domnului,
pârrr, îi pleznesc nădragii cei strâmţi dinapoi şi
oamenii din biserică se ţineau de pântece şi se
stricau de râs de aşâ blestemăţie.
— Ieşi afară, procletule! — răcneşte popa din
uşa altarului — în casa lui Dumnezeu ţi-ai găsit
să te târşeşti şi să-ţi baţi joc de cele sfinte?
Afară! Piei de aici, Satană!
— Afară! Huideo, dihanie spurcată! — strigau
creştinii — şi luându-1 în brânci, din mână în
mână i-au făcut vânt pe uşa bisericii afară.
Nici n'a mai avut răgaz bietul Sânpetru, să-şi
mai pipăie coastele de ghionturi, s'a dus ca din
puşcă şi- nu s'a oprit până în poarta raiului.
Dumnezeu mai trebăluind şi mai zăbovind prin
lume, nici nu 1-a mai putut ajunge, aşâ se sprin-
tenise sfântul.
Şi deatunci ca mai ba, să-1 mai poată urni
Dumnezeu din poarta raiului, ca să-1 însoţiască
prin lume. Ii erâ ruşine de câini, vorba ceia.
Dar par'că la rai a putut hălădui mai bine?
Nici acolo n'a scăpat, nepricopsitul de el de
osânda lui Dumnezeu. Care creştin cum intră
pe poarta raiului, când da cu ochii de musteţele
şi mondirul cela, îşi făcea cruce şi îşi scuipă în
sân, ca de Ucigă-1 Crucea cel din bolovani, cre­
zând că a greşit drumul, şi înloc să nimeriască
la rai, a nimerit la poarta iadului.
*
* *
Inchinatu-s'a, rugătu-s'a bietul Sânpetru, să-1
izbăviască Dumnezeu de mondirul unguresc. In-
cercat-a şi Românul în fel şi chip să scape de
robia ungurească. A robotit la ungur sute de
ani cu supunere şi credinţă, i-a muncit munca
cu sudoarea feţei sale şi i-a purtat răsboaiele cu
sângele său, doar 1-a înduioşa dela o vreme şi
.s'a îndura, să-i dea drumul dra iobăgie de bună
voie. Incercat-a cu post şi rugăciune la Dumne­
zeu, cu tânguire şi pâră la lumea toată, până la
împăraţi a ajuns cu jalbele. Dar degeaba muncă.
Ţi-ai găsit să cauţi milă şi dreptate la Ungur şi
la împăraţi. Lumea îşi vedea de ale ei necazuri,
iar Dumnezeu parc'ă n'auziâ de urechea aceia.
Pesemne şi Sfinţia Sa a fost în toane rele, şi
ca omul la mânie a lunecat peste sfânta dreptate.
Va fi pus şi el în gândul său veleat şi soroc bles­
temului şi nu-şi plutea întoarce vorba, oricâtă
milă avea de patima lui Sânpetru şi a Româ­
nului.
Şi au trecut anii ca duşi de vânt, au trecut
zecile şi sutele de ani, a trecut şi mia şi izbăvire
din osânda lui Dumnezeu ca'n palmă. Par'că îşi
făcea de urît şi Dumnezeu.
Dar nu degeaba e Ungurul fiul măgarului, că
şi depe partea prostiei, şi depe partea încăpăţâ­
nării e drept tatăl său. Văzând el, că toate i
 se trec înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor,
îşi dă în petec într'o zi şi face şi el cum a în­
văţat din părinţi — vorba ceia — când măgarului
îi merge prea bine, se dă pe ghiaţă si se des-
ghină.
într'o bună zi, ce-i trăzneşte cioflingarului în
gând? Dacă Dumnezeu, de hatârul lui, a făcut
Ungur din sluga sa, Sânpetru, dece n'ar face şi
el Unguri din toată lumea şi chiar din Dumnezeu
sfântul? Doar lui Dumnezeu şi Ungurului toate
îi sunt cu putinţă. •
Zis şi făcut. Mai cu făgăduieli, mai cu mo­
meli, mai cu vicleşuguri, mai cu răcăduieli a şi
prins a arcăni pe cine punea mâna. Şi pe care
cum îl prindea, nici una nici două, Ungur în­
călţat — îmbrăcat îl făcea. Şi cu rânduiala a-
ceasta, fără ştirea şi voia lui Dumnezeu, s'a pus
Ungurul pe treabă, ca să întoarcă lumea pe dos
şi să pângăriască lucrul mâinilor Celui de Sus.
Jidovimea toată, cu nepus în masă, a înghiţit-o
cu pene cu tot, fără să se gândiască netotul, că
va să vie vremea, când Jidovul încăpăţânat şi
viclean are să-i dea pe nas şi să-i vie de hac.
Ţigănimea toată, ţanţoşă şi ea, ca şi Ungurul,- a
luat chip, mondir şi limbă'ungurească în gură,
de se mira şi ea ce berechet a ajuns-o şi se
falia zicând:

„Mult se miră neamul meu,

Ce voinic m'am ales eu".

A mai arcănit Ungurul la portul, limba şi le­

gea lui câte un năblejnic de Tot cu sârmă, câte
un „Cal verde — Sârb cuminte", câte un lălău
 de Sas, şi când a văzut că lumea-i neaude nea-
vede şi Dumnezeu se face niznai şi-1 lasă să-şi
facă de cap, hait, îl pune dracu şi se leagă şi
de Român.
— Noa, baghe luon, io facem la tine Ungur
şi chiame la tine Jânos. Dache nu vrai de voie
bune, io batyem la tine şi silim, che aşâ po->
runceşte Dumnyezo. Şi io Magyar, şi Dumnyezo
Magyar, şi la tine musai fim Magyar.
—- Ba, măgar a fost tat'to, care te-a făcut,
baragladină spurcată. De robit ţi-am robit atâţia
amar de ani. Asta calea-valea, dacă aşâ m'a
osândit Dumnezeu din pricina măgarului şi a
zăludului celuia de Sânpetru, că mai bine nu i-oi
zice. Dar ca să mă fac din creştin cu frica lui
Dumnezeu un ciorsoiu de Ungur, să mă fac din
cal măgar, vorba ceia, despre asta să te ştergi
pe bot şi tu şi Dumnezeu, Doamne, iartă-mă.
Vezi-ţi de treabă, Talpoş, nu căută marea cu
degetul. Nu mă scoate din pepeni, dacă ţii la
ciolane. Nu ştii tu, jupâne, cap de câine, că
Românul necăjit nu-i prea dus la biserică şi la
mânie e drept dracu. Bagă-ţi minţile în cap şi
şterge-o de aci, că în rea zodie m'ai găsit, nu
mi-s boii acasă, atâta îţi spun.
•— Rumuny prost, io facem la tine Ungur, ori
vra, ori nu vra. Asta ţare unguresc şi io stăpun
aici.
— Aşâ ţi-e vorba, căpcăunule? Apoi stai, să-ţi
arăt eu, cine e stăpân în ţara asta. Iar tu,
Doamne, mi-i iertă nu mi-i iertă, dar după atâta
robie din porunca ta, să mă facă ciorsoiul ăsta
şi sămânţă de măgar din Român creştin ce sunt,
asta nu se poate să fie c u ' v o i a ta. Şi deacum
ţine-te, Talpoş, că ţi s'a împlinit sorocul.
Şi unde nu mi se smânceşte Românul din
mâna Ungurului, unde nu-i pune laba cea de urs
în vâna gâtului, şi când 1-a fătat odată de pă­
mânt, a ignit, de s'a smintit inima în el şi lat
a rămas. Şi ca să pună şi pupăză pe colac, după
legea creştinească, mai smulge Românul şi un
păgân de par din gard şi se aşterne pe croială în
lung şi'n lat, de să dea duhul din Ungur, nu
altceva. II ia apoi de gulerul laibărului, îl saltă
în sus şi când i-a pus un picior unde trebuie, i-a
făcut vânt peste apa Tisei, drept în pusta lui.
— Teremtette! — zice Ungurul deşteptându-se
ca din morţi şi pipăindu-şi oasele — mult botai
muncat la mine, dar botai prost ca asta nu
muncat^decând sunt. Greu la mune hoţ ale de
Rumuny. Mai batye drac cu el, Io merem la
Dumnyezo se purim la el.
Dumnezeu ca Dumnezeu, care toate le vede
şi le ştie, se uită din dunga cerului la petrecania
Ungurului cu Românul şi. ca să le facă dreptate
pe vecii vecilor, trimite pe sluga sa, Arhanghelul
Gavril, ca să-i chieme pe amândoi la judecată
înaintea feţei Sfinţiei Sale.
Şi se duce Arhanghelul, îi strânge depela ca­
sele lor şi pleacă cu ei Ia rai, după poruncă.
Ungurul sprenţar, ca păgubaşul, mergea ca pe
pâră, păşind mărunt şi pripit, când înainte tân-
guindu-se Arhanghelului, când înapoi, făcând hoţ
şi tâlhar pe Românul, care. păşiâ agale în urmă,
ca cel cu musca pe căciulă.
— Sfinte Arhanghele — zice Românul muş-
cându-şi mustaţa în dinţi — spune jupanului,
să-şi mai strângă gura acasă, să nu mă scoată
din sărite, că deacum m'am nădit şi eu la par,
şi de i-oi mai da un pui de bătaie, te-i miră de-a
mai ajunge la Dumnezeu, să mă pârască.
Şi aşâ cu durai-vurai, ajunge Arhanghelul cu
ei la rai şi-i duce la masa de judecată, la care
sta Dumnezeu cu Sânpetru, aşteptându-i cu cru­
cea şi pravila pe masă.
1
— Adjon isten jo napot, Peter bâcsi! ). Noa
che tare minunat, en is Magyar, kend is Magyar,
2
az isten is Magyar ).
— Ce spune mânzul măgarului, Petre? Tu
care îi porţi portul, i-i fi ştiind şi limba.
— Mă face Ungur, Doamne, şi asta calea-
valea, dar te face şi pe Sfinţia Ta, cum a vrut
să facă şi pe Românul ăsta şi pe toată lumea.
Zărghit, zărghit, dar prea îşi face de urît. îmi e
să nu-ţi fie cu-supărare, Doamne, dar îmi vine
să încarc şi eu o sfântă de bătaie pe el, doar
i-a veni chelmul la cap, că prea multe am pă­
timit din pricina lui.
— Nu te uiţi, Petre, că graba strică treaba. Ce
să mai baţi de trupul lui? Nu-1 vezi, că-i cu su­
fletul în gură? I-a dat Românul ăsta de chel­
tuială, de le poale fi şi la nepot şi strănepoţi,
până la coada veacului. N'ai auzit şi tu vorba
ceia, că nici.bătaia lui Sânpetru nu-i ca bătaia
de Român necăjit?
— Noa che binye spunye, Moria Sa. Botut la
minye Turc, botut Neamţ, botut şi Muscal, cine

1) Bună ziua să dea Dumnezeu, nene Petre!

2) Şi eu Ungur şi d-ta Ungur, şi Dumnezeu Ungur (Zicală
ungurească).
 nu botut la minye? — che io viteaz cum dracii
şi iutye sărim la botai. Dar hoţ aste de Rumuny,
rob a me, chind io vrut se facem Ungur la el,
1
jaj istenem ) ce botai pus pe minye! Botut cu
păru, cum batyem sac de fasole la arie, de ieşit
fum din nodrag a me. Jo Magyar ember, votat
cu botai şi pe faţe şi pe dos, dar botai rumu-
nyesc nu mai trebue la minye chit fi şi trăi. Jo
d'aia vinyit la Moria Sa, se purim la el pentru
botai aste hoţesc, se facem la minye dreptatye.
— Dar tu, Române, ca parte pârîtă, ce te gă­
seşti, ce-ai de spus spre spălarea ta, în faţa scau­
nului dreptăţii de veci?
— Nu prea multe zo-aceia, Lumânarea Voas­
tră! Degeaba tăgada, că Sfinţia Voastră^ toate le
vede şi le ştie. Peste o mie de ani am îndurat
cu răbdare şi zmerenie osânda Luminăţiei Tale,
pentru păcatele măgarului şi ale Sfântului Pe­
trea, ştiu că nu pentru ale mele. Şi i-am robit
lui Dârloagă ăsta, numai eu şi Sfinţia Ta ştie,
cu câtă sudoare şi cu cât sânge, aşâ numai de
sufletul dracului. Eu, Prea Sfinte, când oi şti
că osânda, fie şi nedreaptă, dela Sfinţia Ta îmi
vine, rabd şi înghit, şi tac mă chiamă, că aşâ e
pravila noastră creştinească. Dar când zăludul
ăsta, fără voia şi ştirea Sfinţiei Tale, aşâ cu ne­
pus în masă s'a apucat să mă întoarcă pe dos,
să m ă facă din creştin cu frica lui Dumnezeu o
ciorofleandură şi un păgân de Ungur, să mă facă
din cal măgar, cum vine vorba noastră româ­
nească, atunci, iartă-mă, Doamne, mi s'a făcut
negru înaintea ochilor şi iacă nu mai ştiu ce-am

1) Vai, Dumnezeul meu,

 făcut, că tu, Doamne, mi-ai luat minţile. L-am
bătut, nu l-am bătut, dumnealui o fi ştiind, eu
nu ştiu, n'am văzut. Ştiu atâta, că l-au dus Vân­
toasele, unde l-or fi dus, acolo în ţara lui, că
nu l-am mai văzut în ochi până adineaori, când
ne aduse Arhanghelul la judecată. Atâta ştiu,
Doamne, atâta spun, pot jura pe sfânta cruce.
— Tare eşti viclean, fătul meu, te faci niznai
şi pui vina pe mine, că eu ţi-am luat minţile.
Par'că eu nu vedeam cu câtă chibzuială i-ai pus
mâna în vâna gâtului şi cum îl îmbiai cu parul,
de-i ieşise ochii ca cepele din cap? Uite la el că
şi acuma e vânăt ca pruna; ian chipăie-1, că n'ai
să găseşti un ciolan întreg în trupul lui. L-ai
îmmuiat de istov şi l-ai înţercat pe vieaţă, de a
mai face Unguri şi din lemnele pădurii, din
oameni şi din sfinţi şi chiar din mine atotţiitorul.
Ziceai adineaori, că te-am osândit de sufletul
dracului să robeşti la Ungur. — E drept, că nu
tu eşti vinovat de născarea Ungurului, ci Petrea
şi măgarul. Petrea şi-a luat plata, de ştiu că i-a
trecut pofta de-a mai vedea Ungur în ochi. Iar
măgarul, care 1-a ouat pe Ungur, osândit rămâne
cât a fi lumea şi pământul, să nu mănânce vara
decât spini şi polomidă, iarna ogrinji şi toată
vremea bătăi şi ocări din partea oamenilor, iar
numele lui să fie porecla prostiei omeneşti.
Pe tine cu robia la Ungur, nu te-am pedepsit,
ci numai ţi-am ispitit credinţa şi te-am cercat,
fătul meu, ca să prinzi la minte şi la înţelep­
ciune şi să ştii bine, că e mare păcat de a face
rob din om, care e zidit de mine, după chipul
şi asemănarea mea. Omul numai din păţania sa
 prinde la minte. Deaceia te-am cercat, fiule, cu
robia la Ungur; nu te-am pedepsit.
Spune la cărţile sfinte, şi iacă îţi spun şi eu,
ca să ţii minte, că pe cine îl iubeşte Dumnezeu,
îl ceartă, iar pe cine îl urăşte, îl lasă până în
ceasul al unsprezecelea, ca să se pocăiască. Şi
cine nu se pocăieşte nici în ceasul al unspreze­
celea, cum văd că nu se pocăieşte cioflingarul
acesta, unul ca acela de îmmuierea oaselor are
parte în vieaţă şi de pârleala pielii la ghehena
lui Scaraoţchi pe ceia lume.
Şi acum, fiindcă eşti creştin drept credincios,
Român cumpănit şi om cu dreptate şi cu frica
lui Dumnezeu, iacă îţi dau şi câteva sfaturi pă­
rinteşti, pe care dacă le vei urmă în vieaţă, bine
are să-ţi fie ţie pe pământ şi bodaproste ai
să-mi zici pentru ele:
Ţine minte dela mine, că Dumnezeu ajută pe
-
cel ce îşi ajută singur şi dă dreptate aceluia, care
singur şi-o ştie scoate, cum ţi-ai scos-o tu dela
/Ungur cu bătaia, pe care ai pus-o pe trupul lui.
Bătaia-i din rai, fătul meu, şi aduce mintea la
cap.
A doua învăţătură să-ţi fie, să trăieşti din săul
tău, cu munca şi sudoarea feţei tale. Să nu faci
ca Ungurul, care a trăit din săul tău şi al altora
ca tine, şf acum când i s'a luat apa dela moară
şi i s'au tuns unghiile, rabdă foame ca câinele
' şi. schelăluieşte de asurzeşte lumea.
A treia povaţă şi cea mai prima are să-ţi fie,
ca să ştii odată pentru totdeauna din păţania ta
însuţi, că Ungurul, pe care nu l-am făcut eu,
din capul şi cu voia mea, numai bătut e om
de pace şi de treabă. Socotesc, că după scărchi-
 UI

natura, ce ai pus-o pe el, n'a mai avea poftă de

alta. Dar dacă 1-a mai mânca pielea şi s'a mai
întinde la slănină, nu mai întrebă de mine, şi
mai dăi o săceală şi un picior, ca să-i fugă su­
fletul şi să nu-i mai vină cheful de a ieşi din
Jara lui, între apa Dunării şi a Tisei, unde i-am
rânduit eu sălaşul, la umbra salcâmului, pe aş­
ternutul nisipului, în malul mocirlei, în tovărăşia
foamei şi a sărăciei, răsplata huzurului pe munca
şi socotiala altora.
Şi deacum blagoslovenia mea peste tine, slugă
vrednică şi credincioasă, acum şi în vecii veci­
lor, amin!
— Da io cum remunye, ize noa, Dumnyezo
a me?
— Tu, hai. sictir, şopârloiule! Tu furi, tu je-
fuieşti şi tot tu strigi tâlhari; tu sai la bătaie şi
tu pârăşti lumea pentru bătaie. Chielfăneala, care
ţi-a dat-o Românul, pe sfânta dreptate ai luat-b,
s'o porţi sănătos! Şi dacă ţi-a mai veni pofta de
alta, să ştii că ai să iei dela el pe mama bătăii.
Şi acum piei dela faţa mea, procletule, şi să nu-ţi
mai calce piciorul peste pragul meu, că te dau
pe mâna lui Petrea, care şi aşâ de mult îţi poartă
Sâmbetele. — Ia-1 Petre şi fă-i vânt pe poartă
afară, că-mi spurcă raiul.
Lui Petrea atâta i-a trebuit şi a şi umflat pe
Ungur de gulerul laibărului şi pe sus 1-a dus,
cum ai duce un mâţ pricăjit. Ce i-a mai fi dat
afară dinaintea porţii, numai el şi pielea Ungu­
rului va fi ştiind. Destul că, după oarecare ză­
bavă, se întoarce Petrea smerit înaintea lui Dum­
nezeu şi punând mâinile cruce pe piept, zice cu
jumătate gură:
 — Deacum cred, Doamne, că s'a împlinit ve-
leatul şi pentru canonul şi osânda mea. Izbăveşte-
mă, Doamne, şi pe mine de chipul şi mondirul
unguresc şi om oi fi şi eu.
— Ei, hai să treacă şi asta dela mine. Multe
ţi-am iertat, să ţi-o mai iert şi p'asta. Dar să ştii,
că nu de hatârul tău mă milostivesc de patima ta,
ci de hatârul creştinului ăstuia, care ţi-a tras
* păcatul tău şi a. celuilalt măgar.
Şi nici n'a scăpat Dumnezeu bine vorba din
gură şi cât ai bate în palme s'a şi schimbat
Sânpetru la faţă şi din Ungur caraghios s'a făcut
iarăş apostol sfânt şi cuvios. Iar Românul închi-
nându-se şi sărutând mâna Atotţiitorului, a ple­
cat şi el în România Mare, să o chivernisească
şi s'o stăpâniască după poruncile şi voia lui
Dumnezeu.
Şi eu, povestaşul, mă suii pe-o şea şi vă spusei
povestea cu „Canonul lui Sânpetru" aşâ. Şi mă
suii pe-o căpşună şi vă spusei o mare minciună.

Cluj, Iunie 1920.

 Nevasta beţivului.

Vasile Cârnu, aşâ îi zice. Vasile i-o fi zis din

botez, cine şi unde l-o fi botezat, că el s'a trezit
ca puiul de cuc în cuiburile altora; nici sat,
nici casă, nici părinţi, nici rude, nu ştie să fi
avut undeva pe lumea asta; s'a pomenit cu nu­
mele de Vasile sadea, fără altă poreclă. Norocul,
că a dat Dumnezeu de i-a căzut nasul din rădă­
cină, iar Dumnezeu ştie unde şi când, încât
poartă şi el, ca toţi creştinii, două nume, Vasile
Cârnu.
De mic copil s'a pripăşit prin viile laşului, la
Copou, s'a aciuat unde a putut, azi pelângă un
vier, mâine pelângă altul, dormind prin grajduri,
cu toată gospodăria şi calabalâcul legate într'o
poală stingheră de suman şi aşezate cuminte în-
tr'un capăt de iesle. Decând e nu 1-a păgubit ni­
meni cu un capăt de aţă măcar, dar nici el n'a
lăcomit în vieaţa lui la bunul altuia; deaceia,
bagseamă, a intrat când a vrut în via oricui şi
a ieşit nebăgat în seamă, când i-a abătut; vine
nechiemat şi pleacă nealungat.
Acum e flăcău tomnatic, aşâ între 25 şi 60
de ani. Ţăranul trecut de 25 de ani n'are vârstă,
dupăcum se ştie; arşiţa, ploile, munca grea şi
inima mai mult goală, decât plină, îl dau re­
pede spre toamna vieţii. Dar nici căzături fără
devreme nu prea vezi între ţărani, ca între
boieri, cărora ori li se umflă ceafa şi le creşte
burta, cât o balercă de huzureală cea multă, ori
se sfrijesc şi se blegesc de cele blestemăţii. Ţă­
ranul trăieşte şi moare aşâ în doi peri, cum se
zice. Aşâ 1-a pomenit lumea şi pe Vasile al
nostru.
Ce e drept nici bir la stat, nici chirie la casa
cuiva n'a plătit Vasile în vieaţa lui, dar nici de
pomană nu 1-a ţinut nimenea, decând e. In toate
viile Copoului şi prin satele deprimprejur n'ai
să găseşti un muncitor ca Vasile Cârnu. Cu
coasa numai şuguieşte, d a r rade nu altceva şi
om să fii să te ţii după el, dacă va apucă înainte,
1
iar la lucrul viei e meşter amarnic, de ţi-e mai
m a r e dragul să-i priveşti înurmă. Lucrează cu
ziua ca şi cu hurta, de n'ai nevoie să te ţii după
el, ca să nu te şmecherească din lucru, ori să
fure vremea lui Dumnezeu, uitându-se la soare
rezămat în coada sapei şi scuipând printre dinţi,
cum fac unii.
Afară de beteşugul dela nas 1-a mai înzestrat
Dumnezeu pe Vasile încă cu alte trei: femeile,
băutura şi snoavele. De femeie n'a avut parte
bietul Vasile, tot din pricina nasului, se vede,
oricât s'a ţinut şi se ţine de ele, cu glume şi cu
snoave, cu măguleli şi ciupeli. Ale naibei, îl as­
cultă bucuros şi glumesc cu el, dar fug de dân­
sul, când îi e lumea mai dragă, de crapă bătuca
în el de necaz. Inschimb însă se mângâie şi el
cu băutura şi cu snoavele,
 in
Vasile e om mic de statură, dar făcut pe bău­
tură, ca Leonat din Longobarda, şi are un cap
cât un bostan, plin cu snoave, cu glume şi ze­
flemele şi o frunte cât pe colo, de-i ţine streşină
obrazului, deaceia îi mai zic oamenii şi Isop,
sacul cu minciunile.
Cu băutura se încurcă Vasile numai Dumineca,
Lunea şi în sărbătorile împărăteşti, cu cruce ro­
şie în calendar, dar atunci beâ cu temei, de se
încovoaie locul subt ei, cât a agonisit într'o săp­
tămână toarnă pe gât Dumineca de chef şi Lu­
nea ca să se dreagă, şi doarme prin cele şanţuri,
măcar să crape oul subt corb de ger, ori să
ploaie deasupra cu cofa. Căldura dela inimă ţine
sufletul într'însul şi sănătatea în ciolane.
In celelalte zile depeste săptămână munceşte
Vasile ca un rob şi spune la snoave, tovarăşilor
de muncă, de trece ziua ca un ceas.
Ca să vedeţi cam ce fel sunt snoavele lui
Vasile, pe cari niciodată nu le auzi din gura
altora, iată să vă povestesc una din ele, aşâ
cum mă voiu pricepe, fireşte fără podoaba vor­
belor lui şi fără râsul lui sgomotos de copil. •
De câteva săptămâni venise, Vasile, iarăş la
mine la vie, dupăcum îi e obiceiul, — vine ne-
chiemat şi pleacă nealungat. Mai cu gluma, mai
cu binişorul şi mai dinadins îl făcusem într'o zi
de Marţi, zi de mahmurie şi de amărăciune,
după un chef de două zile, să-mi juruiască şi
să-mi tăgăduiască, că nu mai pune rachiu în
gura lui, cât a fi şi a trăi el; că deacum strânge
parale albe pentru zile negre şi intră în rândul
oamenilor cu scaun la cap şi cu socoteală. S'a şi
ţinut bietul Vasile vreo câteva săptămâni, s'a
ţinut cu dinţii, munciâ 6 zile pe săptămână şi
 Dumineca sta tolănit la umbra unui copac din
vie, chipul, că doarme ca să-şi odihniască cele
oase. Dar nu era chip să aţipească măcar, îl
vedeam cum se tăvăleşte depe o dungă pe alta,
de par'că-1 umfla naiba în coş, nu altceva. Chiar
în timpul săptămânii tânjiâ şi trăgea amărît cu
sapa, ca de sufletul dracului, nici snoavă, nici
râs din gura lui nu mai auziai, ba din când în
când încrunta ochii subt fruntea cea streşinită
şi i se încordau vinele pe fălci, ca la un făcător
de rele.
In una din zilele de lucru, nici nu Marţia, ca
altădată, mergând către vie, ce să-mi vadă ochii
pe şosea pe deal în sus, dincolo de crâşma lui
Vidraşcu dela Viaţa Lungă dintre vii? Adică
Vasile, amărît leucă, mergea pe două cărări din
şanţ în şanţ, neamţ, nu altceva. Nici nu 1-a ajuns
trăsura dinurmă şi Vasile al meu se poticneşte
de un picior şi se prăvale în şanţul din dreapta
de-a curmezişul, rupt în două şi acolo 1-a iertat
Dumnezeu. Am trecut înainte şi l-am lăsat în
pace, că n'aveai cu cine.
Adouazi, mergând la vie, îl găsesc pe Vasile în
pogon prăşind de mama focului şi râzând dela
furca pieptului, de se scutură cămaşa pe el de-o
zeflemea în socoteala vierului.
— Ce-i, Vasile, iar ieşti flăcău, ţi-au venit
boii acasă, hai?
— Dă, conaşule, doar gospodar sunt odată,
nu golan ca ăsta, — răspunde Vasile, ridicând
degetul gol în sus şi arătând din ochi pe vierul.
— Dar bine, Vasile, om ieşti tu? Cum ne-a
fost vorba, bre? Ziceai şi te jurai, de stingeai
 locul în vatră, că nu mai pui băutură la gura ta?
Român eşti tu, Ţigan, ori ce lighioaie?
— Ce băutură, conaşule? Ferească Dumne­
zeu, să-mi saie ochii din cap, să n'am parte de
Costache (vierul), să crap, de-am văzut-o în
ochii mei.
— Taci bre, ce umbli cu şoalda, dar ieri pe
vremea asta, cine măsură şoseaua din şanţ în
şanţ, pe dealul dela Viaţa Lungă? Ce te mai
faci nisnai? Nu faci din coadă de câine sită de
mătase, aşâ se vede.
— Nevasta, conaşule, nevasta, trăiesc rău cu
nevasta, — răspunde Vasile cu ochii în pământ,
văzând că l-am prins cu ocaua mică.
— Ce nevastă, bre? Poate de ieri să te fi
însurat dracul?
— Mintea, conaşule, mintea, muiere afurisită;
curat dracul m'a însurat cu ea, că mai bine n'oi
zice. Se ţine de mine, ca scaiul de oaie; în casă
dau cu ochii de ea, afară la muncă dă ea cu
(

ochii de mine, nici noaptea nu mă pot odihni

de răul ei. Nu mai ia gura depe mine, seca-i-ar
gura,- să-i sece. Mă dă prin şperlă şi mă batjo­
coreşte, cum îi vine la gură. Ba, că nu se ţine
o haină pe mine; ba, că din pricina băuturii nu
se prăseşte o pară la chimirul meu, ba că mai
bine să mă tocmesc balercă la Vidraşcu, doar
m'o sătura Dumnezeu de rachiu; din golan şi
beţivan nu mă mai scoate, scoate-i-ar cioarele
ochii, să i-i scoată şi o aş vedea, când mi-oi
vedea ceafa, că mi s'a acrit sufletul şi mi-e le­
hamite de căsnicia noastră, n'ar mai fi fost,
să fie.
— Bate-o, bre, dă-i pe piele, ca să-şi mai
strângă gura acasă, că muierea nebătută e câ
moara neferecată, hodorogeşte aşâ în gol, de-ţi
crapă urechile şi iei lumea în cap de răul ei.
— Ce să baţi, conaşule, n'ai ce bate de ea,
că vezi printr'însa, de slabă ce e; să-mi mai în­
carc sufletul pentru o jigăraie ca ea? Şi apoi ştii
vorba ceia: „Rău cu rău, d a r mai rău fără rău".
Iacă şi ieri-, dupăce de-atâtea săptămâni nu
şi-a mai luat gura depe mine, ştiţi, decând cu
vorba noastră cu înţărcarea dela băutură, iar
m'a luat în primire; luă depe câine şi punea pe
mine, de-mi veniâ să iau câmpii, nu altceva.
Dece-i ziceam să tacă, dece mă încruntam şi mă
răstiam la dânsa, mai r ă u mă luă în şfichiuri
şi mă frigeâ, de ardea sufletul în mine.
Văzând cu şi văzând, că nu e chip altfel, las
sapa în pogon şi-i zic: hai nevastă la Viaţa
Lungă, să ne cinstim şi noi cu o ceaşcă de ra­
chiu, ca gospodari ce ne găsim, doar ţi-i lua
gura odată depe mine, şi mi-i lăsă dracului de
pomană, că mi-i lehamite de vieaţă şi fac o
posnă; apoi mai cârăie pe cel depe comoară,
dar pe mine ca mai ba. M'ai înţeles, muiere, ori
tot nu m'ai înţeles? îi zic eu, ridicând ochii la o
creangă mai groscioară din mărul cel mare.
Când a auzit potaia aşâ vorbă, când a mai
văzut şi creanga, numai ce-o văd că se îmmoaie
şi începe să dea din coadă împrejurul meu.
— Mergem, Vasilache, mergem băiete, cum nu,
haide maică, la Viaţa Lungă, că conaşul şi aşâ
nu vine astăzi la vie, ca să te găsiască de min­
ciună. Dar uite, puiule, o ceaşcă, numai una,
dacă ţii la mine, şi ne întoarcem la pogon, ca
oameni de treabă ce suntem; ştii că conaşul e
rău de gură şi te face albie de câine, când o
vedea pogonul numai început.
— Una, nevastă, numai una, să n'am parte de
tine şi de gospodăria noastră, de ţi-oi ieşi din
cuvânt, îi zic eu, aruncând căciula pe cap şi
minteanul pe un umăr.
Mergem noi la Viaţa Lungă, ne aşezăm la un
colţ de masă pe laiţă, alături de alţi creştini, şi
cer o ceaşcă de rachiu de cel chipărat, ca să
nu lunece degeaba pe gât, să are printr'însul şi
să meargă drept la inimă, cum îi prieşte Româ­
nului. Ii dau eu colb, mă şterg pe cea gură cu
mâneca cămăşii şi-i fac cu ochiul lui Vidraşcu
să mai dea una, de sufletul răposaţilor. Dar mu-
irea dracului, cu ochi de sgripţuroaică, mă simte
numaidecât, mă înhaţă de mâneca minteanului şi
începe să mă întindă. — Destul, Vasile, haid,
Vasile, cum ne-a fost vorba, Vasile, iar te îmbeţi,
Vasile, să n'ai parte de mine, Vasile. Vasile *în-
coace, Vasjlache încolo, să mă rupă nu altceva.
Mă încrunt eu la ea, mă smulg din mâna ei şi
îi fac vânt spre uşă. Dar meliţa dracului, nici
deâcolo nil mă slăbiâ; sta rezămată cu un umăr
de uştior şi cu capul plecat înlăuntru, nu mai
conteniâ din haid, Vasile, destul Vasile; să te
dau dracului cu tot neamul tău, Vasile; de-mi
crăpă obrazul de ruşinea creştinilor dela masă,
doar nas am şi eu, conaşule, nu degeaba îmi zic
Vasile Cârnul. Pun eu şi a. doua ceaşcă la mă­
sea şi când îi dau drumul la inimă, par'că a
intrat o gospodină harnică în mine, par'că a
măturat tot gunoiul belelelor şi a aşezat toate
la locul lor de mă simţiam iară, flăcău ca odată
în zilele mele.
 Nu ştiu, m'a chiorît Dumnezeu pe mine, ori
nevasta m'a iertat, destul că ne mai auzindu-i
gura, beau eu a treia ceaşcă, beau a patra,
până le-am pierdut răbojul şi când, ne mai gă­
sind parale în chimir, mă ia Vidraşcu de un
umăr, ca să mă ajute până afară, arunc ochii
după nevastă. Nevastă ca'n palmă, ia-o deunde
nu-i, vorba ceia. Mă uit eu pe şosea în jos, mă
uit în sus, aplecându-mă bine de mijloc, ca să
văd mai bine, dar pace, nevasta s'a dus.
Ce să m ă fac, ce-o să zică lumea, când m'a
vedea iară burlac, fără nevastă? — 0 fi apucat
înainte, gândesc eu, şi mă iau încet pe şosea în
sus şi cum mergeam aşâ agale, cum îi stă Ro­
mânului mai bine, mă uit într'un şanţ, mă uit
în celălalt, doar m'o fi aşteptând. Dar degeaba,
nevasta nu-i. Şi merg eu aşâ ca Românul necăjit,
căruia i-a fugit nevasta, merg din şanţ în şanţ
până pela mijlocul dealului şi, cum eram obosit
şi amărît, mă aşez într'un şanţ, ca să o aştept, că
de, muierea îndărătnică, ca toate muierile, o fi
rămas poate înurmă, numai să nu meargă ală­
turi de mine.
Cum m'am aşezat în şanţ am şi adormit; de,
co'naşule, omului obosit repede i se îmmoaie cio­
lanele. Numai cele şanţuri ştiu, decâteori mi-am
aşteptat eu nevasta aşâ, întorcându-mă dela crâş­
mă, că oricât de slabă şi rea de gură a făcut-o
Dumnezeu, dar cu ea trăiesc, cu ea trebuie să-mi
târăsc zilele. Şi am dormit acolo ca totdeauna
până a doua zi, când tot nevasta a venit de
m'a trezit.
Şi ce să mai întind vorba, conaşule, mi-c şi
greu să vă spun. Cum m'a trezit, cum m'a luat
iar la tăvăleală, iar prin şperlă; iar golan şi be­
ţivan, a ajuns până acolo, de nu mai am la
dânsa crezare nici când ridic ochii spre creanga
de măr.
— Apoi de, Vasile, să-ţi dau dracului nevasta;
dacă nu te poate ea da la brazdă, nici Dumnezeu
nu te mai dă.
 Avram Iancu.

Născut Ia 1824, în Vidra de Sus, sat de moţi

din munţii apuseni ai Ardealului, din părinţi
ţărani cu bună stare materială, tatăl său fiind
proprietar la o mină de aur şi mic funcţionar
al fiscului, care avea mari proprietăţi de păduri
şi mine în munţi. A învăţat în scoale ungureşti,
dar în limba latină, care mai erâ încă limba de
propunere în scoale, pelângă limba maghiară.
împrejurarea că cineva de silă învaţă în
limba şi şcoala tiranilor săi, departe de a-i
desnaţionalizâ caracterul, inima şi mentalitatea,
dimpotrivă îl îndârjeşte şi oţeleşte. Exemplu evi­
dent despre aceasta este Iancu, cel mai român
dintre revoluţionarii români din Ardeal dela 1848
şi cel mai intransigent în tratativele de pace cu
Koşuth. El zicea, că între Români şi Unguri,
între el şi Koşuth, numai sabia poate şi trebuie
să hotărască. — Nici când generalul Bemi (po­
lon de naţie), comandantul revoluţionarilor un­
guri, alungase armata austriacă din Ardeal, în
ţara românească, şi cuprinsese tot Ardealul afară
de munţii apuseni, apăraţi de Iancu cu moţii lui,
 nici când era în extremă strâmtoare şi foamete
în munţi, când toţi şovăiau şi se purtau cu gân­
dul de a supune Ungariei pe Români, prin
legi, ordine, şcoală, biserică şi pe cale socială,
cu gând de a-i desnaţionalizâ, cu atât mai mult
i-a îndârjit şi întărit în conştiinţa lor naţională,
încât în timpul războiului, Când tirania şi-a ajuns
culmea, ducându-i la moarte pentru interesele
Ungariei, atunci Românii se dau prizonieri Ru­
şilor şi veniau cete, cete la Iaşi, ca voluntari în
armata română, iar cei de acasă abia ajunşi în
largul lor, au decretat la Alba Iulia, în unani­
mitate, unirea cu ţara, cum au numit ei totdea­
una România, dupăcum prin rege au înţeles
totdeauna pe regele Carol şi Ferdinand, iar pe
Frantz Iosef îl numiau împărat, deşi eră rege
al Ungariei.
Să luăm învăţătură deaici în conduita noastră
cu minorităţile! Dragostea dragoste aduce, duş­
mănia duşmănie! Numai când dragostea noastră
ar fi rău înţeleasă de minorităţi şi luată drept
slăbiciune, să le dăm să simtă puterea noastră.
Iancu a studiat dreptul la Cluj, unde fiind
cel mai cu stare dintre studenţii români şi cel
mai cu autoritate, ajută pe cei nevoiaşi şi-i
strângea pe toţi într'un mănunchi, hrănindu-i
cu principii şi sentimente naţionale, încât în re­
voluţie i-a avut pe toţi tovarăşi credincioşi de
arme, în munţi.
Ca student în Cluj, într'o zi de târg (bâlciu
românesc), ţăranii, în majoritate din munţii apu­
seni, din cauza unor taxe, răzvrătindu-se în piaţă,
Ungurii fremurau de frică, aducându-şi aminte
de revoluţia lui Horia, iar autorităţile neizbutind
 să potoliască pe ţărani, Iancu a ieşit în piaţă,
s'a urcat pe o piatră şi, cu cuvântul lui scurt şi
cald, a potolit ţărănimea, cum Neptun cu tri­
dentul potoleşte valurile şi furtuna. S'a potolit,
fiindcă nu sosise încă timpul oportun de a-i
răzvrăti şi a-i duce la luptă.
Un student tânăr, avea atâta autoritate şi pu­
tere asupra neamului său şi a ţărănimei, fiindcă
erâ un caracter de-o extraordinară tărie, care îi
dădea o neobişnuită putere de sugestie şi con­
vingere. Erâ un conducător de oameni născut
şi făcut.
In primăvara anului 1848, Iancu se găsiâ
în Târgul Mureşului, ca practicant pelângă
Curtea de Apel, unde se pregătiâ pentru exame­
nul şi cariera de avocat, împreună cu mai mulţi
Români. Şi aici erâ sprijinul, povăţuitorul şi con­
ducătorul colegilor săi, cari toţi au devenit în-
curând tovarăşii săi de principii politice şi to­
varăşi de arme în revoluţie. — îşi alesese cariera
de avocat, ca să poată deveni apărătorul ţărăni-
nimei din munţi într'un străvechi proces pentru
păduri, cu fiscul, proces care în mare parte a
dat naştere şi revoluţiei lui Horia. Iancu erâ
hotărît să-şi jertfiască viaţa toată în serviciul şi
apărarea Moţilor săi iobagi, împotriva fiscului,
a marilor proprietari şi- a Ungurilor privilegiaţi
de legi şi de autorităţile statului. Nici astăzi, în
România Mare, nu este terminat acest proces al
ţăranilor Moţi cu Statul şi marii proprietari,
pentru singurul mijloc de viaţă al Moţilor din
munţi. Pădurile din munţi şi astăzi sunt pro­
prietatea Statului şi a magnaţilor unguri, sunt
exploatate de societăţi în cea mai mare parte
evreieşti, iar Moţii, fără o palmă de pământ
roditor, sunt iobagi jidanilor, trăind cu munca
grea şi istovitoare, lăsând frumoasele şi bogatele
păduri din munţii lor pe seama exploatatorilor
fără suflet, patronaţi de avocaţii şi autorităţile
României Mari şi aşâ zisă liberă, independentă
şi dreaptă.
Iancu de ar trăi, şi astăzi ar trebui să fie sin­
gurul avocat cu suflet şi dragoste adevărată
pentru Moţii lui, tovarăşi de arme de acum 76
de ani, luptători pentru libertate şi dreptate na­
ţională.
Revoluţia ungurească împotriva absolutismu­
lui austriac, isbucnită în luna Martie 1848,
subt conducerea lui Koşuth, ajunsă şi la ungu­
rimea din Ardeal, aprinde în Unguri lăcomia
de a uni Ardealul cu Ungaria, majoritate de
populaţie românească cu Ungaria, pe care o
voiau liberă şi independentă de Austria, şi în­
tinsă dela Adriatica până în munţii de Sud ai
Carpaţilor, deocamdată, şi de va voi Dumnezeu,
încurând până în Marea Neagră şi gurile Du­
nării. O presiune fără frâu şi scrupule, cu ame­
ninţări de spânzurătoare şi cu deviza „Unio vagy
halal" („unire sau moarte"), pornesc Ungurii
asupra Românilor din Ardeal şi cu deosebire
asupra tinerimei intelectuale, candidaţii de avo­
caţi din Târgul Mureşului, conduşi şi stăpâniţi
de mintea şi inima românească, de sufletul de
Moţ al lui Avram Iancu. Pe stradă, în restau­
rante şi cafenele, atacă tinerimea ungurească pe
tinerii români, cu deviza „unire sau moarte", şi
numai privirea de oţel din ochii de leu ai lui
Iancu, îi încremeiâ peloc, le înlemniâ braţele şi
le stingea răcnetele din gură, ştiindu-1 stăpân pe
sufletul ţărănimei din satele româneşti din câm­
pia Ardealului, între cari Târgul Mureşului, cel
mai şovinist oraş unguresc, stătea izolat, ca o
mică şi bicisnică insulă într'o mare cu orizonturi
fără hotare, pornită pe furtună.
Aici, în Târgul Mureşului, a găsit pe Iancu
şi pe colegii lui, proclamaţia lui Bărnuţ, din
Sibiu, în ziua de Florii 1848, proclamaţie îrî care
proorocul Ardeal ului românesc, chiemâ români-
mea la adunarea naţională din Blaj, pe Dumi­
neca Tomei. Proclamaţia fusese copiată de elevii
seminarului teologic şi ai liceului din Blaj, în
mii de exemplare, şi dusă de elevi în toate col­
ţurile şi satele Ardealului, când ei se duceau
acasă de vacanţa Pastelor, la îndemnul profesori­
lor lor, mai ales a lui Aron Pumnul, deşteptă­
torul de mai târziu al Românilor din Bucovina.
Bărnuţ fusese profesor la Blaj până la 1847 şi
acum eră student în drept la Sibiu, fiind dat
afară dela catedra sa de filosof ie, de episcopul
Lemeney, subt presiunea Ungurilor. In timp de
15 ani cât fusese profesor la Blaj, la cursul său
de Dreptul naturei (Etica), pregătise generaţia
de intelectuali pentru revoluţia dela 1848 şi uniâ
o autoritate de adevărat prooroc al neamului.
Adunarea dela Dumineca Tomei a fost oprită
de autorităţile ungureşti şi miile de ţărani îm­
prăştiaţi din Blaj, intelectualii însă au pus la
cale şi au stors dela autorităţi permisiunea pen­
tru adunarea dela 3/15 Mai 1848.
Iancu şi colegii lui, îndatăce au primit procla­
maţia, s'au împrăştiat prin satele lor din tot
Ardealul şi făcând propagandă printre preoţi şi
 ţărani, la Dumineca Tomei au venit cu toţii în
fruntea a mii de ţărani, cu toate ordinele şi ame­
ninţările cu spânziirătoarea a autorităţilor, tre­
când prin apele râurilor, podurile şi luntrele
fiind luate de autorităţi. — Iancu a sosit la Blaj
în fruntea a o mie de moţi din munţii lui, cu
toţii călări pe cai de munte. In adunarea oprită
din Dumineca Tomei s'a luat hotărîrea şi .s'a
făcut.propagandă pentru ziua de 3/15 Mai. Iancu
a fost cel mai zelos şi mai cu autoritate propa­
gandist. Cu curajul şi îndrăzniala lui a însufleţit
şi pe cei mai şovăielnici şi a intimidat autorită­
ţile ungureşti, cari ştiau din revoluţia lui Horia,
din 1784, dece sunt capabili Moţii aduşi la des-
nădejde şi dece poate fi capabil Iancu, nepotul
lui Horia; Iancu, care eră stăpân desăvârşit pe
Românii din munţi şi al cărui nume eră răs­
pândit la ţăranii din întreg Ardealul. El eră
Arhanghelul cu sabia de foc al românimei.
La adunarea din 3/15 Mai, 40.000 intelec­
tuali şi ţărani se găsiau în piaţa cea mare a
Blajului, în faţa mânăstirei în care Bărnuţ a
ţinut epocalul discurs în care a dovedit, că li­
bertăţile personale oferite de Unguri în schim­
bul unirei Ardealului cu Ungaria, sunt fără preţ
fără libertatea naţională şi că domniile lui Ko-
şuth sunt ademeniri amăgitoare cu gând de des-
naţionalizare a Românilor.
In acest discurs, Bărnuţ cel chibzuit, a hotărît
pe Români, ca din două rele să aleagă pe cel mai
mic şi în lupta între Unguri şi Austria, să se
alăture pelângă împăratul Carol al V-lea, care
le făgăduia şi el marea şi sarea, cu gând de a
nu-şi ţine cuvântul. Din partea Austriei însă nu
 erâ teamă de desnaţionalizare şi slăbirea Ungu­
rilor însemnă întărirea Românilor.
In piaţa plină de ţărani se făcură uliţi prin
mulţime, pe cari circulau intelectualii, pentru a
tălmăci ideile din discursul lui Rărnuţ şi acelor-
lalţi oratori. Intre aceşti tălmăcitori, cari ştiau
să vorbiască în limba şi legea ţărănimei, au fost
cu deosebire Iancu şi înţeleptul Ruteanu, avocat
şi el 'Fn munţii Apuseni, la Rrad, în comitatul
Zărand, mai târziu cel mai cuminte şi mai viteaz
prefect de legiune din oastea lui Iancu.
Piaţa nemai fiind încăpătoare pentru ţărăni­
mea, care curgea din toate părţile Ardealului,
adunarea s'a mutat în câmpul din sus de Blaj,
lângă râul Târnava Mare, câmp deatunci numit
Câmpia libertăţii. Iancu nu erâ guraliv, nici
măcar orator. El avea cuvântul scurt şi puternic,
menit de Dumnezeu pentru a comandă oşti; cu
toate acestea, în adunarea depe câmpia libertăţii
a fost cel mai meşter şi mai convingător tălmă­
citor pentru ţărani, al discursurilor şi hotărîrilor
programului naţional în 16 puncte, alcătuit în
acea adunare epocală, de Treboniu Laurian, pro­
gram pe care au jurat cei 40.000 cu mâna ri­
dicată spre cer. Intre căpeteniile acestei adunări,
mai tineri şi mai bătrâni, când erau la sfat intim,
Iancu nu ţinea cuvântări, ascultă în tăcere cu
ochii încruntaţi, şi la sfârşit, în câteva cuvinte,
îşi impunea gândul şi voinţa, gând şi voinţă care
se rezumau într'un' singur cuvânt: „sabia". în­
tr'adevăr, deja în acea adunare se luase în taină
hotărîrea ca, la momentul sosit, Românii să puie
mâna pe arme, pentru a se hotărî odată lupta
milenară între Unguri şi Români.
 Dela Mai până în Septembrie 1848, răz­
boiul civil al Ungurilor împotriva Austriei se în-
teţiâ, dieta Ardealului din Cluj a decretat unirea
Ardealului cu Ungaria, armata austriacă slăbiâ
mereu, Ungurii din Ardeal recrutau şi prin sa­
tele româneşti flăcăi în gloatele lor revoluţio­
nare, Românii însă se împotriviau zicând, că ră­
mân credincioşi împăratului. In timpul acestor
recrutări, Ungurii au împuşcat prin sate ţărani
români, au ridicat spânzurători prin toate satele
•româneşti şi făceau vânătoare după intelectualii
români, umplând temniţele cu ei şi chiar spân­
zurând pe cei mai încăpăţânaţi, cari ţineau la
hotărîrile dela Blaj. Pe Iancu, însă, cu toată
bunăvoinţa, n'au putut pune mâna, fiindu-le ru­
şine de Moţi, ca să intre în munţi pentru a-1
prinde.
In Septembrie, împăratul şi armata austriacă
fiind la aman, au făcut apel la Români să ia
armele şi să sară în ajutorul drăguţului de îm­
părat, făgăduindu-le arme şi ofiţeri instructori şi
tacticiani, bani de chieltuială şi dragostea toată.
Atunci, într'o adunare a intelectualilor, la Blaj,
s'a hotărît să se împartă Ardealul în 15 prefec­
turi, să se recruteze nu mai puţin de 195.000
ţărani pentru gloate, fiecare gloată având de
comandant un prefect de legiune, doi subprefecţi,
apoi tribuni, căpitani, etc. In munţii apuseni,
prefecţi erau Iancu la Abrud şi Buteanu în Ză-
rand. Popa Balint la Turda pe Murăş, eră Axente
Sever cel cumplit în câmpie, blândul dar viteazul
în lupte Vasile Moldovan, şi aşâ mai departe 15
la număr, comandanţi de legiuni.
In luna Octombrie, Românii se înarmează,
se organizează în legiuni şi pornesc la luptă
împotriva Ungurilor. Dar Ardealul fiind în cea
mai mare parte cucerit de gloatele ungureşti,
comandate de generalul B e m ' ( P o l o n care nici
nu ştia ungureşte), nu toate legiunile româneşti
s'au putut organiză, mai ales fiindcă dela în­
ceput generalul Prechner din Sibiu nu şi-a ţinut
cuvântul, n'a dat gloatelor române decât puţine
arme şi acelea vechi şi defectuoase şi numai la
câţiva ofiţeri, cari tot timpul s'au dovedit vicleni
şi poltroni, stând totdeauna departe. Astfel s'a
organizat cea mai bine legiunea lui Iancu, apoi
a lui Axente Buteanu, Balint şi Moldovan. Inte­
lectualii şi ţărănimea din celelalte prefecturi, au
alergat ca voluntari în prefecturile acestea, cari
se aflau în munţii apuseni şi pela poalele mun­
ţilor, cu dcose'bire în legiunea lui Iancu cu tabăra
în Câmpeni, în inima munţilor şi a lui Axente
pe Murăş.
Desamăgiţi în făgăduinţele împărtăşite, Ro­
mânii au fost înarmaţi de ţigani fierari de prin
sate, cu lănci făcute din coase şi fiare de plug,
cu topoare, cu baltage, cu puţine negini (puşti
cu cremene, legate cu sârmă la oţele), cari însă
niciodată nu dădeau greş, moţii fiind vânători
din copilărie (de cum puteau duce căprioara
în spate). Şi cu deosebire cu îmblăcii, cu hădă-
ragul de corn ferecat, cu care băgau chivără
honvezilor unguri până în vatra căpăţânei.
Prefecţii, tribunii şi căpitanii erau în cea mai
marc parte preoţi, cari au lepădat patrafirul şi au
încins sabia, apoi studenţi în teologie şi liceani,
şi puţini studenţi în drept şi tineri avocaţi abia
ieşiţi depe băncile şcoalei, cu toţii fără ideie de
 arta militară, dar povăţuiţi de bunul simţ ro­
mânesc în materie de strategie tactică şi luptă
homerică cu arme primitive, aproape ca în epoca
de piatră. *
întreagă oştirea aceasta, precum şi comitetul
revoluţionar din Sibiu, îl recunoşteau pe Iancu
drept comandant suprem, iar ţărănimea îl bo­
tezase „Craiul munţilor".
Iancu în revoluţie avea numai 24 de ani, abia
îi mijise mustaţa, şi e de mirare ce putere sufle­
tească era în el, încât s'a impus nu numai ţă-i
rănimei, ci şi celor mai bătrâni bărbaţi con­
ducători intelectuali ai revoluţiei, în frunte cu
proorocul Bărnuţ.
In timpul acesta Ungurii cuprinsese întreg
Ardealul, afară de cetatea munţilor apuseni, a-
părată de Iancu la centru, Balint spre Turda,
Axente spre Alba-Iulia şi Buteanu spre Zărand
(oraşul Brad) la Apus.
In Decembrie 1848, împăratul Carol al 5-lea,
strâmtorat de Unguri în Ungaria şi Ardeal, îşi
dă dimisia şi lasă tronul nepotului său, nefastul
Frantz Iosef I-iul şi ultimul. Acesta făgăduieşte
Românilor marea cu sarea, dar ajutoare în arme,
bani şi muniţii nu le dă.
Moţii au fost siliţi să-şi câştige singuri arme
mai bune dela Unguri. La început, în luptele cu
honvezii Unguri, Moţul trăgea cu hădăragul îm-
blăciilor mai întâi în oţelele puştii ungurului,
pentru a-1 dezarma şi apoi îi trăgea la căpăţână,
şi astfel strica bunătate de arme. Dela o vreme
însă au prins la minte şi se mulţumiau să strige
cu. hădăragul'căpăţâna honvedului, iar arma o
luă ca suvenir.
 Astfel s'au înarmat pe încetul cu arme mai de
dăi Doamne. Şi a făcut Iancu şi tunuri de lemn
de cireş, ferecate în verigi de fier de ţiganii fie­
rari, dacă drăguţul de împărat nu s'o îndurat să
le dea altele de oţel. "De aprovizionat cu de-ale
mâncării se aprovizionau tot dela regimentele
de honvezi, pe cari le strâmtorau şi le toropiau
prin cele guri de văi, când îndrăzniau să intfe
în munţi.
Se luau frumuşel carele cu făină, cu slănini,
cu sare şi cirezile de boi de căsăpie, şi-i întăreau
pe câtăva vreme de a-şi riscă pielea în munţii
lui Iancu.
Toată iarna anului 1848—49, Ungurii stăpâ­
niră şesurile Ardealului, răzbunându-şi bătăile
mâncate dela Moţii lui Iancu prin gurile de văi
din poalele munţilor, arzând cu sutele satele ro­
mâneşti din şesuri, spânzurând cărturari şi ţă­
rani şi jefuind cenuşa din vatra Românului. Mai
ales se răzbunau pe părinţii bătrâni ai luptători­
lor din tabăra lui Iancu. Pe părinţii lui Papiu
Ilarian i-au spânzurat de uşa bisericii, la care
tatăl său erâ preot.
In schimb, însă, nici Românii nu le rămâneau
datori, nu numai pentru jafurile şi cruzimile din
revoluţie, ci şi pentru robia de-o mie de ani.
Deşi Iancu erâ generos cu prizonierii dezarmaţi,
deşi pedepsiâ aspru cruzimile zadarnice, după
câte-o luptă, Moţii de prin marginea poienilor,
chiefuiau cu merindele honvezilor şi îşi învăţau
copilandrii să tragă la ţintă în numele Tatălui,
Secuilor prizonieri, încât dimineaţa îi găsiau tri­
bunii cu capetele închinate spre pământ, în semn
de respect pentru recunoştinţa moţească.
 Axente cel cumplit, curăţind orăşelul Zlatna
de Unguri, în goană spre Alba-Iulia, i-a prins la
salul Prisaca şi acolo le-a făcut prohodul la câ­
teva sute de bărbaţi, femei şi copii. In noaptea
Crăciunului tot Axente, duhul răzbunării, a ars
până la pământ Aiudul, cel mai vrăjmaş oraş
unguresc, care făcuse pârjol, jaf şi măcel prin
satele româneşti deprimprejur; timp de zile ce-
taşii lui Axente au trimes pe cea lume mai bună,
peste 800 de Unguri din Ai ud; un mare număr
din ei, refugiaţi în biserica catolică, acolo şi-au
găsit sfârşitul împreună cu 6 popi îmbrăcaţi
în odăjdii.
Aşâ au curs luptele şi răzbunările întreaga
iarnă aceia, până în primăvară. De munţii lui
Iancu nu s'au putut apropia Ungurii mai adânc,
decât până în gura văilor, unde îşi lăsau ciola­
nele şi merindele, de cari pe cea lume nu mai
aveau nevoie.
In primăvara anului 1849, când întreaga Un­
garie şi şesurile Ardealului erau în mâna Un­
gurilor şi regele detronat în Dieta dela Debreţin,
iar armata austriacă eră aruncată de generalul
Bem în Ţara românească, îngâmfatul Koşuth
hotărăşte să dea lovitura de graţie lui Iancu şi
afurisiţilor de Români, în cetatea lor din inima
munţilor, la Abrud.
Spre acest scop, pedeoparte, trimete pe cel mai
turbat comandant de honvezi şi cel mai aprig
duşman al Românilor, pe Hatvanyi, în fruntea
câtorva mii de volintiri, ca să intre în munţii
Abrudului dinspre oraşul Brad din Zărand. Pe
dealtăparte trimete pe românul renegat, deputat
în dieta Ungariei, pe trădătorul Dragoş, ca să
ameţiască pe Iancu, la Abrud, cu propuneri de
pace şi făgăduieli de drepturi naţionale. Când, în
biserica reformată din Abrud se făcea, spre seară,
tratativele între Dragoş şi căpeteniile Ungurilor
din Abrud, pe care Iancu îi ocrotise toată iarna,
şi între Iancu şi prefecţii şi tribunii lui, tratati­
vele de armistiţiu, nu de pace pe care Iancu o
respingea hotărît, atunci dinspre Zărand a pă­
truns în Abrud, Hatvanyi cu armata lui, şi era
cât peaci să pună mâna pe Iancu, dacă o Ro­
mâncă nu-1 vestiâ în biserică despre intrarea
Ungurilor în marginea oraşului. Iancu a încăle­
cat pe cal şi a dispărut spre Câmpeni, în tabăra
lui, iar câţiva prefecţi şi tribuni, încrezători în
cinstea lui Dragoş, au căzut prizonieri în mâna
lui Hatvanyi, între cari şi înţeleptul prefect al
Zărandului, Buteanu. Iancu dăduse drumul Mo­
ţilor prin satele lor, ca să-şi aducă merinde şi
haine de primeneală, încrezându-se în armistiţiul
propus de Dragoş. încă în aceiaş noapte, prin
semnale de focuri pe culmi şi prin tulnice (tulnic,
un bucium lung de 2—3 metri cu sunet puternic),
Iancu şi-a chiemat Moţii în tabăra dela Câmpeni.
A doua zi a şi înconjurat Abrudul din toate păr­
ţile şi după o luptă îndârjită de 3 zile, a intrat
în oraş, deunde Hatvanyi, dupăee a spânzurat
pe prefectul Dobra, a luat-o la fugă pe valea
Cernitei spre Brad, dar Moţii lui Iancu i-au
aţinut drumul pe coastele acestei văi, pe care
nu-i piatră nici palmă de pământ neudată de
sânge unguresc. Din miile de honvezi ai lui
Hatvanyi intraţi în. munţi, au ieşit câteva zeci,
în frunte cu comandantul, cel mai sprinten din­
tre ei, pe poteci tăinuite înspre Ungaria lui
 Koşuth, iar cetăţenii Unguri din Abrud şi Roşia,
bărbaţi, femei şi copii, cari s'au luat după oastea
lui Hatvanyi, aci au rămas cu toţii, cu faţa la
pământ. — In fuga lui năpraznică prin Zărand
înspre Ungaria, viteazul Hatvanyi, după ce 1-a
jefuit de o însemnată sumă de galbeni, a spân­
zurat pe înţeleptul prefect Buteanu de o salcie,
* în marginea unui sat românesc, al cărui nume
îmi scapă din minte.
După luptă, căpitanul Todor Teoc, din Câm­
peni, în fruntea unei cete de Moţi, au găsit pe
trădătorul Dragoş în pivniţa unui român rene­
gat (Şuluţ), subt un poloboc, 1-a luat de guler
şi 1-a târît pe scări în sus, ca pe un sac de gu­
noi, l-au scos în ceardac, unde trei lăncii s'au
împlântat deodată în pântece, l-au aruncat în
mijlocul Moţilor din curte şi aceştia l-au lucrat
din topoare în bucăţele, pe care le-au aruncat
apoi peste garduri înspre toate cele 4 vânturi.
Cu toată generozitatea şi străşnicia poruncilor
de cruţare ale lui Iancu, răzbunarea Moţilor
pentru pângărirea munţilor lor a fost îngrozi­
toare, cu mii de cadavre au acoperit străzile,
curţile şi satele ungureşti din Abrud şi cu deo­
sebire acea vale a plângerilor — Valea Cernitei,
prin care trece şoseaua dela Abrud la Brad.
Koşuth, îndârjit de ruşinosul dezastru, şi
Hatvanyi, naiv şi îngâmfat, ca orice ungur neaoş,
nu s'au mulţumit cu bătaia, ci au căutat cu
lumânarea şi pe mama bătăii. După două săptă­
mâni, Hatvanyi intră în munţi şi e lăsat să intre
în Abrud cu o oaste şi mai mare, şi mai bine
înarmată. Deastădată cu aceleaşi măsuri strate­
gice 1-a înconjurat Iancu în Abrud, şi iarăş după
 hărţuieli de câteva zile, 1-a atacat din toate păr­
ţile în oraş şi pe valea Cernitei, şi iarăş au se- N
mănat oraş şi vale cu miile de stârvuri, între care
pe toţi studenţii voluntari cu capul de mort pe
chivără şi cetăţenii unguri din Abrud şi Roşia,
cari mai rămăseseră cu zile din întâia luptă cu
Hatvanyi. Viteazul comandant, datorită sprinte­
nelii picioarelor cu pinteni, a scăpat şi de astă-
dată, în fruntea a 50 de viteji pe potece tăinuite,
ca să ducă vestea păţaniei amarnicului Koşuth.
(Lupta aceasta mai cumplită decât întâia, n'o
mai descriu, fiind la fel cu întâia).
In cele două lupte cu Hatvanyi, s'au distins
prefectul din Roşia, popa Balint, care a atacat
dinspre Roşia, viteazul viceprefect popa Vlăduţ,
care a atacat pe valea dinspre Câmpeni, vice-
prefectul popa Groza din Rrad, dinspre Zărand
pe valea Cernitei, apoi tribunii Aiudeanu, dinspre
Gohodol şi aprigul Nicolae Corcheş din Câm­
peni, prefectul Vasile Moldovan, Rusu, etc. Intre
cei 360 de munteni din satul meu, Hidiş, s'a
distins căpitanul Lică a Rusului, care erâ în
tabăra lui Iancu, împreună cu cei patru feciori
ai lui, ca nişte turnuri de cetate şi pe cari pe toţi
i-am cunoscut în copilăria mea. Lică mi-a po­
vestit multe din revoluţie, adică nu mie, ci tată­
lui meu, care şi el a luat parte în acele lupte,
ca flăcău de 17 ani. Eu, copil încă, trăgeam cu
urechia la poveştile lor.
Văzând Koşuth, că nu e de glumit cu Cra­
iul Munţilor, spre sfârşitul primăverii anului
1849, trimite pe cel mai iscusit general al lui,
pe Kemenyi, cu 15.000 armată regulată şi alte
mii de gloate ungureşti, împotriva lui Iancu, ca

î»
să cureţe singurul colţ al Ardealului de afurisiţii
de Valahi opincari.
A intrat şi el, lăsat de Iancu, în Abrud, a fost
înconjurat de Moţii lui Iancu în oraş şi hărţuit
mai multe zile, în care timp un hoţ de Moţ, depe
dealul Roşiei, cu un tun de cireş, i-a rupt frâul
calului din mână, în piaţa Abrudului, încât a
exclamat: „Să se mai bată dracu cu popii".
Dinspre Roşia atacă tot popa Balint. După
lupte de mai multe zile, după pierderi mari şi
cu armată redusă la foamete, a luat-o şi Ke-
menyi lâ fugă, dar nu pe valea Cernitei, de care
îi era ruşine, ci prin satul Bucium, pe altă vale
mai spre sud, peste Dealul Mare, către Zlatna
şi Alba-Iulia. In retragerea aceasta pripită, a fost
lovit de popa Balint şi de Moţii din Bucium
cu atâta putere încât, în dezordine şi cu mari
pierderi de oameni şi arme, a scăpat ca prin
urechile acului, peste Dealul Mare. Dezastrul lui
Kemenyi a fost şi mai mare şi mai ruşinos decât
al lui Hatvanyi. Deacum n'au mai îndrăznit
Ungurii lui Koşuth să mai caute pe Iancu la
Abrud.
La începutul lunei Iunie 1849, au făcut Un­
gurii ultimul atac împotriva lui Iancu, de astă-
dată însă nu dinspre Apus, ci dinspre Răsărit,
depe valea Crişului repede. Unul din cei mai
viteji comandanţi ai lui Koşuth, vestitul Vaş-
vâri, cântat de poieţii unguri, în fruntea a câtorva
mii de honvezi militari, a venit dinspre Oradia
Mare, pe valea Crişului, peste Ciucea, la orăşelul
Hoedin şi deacolo a intrat în munţii apuseni,
dinspre Răsărit şi a ajuns la satul Mărişel, pe
care 1-a ars după o luptă aprigă cu ţăranii din
acel sat eroic. A înaintat apoi pe o vale pânăla
locul numit „Fântânele". Aci a dat oastei popas
pe vale. In pădurea depe coastă însă îl aşteptă,
cu dor, cel mai viteaz şi mai aprig tribun al lui
Iancu, Nicolae Corcheş, cu Moţii din cele trei
Vidre, din Scărişoara şi Albac, satul lui Horia,
Puşcaşii erau tupilaţi într'un şanţ depe coastă,
în marginea pădurii, iar lăncierii, ciomăgaşii şi
cei cu îmblăncii, ascunşi după copaci In pădure,
deoparte şi alta a văii. La un semn dat de Cor­
cheş în tăcere, fiecare puşcaş şi-a doborît hon-
vedul lui, apoi cei din pădure cu răcnete sălba­
tice au năvălit spre vale şi au luat între îmblăcii
întreaga oaste pornită pe fugă şi trei părţi din
ea a rămas pe loc, acoperind mândra vale cu
leşurile de viteji. Vaşvâri însuş, viteazul Vaşvâri
fost prieten şi coleg de şcoală al lui Iancu, şi-a
lăsat oasele în această vale răcoroasă de munţi.
Micul rest al oastei lui Vaşvâri îanintâ vitejeşte
înapoi spre Mărişel, când deodată o altă ceată
de Moţi, între care şi două sute (200) de ama­
zoane călări, femei din Mărişel, comandate de
viteaza Palaghia Roşu, le iese înainte şi, cu îm­
blăcii şi lănci îi culcă la pământ, cum culcă se-
cerătorii snopii. Numai câţiva tineri voluntari
au scăpat din valea fântânelelor, peste crestele
munţilor în Ungaria, ca să ducă vestea lui Ko­
şuth şi părinţilor îngrijoraţi. Aceasta a fost is­
prava lui Nicolae Corcheş, al cărui trup de erou
homeric se odihneşte astăzi, subt cruciuliţa de-o
palmă, într'o râpă a cimitirului ortodox din
Câmpeni, şi isprava Ioanei d'Arc a Ardealului
— Palaghia Roşu, care astfel şi-a răzbunat soţul'i
şi fratele, ucişi de Unguri in revoluţie şi al <?ftrei
mormânt nici nu se mai cunoaşte astăzi, în ci­
mitirul bisericei din Mărişel.
Iancu n'a luat parte la lupta dela Fântânele,
având deplină încredere în mâna lui dreaptă,
în Corcheş, cel cu chipul de leu încruntat. Astăzi,
în valea dela Fântânele, un singur semn mai a-
minteşte gloria vitejiei moţeşti şi a lui Nicolae
Corcheş, acel Ahile al luptei homerice din Iunie
1849; şi acest semn e monumentul eroului ma­
ghiar legendar, Vaşvâri, Hectorul luptelor de
cucerire al Ungurilor pentru alipirea Ardealului
românesc. Monumentul impozant a fost ridicat
de societatea şi guvernul unguresc, aceiaş gu­
vern. — expresie a dreptăţii ungureşti —, care a
confiscat colecta şi a oprit cu pedeapsă de ani
de temniţă, de a se ridica un modest monu­
ment în cimitirul bisericii din Ţebea. Dealtfel
să le fim recunoscători, căci nu se putea un mo­
nument mai demn, mai glorios şi mai nepieritor
lui Iancu şi Moţilor săi, decât monumentul lui
Vaşvâri. Să-1 păstrăm şi să-1 îngrijim cu evlavie,
cât vor sta măgurile dela Fântânele pe teme­
liile lor.
. Vitejia personală şi dibăcia de comandant su­
prem al lui Iancu, în toate luptele din munţi,
nu e nevoie s'o mai eternizeze istoria naţională.
Au eternizat-o legendele şi tradiţia noastră popu­
lară, în credinţa că pe „Craiul Munţilor" nu-1
prindea nici ,glontele, nici moartea, fiindcă a fost
scăldat de mamă-sa în lapte de zână; l-au eter­
nizat cântecele şi doinele de vitejie ale ţărănimei
noastre, ca pe un Garibaldi al neamului ro­
mânesc.
Lupta dşla Fântânele a fost cea din urmă
 dintre nenumăratele lupte mai mici şi mai mari
din iarna şi primăvara anilor 1848—49, lupte
cari au costat viaţa a 40.000 de Români şi pre­
facerea în cenuşe a sute de sate româneşti. Cei
mai mulţi din cei 40.000 n'au căzut în lupta cu
arma în mână, cum îi place Moţului, ci jertfe
dezarmate de femei, bătrâni şi copii ale cavale­
rismului unguresc.
Scurt timp după lupta dela Fântânele, au in­
trat Ruşii, chemaţi în ajutor de împăratul Frantz
Iosef, în Ardeal, şi au dezarmat întreaga ar­
mată ungurească, la un sat românesc, Siria, de-
lângă Arad, sat numit pe ungureşte „Vilâgoş"
(„Luminosul"), fiindcă într'adevăr aici s'a făcut
lumină. Ruşii au pus Austria şi pe împăratul
în picioare, ca să poată întrona absolutismul,
care a dăinuit dela 1849 pânăla 1867, când
împăratul, bătut în Italia şi în Bohemia (de
Prusia), s'a dat, fără nicio luptă, legat Ungu­
rilor şi a unit Ardealul românesc cu Ungaria,
ca să-1 pască cum va şti; aceasta drept recunoş­
tinţă pentru cei 40.000 de Români morţi pentru
tronul, şi sceptrul lui, şi ca un act de dreptate
a casei imperiale de Habsburg, a cărei deviză
săpată pe frontispiciul palatului din Viena e
„Justiţia est fundamentum regnorum" („drepta-
, tea e temelia stăpânilor"). Justiţia casei împă­
răteşti de Habsburg, decând a existat Austria şi
justiţia lui Frantz Iosef, dela 1867, s'a terminat
cu bine la 1918, dând dovadă, că tot e o drep­
tate în cer, care mai curând ori mai târziu se
coboară şi pe pământ. Regele Ferdinand, făuri­
torul României Mari, cu dorobanţul lui, a co-
borîl-o din cer şi pe pământul românesc, pentru
acum şi totdeauna în vecii vecilor, amin.
Românii, încrezători în cuvântul împărătesc,
după revoluţie s'au dus delegaţii-delegaţii la
Viena, ca să-i ceară împăratului dreptatea fă­
găduită, când era la aman. Dar se schimbase
boierul, nu mai eră cum îl ştiau. I-a primit cu
răceala cuvenită feţelor împărăteşti de Austria,
cu neînsemnate concesii de drepturi personale,
nu naţionale, cu decoraţii pentru tribuni şf pre­
fecţii luptători şi cu binefacerile absolutismului.
Intr'una din delegaţii a luat parte şi Iancu, şi
când împăratul i-a oferit o decoraţie şi o pensie,
el le-a refuzat răspunzând: „Nu pentru tinichele
am luptat, Majestale, ci pentru drepturi naţio­
nale făgăduite". Şi a plecat din Viena înainte
de a-şi fi terminat delegaţia misiunea.
O dramă îngrozitoare s'a petrecut în sufletul
de leu al lui Iancu, după cumplita desamăgire
în cuvântul împărătesc, după amara desamăgire
în jertfele şi luptele lui şi a Românimei din re­
voluţie, dramă care şi-a ajuns culmea nu mult
după terminarea revoluţiei, când prefecţii şi tri­
bunii lui au fost daţi' .judecăţii şi întemniţaţi,
când el însuş a fost pus la temniţă în Alba-Iulia,
unde a fost tras pe roată moşul său Horia, şi
unde a fost închis şi maltratat de un zbir ne­
mernic al absolutismului împărătesc.
Drama aceasta şi-a avut desnodământul tragic
la 1852, când Frantz Iosef, vizitând Ardealul,
1-a poftit la audienţă la Sibiu, la Cluj, la Alba-
Iulia şi chiar în Câmpeni, unde fusese tabăra
„Craiului Munţilor". Trimişilor împăratului le-a
 răspuns totdeauna: „Nu stau de vorbă cu un
mincinos", şi a fugit ca de ucigă-1 crucea, la
Vidra lui şi în munţi.
Din acest moment, caracterul de fier şi mintea
limpede ca lumina lui Dumnezeu, poate a celui
mai mare erou legendar al neamului nostru, s'au
stins, s'au stins cum se stinge o candelă depe un
mormânt în bătaia furtunei. Din arhanghelul li­
bertăţii naţionale al Românilor din Ardeal, n'a
rămas decât umbra, o stafie cu chipul întunecat,
rătăcitoare prin munţii martori veşnici ai erois­
mului „Craiului Munţilor". Douăzeci şi unul de
ani a rătăcit astfel „Dumnezeiescul cerşetor" pe
cărările munţilor apuseni, cântând din fluier
doine de jale, p â n ă când Dumnezeu s'a îndurat
să ia în raiul său, marele lui suflet nemuritor,
care în anul 1873 şi-a părăsit trupul de pământ
subt o căpiţă de fân (după unii) sau pe-o bancă
din stradă (după alţii), în târguşorul de munte
Baia de Criş.
A fost prohodit de Popa Balint, viteazul său
prefect de legiune şi de un mare număr de preoţi
foşti tribuni ai lui, şi îmmormântat în cimitirul
bisericii ortodoxe a satului Ţebea, lipit de târ­
guşorul Baia de Criş, unde şi-a dat obştescul
sfârşit. Mormântul eroului e aproape în umbra
uriaşului stejar al lui Horia, însemnat printr'o
cruce modestă, în vecinătatea unor morminte
luxoase ale unor oameni bogaţi, morţi odată cu
moartea lor.
Scriitori mari ai neamului nostru, puneţi mâna
pe condei de aur şi eternizaţi în cea mai naţio­
nală tragedie, chipul celui mai tragic erou al
neamului nostru. Iar voi, căpetenii şi conducă-
tori, stăpâni pe soarta neamului românesc în
aceste zile grele, rugaţi pe Dumnezeu să coboare
în sufletul vostru sufletul „Craiului Munţilor".
Şi atunci: „Viitor de aur ţara noastră are şi
prevăd prin secoli a ei înălţare".
Oştirei româneşti şi comandanţilor ei, eroul
din mormântul dela Ţebea le atingă cu glasul
lui de oţel:
„Şi când va veni păgânul să vă ia pământ şi
drept, Români scuturaţi stejarul, ca din somn
să mă deştept".
 Amintiri despre Bunea

Deşi despre neuitatul Bunea, îndatăce a în­

cetat din vieaţă s'a scris şi se scrie încă mult,
neobişnuit de mult, deşi se va fi spus despre el
tot ce-a făcut pentru neamul românesc prin
munca sa de o vieaţă de om, socotesc totuş,
că amintirile unui prieten din copilărie şi admi­
rator al bărbatului A. Bunea nu vor fi cu totul
fără interes şi fără folos mai ales pentru inimile
tinere şi minţile fragede, cari spre a se oţeli
pentru lupta cea grea, ce le aşteaptă, au nevoie
de pilde mari, de caractere de fier, pe a căror
chip şi asemănare să-şi clădiască sufletul. Sunt
rari pildele acestea în vremile, prin cari trecem,
vremi, în cari trăim în rău, ca în elementul
nostru, de par'că nici nu ne mai mirăm de ne­
mernicia soartei noastre. Bunea a fost una din
aceste pilde rare, cu cari Dumnezeu ştie când
ne vom mai întâlni, şi deaceia chiar prisosul
despre caracterul şi faptele sale, nu cred să fie
fără oarecare folos.
Curios lucru, dar aşâ este din nenorocire! Nu
ştiu, din vina împrejurărilor, din neîndurarea.
celor ce nu ne iubesc, ori poate din pricina
propriei noastre slăbiciuni ca neam, oamenii
noştri mari din Ardeal şi Ungaria, sunt mari nu
atât prin ceiace au făcut pentru neamul româ­
nesc, ci mai mult prin ceiace chiemaţi dela Dum­
nezeu au fost să facă şi au putut să facă, dar
n'au fost lăsaţi să facă de stăpânirile vitrege
după vremi şi de aceia dintre ai noştri, cari în
mâna acestor stăpâniri s'au făcut coadă de to­
por împotriva neamului, din cari s'au născut.
Unul din aceşti chiemaţi şi înzestraţi de Dum­
nezeu, dar stânjenit de răutatea şi nemernicia
oamenilor, a fost şi Bunea al nostru. Dacă cei
mulţi, cari au scris despre Bunea, au spus care
ce a ştiut despre ceiace el a făcut pentru noi, eu
am să arăt în aceste amintiri cu deosebire golul,
pe care Bunea chiemat eră a-1 umplea în vieaţa
neamului din zilele noastre.

După mulţi ani fireşte se ponosesc şi se răresc

amintirile, ca haina purtată, din care cu vremea
se duce culorul, se duce şi băteala fir cu fir şi
nu mai rămâne decât urzeala, care se destramă şi
ea dela un timp, pânăce nu mai e de purtat.
Aşâ se aruncă la vechituri şi la putrezeală şi
cele mai frumoase haine, cu cari se încălzeşte
şi se împodobeşte omul în vieaţă. Aceasta e şi
soarta amintirilor, se descolorează, se răresc şi
se destramă şi ele, încât par'că nici nu le-ai
purtat vreodată.
 Deşi din amintirile din tinereţe despre priete­
nul Bunea, nu mi-a mai rămas decât urzeala, voi
cercă totuşi să o scap de pieire convins fiind,
că şi destrămată aşâ cum e, multă căldură poate
să.deie. sufletelor tinere ale neamului nostru,
bătute de-atâtea vânturi potrivnice şi reci ca
ghiaţa.
Se zice, că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă,
deaceia cred, că nu vor fi fără oarecare interes
şi câteva trăsături de caracter din vieaţa de şco­
lar în liceu a lui Bunea, pentru a se completă
portretul lui.
In anul şcolar 1876/7 eram elev în clasa VIII
a liceului din Blaj, când la începutul anului a
venit Bunea dela liceul românesc din Braşov şi
s'a înscris în clasa VH-a. Era un băiat bine legat
şi înalt, cam palid la faţă, musteaţa nici nu-i
mijea încă, cu fruntea proeminentă şi largă,
nasul cam pronunţat, ceiace-i da o înfăţişare
energică, călca cu aşezământ pe talpa întreagă
(eră plin la talpă) şi avea mişcări domoalc şi
măsurate de român chibzuit şi tacticos. Ceiace
te izbiâ în înfăţişarea lui erau ochii mari şi bul­
bucaţi, ochii îneguraţi de miop, cu privirea
par'că întoarsă înlăuntru spre propriul suflet, nu
înafară spre lumea aceasta. Era îmbrăcat cu
pantaloni cam scurţi şi surtuc de stofă mohorîtă,
cam subţire şi ponosită, dar curată, — domnişor
însfârşit; fiindcă mulţi peatunci, mai ales dela
clasa VH-a în jos purtau şi haine ţărăneşti, cioa­
reci albi în cizme şi surtuc negru peste cămaşa
albă. Curios însă, Bunea cu toate acestea dela
început n'a fost socotit, ca făcând parte dintre
domnişorii cavaleri, cari făceau vizite la domni-
 Soarele de grec şi jucau polce pela baluri, el â
intrat numaidecât în tabăra ţăranilor, „în naţie"
cum se zicea peatunci. Dealtfel nici nu era toc­
mai comod să faci pe cavalerul, fiindcă te expţi­
neai să te ia d-1 Moldovan, profesorul nostru de
latineşte la ochi, apoi ţine-te. Te şfichiuiâ cu ze­
flemele de-ţi ardea pielea şi „naţia" te lua în
primire, încât lehamite de surtuc, de cravată, de
polce şi grecoaice.
Inschimb Bunea n'a intrat cu totul nici în
„naţie"; el nu bea rachiu înroşit cu zahăr ars,
nu luâ parte la trânteli, nu luâ parte nici măcar
ca chibiţ la ferbel, nu juca căluşerul şi bătuta,
nu făcea nici expediţiile obişnuite după struguri
prin vii, după lemne de foc pela poduri şi iazuri,
după ceapă şi curechiu pe iarnă prin grădini,
nici după găini, raţe şi gâşte prin podurile şi
coteţele jidovilor. El ţinea mijlocul între cele
două tabere duşmane şi nu arareori făcea pe
arbitrul între ele, totdeauna căutând să facă
pace. Nu eră vorbăreţ, mai mult tăcea şi ascultă,
nu eră nici glumeţ, dar râdea şi el aşâ cu ju­
mătate gura de glumele altora, de bătăuşi şi bu­
clucaşi se feriâ. Şi în clasă şi prin oraş eră retras
în sine, avea însă şi el săracii lui, pe cari îi
miluiâ regulat cu traduceri, teze şi probleme. Noi
băştinaşii îl dovediam cu limba latină şi cu ma­
tematica, studii la cari am avut parte de profe­
sori cu dar dela Dumnezeu, ca N. Solomon, I.
Mărculeţ şi cu deosebire I. M. Moldovan, el însă
ne bătea cu limba grecească, cu istoria şi lite­
ratura românească, unde noi eram cam pedeştri.
Cu tot paraponul; pe care-1 aveam noi pe li­
ceul din Braşov, pe care-1 socotiam trădător şi
 lepădat de neam, fiindcă ţinea parte „Junimei"
dela Iaşi şi „Convorbirilor Literare" şi combătea
direcţia latinistă a lui Cipariu, idolul nostru, cu
toată superioritatea noastră de naţionalişti in­
transigenţi, n'aveam încotro, trebuiam să-i recu­
noaştem lui Bunea, ce erâ al lui, la Istorie şi li­
teratură ne punea cu botul pe labe. Dar o făcea
aceasta fără paradă şi fără cruzime, fără să caute
ocazie de discuţie şi totdeauna cu simplitate şi
modest, încât ne lăsam bătuţi, fără să simţim
durerea umilinţei. Inschimb recunoştea şi el
ce erâ al nostru, la matematică primiâ chiar
ajutor dela unii, cu tot simţul lui de demnitate.
El se nimerise într'o clasă cam mediocră, fără
talente deosebite, nici în bine, nici în blestemăţii
studenţeşti şi între colegii lui fruntaşi mai erâ şi
unul pestriţ la maţe, crescut cu linsul blidelor
pela seminar şi pela mesele profesorilor, care
văxuind ciubotele domnului, îi dădea zâmbind
cu modestie, de i se vedeau gingiile şi dinţii laţi,
şi câte-o informaţie binevoitoare despre noi, des­
pre centrele de ferbel, despre proprietarii de
juxte, despre izvorul şi numărul capetelor de
găini, despre recoltele de struguri, varză, e t c ,
talent care 1-a şi înălţat după multe merite la
rangul de pedel al liceului. Fireşte că lui Bunea
nu prea îi veniâ îndemână în asemenea mediu,
mai ales că fruntaşul, viitor pedel, dela început
îl luase în unghii şi îi purtă sâmbetele, simţind
în el un rival de temut. Din această cauză, în
clasa lui, deşi cuviincios, modest şi prevenitor cu
toţi colegii, chiar cu rivalul, nu s'a prea lipit de
nici unul, dupăcât ştiu; trăia mai mult răsleţ de
ei. Deşi la liceul din Blaj peatunci erâ un spirit
 foarte aristocratic, — poate din cauza sărăciei
obşteşti, — deşi nu prea se cobora unul dintr'o
clasă superioară la prietenia unuia dintr'o clasă
inferioară, cu toate acestea, nu ştiu cum s'a făcut,
dar Bunea a legat prietenie cu mai mulţi din
clasa noastră. Intre aceştia a fost şi scriitorul
acestor amintiri. Deşi inferior nouă cu o clasă,
ceiace făcea cât o eternitate peatunci, cu toate
acestea îl socotiam ca pe unul de-ai noştri şi îl
primiam până şi în comploturile noastre. Deşi
eră o mare onoare aceasta pentru el, Bunea nici
nu abuza de ea, nici nu paradă cu ea, cum se
întâmplă în asemenea cazuri. Primiâ şi purtă
această distincţiune cu simplitatea lui obişnuită.
Erau între noi unii, nu totdeauna fruntaşi la
clasificaţie, cu însemnate talente literare şi ştiin­
ţifice, poeţi, nuvelişti, declamatori, chiar istorici,
cari purtau părul mare şi buclat cu neglijenţă,
•iar alţii naţionalişti intransigenţi, cari erau în
acelaş timp şi cei mai tari de virtute, cei mai
mulţi făcând parte din „naţie". Cu cei dintâi
era primejdios să te avânţi la discuţie, iar cu cei
dinurmă la harţă, căci obişnuit rămâneai bătut
măr sufleteşte ori trupeşte. Aveam chiar auto­
rităţi nediscutate în aceste două branşe ale acti­
vităţii naţionale. Numai subt protecţia lor era
chip de trăit, protecţie, pe care cei mai cu stare
şi-o agonisiau cu ţigări, iar calicimea cu tra­
duceri, teze şi probleme de matematică, cu cari
d-1 Moldovan şi răposatul Mărculeţ ne rupea
pielea, nu alta. Curios, — dar aşâ sunt contras­
tele în firea omenească — aceste autorităţi re­
cunoscute şi temute de noi toţi, când erau scoase
la lecţie, stăteau ca mielul, lăsând mâinile şi ochii
în jos, când Mărculeţ se aspriâ la el, ori d-1 Mol-
dovan îi lua la şfichiuri şi zeflemele, cari pâr-
joliau obrazul şi rămâneau în gura satului.
Ei bine, Bunea deşi nu căută protecţia acestor
autorităţi, nu ştiu cum se făcea, dar o avea pe
deplin; nu ţin minte să fi luat vreo bătaie dela
ele nici intelectuală, nici fizică. Poate fiindcă nu
erâ ţanţoş de felul lui, nici javră de gură.
Numai el putea discută cu autorităţile pe pi­
cior de pace şi nu arareori izbutiâ să le îndu­
plece la părerea lui, aşâ cu duhul blândeţei.
Terenul nostru de luptă literară şi câteodată
chiar fizică erâ o societate de lectură, unde
aveam o bibliotecă a noastră şi o revistă literară,
beletristică, cum îi ziceam noi peatunci, la care
colaborau talentele noastre mari, cu deosebire
poeţii lirici de nuanţă erotică şi naţională şi pe
care o scria un artist caligraf, editorul nostru.
Aici la şedinţe se ţineau discursuri parlamentare,
în care se distingeau viitorii bărbaţi politici în
materie de alegeri în comitet şi de administraţie,
iar poeţii ţineau discursuri academice în materie
literară; nu arareori se ţineau chiar catilinare,
în care se dădea vot de blam vicepreşedintelui
sau comitetului întreg, — de preşedinte nu se
legau oratorii, fiindcă erâ un domn profesor,
cam colţos. Catilinarele se sfârşiau din când în
când cu intervenirea „naţiei", a autorităţilor na­
ţionale, cari încheiau lupta şi evacuau sala cu
brachiul. Şi criticele literare, când Se făceau asu­
pra vreunui poet mai de forţă, se sfârşiau adesea
cu argumente grele la adresa criticului; erâ grea
meseria de critic, ea cerea multă virtute fizică.
Poeţii noştri nu suferiau, ca criticii să trăiască
 îii sânul lor şi să mai fie şi obraznici, cum se
întâmplă la revistele noastre literare de azi.
Moravurile literare erau mai severe.
Bunea n'aveâ sărmanul nici talent de poet,
nici virtute de critic, nici presemne fericite de
bărbat politic. El nu prea scria la revista bele­
tristică, nici parte activă la discuţii nu prea luâ,
deşi dela început a fost ales vice-bibliotecar,
funcţie cuvenită clasei a VH-a. Scriitorul acestor
amintiri eră bibliotecar, funcţie cuvenită clasei
a VIII-a. Astfel am făcut cunoştinţă cu Bunea,
ca şef al lui, cunoştinţă care repede s'a prefăcut
în prietenie, într'una din acele prietenii rari, cari
ţin toată vieaţa. Deosebirea de rang repede s'a
prefăcut şi ea în egalitate, fraternitate, etc., etc.
Două gusturi comune ne apropiau, simpatia
pentru direcţia „Convorbirilor Literare" şi pen­
tru scriitorii dela „Junimea", ceiace la Blaj pe-
atuncea erâ o adevărată trădare de neam, şi
dorinţa de-a învăţă limba franceză. Bunea prin­
sese câteva buchi franţuzeşti dela Braşov, nu mai
ţin minte dela cine, iar eu învăţasem singur o
leacă depe o gramatică de Ahn, u n Telemaque
şi un dicţionar francez-unguresc, pentru cari dă­
dusem un pachet de tutun „inlănder" de 32 cr.,
unui domnişor; Dumnezeu ştie deunde le avea,
fiindcă în Blaj numai trei savanţi, noi doi şi
Cipariu, ne îndeletniciam cu limba franceză. Şi
erâ un însemnat titlu de glorie acesta, pentru
care eram invidiaţi de mulţi. „Ce, par'că eu n'aş
putea învăţă franţuzeşte, dacă aş vrea?", ne zicea
odată un poet. Aşâ, am tradus amândoi, cu dic­
ţionarul cel unguresc, întreg Telemaque în bi­
bliotecă, în bercul depeste Târnava şi în gră-
 dina Podului. El mă punea la cale cu pronunţia
corectă, iar eu îi tălmăciam cuvintele ungureşti
din dicţionar, fiindcă el peatunci nu ştia aproape
nimic ungureşte. La Braşov nu creştea peatunci
buruiana -aceasta. Nu mai gustasem noi în vieaţă
frumuseţi literare, ca cele din Telemaque şi nici
nu bănuisem noi asemenea desfătări sufleteşti.
Pasagii, cari ne plăceau, le învăţam pederost
şi Bunea le recită cu ochii împăienjeniţi şi cu
glas înecat de emoţie. Decâteori ne întâlniam,
până şi acum spre toamna vieţii, a doua vorbă
a lui Bunea era „Telemaque", „îţi mai aduci
aminte de Telemaque al nostru?".
Cum spuneam, Bunea nu făcea parte din au­
torii noştri, dar eră înschimb un consumator
nesăturat de literatură. Dintre genurile literare,
romanul eră cel mai gustat printre noi. Se citiâ
cu furie „Cavalerii nopţii", „Contele de Monte
Cristo", „Cei trei muşchetari", „Jidovul rătăcitor",
traduceri proaste din franţuzeşte şi cu deosebire
„Nopţile carpatine" ale lui Drăgescu. Dintre re­
viste „Familia" lui Vulcan avea mai multă tre­
cere, fiindcă unii din poeţii noştri isbutiau câte­
odată să strecoare în ea, chiar câte-o poezie ori­
ginală dedicată la două iniţiale, ceiace stârniâ
multă rivalitate între talentele noastre de pri­
mul rang. Luat de curent, îmi aduc aminte, că
şi Bunea s'a apucat odată să citească „Nopţile
Carpatine"; s'a luptat cu ele până aproape de
mijloc, d a r a dat cinstea pe ruşine, nu le-a
putut dovedi.
— „Dracu să mă ia, îmi zicea el, punând cartea
la loc în bibliotecă, se vede că n'am cap pentru
literatura naţională, mă toropeşte". Şi spunea
fleacuri Bunea, fiindcă citiâ şi literatura naţio­
nală; ştia pederost tot ce e de seamă din Alexan-
drescu, Alecsandri şi chiar din Bolintineanu,
citiâ cu patimă „Convorbirile Literare", până şi
poşta redacţiei. El a adus în Blaj pe Eminescu,
Creangă, Caragiale, Slavici, Gane, Naum, Şerbă-
nescu, etc, pe cari a învăţat să-i aprecieze dela
vestitul profesor de limba şi literatura română
dela Braşov, repausatul Popea. Atât numai că,
afară de mine, care m'am dat repede învins,
nu-mi aduc aminte, să fi putut converti pe vreun
alt naţionalist intransigent dintre noi, încât re­
pede a trebuit să renunţe la încercarea de con­
vertire şi depravare a gustului estetic. Mult au
contribuit, fireşte, la acest nesucces a lui Bunea
şi principiile rigide ale profesorului nostru de
literatura română.
îmi aduc aminte, că noi tăiam foile numărului
din „Convorbiri Literare" proaspăt sosit, şi noi
îl aşezam la colecţie, unde poate şi acum se odih­
neşte, de nu-1 vor fi ros şoarecii. De nu cumva
se va fi stricat lumea şi la Blaj, deatunci încoace.
Nu ştiu cum se pripăşise în biblioteca noastră
şi un exemplar din „Copii depe Natură" a lui
Iacob Negruzzi, fiindcă, cum spuneam, Junimiştii
erau boicotaţi în cercul nostru literar. Odată,
unul din poeţii noştri, care în fiecare săptămână
scotea câte 6—7 volume dela bibliotecă, — deşi,
cavaler fiind, era continuu reclamat de vizite,
încât Dumnezeu ştie când le citiâ, — aducând în­
dărăt cărţile citite, între altele îi dă lui Bunea
şi „Copii depe natură" zicându-i: — „Vezi, asta
e carte, mă, ce mai umbli tu cu Junimiştii tăi?".
— „Ce carte, întreabă Bunea intrigat?". — „Copii
 âil
depe natură", răspunse poetul, accentuând pe i
în cuvântul „Copii". — „Nu se rosteşte Copn, ci
Copii, cu accentul pe o şi autorul Iacob Negruzzi
e cel mai încâinit Junimist, e însuş redactorul
„Convorbirilor Literare"; scuipă-ţi în sân şi fă-ţi
cruce", răspunse Bunea serios, fără să zâmbiască
măcar, atâta respect purtă pentru poet.
— „Cum se poate?". — „Iacă aşâ, păcat că
te-ai spurcat cu ea, citind-o". — Poetul, scârbit,
plecă repede, iar Bunea cel serios se ţinea de
pântece şi râdea de se strică.
Noi băştinaşii, fiind stâlpi neîncovoiaţi ai cu­
rentului latinist, în'materie de istorie eram par­
tizani ai lui Şincai, Petru Maior şi Clein, pe cari
veşnic îi aveam în gură şi în condei, chiar şi în
operele noastre poetice. Aveam şi istorici printre
noi, cum spuneam, cari fiind inaşi (feciori în
casă) la profesori.şi locuind vara în lemnăriile
liceului, erau mai aproape de biblioteca liceului,
de profesori şi prinurmare de ştiinţa însăşi,
încât aceştia se înălţaseră cu un grad peste mul­
ţime, trecuseră / dela poezie la istorie. Ei bine,
nu numai istoricii, dar şi poeţii, ba chiar şi
poporul de rând, „naţia", îşi făcea o datorie de
conştiinţă de a scoate de 3—4 ori pe an dela
bibliotecă, cronica lui Şincai şi istoria lui Petru
Maior şi a le duce acasă la gazdă. Ba unii le
purtau subsuoară chiar şi la câmp, când ne
duceam să jucăm mingea sau cotea, cum se zicea.
Se putea ceva mai impozant, decât un poet sau
o „naţie" cu cronica lui Şincai subsuoară? Nu­
mai cavalerii nu erau molipsiţi de această slă­
biciune.
In acesată privinţă şi Bunea ar fi putut trece
 2iâ

între cavaleri, fiindcă n'aveâ obiceiul de a Sâ

păuni cu cronica subsuoară. El citea mult în
bibliotecă, fiindcă la gazdă şedeau mulţi şi erâ
totdeauna gălăgie, bătaie, cântec, căluşar şi chef
cu rachiu, cum se întâmplă la centrele culturale,
cam în felul centrului cultural din Fălticeni, pe
care îl zugrăveşte povestitorul Creangă. Depe
atunci încă îşi dăduse Bunea în petec. Citea
încet, dar cu pasiune pe cronicarii lui Cogălni-
ceanu, pe Aron Florian, iar pe Şincai şi Maior
nu ştiu dacă „poeţii", „naţia" şi „istoricii" noştri
îi gustau sau nu, dar Bunea ştiu că pe ei clocea
necontenit.
Ai noştri când colaborau la revista beletristică,
sau scriau teze, „ocupăciuni", cum le ziceam
noi şi profesorii noştri, întrebuinţau ortografia
etimologică a lui Cipariu, se înţelege, şi limba
literară împodobită cu latinisme date pe calapod
românesc, ca „constituciune", „direpciune", etc,
iar stilul erâ aprins cu figuri, cu rachete în toate
feţele curcubeului. Numai aşâ ne impuneam
„domnului" şi opiniei publice. Bunea scria şi el
cu ortografia oficială în compoziţiile de clasă,
sau compusăciuni, cum le ziceam noi pe limba
noastră, dar se cam încurca; se tânguiă, că dom­
nul îi supliniază vorbe ca „iepure", „iert", e t c ;
nu ştia nenorocitul, că nu se zice „iepure", ci
„liepore", nu „iert", ci „liert", şi aşâ mai departe.
La neologisme latineşti cu suman românesc şi
la stil bengal nu voia să se deie odată cu capul,
cu toată dezaprobarea „domnului" şi dispreţul
Parnasului nostru. Erâ încăpăţânat Bunea, ol­
tean gros în ceafă, şi aşâ a rămas cât a trăit.
Unde ar fi ajuns Bunea, dacă nu-1 înzestra
 Dumnezeu cu acest cusur nenorocit? Doi oameni
am cunoscut în Blaj, pătimaşi de cusurul încă­
păţânării: pe d-1 Moldovan şi pe Bunea, amândoi
croiţi de Dumnezeu pentru cârja de păstor, dar
amândoi rămaşi îndărătul altora mai elastici,
din pricina îndărătniciei lor. De, cine stică?Dacă
nu te ajuţi singur, nici Dumnezeu n u . t e ajută,
măcar că lui îi slujeşti.
Dar să lăsăm vorba asta, că prea e nu ştiu
cum.
Cum ziceam, stilul bengal şi limba cu podoabe
nu-i suferiau lui Bunea. El iubiâ şi în stil ca şi
în toată înfăţişarea şi maniera sa, simplitatea şi
cumpătul. — „Poeţii ăştia ai noştri, zicea el, se
tem de simplu, ca câinele turbat de apă rece".
Sfârşitul, a fost fireşte, că trebuia să se mulţu-
miască cu nota, sau calculul, cum îi ziceam noi,
mulţumitor, în loc de foarte mulţumitor pe com-
pusăciuni şi în opinia publică să treacă drept
un muncitor fără talent.
, Din generaţiile trecute ale liceului, generaţii
învăluite într'o aureolă de glorie, rămăsese obi­
ceiul, ca pelângă numele părintesc, fiecare stu­
dent, care se respectă, intrând în clasa a VH-a,
să-şi ia şi un nume istoric sonor, cu preferinţă
roman, pe care îl trecea în cărţile sale de vizită
şi pe cărţi şi caiete de şcoală. Unii mai precoci,
începeau chiar din clasa Vl-a cu asemenea cărţi
de vizită. Unii mai răsăriţi îşi puneau chiar mai
midte porecle de acestea. Mult disputat erâ mai
ales numele unui fost elev al liceului, ajuns poet
de renume, care publicase un volumaş de poezii,
iscălit Brut Catone Horia. Pentru numele acesta
se întâmplau certe, poate chiar bătăi, pânăce
punea stăpânire pe el cel mai tare din toţi, cai'e
apoi imediat îşi comandă cărţi de vizită astfel
concepute: „Ioane Sacara (săcară) alias Brut
Catone Horia, studinte gimnazial superior in
Blasiu". Asemenea nume de război sau literare
erau cu duiumul în revista beletristică şi săpate
pe băncile şi grinzile şalelor de clasă ale liceului.
Poate şi acum vor mai fi grinzi, de nu le vor fi
ros carii. Bunea nici în această privinţă nu s'a
putut aclimatâ, deşi n'aveâ decât să se iscălească
August în loc de Auguştin, pentru a se face şi
el mai roman o leacă, ca toţi ceilalţi. îmi aduc
aminte, că unul care venise cu muşteţe pânăla
urechi din armată, unde ajunsese strajameşter
(sergent) şi care trecea şi el printre istoricii noş­
tri, fiindcă se aciuase şi el prin lemnăriile prp-
fesorilor în toamnă, îşi pusese pe carta de vizită
numele „Ti! Liviu Vladimirescu". Despre Tit
Liviu ştia şi el, că a fost un istoric roman, fiindcă
luase secunde dela d-I Moldovan pentru tălmăci­
rea şi tâlcuirea acestui autor, d a r el doria să-şi
pună la titluri şi un istoric românesc mai sonor.
Astfel se adresă lui Bunea, care i s'a părut mai
de omenie, între noi toţi, ca să-i recomande unul.
Bunea i-a recomandat pe istoricul Vladimirescu,
fiindcă Costin, Ureche, etc, erau prea banali,
prea scurţi şi nu umpleau gura la rostire. Şi 1-a
purtat strajameşterul cu demnitate fără niciun
inconvenient, pânăla sfârşitul carierii de studinte
şi istoric.:

Bunea învăţă uşor, nici nu-1 prea vedeai cu

cărţi de şcoală în mână, încât avea timp destul
de citit, dar ţin minte, că de un studiu se tânguiâ,
că îi vine greu de tot şi acesta eră religiunea.
 Cine ar fi zis, că va ieşi din el preotul, care a
ieşit?
într'adevăr, el fiind unit, învăţă pe-o carte
marc scrisă de repausatul canonic Dr. Ioan Ra-
ţiu, cu o limbă atât de latinizată şi cu un stil
atât de savant, încât bietul Bunea asudă numai
uitându-se la ea. El mă invidia pe mine, care
fiind neunit, urmam cursul de religie la popa
din Lupu, dela, care pentru o piţulă şi tabac
de trei creiţari, scotiam un „foarte mulţumitor",
fără să fi văzut carte sau popă în ochi, decât la
examen de două ori pe an. Când îl chiemam în
grădina Podului, ori la Târnava, el îmi zicea cu
pismă: „Iţi e uşor ţie, că tu n'ai religiune ca
mine". Numai din pricina religiunei nu călca a
popă depeatunci, fiindcă încolo avea toate da­
rurile cerute unui preot de seamă: seriozitatea,
blândeţea, bunătatea, graiul convingător, distinc-
ţiune şi simplitate în mişcări, în maniere şi vorbe
şi un fond sufletesc de-o adâncă onestitate, ca­
racter de \ fier, neînduplecat de niciun farmec
deşert.
Deoricâte exageraţii şi idei fixe suferiâ spiritul
public din Blaj şi prinurmare şi educaţia şi in­
strucţia elevilor din liceu, intrasingenţa şi mân­
dria naţională eră însă în aier la Blaj, poate
din cauză, că piatra libertăţii eră aşâ deaproape.
Deşi profesorii noştri, deaproape supraveghiaţi
de autorităţile ungureşti, nil îndrăzniau niciodată
să aprindă în noi sentimentul naţional cu cuvân­
tul, simţiam însă, că şi în ei fierbe acest senti­
ment, caşi în noi.
La Blaj până şi Grecii erau în stare să verse
sânge de dragul mândriei naţionale; prindeau şi
ei dela studenţi pelângă pâinea, pe care le-o şler-
geau de prin lăzi şi câte-o vorbă, care aprindea
inima în ei. — Elevii din Blaj intrasigenţi ră­
mân toată vieaţa lor, şi mai rar au putut arcăni
Ungurii dintre ei câte un trădător sau un aşâ
zis moderat. Din „naţie" nici vorbă să prindă,
—- nu faci din coadă de câine sită de mătase —,
chiar dintre poeţi şi istorici nu, deşi aceştia a-
veau vederi mai largi. Puţinii moderaţi s'au re­
crutat, dacă s'au recrutat, numai din domnişorii
cavaleri, sau din câte-o „naţie" cu ambiţia de a
deveni cavaler. O „naţie" îmi aduc aminte, că
dupăce şi-a lepădat portul românesc, într'o iarnă
a învăţat, al dracului, să joace polce, să con­
verseze cu domnişoarele de grec, pe cari le pân-
diâ şi le petrecea pe străzi, ceiace erâ o mare
onoare, — ba chiar să mănânce cu mâna stângă.
Ce nu poate omul de talent? E singura „naţie"
cavalerizată, dealtfel, despre care am aflat, că a
devenit moderat. Domnişorii, mai elastici, din
cauza unei bune educaţii în familie, se mai dau
după păr. Astfel, domnişorul dela care cumpă­
rasem eu cărţile franţuzeşti cu un pachet de tu­
tun, fiu de notăraş într'un oraş, a cărui mamă
nu ştia o vorbă ungurească, dupăce a ajuns eu
chiu cu vai funcţionar la tribunal (fiindcă nu
prea erâ nu ştiu ce lumânare), aud că a luat
în căsătorie pe o unguroaică, numai cu o treaptă
mai sus în rang decât personalul de serviciu,
d a r ce e drept urîtă de m a m a focului şi săracă
ca un şoarece de biserică, cum zic Nemţii.
Tot mai cu preţ mi-a vândut mie cărţile fran­
ţuzeşti, decât sufletul la Unguri. Domnişorul a-
cesta, dealtfel „still, dumm und gefrâssig", astăzi
se furişează pe după colţuri, când e ameninţat
să întâlniască pe un român cunoscut pe stradă,
în casa lui vorbeşte numai ungureşte, copiii îi
zic „Tata", cu a neaccentuat unguresc, şi nu ştiu
o vorbă românească. Inschimb e judecător de
tribunal; — mare dihanie! Iată dece par'că avea
oarecare dreptate d-1 Moldovan când luâ la şfi- _
chiuiri pe cavalerii noştri. Dar să lăsăm şi vorba
asta, căci iarăş e nu ştiu cum.
Nu ştiu ce va fi profitat Bunea din liceul dela
Blaj, dar intrasigenţa lui de român adevărat,
fără nicio îndoială deacolo a luat-o, şi între
multele lui calităţi frumoase această intrasigenţă
îndârjită par'că le-a întrecut pe toate. Această
sămânţă, care numai la Blaj creştea pe vremea
aceia cu bobul plin, a căzut în sufletul lui Bunea
pe un pământ roditor, unde a aruncat rădăcini
adânci. Bun a fost şi pământul, dar bună şi
sămânţa. Dumnezeu să întăriască zidurile liceului
din Blaj, ca să dăinuiască cât stâncile din munţii
Carpaţi!
Ia te uită, ce ţi-e omul, dacă îmbătrâneşte,
se ia după amintirile din copilărie, se înduio­
şează lesne şi devine vorbăreţ. Aşâ şi eu, luân-
du-mă cu vorba despre neuitatul Bunea şi despre
Blaj, mă trezesc cu o lăcrăma pe hârtie şi cu
vorba cine ştie unde.

II

Multe lucruri frumoase ar putea spune un

zugrav meşter de oameni şi de lucruri, despre
Blaj, despre această obârşie a culturii şi sim-
ţului românesc, lucruri cari ar putea împodobi
o pagină însemnată din istoria culturei noastre
naţionale, şi cari ar putea clădi minţi şi oţeli
inimi în tinerimea noastră de astăzi şi în cea
care va urma. Tabloul ar fi frumos, dar se vede,
că nu s'a născut încă meşterul zugrav, vrednic
de el. Poate tocmai Bunea al nostru, eră menit
să fie acest zugrav, dacă nu ni-1 luă Dumnezeu
aşâ de fără vreme şi fără de rost. într'adevăr,
multă apă va trece încă pe cele două Târnave,
până ni se va mai naşte un alt Bunea, pentru
ehiemarea aceasta.
Dar să ne urmăm cuvântul despre Bunea, ca
să-1 vedem şi ca flăcău şi om în toată firea lui,
nu numai ca copil. După un an petrecut îm­
preună la Blaj, în cea mai strânsă intimitate,
eu am plecat la Viena să-mi urmez studiile şi
încurând şi el a fost trimes la Roma, la semi­
narul „de propaganda fide", unde-şi făcuseră stu­
diile Şincai şi Petru Maior. Cu adevărat dela
Şincai şi Maior poate pentru întâia oară s'a
făcut o alegere pedeplin nimerită între cei 5—6
sute de elevi ai liceului din Blaj, alegându-se Bu­
nea pentru a fi trimes la Roma. Dela Şincai
pânăla Bunea, dacă dragostea de prieten nu mă
amăgeşte, par'că în niciun trimes la Roma, nu s'a
întâlnit atâta tărie de caracter, atâta simţire
pentru neam, atâta talent şi putere de muncă
pentru ştiinţă şi atâta obiectivitate şi desintere-
sare neprihănită de spiritul jesuitic dela B_oma,
aşâ de primejdios pentru un tânăr mai slab de
îngeri.
Deşi, ca studenţi, ne scriam din când în când,
de văzut însă nu ne-am mai văzut timp de 6 ani.
 ai s

La Viena, însă, de multeori vorbiam cu colegul

şi prietenul Bârsean despre Bunea, cu care fu­
sese coleg de clasă şi prieten de cruce la liceul
din Braşov, prietenie care deasemenea a durat
toată vieaţa şi pe care nici pământul, care astăzi
acopere faţa blândă a iubitului nostru „Guşti",
n'a putut-o înghiţi.
După 6 ani, eu terminându-mi studiile şi fă­
când o călătorie prin Italia, ajung seara la Roma,
înainte, de-a fi văzut ceva măcar din minunile
cetăţii eterne^ până în ziuă am alergat, a doua zi,
în Via Babuino, la Colegiul Grec, ca să găsesc
pe Buneă, Căruia" voind să-i fac o surprindere
nu-i scrisesem nimic despre gândul meu. Fiind
însă pe timpul vacanţei de vară, seminarul cu
toţi elevii, din cauza căldurilor şi a aierului
înăduşitor şi îmbâcsit de friguri palustre al Ro­
mei, se mutase la Tivoli, vechiul Tiburtium, din
munţii Sabini, nu departe de Roma, unde în tim­
pul lui August petreceau, vara, în vilele lor
luxoase, mai marii Romei: Mecena, Horaţiu şi
chiar Cezarul. F ă r ă a sta mult la chibzuială;
am luat informaţii dela portarul seminarului şi
deacolo am plecat deadreptul la gară şi cam în-
tr'un ceas şi jumătate, cu un tren mic, uri fel
de tramvai, am fost la Tivoli, trecând prin cele­
bra Campania romana, astăzi şes secătuit, pustiit
şi bântuit de malaria, pe care nu vezi nici copac,
nici tufă, nici fir de iarbă, numai pietricele mă­
runte şi albe, cari îţi reped razele soarelui în
ochi, ca nişte săgeţi ascuţite. Numai ruinele lungi
şi uriaşe ale vechiului aquaeduct roman, cari
străbat în lung Campania, mai dau mărturie
despre ceiace a f6st odată acest şes, frământat cil
atâta sânge omenesc.
Dela gară, — ţin minte ca astăzi —, eră într'o
Vineri, m'am luat pe jos pe-o alee de platani
uriaşi, până pe muchia unui deal, ce se coboară
ca o spinare din munţii Sabini, şi am intrat într'o
vilă veche, mare cât toate zilele, un capodoperă
arhitectonică însurită devreme, vila Cardinalului
D'Este, în grădinile căreia, pe aleiele umbroase
şi răcorite de jocurile de apă, se spune că şi-a
scris Torquato Tasso mai multe cânturi din
Gerusalemme Eliberata. Aici eră tăbărît semi­
narul pentru vară, în acest palat istoric se adă-
postiâ „naţia" Bunea. L'am găsit într'o odaie
mare şi luminoasă, simplu mobilată dealtfel, cu
strictul necesar pentru un student, ale cărei fe­
restre mari dădeau în dosul vilei, spre o grădină
feerică, ce se cobora pe un deal prăvălatic, cu
alee în zic-zac, umbrite de tufe şi copăcei exotici,
vederea se pierdea departe în munţii stâncoşi şi
goi. Bunea eră în societatea- unui preot gras şi
înalt ca un brad, cu o frunte luminoasă şi un
zâmbet plin de bunătate. Eră Economul semina­
rului, preot învăţat şi poet, care scria versuri la­
tineşti. Bunea se împrietenise cu el, cu toată
deosebirea de vrâstă şi rang, şi îl învăţase puţin
româneşte, încât citeau împreună pe Alecsandri
şi Eminescu. Bunea îi zicea în glumă „elevul".
Când eu mă mai încurcam în italieneşte, o dă­
deam cu toţii pe româneşte şi economul o rupea
binişor. In odaie eră un fum de ţigară să-1 tai
cu cuţitul, fumau amândoi şi dascăl şi elev, ca
nişte turci. Bunea cam pătimea pe vremea aceia
de orbalţ (irisipel), şi deaceia lui singur, în tot
 seminarul, îi ddăuseră superiorii voie să fumeze,
ceiace mult m'a surprins într'un seminar cu
atâta străjnicie de disciplină. — Ce să mai des­
criu bucuria revederii după atâţia ani şi într'un
colţ de lume atât de îndepărtat de Blajul nostru?
Am stat toată ziua împreună. Bunea m'a poftit
la masă, drept pe care îl aveau toţi elevii, când
îi vizitau rudele sau cunoscuţi. Am stat la masa
comună, într'un refector vast. Mult m'a surprins,
când am văzut pe superiori, oameni bătrâni,
unii profesori cu rang de episcop, amestecaţi la
masă printre elevi de toată vârsta, dela 7 la 25
de ani şi stând de vorbă şi râzând cu ei ca cu
nişte prieteni. Educatori artişti, îmi zicea Bunea,
aşâ se cresc aici misionarii, cari se duc prin
ţările sălbatice şi cu dragă inimă îşi dau vieaţa
pentru catolicism.
Deşi erâ Vineri, zi de post — cum spuneam —,
mărturisesc că nu mai mâncasem aşâ luxos nici­
odată, nici aşâ vin nu pusesem pe limba mea.
Aici am gustat pentru prima oară vestiţii stru­
guri din Italia, „Pizutella", cari pe acel timp, în
Iulie, erâ o noutate. — „Cum văd, aici nu se
-
cruţă nimic, pentru edificarea sufletului vostru ',
îi zic eu lui Bunea. — „Dar ce crezi, că mân­
carea şi băutura bună nu merge la inima omu­
lui?", îmi răspunse el cu zâmbetul lui fin. „Poate
masa pe care o vezi şi vorba bună a superiori­
lor, ne leagă chiar mai mult decât învăţătura,
de misia noastră de apostoli ai catolicismului.
După masă, împreună cu superiorii şi elevii,
am făcut o plimbare prin grădina vilei, care e
o minune de frumuseţe. Aici am văzut pe un
episcop bătrân şi cărunt ca oaia, la b r a ţ cu doi
 copilaşi ca de 8—9 ani, râzând şi povestind eu
ei tot timpul, ca cu nişte prieteni de-o vârstă.
— „Adevărat artişti educatori", îi zic eu lui Bu­
nea, „unde ar face una ca asta un profesor ro­
mân?". — „Hei, băiete", îmi răspunse el, „astea
sunt floare la ureche; educatorii aceştia au un
sistem întreg de meşteşuguri şi ademeniri pentru
a săpa ca în ceară în inimile elevilor, mai ales a
celor luaţi de mici, dela 7 ani, în lucru, îi mo-
medelează pe un calapod stabilit din vechi până
în cele mai mici detalii. Nu ştiu, — continuă, el
îngândurat —•, cum am scăpat eu de modelarea .
aceasta, până acum în anul ultim de studiu, când
ciolanul s'a prea îngroşat şi învârtoşat în mine,
ca să-1 mai poată ei încovoia după voie; se vede
că a fost material prost în mine, de nu m'au
* putut ciopli măcar câtdecât; dealtfel ei nici nu
bănuiesc, cât de necioplit am r ă m a s ; e mehenchiu
Românul, când a vrea şi a vrea el, ce crezi?
Deastfel de prozelitism ne arde pe noi, Românii?
N'avem noi alte belele?".
In seminar mai erau doi Români, dintre cari
pe unul îl cunoşteam bine, stătusem la o gazdă
cu el, în Blaj, şi ca mai bătrân, îl protejeam.
La plecarea mea, îl lăsasem în clasa a IV-a de
gimnaziu, recomandându-1 şi instructor, în locul
meu, într'o familie. Eram vecini şi cU satele,
încât îi cunoşteam bine şi părinţii, ţărani de
treabă, dar destul de săraci, cari numai cu multă
trudă îl purtau la şcoală. Băiatul eră bine făcut
şi muncitor, învăţă bine, era chiar întâiul în
clasa lui. Eră acum şi el în seminar prin anii
d'intâi, încă copilandru aproape. Cu Bunea şi cu
el am ieşit din Seminar şi am făcut o plimbare
 pânăla minunata cataractă a râuşorului Anio,
care cade pe-o stâncă verticală dela o înălţime
de vreo sută de stânjeni, încât praf se face
până jos.
— „Bine, Bunea", îi zic eu, cum mergeam aşâ
toţi trei pe drum la plimbare, „fiind atâta sistem
şi atâta străşnicie în fabrica asta de misionari
catolici, nu v'a venit şi vouă vreodată aşâ un
vânt de ducă, s'o ştergeţi depe teren într'o noapte,
cum au făcut vreo câţiva blăjeni înaintea voas­
tră?".
— „Apoi de, vântul a putut el să-mi vină, dar
mai întâi, om sărac fiind, deunde parale de drum,
apoi unde mai pui omenia, ce m'ar fi aşteptat
acasă la părinţi şi, la urma urmelor, ce nu rabdă
Românul săracii? Românul unde pleacă, ajunge,
ori moare pe drum.
— „Dar eu n'aş fugi deaici, zise băiatul, să
ştiu bine că taie lemne pe mine, — mie îmi place
foarte mult aici şi superiorii noştri sunt oamenii
lui Dumnezeu, buni de nu se mai poate. Unde
se poate o misiune mai sfântă decât a noastră?".
— „L-ai auzit?" — îmi zise Bunea, când bă­
iatul s'a răsleţit pe un moment de noi —, „la
ăsta îi prieşte chiar în fabrica aceasta. Ăsta nu
numai n'are să fugă, dar are să se îngraşe aici
şi azi, mâine ai să-1 vezi ajuns departe. I-au
băgat băiatului misia în cap şi au izbutit să-1
deie la calapod, încât par'că l-ar fi făcut mă-sa
din nou; sistem nu glumă".
Şi adevărat, are cântec misia acestui băiat,
fiu de ţăran, — prooroc a fost Bunea, nici nu
alta. După câţiva ani, întorcându-se băiatul Doc­
tor dela Roma, a venit şi pela mine, la Caran-
sebeş, unde mă aflam peatunci, şi peunde băiatul
avea rude, domni de român. Umbla cu mâinile
împreunate pe piept şi cu ochii în pământ, de-o
smerenie de sfânt, nici nu alta şi catolic din
creştet până în tălpi. Mai târziu l-am mai zărit
la Bucureşti, unde alipit pelângă episcopul ro-
mano-catolic deacolo, se îndeletniciâ cu predici
în biserica catolică, ba odată chiar cu o confe-
renţă la Ateneu, de propagandă a catolicismului
printre Românii din ţara românească. La Ateneu
însă, ai dracului, mi se pare că l-au fluierat cu
frenezie Românii, încât cu graba numai prin uşa
din doş s'a putut strecură apostolul. N'a trecut
mul. însă şi, cu înalte recomandaţii dela Rucu-
reşti, precum şi pe urma multiplelor talente do­
bândite la Roma, băiatul pune piciorul pe treapta
tronului unei episcopii sărace din Ranat, iar
mai peurmă după încetarea din vieaţă a celui
mai simplu şi mai de treabă prelat român, s'a
aşezat băiatul tihnit pe puful tronului celei mai
bogate episcopii româneşti. Aud şi eu din gura
satului, dar nu-mi vine să cred aşâ minune, că
„naţia", născută în casă strălucită, care avea
ferestre şi în acoperământ, (cum spune nu ştiu
care Popă despre originea sa ţărănească), sfântul
cel smerit, zice că astăzi a ajuns de-o extremă
delicateţă. Zice că, considerând ca o ruşine pen­
tru, neamul românesc, ca persoana lui să locu­
iască în o casă, în care modestul său antecesor
a strâns sute de mii în folosul naţiei, şi-a durat
palat ca acela şi 1-a împodobit cu tot fastul ima­
ginabil. In acest palat, se spune că dă magnaţilor
unguri banchete cu şampanie, încât îi vâră în
draci, nici nu alta şi-i sileşte astfel să respecte şi
naţia românească cea despreţuită, naţia, care
din cea mai de jos treaptă a ei, poate să deie
un asemenea cavaler. S'a deprins „naţia" să mă­
nânce cu mâna stângă, ce să zici alta! Apoi n'a
fost prooroc Bunea? Ce n'ar fi făcut Bunea
pentru naţia lui şi pentru ştiinţă, dacă dreptatea
eternă (eternă, s'o ia dracul) l-ar fi aşezat pe el
în locul cuvenit lui, după toate legile omeneşti
şi dumnezeieşti, înlocui „naţiei", care mănâncă
cu mâna stângă? Dar să lăsăm şi vorba asta, că
iarăş e nu ştiu cum!...
Cum se înfige în memoria omului câte-o vorbă,
câteun detaliu de nimic, mare minune! Iată un
asemenea detaliu de nimic din plimbarea noastră
la cataracta râului Anio. E ştiut, că nicăieri în
lume nu vezi cerşetori aşâ meşteri de a implora
mila trecătorului, ca în Italia. Cum mergeam noi
aşâ pe drum, iată doi copii frumuşei, un băieţel
şi o fetiţă cu ochii mari şi umezi, depe cari
curgeau zdrenţele. Cum ajung în dreptul nostru,
cum încep pe limba lor cântătoare să se roage
cu ochii în ochii noştri şi să întindă mâinile
după pomană. Băiatul nostru, ca mai tânăr,
voind să facă serviciu companiei noastre, se şi
grăbeşte să alunge pe copii, zicându-le: „Non
c'e niente", „non c'e niente", (n'avem nimic), a-
dică n'avena parale la noi. Bunea, tacticos cum
eră, până să scoată punga să dea copiilor un
soldo, băiatul nostru îi dusese cât colo dediha-
poi, repetând necontenit: „non c'e niente", încât
Bunea a trebuit să-i chieme îndărăt, ca să le dea
soldo. Apoi să nu devină omul superstiţios, după
aşa întâmplări de nimic?
Am stat în seminar apoi p â n ă seara, când lui
îs
Bunea i s'a dat voie să mă petreacă la gară,
încât am mai putut sta un ceas întreg împreună
pe subt aleia de platani. Aici mi-a povestit el
planurile sale de viitor. Spunea, că ministrul
plenipotenţiar al României la Roma, Exarc'u,
dacă nu mă înşel, pusese la cale convertirea Ro­
mânilor macedoneni la biserica unită, cu aceleaşi
condiţii ca şi în Ardeal, cu scopul de a-i scăpă
astfel din gura Grecilor. Ministrul se înţelesese
cu papa şi cu superiorii seminarului, ca să-i dea
pe Bunea, pe care-1 cunoştea bine, pentru mi­
siunea aceasta. Astfel, se apucase Runea să în­
veţe limba macedoneană şi grecească modernă,
spunea că are să înveţe şi turceşte, şi erâ foarte
însufleţit, pentru rolul frumos, ce erâ să i se în­
credinţeze. Nu ştiu cum şi din ce cauză a căzut
în baltă planul acesta, care poate ar. fi singurul
mântuitor pentru Românii din Macedonia.
N e a m despărţit apoi în gară şi eu am plecat
cu inima crescută de bucurie, văzând cu ochii,
cât de apreciat, stimat şi iubit erâ Runea al
nostru, nu numai de colegi, ci şi de superiorii
săi şi de ministrul Ţării Româneşti, care avea
cu el astfel de gânduri serioase.
Nu voiu fi izbutit, se înţelege, să reproduc în
aceste amintiri, chiar vorbele din conversaţia
noastră dela Tivoli, doar memoria omului nu e
de. fier, dar pot spune cu mâna pe conştiinţă,
că înţelesul conversaţiei noastre acesta a fost.
Şi câte altele, de interes poate pentru portretul
lui Bunea, le-a dus vântul uitării din mintea
mea ?
Şi acum, când Bunea e în pământ şi necazul
meu asupra celui ce-i ţine locul în scaunul de
episcop, a încetat deodată cu viaţa prietenului,
cu inima curată de orice nour, mă întorc către
copilul din Blaj, protejatul meu, către băiatul
dela Tivoli şi către prelatul de astăzi şi-i cer
iertare, dacă în dorinţa mea de a nu scăpă nicio
trăsătură nobilă din fizionomia prietenului, am
fost poate indiscret faţă de Sfinţia Sa, şi doresc
din toată inima să fi greşit, să fi fost nedrept şi
să mă pocăiesc de cele spuse în rândurile acestea
cu privire la Sfinţia Sa. Evlavios, cum îl ştiu,
să-şi aducă aminte, că va sta odată în faţa ju­
decătorului prea drept şi atoateştiutor, de care
cu toţii cu cutremur şi oţărîre ne vom apropia.
Nu cumva să-i zică atunci: „Nu te atinge de
robii mei, Pavel şi Bunea, treci la stânga, fătul
meu, alături de procleţii oltean, pe Care ţi l-ai
luat ca pildă, de Burdea şi Babeş, cu care aud
că te-ai înhăitat, pentru a bate cu cârja turma,
pe care ţi-a încredinţat-o, cine ţi-a încredinţat-o,
fără ştirea mea, înloc s'o păzeşti pe ea". Să roage
pe Dumnezeu atotputernicul ca să'pogoare duhul
lui Bunea în sufletul Sfinţiei Sale, ca să-i poată
ţinea locul cu toată vrednicia. Să-1 întoarcă
Dumnezeu la simplitatea biblică a predecesorului
său, a părinţilor şi neamului din care s'a zămis­
lit, pentruca din belşugul care-1 înconjoară, din
timpul şi inima sa, să poată rupe cât mai mult
din ghiara demonului ce-1 ispiteşte, şi atunci când
neamul românesc îi va întinde o mână rugă­
toare şi-1 va privi în ochi cu ochii lăcrămaţi, să
nu-i zică ca copiilor dela Tivoli: „non c'e niente",
ci „ale tale dintru ale tale". Numai aşâ îl va
putea binecuvânta şi Bunea din cer şi neamul
românesc depe pământ şi pe Sfinţia Sa, şi pân-
tecele din care s'a născut. Amin, aşâ să-i ajute
Dumnezeu sfântul!...

III

Au trecut apoi ani şi ani la mijloc, şi din

copiii dela Blaj, din flăcăii dela Universitate, am
ajuns şi Bunea şi eu şi toţi cei ce-au mai rămas
în vieaţă din generaţia noastră, între respecta­
bilii societăţii, între bătrânii satului, cum se zice.
In curgerea acestor ani, de multeori ne-am văzut
cu Bunea, de cele mai multeori la Blaj, unde
multe ceasuri neuitate am petrecut împreună, cu
amintiri şi taifasuri de tot felul.
Nu mai pot uită, cu câtă plăcere mergeam laţ
biserică în Blaj, pe vremea când Bunea erâ se­
cretar al mitropolitului şi când el, împreună cu
un alt preot tânăr, chipeş la faţă şi la statură şi
cu glas frumos caşi Bunea, slujiau ca diaconi,
sau lectori (ceteţi) în suita Mitropolitului. Nici­
odată n'am înţeles profunda înţelepciune, înalta
poezie şi bogăţia limbii din textele noastre bi­
sericeşti, ca din graiul limpede şi cald al ceteţului
Bunea. Când îmi păşteam ochii pe mişcările
elegante din pricina simplităţii şi a naturaleţii
lor, pe înfăţişarea de Arhanghel a lui Bunea,
şi când graiul lui limpede şi armonios cutremură
inima în mine, îmi veniâ par'că să sar la el,
să-1 apuc de amândouă urechile şi să-1 sărut pe
fruntea cea largă şi pe amândoi obrajii, oglinda
căldurii şi a cinstei sufletului său. Aşâ fac ma­
mele românce, când copilaşii lor, îmbrăcaţi cu
cămaşă albă de sărbătoare, se întorc dela bise-
rică, încărcaţi de gloria de-a fi citit Apostolul,
în auzul satului întreg. Aşâ făcea mania cu mine,
în ziua de Paşti, şi aşâ îmi veniâ să-i fac şi eu
lui Guşti al meu. Ce e drept, că nu mi s'a în­
tâmplat să cunosc în vieaţă, un preot cu atâta
dar dela Dumnezeu, dar nestudiat, adevărat dar
dela Dumnezeu.
Nu ştiu cum s'a întâmplat, dar n'am avut nici­
odată prilej să-1 aud pe Bunea predicând în bi­
serică, sau ţinând o cuvântare în public. Am
citit însă unele din discursurile lui, cum a fost
depildă discursuri dela adunarea comitatului din
Aiud, cel dela îmmormântarea regretatului Aurel
Mureşan şi capodopera de discurs clasic dela
adunarea din Alba-Iulia a Societăţii de teatru,
în care Românul, istoricul şi artistul par'că s'au
luat la întrecere. îmi închipuiesc însă, acest dis­
curs, rostit de gura lui de aur. Bunea, cu inima,
cu cultura şi talentul lui, a fost fără îndoială
unul din cei mai de frunte oratori ai neamului
nostru. Bine ar face un cărturar din Blaj, dacă
ar adună toate predicele şi discursurile lui Bu­
nea şi le-ar tipări, ca să aibă parte, toţi iubitorii
de frumos, şi cei de astăzi şi cei ce vor urmă,
de această bucată ruptă din inima şi mintea lui
Bunea. Din venitul acestei cărţi ar putea, poate,
să trăiască şi să înveţe carte vreun băiat sărac
dela liceul din Blaj, în care cine ştie, dacă îm­
preună cu pâinea de toate zilele, nu se va po-
gorî şi duhul lui Bunea din cer.
In toată curgerea acestor ani ne-am scris unul
altuia, în tinereţe mai des, apoi tot mai rar,
dupăcc preocupaţiilc şi belelele vieţii s'au în­
desit cu vârsta, abătându-ne şi pe unul şi pe
altul din căile ineniei tinereşti. Decâteori pri-
miam însă slova lui, mi se părea, că numai ca
ieri ne-am despărţit, aşâ de familiară îmi erâ.
In scrisori caşi în vorbă, Bunea erâ sfătos, cald
şi moderat, ştia însă să devină şi colţos, când
îi veniâ aşâ câteo hachiţă. Aşâ, îmi aduc aminte,
sunt ani deatunci, că primisem şi cu ca toţii
foştii elevi ai liceului din Blaj, cari trăiau în
România, o circulară, în care eram invitaţi să
facem colecte peaiei, în folosul liceului din Blaj,
fiindcă guvernul pusese pintenii în coastele blă-
jenilor precum ca să modernizeze şi să mă­
rească clădirile şi zestrea şcoalelor, că deunde
nu! etc, etc. Pe adresă erâ slova lui Bunea, dar
fără nicio comitivă, ci numai aşâ „mi se deferea
spre competentă afacere", cum se zicea maide-
mult, în stilul curial dela Blaj. Eu, se înţelege, că
deşi neunit, numaidecât, deşi ştiam că Românii
din România nu prea dau bani pe fleacuri de
acestea, mi-am pus lotus în gând să fac ce voi
putea, ca să răsplătesc după putinţă seminţele,
cari s'au semănat în sufletul meu, între zidurile
vechi ale liceului din Blaj. Dar, ca omul, fiind
slrâmlorat de alte daraveri, m'am cam lăsat pe
tânjială vreo câtva timp*. Ce să vezi? Nu trece
tocmai mult şi mă trezesc dela Bunea într'un
răvaş, cu o calcavură şi o leşie ca aceia, care nu
s'ar cădea nici în gura unei precupeţe de neam
unguresc sau ţigănesc. Să-ţi tai haina şi să fugi,
nu altceva. — Deaceştia mi-ai fost, popo? — îmi
zic eu în mine, şi mă pun pe treabă. Repede,
repede am închipuit din toată calicia laşului,
vreo trei mii şi câteva sule de franci, şi i-ani
expediat sfinţiei sale tot fără nicio comitivă, ca
să-1 fac să se bată peste gură şi să-mi ceară ier­
tare, cumsecade între oameni bine crescuţi.
Dar popa tot ţanţoş, tot el de către pădure. La
delicateţea mea, mă pomenesc dela el cu o li­
tanie de scrisoare şi cu o morală luată depe
câine, în care mă face şi pe mine şi pe toţi ar­
delenii veniţi în ţară, „dezertor, rob pântecelui,
boier de ţara românească"; îmi e şi ruşine să
le mai spun pe celelalte, de ruşinea lui. — „Ce-i
dihanie, — spune el mai departe în scrisoare —,
te-ai sprintenit, ai? Păcat, că n'am eu pe toţi
ardelenii din ţara românească la palmă, cum te
am pe tine, că ştiu că eu v'aş fi popă, v'aş spo-
vădui şi v'aş cuminecă, de s'ar duce părul depe
voi, ca depe câine, când îl spovăduiesc muierile
în bucătărie cu apă fiartă. Ştiu eu ce v'ar fi tre­
buit vouă, ca să rămâneţi oameni de treabă şi la
datorie; trebuia să concuraţi şi voi aici, la un
post de docinte, pus la concurs prin gazete, cu
următorul concept: „Un post de docinte în Să-
răceni. Emolumente sunt: Una sută florini valută
austriacă, pe an, strânsă în grăunţe dela popor;
lemne şi quartir liber în natură. Docinlele va
ţinea şi strana stângă la biserică".
Aţi auzit vorbă?... Mă rog, Bunea avea para­
pon pe ardelenii deaici, şi mai ales pe foştii elevi
ai liceului din Blaj, fiindcă nu prea s'au deran­
jat, ca să puie şi ei o cărămidă în zidul şcoalei,
unde s'au procopsit şi, drept cum eră, Dumne­
zeu să-1 ierte, şi-a descărcat paraponul pe mine.
Celorlalţi compatrioţi ai mei deaici, nu-i dădea
mâna, sfinţiei sale, să le spună obrăznicii, ca
mie. De, nu lasă Dumnezeu să crească copacii
 până în cer. Dar ce e drept, niciodată nu-i săriâ
ţandăra pentru interesele lui proprii. Şi iacă
aşâ cu stilul epistolar al lui Bunea, şi mai bun
şi mai prost, cum se întâmplă.
Mai deunăzi, când cu expoziţia românească
din Ardeal, ne-am întâlnit iarăş după mulţi ani,
în Sibiu. Erâ în parcul Bretter, stătea de vorbă
cu Bârsean al nostru şi cu Iorga, puneau litera­
tura şi naţia la cale. Pe mine nu mă vedeam,
dar pe el şi pe Bârsean îi cam ninsese prin păr,
decând nu ne mai văzuserăm. Bunea de felul
iui, mai vârtos decât noi, cam câştigase şi în
volum, dar îl prindea de minune cu reverenzile
şi pălăria lui de canonic cu gaetane de aur. Im­
pozant canonic, făcea şi de Vlădică, n'am ce zice.
Dimineaţa îl văzusem la biserica unită, slujind
pelângă Mitropolitul Mih-ali la leturghie, tot cu
aceiaş limpezime şi căldură în glas, cum îl ştiam,
când erâ tânăr citeţ. Acum însă îmi veniâ să-i
dau jos capuţiul de canonic depe cap, care îmi
amintiâ şi mic cântecul „Fost-ai, leleo, când ai
fosl...". Dela biserică a plecat în suita Mitropo-
1 i' ului, fără să putem sta de vorbă, dar semnele
cuvenite de bună întâlnire ni le tăcuserăm, eu
din strană şi el din altar. f

După masă nc-am întâlnit iarăş cu Bunea;

l-am căutat noi şi pe Bârsean, ca să facem o
cislă împreună, toţi trei, dar în vălmăşagul şi
mulţimea aceia n'a fost chip să-1 găsim, încât
am fost siliţi să ţinem cisla numai în doi~ la un
pahar cu bere. Las laoparte celelalte palavre
prieteneşti, că şi aşă prea s'a lungit vorba cu
^, amintirile.
Dupăce l-am cam încolţit eu aşâ o leacă cu
spuza, pe care o cam trage el, în scrierile sale
istorice, pe turta uniţilor, dupăee m'a poreclit
şi el de câtevâori cu „botezat cu lapte acru",
adică neunit încâinit, cum îmi zicea el adeseori
în copilărie, la Blaj, nu ştiu cum ne-a venit
vorba despre Bomânii din Bihor. Mi se pare,
că tot dela băiatul nostru din Tivoli.
I-am povestit cum, înainte cu câţiva ani fă­
cusem, împreună cu repauzatul Miron Pompiliu,
profesor la Iaşi, care eră din partea locului, o
călătorie prin Bihor, pela Beiuş şi la Stâna de
Vale, staţiune climaterică de toată frumuseţea,
proprietatea episcopului român din Oradia-Mare.
Peatunci trăia încă bătrânul episcop Pavel, Dum­
nezeu să-1 odihniască, şi eră şi el la Stâna de
Vale. Umblă, de vorbă cu toată lumea, prin acea
poiană mândră, îmbrăcat în civil canonic, cu
pantalonii în cisme şi cu hainele cam sclipitoare
de vechime. Spunea, din bătrâni, pilde şi snoave,
şi râdea de stipendişti de-ai lui, cari s'au coţo-
fănit dupăee au apucat în pită. Ne arătă pc
unul, care stătea între nişte drumuri, de vorbă
cu două domnişoare de preot unit, clănţănind
din gură şi cavalerul şi. damicelele, în cea mai
bicskâs limbă ungurească, afectau chiar pronun­
ţia dela Kecskemet cu 6, de răscoliau măruntaiele
în om nici nu alta. Cavalerul avea pe ceafă o
pălăriuţă verde cu pană de nu ştiu ce pasăre
în ea, ca magnaţii unguri la vânătoare, stătea cu
degetele cele mari dela mâini în cele două bu­
zunare ale surtucului scurt, cu pumnii şi coatele
înainte, încât i se strângea surtucul pe şalele
retf o-eminente, ţinută de-o estetică curat asiatică.
—- „Vedeţi-1, — zicea bătrânul —, ăsta e fiu de
ţăran, crescut cu bani rupţi dela gura mea; nu
ştiu de mai ştie bine limba părinţilor, dar cum
îl vedeţi, calcă a magnat ungur. Fetele preotului
meu deasemenea, în casa părintească, dela mă-sa
şi tat-s'o au învăţat vorba asta subţire, aşâ vor­
besc preoţii mei în familiile lor, nu-i rabde Dum­
nezeu, să nu-i rabde. Şi doar mă răstesc eu des­
tul la ei, când îi apuc la câteo strâmtoare, dar
vedeţi, eu sunt om bătrân şi m'am îngreuiat.
De-ar veni după mine unul mai tânăr şi mai în
putere, care să-i calce prin sate pela casele lor,
şi să le mai deic limba la pilă şi la foarfeci, că
altfel ne-a bătut Dumnezeu".
De mâncat, mânca şi bătrânul, împreună cu
toată lumea, la singurul birt ce eră acolo, mân­
care destul de simplă, dar proastă.
— „Nu se îndură, moşneagul, să-şi ţie bucă­
tărie în casă, de zgârcit ce eră", zise Bunea în­
gândurat, „eră aprig pe bani, Dumnezeu să-1
ierte".
Dumineca după sfânta leturghie, zic eu, ne
chitmâ bătrânul pe toţi cei ce fuseserăm la bi­
serică, în cerdacul casei sale dealături, la rachiu
bun şi un corn de prescură. Atâta cinste ne fă­
cea nouă oaspeţilor, afară de vorba bună. Aici
apoi se porniau discuţii, mai ales între Pompi-
liu şi câţiva profesori dela Beiuş, cunoscuţi şi
prieteni de-ai lui. Discuţiile se făceau cu deo­
sebire asupra şcoalei româneşti în general şi a
gimnaziului din Beiuş, în particular. Repauzatul
Pompiliu eră rău de gură şi cam călca pe coadă
pe colegii dela Beiuş, chiar în faţa patronului.
— „Bine spune d-1 Pompiliu, — zicea bătrânul —,
aţi putea vorbi mai creştineşte, ca să prindă şi
copiii din părţile noastre o limbă mai româ­
nească, măcar ca cea ţărănească, dacă nu vă prea
stricaţi capul cu scrieri româneşti, ca să vorbiţi
şi voi ca d-1 Pompiliu, cum se vorbeşte la Bu­
cureşti. Mult mă chieltuiesc eu cu gimnaziul acela
şi Dumnezeu ştie, dacă după moartea mea, nu-mi
vor bate Ungurii poporul cu băţul meu, mai ales
de se va nimeri să am un urmaş, care să aibă
altă treabă decât gândul gimnaziului, pentru caro
mă canonesc eu dealâţia ani".
— „Astăzi mai toate studiile se propun la
Beiuş, în ungureşte", zice Bunea oftând, „şi ti­
nerii ieşiţi din gimnaziul românesc, cu greu îi
deosibeşti de cei ieşiţi din cel dela Kecskemet.
Adevărat ciomag s'au făcut sutele de mii strânse
de sărmanul bătrân cu crciţarul".
— „Oftezi, zmeule. oftezi", zic eu, uitându-mă
în ochii lui. Bunea plecă ochii şi tăcu.
Să vezi, — urmai eu lăsându-1 în pace —, mai
eră la Stâna din Vale, o figură nostimă, afară
de moşneagul lui Dumnezeu, mai era Văsălie,
un ţăran hazliu şi mucalit, care ne purtă traista
şi ne arătă plaiurile la escursiunile ce le făceam
prin munte cu Pompiliu şi cu Enea Hodoş, alt
prieten din copilărie. Văsălie pândiâ ţigara lui
Pompiliu pânăce ardea pe jumătate, apoi îi zi­
cea: „Ia uite,, domnule, ia seama, că îţi pârleşti
musteaţa cu ţigara, aruncă-o la dracu". Pompiliu
o aruncă pe iarbă şi Văsălie o înşfăca călduţă,
o punea la colţul gurii şi trăgea dela furca piep­
tului, râzând înfundat.
— Măi, Văsălie, — îl întrebă odată Pompi­
liu —, cum îl chiamă pe popa vostru din sat?
— Păi, Pap Gyuri, — cum să-1 chieme.
 — Fain nume, n'am ce zice.
— Tare cinaş, domnule, numai Dumnezeu să-i
odiniască.
— Da, nevastă şi copii are popa, mă"?
— Are cum nu, are o preoteasă ca o doamnă,
numai ungureşte suduie pe gyirişi, şi trei copii,
o domnişoară de-i zice Mârisko şi doi domnişori,
unul Pista şi celălalt Miklăuş; îs la Oragye la
învăţătură.
— Dar alţi domni mai aveţi în sat, mă?
— Mai avem pe d-1 Notăraş, îi zice Horto-
liâgyi Farkaş, prieten de cruce, iacă aşâ, cu pă­
rintele. Dumnealor doi duc satul, de nu suflă
nimenea înaintea d-lor.
— Dar d-1 notăraş român e?
— Cum Român, domnule? Ba-i ungur; doar
părintele, mi se pare că-i Român.
— Să vă trăiască popa, Văsălie, că alduit popă
v'a dat, cine v'a dat.
— Măi Văsălie, — îl întrebă apoi Pompiliu—,
dar şcoală aveţi voi în sat, mă?
— Este, domnule, este, cum nu, şcoală odată
de nici iarna nu plouă, nici vara nu ninge în ea,
doar de vânt îi mai gingaşă.
— Dar învăţător aveţi?
— Avem şi învăţător, cum să n'avem, un sat
aşâ de cuprins ca al nostru, sat de munte, unde
se face cucuruzul cât nuca şi grâul cât palma,
de nu se vede subt bozi, mai r a r îl pălesc ploile.
— Dar învăţătorul vostru, Văsălie, cum o
duce? Are plată bună?
— Bine o duce, bogat de bine, cum s'o ducă?
Iarna îi merge mai rău, dar cum dau cireşile.
colea spre vară, se îngraşă şi dumnealui şi dom­
nişoara d-sale şi copilaşii; peurmă dau bureţii,
murele şi smeura, mai spre toamnă merele pă­
dureţe şi porumbele şi măcieşele; pântece să
aibă, că despre bucate slavă Domnului, cum zic,
numai din iarnă ies mai pirpirii.
— Măi, da bine e organizată biserica şi învă­
ţământul public, în patria ta, — îi zic eu lui
Pompiliu —, se vede că nu-i mai ajung nici moş­
neagului puterile şi economiile pentru toate ne­
voile.
— Să n'ai nicio grijă, că doar bogată e epis­
copia din Or adia, şi ce n'a putut împlini bătrâ­
nul vor mai face şi cei ce vor urmă, că doar
n'au-să mănânce banii cii lingura, nici n'au să
stea cu burta la soare.
— Bre, da al dracului român e Văsălie acela
al tău, — zise Bunea, — ia mai schimbă vorba, că
mă plictiseşti cu poveşti d'astea.
— Stai să vezi, — zic eu. — Văsălie al nostru
eră o adevărată comoară de poveşti şi de poezii
populare din partea locului. E interesant să vezi
cum prosperează graiul românesc, chiar în~"po-
por, în părţile acestea, cele mai primejduite de
puhoiul maghiarizării. De pildă, iată o» poezie
populară, auzită din gura lui Văsălie, care nu
ştia altă limbă decât româneasca neaoşă din
Bihor:
Bate vântul hătălmaş,
Fac honvezii rucculaş,
Honvezii rucculu'esc,
Fetele busuluesc. ,
Când vine biata fecicuţă
In ţară mai meleguţă,
 I-am mai scris odată maideunăzi, ca să-1 feli-
citcz pentru cinstea de nemuritor la Academie,
cinste pe care a binemeritat-o, ca puţini alţii,
şi prin talentul şi prin munca sa de-o vieaţă de
om şl pe care ar fi răsplătit-o cu prisosinţă şi
prin alte lucrări de înaltă valoare, cari fermen­
tau în mintea lui bogată, dacă nu închidea pen­
tru totdeauna ochii, cei cu privirea întoarsă mai
mult înlăuntru, spre sufletul său, decât înafară,
spre lumea aceasta ticăloasă. Aşteptându-i slova
lui, cu răspunsul la bucuria mea, am primit
vestea fulgerătoare, că Bunea nu mai este, şi
am exclamat:
„Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi şi
cercetează via aceasta, pe care au sădit-o dreapta
ta?!".

laşi, 1 Februarie 1910.

 Pedagogia ţărănească.

Ţăran şi pedagogie? — Nu se poate! — vor

zice unii şi alţii. Pedagogia e o ştiinţă, aşâ se
dovedeşte în cel dintâi capitol al cărţilor de
pedagogie (căreia îi mai zic învăţaţii şi prope­
deutică) pentru ca să-i dea şi mai mult respect.
Ştiinţa trebuie să fie o clădire meşteşugită şi
sistematică, clădită de iscusiţii meşteri ai minţii
omeneşti, de puterea de inducţiune şi de puterea
de deducţiune, meşteri care înalţă clădiri dela
pământ pânăla cer, încât nici le mai zăreşti
vârful, de te miri cum de se mai ţin pe picioare,
învăţaţii care prin cărţi durează aşâ clădiri şi
cari depe catedre ni le desluşesc şi propovă­
duiesc, ni se par oameni peste fire şi cu duh ne­
curat în ei, de învăţaţi ce sunt. Cu aşâ iscusinţă,
cu aşâ meşteşug, cum n'au să facă învăţaţii pe­
dagogi şi dascălii lumea aceasta mai cuminte,
mai bună şi mai fericită de cum e?
Frumoase şi minunate sunt ele toate ştiinţele,
dar niciuna ca pedagogia. Cum n'ar fi, dacă ea
poate face pe om şi lumea toată mai cuminte,
mai bună şi mai fericită, de cum a făcut-oDum-
nezeu?
 In pedagogie ne arată învăţaţii dece trăim în
lumea aceasta şi cum să trăim într'însa, caşi noi i
să ne alegem cu ceva din ea, şi dânsa să se fo-
losiască cu ceva dela fiecare din noi. Mai mare,
mai greu şi mai de folos lucru ca acesta nici că
se poate, aşâ mi se pare. Ei bine, pentru peda­
gogie şi pentru pedagogii învăţaţi trebuşoarea
aceasta e o jucărie. In doi trei ani, urmând cu
sârguinţă şi cu încredere, te dau gata dascăl
pedagog, încât treci examenul cu ochii închişi şi
deacolea elevi şi lume de îndreptat să fie, că
pedagog, slavă Domnului, este.
Atâta numai, că decând în lumea cultă din apus,
cu deosebire în ţara nemţească, a răsărit şi a
crescut pedagogia, şi decând s'au îmmulţit pe­
dagogii, cum cresc şi se îmmulţesc ciupercile
după ploaie, unii zic că lumea înloc de mai
cuminte s'a făcut mai nebună, înloc de mai bună
s'a făcut mai rea şi înloc de mai fericită, mai
nenorocită. Cel puţin războiul mondial şi cu
deosebire isprăvile Nemţilor cei îmbâcsiţi de pe­
dagogie, aşâ par'că au dovedit.
•Ce-o mai fi şi aceasta? De b u n ă seamă nu
pedagogia, nici pedagogii nu spun minciuni. Cum
să spună? Doar pedagogia e ştiinţă nu glumă,
şi pedagogii învăţaţi odată, cum nu se mai poate.
Sunt proşti, se vede, oamenii şi proastă lumea
neînvăţată, care vede în negru binefacerile răz­
boiului pornit şi purtat atât de uman şi delicat,
sau mai bine zis atât de pedagogic de Nemţii, cei
mai mari pedagogi al lumei.
Chiar la noi Românii, la cari pedagogia nem­
ţească numai de vreo 20 de ani a străbătut mai
cu temei în scoale, se aude multă lume zicând, că
 în zilele noastre s'au îmmulţit hoţii şi răufăcă­
torii de tot felul, cu un cuvânt că s'ar fi ticăloşit
lumea celor cu învăţătură de carte, adică tocmai,
a acelora cari s'au bucurat de binefacerile pe­
dagogiei ştiinţifice.
Aceşti aprigi cârtitori, ştiţi ce argumente ne
aduc, ca să dovediască, că clasa noastră a învă-
taţilor s'a ticăloşit, decând şcoala românească"
ne cloceşte şi hrăneşte după prescrierile pedago­
giei nemţeşti ştiinţifice? Ei nu discută şi nu com­
bat cu argumente ştiinţifice, principiile şi idea­
lurile pedagogiei, în privinţa instrucţiei şi a edu­
caţiei morale sau naţionale, ci se mărginesc, a-
nalfabeţii naibei, să ne arate numai cu degetul
rezultatele văzute ale acestei instrucţiuni şi edu­
caţii pedagogice. Cum s'ar zice, înloc să deâ la
capul pedagogiei ştiinţifice, dau la coadă, înloc
să-i arate gândul şi munca, îi arată isprăvile.
Ei ne arată, depildă, în Cameră şi Senat, unde
părinţii patriei de noi aleşi, chibzuiesc şi hotă­
răsc asupra soartei ţării şi a neamului, ne arată,
cum zic, bărbaţi şi partide politice, cari unii se
fin cu dinţii la putere, iar alţii vânează cu ochi
aprinşi de lăcomie, puterea, sfânta putere, nu­
mai de dragul puterii, pe care ei o ştiu bine,
că-i grasă şi mănoasă, ca cea mai de soi oaie
de muls şi de tuns; ţin sau vânează, cum zic,
puterea, ori au ei însăş putere pentru putere,
ori ba. Şi aceasta o numesc ei politică, adică
bună chivernisire a patriei, sau jertfă de sine
pentru patrie. Ne mai arată cum mulţi dintre
aceşti părinţi ai patriei, intră în Sfatul ţării să­
raci, ca şoarecele de biserică, acolo se ţin numai
de hărţuieli şi certe nesp'ălate, şi pentru această
ispravă încasează conştiincios diurnele, mai muş-
luiesc prin cele ministere după chilipiruri, se
plimbă gratuit în lungul şi latul ţării în vagoa­
nele restaurante şi de dormit, şi după această
datorie cinstit îndeplinită, se întorc la domiciliu
graşi, chiaburi şi îngâmfaţi, pentru a stropi cu
noroiul roatelor dela automobile, lumea săracă
şi zmerită. Cei mai mulţi din ei sunt minunaţi
oratori numai la alegeri, unde se fac unii pe
al|î hoţi, tâlhari şi imbecili, iar ţăranii îi cred
pe toţi; în Parlament însă tac ca peştele şi
înghit, sau vorbesc ca cumetrele peste gard, şi
asta o numesc ei parlamentarism. Ba, cârtitorii
aceştia încâiniţi, ne mai arată cu degetul, părinţi
de-ai patriei, săraci şi fără meserie, cari trăiesc
împărăteşte, în chef şi veselie, la Athenee Palace,
din vânzarea de Patrie şi de neam, oameni tari
de virtute, pe care nici ura, nici ocara, nici hui-
duiala lumii nu-i umileşte şi nici ghiarele ascuţite
nu li le poate smulge din fondurile străine, duş­
mane ţării şi neamului lor.
Cârtitorii aceştia amintiţi, nu se mulţumesc să
dea cu aghiasmă numai, pela nasul părinţilor
patriei din Parlament, ci se leagă până şi de
ceata cea mare a funcţionarilor noştri şi a in­
stituţiilor de stat, însărcinaţi cu gospodăria şi
chivernisirea ţării. Ei ne arată cu degetul atâţia
administratori harnici de bani publici, care zi
de zi iau condeiul de după ureche, îl pun pe
masa de scris şi intră cuviincios în puşcărie, la
răcoare. Ba, prepuelnici cum sunt toţi cârtitorii,
ei zic că mult mai mulţi ar fi ocrotiţii de partid
sau de propria înţelepciune, cărora li s'ar cădea
un loc de cinste în puşcărie, decât nerozii, cari
cad zi de zi în cele temniţe. Merg până acolo, â-
furniţii de pesimişti cârtitori, că afirmă cu
îndrăznială, precumcă mulţi dintre intelectualii
noştri, trecuţi prin maşina şcoalei şi a pedago­
giei, nu s'ar mărgini să fie numai ei ticăloşi, cf
că ar ticăloşi şi buna noastră ţărănime, talpa
ţării, cu ocazia alegerilor şi ar pungăşi-o decâte-
ori le cade în palmă.
Mai susţin pesimiştii aceştia, că părinţii, moşii
şi strămoşii noştri, generaţia dela patruzeci şi opt,
ar fi fost mult mai de treabă, deşi au fost cio­
pliţi numai din topor şi fără de nicio pedagogie,
decât generaţia noastră de intelectuali pieptănaţi,
giluiţi, ferchezuiţi şi scoşi din maşina nemţească
a pedagogiei. Cârtitorii zic, că moşi strămoşii
noştri ar fi fost nişte visători şi idealişti, adevă­
raţi sfinţi, cari ne-au scos neamul şi ţara din în-
tunerec, din sărăcie şi robie şi ne-au lăsat-o
nouă, materialişti sălbateci, ca s'o exploatăm, şi
de-om fi sănătoşi s'o dăm de râpă.
Noi, care avem respect pentru pedagogia ştiin­
ţifică, şi ne uităm la dânsa ca la sfântul soare,
care ne aduce toate harurile şi binefacerile aici
pe pământ, ştim şi credem, că în zilele deacum
cea mai de căpetenie datorie a şcoalei şi a pe­
dagogiei este, să ne sădească în suflet dragostea
de neam şi de ţară, sau cum se spune la pe­
dagogie, să ne facă o educaţie naţională şi pa­
triotică. Şi doar pedagogia săraca, aşâ şi face,
îşi împlineşte în legea ei, conştiincios şi sistema­
tic, această datorie. Doar vede ea, cum să nu
vadă, câţi duşmani dinafară şi dinlăuntru ne ţin
sâmbetele şi se silesc pe ascuns şi pe faţă, să ne
rupă,eu dinţii patria abia întregită. Dar ce folos?
Blestemaţii de cârtitori ne arată cu degetul din
gură şi din condei, atâţia oameni mari şi mici,
atâtea partide politice şi părinţi ai patriei, care
susţin sus şi tare, că mai bine erâ subt stăpânirea
nemţească şi ungurească, când erau săraci şi
umiliţi, decât în România Mare, în care în scurt
s'a netezit părul pe ei şi le-au crescut unghiile.
Cârtitorii zic, că pedagogia ştiinţifică a izbutit
să clădiască în noi, învăţaţii şi surtucarii, aşâ
inimă de Români, încât abia aciuaţi în casa pă­
rintească, subt cerul României Mari, înloc să ne
îmbrăţişăm ca fraţii după o lungă despărţire, şi
să punem cu toţii umărul la leucile carului ţării,
ca să-1 scoatem din noroi şi pietre, ne răcăduim
unii la alţii, ne hulim, şi zvârlim cu noroi unii
într'alţii, peste Prut, peste Moina şi Carpaţi.
Şi încalţe, dacă cârtitorii aceştia ne-ar osândi
şi ocărî tot neamul, pe învăţaţi şi neînvăţaţi, pe -
surtucari şi sumănari deavalma, tot ar mai fi
de iertat. Ai zice că sunt pesimişti betegi la cap
şi i-ai închina celui depe comoară. Dar nu! Ei
se leagă numai de pedagogia ştiinţifică, adică de
opera ei, de noi cei trecuţi prin patru rânduri de
scoale: familiară, primară, medie şi superioară,
care de care mai pedagogice, şi pun parte ţără-
nimei fără carte zicând, că mai mult am avea
de învăţat noi învăţaţii dela ţăranii neînvăţaţi,
decât ei dela noi, şi ca minte şi ca omenie şi ca
patriotism. Cică ţăranii flămânzi, goi şi fără
scule cumsecade de război, aşâ numai cu pieptul
gol şi în cămaşc, ar fi făcut România Mare, pe
când mulţi dintre noi învăţaţii, astăzi suntem
porecliţi „îmbogăţiţi de război şi de după răz­
boi", şi unii chiar „trădători de patrie"; iar acum
după sfânta unire, în timp ce noi -ne certânl,
ne hulim şi soarbem cu lăcomie toată mâzga
ţării, ţărănimea sau prostimea îşi vede de treabă,
se hrăneşte cu muncă grea şi pe sine şi pe noi,
şi nu suflă unii împotriva altora, ci se unesc şi
se iubesc ca fraţii adevăraţi, oridince parte a
ţării ar fi. Nu sunt între ei îmbogăţiţi peste
noaptea, nici din război, nici de după război şi
maicuseamă nu se găsesc între ţărani nici câr­
titori, nici vânzători de patrie.
Ce mai la deal la vale, adversarii pedago­
giei ştiinţifice înloc să se lege de principiile pe­
dagogiei, o osândesc numai după rezultatele ei,
şi spun curat că ar fi mai bună pedagogia ţără­
nească decât cea nemţească sau ştiinţifică şi că
decât un surtucar cu un sac de învăţătură, mai
bine un ţăran cu un car de minte.
Degeaba le spui cârtitorilor, că ţăranul e ne­
învăţat, că puterea lui de abstracţiune n'are aripi
uşoare, ca să se urce prin văzduh şi să-şi clă-
diască aşâ sistem de pedagogie, căreia să nu-i
lipsească nimic, că ţăranul n'a dat examene de
pedagogie, că habar n'are ţăranul de teleologia
pedagogică, de posibilitatea educaţiei, de didac­
tică, metodologie, de forme de învăţământ, de
trepte formale, etc. Degeaba le spui, că ţăranul
nici măcar numele pedagogiei nu-1 bănuieşte.
Cârtitorii pedagogiei ţin una şi bună, că ţăra­
nul e perfagog în legea lui, e încredinţat şi el,
că-şi poate creşte copiii şi bine şi prost, că tre­
buie să-i ştie creşte omeneşte şi creştineşte, dacă
ţine să-i vadă oameni în lume. Cunoaşte şi el
scopurile unei bune educaţii, nu din teleologia pe­
dagogică, ce e drept, le cunoaşte însă din nevoile
vieţii, pe care a trăit-o el, părinţii, moşii şi stră­
moşii lui şi din pildele oamenilor cumsecade /
din sat; iar principiile, metodele, formele' şi cu
deosebire materiile de învăţământ le are însem­
nate şi moştenite în cartea cea mare, singura lui
carte, la care îi zice „bunul simţ strămoşesc",
carte ieftină, pe care o poţi avea fără parale, şi
pe care totuş aşâ de mulţi învăţaţi n'o au şi
n'o preţuiesc, unii nici n'au deschis-o în viaţa lor.
Şi doar românească c cartea aceasta, cea mai
românească din câte se scriu şi citesc, şi totuş
mulţi domni nici cu ochelari nu pot citi în-
tr'însa.
Bunul simţ sau mintea sănătoasă, cum îi mai
zic, e enciclopedia ţărănimei, în care cele mai
multe învăţături şi cele mai de folos sunt cele
pedagogice. In această enciclopedie e adunată
gândirea şi experienţa neamului întreg, decând e
el, şi nicio slovă din ea nu-i luată din teoria
curată, sau din vânt, cum s'ar zice pe ţărăneşte,
ci din păţanie, care nu minte niciodată. Proce­
dările acestei pedagogii sunt căi bătute şi încer­
cate, pe care ţăranul cu ochii închişi de-ar merge,
nu rătăceşte, ci nimereşte drept la ţintă. Ele nu
sunt ca ale învăţaţilor, revelaţii revoluţionare sau
reacţionare, întrezărite de aşâ zisele genii, gră­
bite de-a schimbă faţa lumii, revelaţii, care de
cele maimulteori împing societate cultă prea re­
pede înainte, pânăce o dau de râpă, pentru a o
zmunci iarăş înapoi, ca să o rostogoliască în
vreo prăpastie din urmă, numai ritmul să iese,
din care aşâ se spune prin cărţi (Spencer), că
ar ieşi aşâ numitul progres în evoluţia omenirei.
Ţăranul habar n'are de ritmul acesta şi nici
nu-i prea vine la socoteală asemenea progres, când
înainte, când prea înapoi, când alăturea cu dru­
mul, dar mai rar pe calea dreaptă şi cu pas
măsurat.
Şi ar merge el, carul societăţii ţărăneşti, şi mai
drept, şi mai potrivit, dacă la drum n'ar ti izbit
când dinainte, când dinapoi, când în coaste, de
cel boieresc, dacă acesta nu i-ar ţinea calea,
când îi lumea mai dragă. Deaccia zic ţăranii, în
prostia lor: „Las' să te puie boierii la cale, că
te-a văzut Dumnezeu!". Decâteori nu se întâm­
plă, ca să i se desjuge ţăranului boii cu pas
domol dela car, şi să fie puşi înaintea telegarilor
năvalnici dela rădvanul boieresc, ca să-1 scoată
din glod sau din vreo râpă. Atunci carul ţăra­
nului stă în drum şi omul se zăboveşte, de-1
apucă noaptea ori vremuri rele. — „Dar, de, ce
să-i faci, la drum oamenii se ajută", îşi zice
ţăranul, îşi face cruce şi pleacă înainte. La o în­
tâmplare ca aceasta, ar putea trage şi ţăranul
căciula pe-o sprânceană şi să treacă înainte cu
inimă uşoară, cum fac boierii. Dar vezi, la pe­
dagogia lui cea ţărănească, nu spune ca la cea
boierească. Fiecare cum a învăţat, aşâ face; cine
ce-a învăţat, moartea îl desvaţă. N'o fi practică
învăţătura aceasta ţărănească, dar e creştinească,
şi în vorba românească, ori zici „omul acesta",
ori „creştinul acesta", ori „Românul acesta", e
tot una. Pentru el o altă naţie nu e nici om,
nici creştin, dacă nu-i Român.
Iată un alt motiv pentru care cârtitorii peda­
gogici savante, găsesc că cea ţărănească e mai
cuminte, mai cinstită, mai creştină, mai nu ştiu
cum să-i mai zic, decât cea boierească.
 Lucru firesc, că mersul unei societăţi e deter­
minat de felul educaţiei, şi rezultatele văzute în
viaţa socială justifică sau osândesc idealurile,
principiile şi procedările educaţiei. E greu lucru,
ce-i drept, să observi şi, şi mai greu să apre­
ciezi amănuntele unei vieţi sociale complicate, în
care trăieşti şi cu care te-ai obişnuit, fiindcă
omul aşâ-i făcut, că socoteşte drept bun orice
lucru, pe care "el însuş îl face şi cu care e de­
prins. Cu toate acestea fără observaţia şi apre­
cierea justă a acestor amănunte, nu văd cum
s'ar putea un sistem de educaţie, o pedagogie
sănătoasă.
Clasa noastră aşâ zisă cultă, e aşâ de variată,
aşâ de nestatornică, fiind hrănită cu mentalităţi
şi năravuri aduse de cele patru vânturi dela
Apus, dela Răsărit, dela Miazăzi şi Miazănoapte,
fiind îmbâcsită cu atâtea învăţături, în câte cărţi
şi gazete îşi pleacă ochii, încât îţi scapă de subt
observaţie, te zăpăceşte; contradicţiile sunt aşâ
de dese şi de aspre într'însa, inconsequenţa aşâ
de mare, încât cu greu poţi descoperi un fir
roşu, o normă după care să poţi surprinde bi­
nele şi răul în sistemul ei de educaţie, ba chiar
să surprinzi un sistem măcar. Unii zic, că-i mai
bine să gândim şi să trăim ca Franţuzii, alţii ca
N
Nemţii, alţii ca Ruşii, alţii ca Ungurii, alţii mai
•* originali, înfine, vor să gândim şi să trăim ca
nealtă lume. Apoi, cum să te înţelepţeşti din
spusele lor? Bălan să le aleagă din gură!
Mai r a r pedagog român, care să ne povăţu-
iască să gândim, să vorbim şi să trăim româ­
neşte, şi eu unul nu ştiu să fi spus careva din ei
limpede şi amănunţit, cum e gândirea şi traiul
 acesta românesc? Şi doar aşâ se zice, că ţără­
nimea e talpa ţării, ba unii zic, că numai ţă­
ranul e Român adevărat în gândirea, în vorba,
în obiceiurile şi vieţuirea sa. Dece învăţaţii noş­
tri nu studiază şi nu ne dau ca pildă gândirea
şi vieţuirea ţărănească? Fireşte, nimenea nu poate
cerc să mâncăm numai mămăligă, şă ne îmbră­
căm în suman şi opinci, ca ţăranii. Dar poate
să ne ceară un pedagog cu suflet românesc, să
ţinem la morala, la estetica, la bunul simţ, la
vorba, cu un cuvânt la mentalitatea şi viaţa su­
fletească ţărănească, singura românească cu ade­
vărat şi curată de orice elemente străine.
O clasă cultă pentru a progresă lent, solid şi
în spirit naţional, nu trebuie să-şi clădiască viaţa
socială în aier, nu trebuie să se hrăniască sufle­
teşte numai din ceiace aduc cele patru vânturi
dinafară, ci trebuie să-şi întemeieze mentalitatea
pe cea populară, s'o desvolte treptat în sens na­
ţional, fiindcă altfel cucât mai sus s'ar înălţă,
cuatât mai jos are să cadă la cea dintâi zgu­
duire, şi din unitar, cum trebuie să fie caracte­
rul unei naţii, în cădere se crapă în două naţii,
una blocul .ţărănesc care rămâne, şi alta praful
şi pulberea cultă, pe care cele patru vânturi o
iau şi-o duc în toate părţile lumii.
Poate nici într'o ţară, clasa cultă nu s'a în-
nălţat mai repede şi mai vertiginos deasupra
masei poporului, ca a noastră, nicăieri rădăcinile
culturei nu stau mai în aier ca la noi, nicăieri
hrana culturală nu-i sorbită zilnic aşâ numai
din văzduh, din ce aduce vântul şi norii, ca la
noi.
Iată pentruce, se pare, că ar fi timpul suprem,
ca pedagogii noştri savanţi să-şi mai ia ochii din
cele cărţi străine, să mai citească şi în cartea vie
a vieţii noastre ţărăneşti, să citească cu sete şi
dragoste, să cumpăniască şi să aleagă, să-şi des­
chidă ochii şi să puie odată o temelie neclăti-
năto^are a vieţii celor culţi, să facă o apropiere,
o legătură şi o închiegare între aşâ numită pros­
time dela temelie şi între aşâ numiţii învăţaţi de
la vârf, ca un trup şi un suflet să se facă din
neamul nostru întreg.
Ce teren vast de originalitate ar găsi în această
carte vie a bunului simţ ţărănesc, toţi învăţaţii
noştri, jurisconsultul, legislatorul, sociologul, mo­
ralistul, psihologul, esteticianul, filologul, litera­
tul, poetul şi toţi ceilalţi, maicuseamă însă, pe­
dagogul nostru savant.
Ar fi pretenţios lucru, să creadă cineva, că a
văzut şi a cumpănit toate apucăturile creşterii
ţărăneşti, fiindcă ele cucât sunt mai multe, mai
vechi şi mai adânci, cuatât inai discrete şi mai
ascunse stau în sufletul ţăranului nostru. Ţăra­
nul nu scrie în cărţi, nu buciumă în adunări şi
gazete, nu afişează convingerile lui intime, prin­
cipiile şi procedeurile sale de bună creştere, le
urmează şi le aplică însă cu severitate şi stator­
nicie. Ţăranul tace şi face, nu ca boierii, cari
multe vorbesc şi puţine isprăvesc, vorba ceia:
„Făgăduiala boierului, bucuria prostului".
Ochiu şi minte de pedagog învăţat trebuie, ca
să vadă şi să cumpăniască toate amănuntele pe­
dagogiei ţărăneşti. Eu care nu sunt pedagog
învăţat — m'a ferit Dumnezeu — am să încerc
totuş să atrag atenţia şi bunăvoinţa pedagogilor
numai asupra câtorva din apucăturile ţărăneşti
 în materie de bunăcreştere, de pedagogie, cum
s'ar zice.
înainte de toate, bate la ochi uniformitatea
educaţiei ţărăneşti faţă de cea cultă, care e atât
de variată, după avere, rang, cultură, mode şi
capricii. Ţăranul bogat sau sărac, fruntaş sau
codaş, îşi creşte copiii în acelaş fel moştenit din
strămoşi. Deaici provine şi uniformitatea traiului
în vieaţa socială dela ţară, un fel de egalitate,
fraternitate şi dreptate în raporturile sociale ale
ţăranilor, deaici marea solidaritate în vederi, în
credinţe, în obiceiuri şi fapte. Intre ţăran şi ţă­
ran nu există acele deosebiri multiple, pe care
le aduce cu sine în societatea celor culţi, edu­
caţie unuia la Dorohoi, a altuia la Bucureşti,
a celui de-al treilea la Pesta, la Viena, la Berlin,
la Paris sau chiar la Londra sau New-York, dacă
e mai sprâncenat. Educaţia prin streini, pentru
ţăran nu e podoabă, ci o nenorocire, fiindcă în-
trăinează pe om de obiceiurile satului şi-1 face
de minune şi de râs în sat. Pentru aceia se stre­
coară cu atâta greutate cultură, năravuri şi limbă
străină în satul românesc. Această sfială şi ne­
încredere în tot ce-i străin, a păstrat sângele,
caracterul şi limba neamului nostru neatinse şi
necorcite în esenţa lor, deatâtea seminţii barbare,
cari au trecut peste ele şi s'au statornicit alături
de el pe pământul strămoşesc. Acestei sfieli de
străinism, acestei mândrii naţionale, mai bine
zis, se datoreşte, că mai dăinuieşte neamul nos­
tru şi va dăinui cât va păstră acea mândrie, pe
această gură de rai a pământului românesc.
Ţăranul simte, că ceiace e potrivit în altă parte,
poate sa nu fie_în satul lui, pecând Ia noi, cei
învăţaţi, par'că cuatât mai văzut c omul, cucât
mai străină de datinele şi nevoile noastre va fi
cultura şi educaţia lui. Unul învăţat la Bucureşti,
nu poate aspira la locul celui dela Berlin şi
acestuia nui i se cuvin onorurile celui dela Paris,
iar cel venit dela Londra sau chiar mai dede-
parte nu e îndestulat, după cuviinţă, cu nimic
ce ţara i-ar putea da. P â n ă şi preotul învăţat la
Blaj, la Sibiu sau la Bucureşti, în mediu româ­
nesc, nu poate aspiră la rangul preoţesc cuvenit
celui venit dela Pesta sau dela Lipsea, unde nici
limba, nici datinele, nici chiar religiunea nu-i
românească.
Educaţia ţăranului e consequentă, în el nu
sunt suprapuse şi juxtapuse atâtea culturi câte
limbi ştie şi câte ţări a cutreierat, fiindcă ţăranul
nu cunoaşte şi nu socoteşte mai frumoasă altă
limbă decât a lui, nici alt fel de vieţuire^ decât
al său. Deaici provine unitatea şi soliditatea
caracterului ţărănesc. Din el nu vorbesc şi nu
lucrează mai multe caractere, el nu vine nici­
odată în contrazicere cu sine însuşi şi ştii pe
cine contezi; pecând cel învăţat în străinătăţi
se uită cu dispreţ la tot ce-i românesc şi zice,
că la noi la Berlin, sau la noi la Paris, toate/sunt
altfel, toate mai cu moţ; pe el nu prea poţi contă,
fiindcă din el vorbesc şi lucrează mai multe
mentalităţi, mai multe caractere, şi numai când
e la aman, o dă pe româneşte. Deaceia zice ţă­
ranul, că cu boierul nu poţi vorbi vorbă înţe­
leaptă fără băţ, adică dacă nu-1 strângi cu uşa.
Cultura ţărănească fiind şi uniformă şi con­
sequentă, oricare ţăran se socoteşte pe sine în-
suş ca unitate de măsură pentru judecarea tu-
 turor celorlalţi, şi nu greşeşte, deaceia înţelegerea
reciprocă între ţărani e uşoară şi justă, pecând
intelectualul crescut la Paris, luându-se pe sine
ca unitate de măsură, cum fac oamenii obişnuit,
judecă fals pe cel crescut la Pesta, la Viena sau
la Berlin şi cu atât mai fals pe orientalul crescut
în ţară, îi despreţuieşte pe toţi şi n'are respect
şi admiraţie decât pentru sine însuş. Deaceia îl
vezi călcând ca pe cătărige şi privind peste umăr
la lumea, care are onoarea de a-1 avea în mij­
locul său.
Marfa uşoară din străini neavând nicio tre­
cere la ţăran, parvenirea cu podoabe deşarte,
cu pene străine de împrumut, nu e cu putinţă.
Ţăranul ştie, că poţi gândi şi spune prostii şi
pe franţuzeşte şi pe nemţeşte, chiar mai dihai
decât pe româneşte. Deaceia, în sat, prostul ră­
mâne prost, răul rău şi nătărăul nătărău, e silit
de gura satului să o ştie şi el însuş, orice pene
ar avea pe el şi e silit să asculte de cel bun şt
cuminte, ori să ia lumea în cap, nu e chip altfel.
La ţărani autorităţile nu se fac peste noapte,
cu o diplomă, cu un decret sau o schimbare de
guvern, ci răsar şi cresc pe încetul; în schimb
însă nici nu se prăbuşeşte cu p nouă schimbare
de guvern, ci rămân până la moarte şi chiar
după moarte în pomenirea urmaşilor. Ţăranii
buni şi cuminţi sau răi şi proşti, sunt inamovibili
cu toţii, în chiemarea şi reputaţia lor, şi această
inamovibilitate nu e o nenorocire naţională, cum
se întâmplă cu inamovibilitatea în slujbă a mul­
tor intelectuali, crescuţi pe tipicul pedagogiei sa­
vante. Uite cum stă treaba cu inamovibilitatea
asta- Auziam pe un ţăran mucalit povestind,»
cum un teolog silit, în seminar, să meargă zil­
nic la sfânta biserică, ba în postul mare şi de
două şi de trei ori, când Vlădica 1-a făcut popă,
cică ar fi zis: „Slavă Domnului, că am scăpat
de biserică". Tare mă tem, că şi între noi căr­
turarii, trecuţi prin toate şcoalele şi ieşiţi din
maşina pedagogiei savante, vor fi mulţi de aceia,
cari dupăce au dat examenul de licenţiat sau
doctor şi au luat diploma la palmă, şi-or fi zi­
când şi ei: „Slavă Domnului, că am scăpat de
carte". Şi, peurmă, ca lăutarul cel bătrân, care
în fiecare zi uită câteun cântec, uită şi ei zilnic
câteo buche, turnată cu sila în ei la şcoală, cu
p-empa pedagogiei savante. Dar ce le mai pasă,
dacă prin decret dumnezeiesc sau regal, au ajuns
odată inamovibili în slujba lor. Ei bine, ţăranului
crescut după normele pedagogiei ţărăneşti, nu
i se poate întâmplă una ca aceasta. Ţăranul ce
a învăţat, moartea îl desvaţă şi zmerit cum e,
el zice, că „omul cât trăieşte, tot învaţă, şi moare
totuş neînvăţat".
Educaţia ţărănească nu dă tinerimei nimic de
ochii lumei, nimic pentru efect efemer, ci nu­
mai ceiace viaţa cere dela om, arme solide, cu
cari să străbată prin nevoile vieţii, cele multe şi
grele. Pentru aceia la ţărani nu se trece îngâm­
f a m , celui sec şi îndrăzneţ, care se laudă cu la­
tineasca, greceasca, trigonometria şi celelalte în­
văţături înalte, la cari a buchisit 8 ani de zile
şi din cari nu i-au rămas pentru viaţă decât
câţiva ogrinji, cum rămân din gura de vită,
dupăce a mâncat fânul. Ţăranul nu se umflă
în pene, fiindcă e tare în maniere de bonton,
fiindcă ştie să mănânce cu mâna stângă, fiindcă
 are rozetă la butonieră, fiindcă poartă monoclu,
fiindcă are un unchiu deputat sau ministru, nici
chiar cu averea nu se laudă ţăranul de seamă,
fiindcă ţăranul zice: „Al omului e numai ceiace
e dela cămaşă înlăuntru, ce-i dela cămaşă înafară
nu mai e nici el, nici al lui, ci praf şi pulbere,
pe care o duce vântul". ^
Ţăranul, în materie de cuminţenie şi mai ales
de omenie, nu e iertător, ca noi cei culţi. El ţine
minte, şi odată făcut de râs sau de ocară, rămâi
de pomină în sat, cu tot neamul tău. Ţăranul zice
atunci: „E neam slab, din putregai nu iese flori
şi frunză verde". Noi, cei culţi, dacă cineva se
compromite rău cu o faptă urîtă, îl boicotăm
şi-1 ocărîm o săptămână, două, a treia săptă­
mână îl resalutăm pe stradă, în a patra îi strân­
gem mâna şi în a cincea ne pupăm cu el fră­
ţeşte, unde-i lumea mai multă. Ţăranul, dacăte-ai
compromis odată, fuge de tine ca de popă tuns,
îşi taie haina şi fuge. Morala ţărănească e severă
şi aspră caşi el, a noastră e subţire şi uşoară, caşi
noi. De, cum e şi pedagogia, aşâ-i şi morala, cum
e sfântul aşâ şi tămâia, cum e turcul aşâ şi
pistolul.
In sat, ce nu i se iartă codaşului, nu i se
iartă cu atât mai mult fruntaşului; la noi, dim­
potrivă „quod licet Iovi, non licet bovi". La noi,
surtucarii, numai găinarii cei proşti intră în puş­
cărie, engrosiştii cei chibzuiţi, stau pe fotolii în-
nalte şi se plimbă răsturnaţi în automobile. Şi
iacă aşâ cu pedagogia şi morala savantă şi cea
ţărănească, căreia noi îi zicem, a prostimei. De,
„prost, prost, dar cu rost!". In privinţa moralei
noi, cei de sus, par'că niciodată n'am avut atâta
nevoie de morala aceasta prostească, a celor de
jos. Niciodată par'că ţara noastră n'a avut atâta
nevoie de fierul roş, pentru multele bube de tot
felul, cari supurează pe trupul ei.
Fiindcă cerinţele vieţii ţărăneşti sunt atât de
aspre şi neamăgitoare, pentru aceia principiile şi
procedările de educaţie ţărănească sunt de-o să­
nătate, de-o severitate şi o consequenţă, pe cari
pedagogii învăţaţi n'o bagă în seamă, fiindcă aşâ
se vede, că nici n'o bănuiesc. Ia să vedem câteva
din aceste principii şi procedări:
înainte de toate, ţărancei în stare binecuvân­
tată, nu-i recomandă doctorii, linişte, băi în strai-.
nătate, nici plimbări agale pentru sănătatea ei
şi a copilului, fiindcă băi ia dânsa destule în
arşiţa soarelui, în gerul iernii, în aierul şi ploaia
lui Dumnezeu, iar plimbări face şi prea.face la
gospodărie şi la munca grea a câmpului. Ea nu
stă întinsă pe sofale moi, nu mocneşte toată
ziua, citind şi plănuind romane franţuzeşti, sânul
nu şi-1 strânge în corset, ca să se mascheze be­
leaua taliei. Doftorul ţărancei e nevoia, care n'o
sfătuieşte, ci o sileşte să ducă viaţa cea mai să­
nătoasă, care încă în pântecele maicii zdrăve-
neştc şi oţeleşte pe copil, — îl adaptează la me­
diu, cum se spune prin cărţi.
Astfel, copilul se naşte zdravăn şi voinic, dacă
aşâ i-a fost scris, iar dacă nu, atunci îl ia Dum­
nezeu de mic. Ce să mai încurce lumea, cum o
încurcă multe stârpituri din lumea de sus, că­
r o r a părinţii bogaţi şi culţi le ţin sufletul în
gură cu respiraţie şi h r a n ă artificială, ca să tân-
jiască toată viaţa şi să-i fie lumei spre greutate.
Copilul ţăranului, bine născut, mai rămâne să
fie şi bine crescut. Spre acest scop instrucţia şi
educaţia fizică şi sufletească nu se începe la 7
ani, după legea învăţământului, ci de cum des­
chide copilul ochii. Dela naştere, copilul de ţă­
ran, intră în şcoală, care e numai una şi se
chiamă „şcoala vieţii", şi durează dela naştere
pânala moarte, nu ca ale noastre, 4 la număr,
familiară, primară, medie şi superioară, pentru-
ca fiecare din ele să poată pune prostia şi tică­
loşia elevului în socoteala celorlalte. In şcoala
ţărănească funcţionează un singur dascăl, înţe­
lept şi bătrân ca lumea, nu ca la a noastră mai
mulţi, ca să tragă unul hăis şi altul cea; dascălul
acesta se chiamă: Nevoia, aspra şi neîndurata
Nevoie, care nici hu e numită, nici nu poate fi
destituită de minister şi nici n'are alt inspector
decât pe Dumnezeu sfântul. Dascălul acesta, Ne­
voia, funcţionează fără salar şi gradaţii şi fără
„adaus de^ scumpete", şi cu toate acestea, caşi
elevii, n'are nici sărbători, nici vacanţe, nici
concedii de boală, de studii sau de deputat ori
senator. El stă vecinie pe catedră, ziua-noaptea,
şi nu oboseşte, nici nu doarme şi pedeasupra e
şi nemuritor şi tare la viaţă ca piatra din stâncă.
Fiind dascălul ţărănesc numai unul şi şcoala de-
asemenea numai una, învăţământul şi educaţia
sunt şi ele uniforme, cu aceleaşi scopuri şi cu
aceleaşi mijloace şi metode, deşi se fac individual
pentru fiecare elev înparte, după aptitudinile şi
trebuinţele lui în viaţă. învăţământul acesta in­
dividual îl cere, nu-i vorbă, şi pedagogia savantă,
dar îl cere cum cer copiii luna depe cer, fiindcă
pentru una ca aceasta s'ar cere atâţia dascăli şi
scoale, câţi elevi sunt pe lume. Nevoia, dascălul
ţărănesc, însă, nu se dă îndărăt nici dela tre-
buşoara aceasta.
In şcoala ţărănească, obiectele de învăţământ
nu sunt numai 8—10, din care unele să fie nu­
mai de lux sau anahronistice, ci sunt nenumărate,
caşi nevoile vieţii. Dascălul ţărănesc e un enci­
clopedist şi meşter în toate, nu ca ai noştri spe­
cialişti, depildă în limba latină, greacă, franceză
sau germană, d a r pedestri în limba română, în­
cât să scuture de flori şi frunze frumoasele texte
originale, traducând pe-o limbă românească, pe
care s'o dai la câini, şi să stâlciască bunul gust
literar al elevilor. Dascălul ţărănesc, maestru în
toate specialităţile, e maestru mai ales în limba
română, încât ar putea da lecţii, nu numai el, ci
elevii lui, şi nu numai celor mai de seamă filologi,
dar şi celor mai geniali scriitori români.
E drept, că şi copiii de ţăran mai au un dascăl
şi o şcoală, susţinută şi inspectată de stat, în
câre învaţă vreo 5 ani a scrie şi a citi, şi alte
câteva învăţături, pe cari din pricina vârstei fra-.
gede, nu prea le pot rumegă şi, în scurtă vreme,
se duc cum au venit. Iar scrisul şi cititul nu e
un scop, ci numai un mijloc, şi dacă ţăranii n'au
o literatură anume scrisă pentru ei, de învăţaţii
cei mai meşteri şi mai chibzuiţi, cum n'avem noi, ;

din nenorocire, atunci ce să facă ţăranul cu ci­

titul? Nu-i rămâne decât să-1 pună în cui şi să-şi'
vadă de nevoi, cum şi face el, nu-i vorbă. De-
aceia, ţăranii noştri, socotesc şcoala din sat, drept
o pierdere devreme şi numai de silă îşi dau
copiii pe mâna dascălului de stat sau confesional.
Iată organizarea şcoalei şi competenţa dască­
lului ţărănesc, în asemănare cu şcoala şi dascălii
 noştri, ai celor culţi, şi doar organizarea învă­
ţământului e cea mai importantă chestiune de
pedagogie. Şi, în această privinţă, par'că peda­
gogia savantă ar avea multe de învăţat dela cea
ţărănească. Bunul simţ ţărănesc par'că tot e
mai înţelept decât un vraf de cărţi pedagogice
savante. Şi deacum să ne întoarcem la instrucţia,
educaţia şi metodele întrebuinţate în şcoala vieţii,
de dascălul ţărănesc: Nevoia. Dar, uitam să spun,
că dascălul ţărănesc, se chiamă Nevoia, fiindcă
elevii lui de voie de nevoie trebuie să-1 asculte şi
să i se supună, ori îi ia naiba; nu-1 pot nici
şmecheri, nici să-i facă greve, nu-1 pot nici
bate, fiindcă e mai tare decât ei toţi la un loc,
nici nu-1 pot ucide, fiindcă e nemuritor, ardă-1
focul.
Odată, bine născut, după toate principiile pe­
dagogiei şi ale dascălului ţărănesc, copilul de
ţăran e lăptat şi purtat în "braţe de mama lui,
nu de doică plătită, ca cei mai de neam dintre
noi, şi prin aceasta încolţeşte într'însul viaţă din
viaţa maicii sale, dragoste din dragostea ei şi
suflet din sufletul ei. Din sânul maicii sale suge
copiliţi de ţăran, dragostea adâncă pentru pă­
rinţii săi şi deaceia, când ajunge şi el mare, un
păr clătit din capul părinţilor, îl duce la,păcat,
fâc.°. moarte de om pentru apărarea părinţilor
de cea mai mică ocară sau năpastă. Din această
dragoste şi simţ de jertfă pentru membrii fami­
liei, care se suge din sânul mamei, aşâ se spune
prin cărţi, că răsare şi creşte altuismul, temelia
moralităţii şi chiagul vieţii în societatea ome­
nească. Mare lucru iese din sânul mamei şi to-
tuş, ceiace înţelege şi face mama ţărancă, deq-
bicei săracă, multe din mamele culte şi bogate
nu înţeleg şi nu se îndură să facă.
Acasă, prin sat şi la câmp, copilul nu-i mai
cade mamei ţărance din braţe, încât par'că e
crescut dintr'însa. Plânsul copilului n'o enervează
pe ţărancă, nici nu-i plictiseşte mosafirii sau
căţelul nemţesc, din braţe, încât să alunge pe
doică cu copilul în a cincea odaie, odaia doicei
şi a odorului mamiţichei.
Stomacul copilului ţăran nu se strică de prea
multă hrană, trupul nu i se moleşeşte de prea
multă căldură în puf, fiindcă ţăranca îl lăptează
pe apucate, îl înveleşte în câteva petece şi-1
poartă cu dânsa, prin ger şi căldură, prin sat şi
la câmp. Copilul nu devine capricios şi tiran,
fiindcă dacă plânge sau zbiară, plânge până se
satură, când mama îşi vede de treburi şi tace
singur; înţelege de mic, că nu sperie pe nimeni
cu răul şi se deprinde cu răbdarea, de care atâta
nevoie are omul în vieaţa aceasta. De mic se
deprinde cu h r a n ă şi îmbrăcăminte, cum dă
Dumnezeu, cu vreme bună şi vreme rea şi astfel,
ori se oţeleşte şi rezistă, ori piere. Ţăranii noştri
nu aruncă copiii beciznici depe stânci, ca Spar­
tanii, dar îi seceră boalele pe un cap. „N'au avut
zile", îşi zic ţăranii, „i-a luat Dumnezeu, ce să
faci?". Şi bine a făcut Dumnezeu, ce să mai în­
curce lumea, cum o încurcă atâtea stârpituri
fizice şi intelectuale din clasa cultă. Ţăranul nu
ştie de legea selecţiunei naturale a lui Darwin,
d a r o respectă, nu-i pune piedici, ţinând cu pu­
terea sufletul în copilul fără vlagă. Dacă nu
poate el susţinea întâia probă a vieţii, cum are
să susţie pe cele multe şi grele de mai târziu?
 Mai bine să se mântuie dela început, ce să torni
apă la rădăcina buturugei uscate?
Dupăce începe copilul a se mai ridică, mama
îl părăseşte, ca pasările pe pui, când le-au crescut
pene zburătoare. Deacum stă cu fraţii mai mă­
ricei sau cu copiii vecinilor, cu un bulz de mă­
măligă, merinde pe ziua întreagă şi în grija lui
Dumnezeu sfântul. Dacă cade într'o baltă, iese
singur şi se usucă la soare; dacă vâră mâna în
foc şi se frige, o duce în gură şi mai suflă în-
tr'însă pânăce-i trece şi altădată se păzeşte de
rău, ca de foc. Dacă trece drumul pedinaintea
boilor sau a cailor, de cât pe-aci să dea căruţ
peste el, îl arde Românul cu pleazna biciului
peste cămăşuică, de scapără, încât are ce scăr­
pina toată ziulica. Dacă se încurcă prin grădi­
nile oamenilor la poame, mai scapă cu faţa cu­
rată, mai îl prinde hoţul de păgubaş, îşi ia porţia
după tipic şi tace chitic, — omul din păţanie
prinde şi minte şi omenie. Dacă-i buclucaş şi se
leagă de copiii oamenilor, mai mănâncă trân-
teală, mai dă şi el la alţii, — îşi încearcă omul
puterile, se face inimos şi ajunge să-şi cunoască
lungul" nasului. De tânguit, cui să se tânguiască.
Părinţii, dacă vin dela câmp şi-1 găsesc rupt şi
zgâriat, îi dau altă ferchezuială, mai ceva, încât
dela o vreme înţelege el vorba ceia: „Tu ţi-ai
făcut-o, tu să ţi-o tragi", şi deaci încolo prinde la
minte. Dacă merindea i-o ia un câine din mână,
ori îi dă colb dintr'odată, atunci înghite noduri
cât e ziua de lungă şi altădată îşi împarte me­
rindea ca să-i ajungă. Aşâ se deprinde copilul
ţăran cu prevederea, cu economia şi cu stăpâ-
nirea de sine, virtuţi cari multor târgoveţi le
cam lipsesc.
Şi aşâ mai departe, în orice împrcujrare a
vieţii de copil, învăţătura morală sau de înţelep­
ciune, copilul de ţăran o scoate singur din pă­
ţania, sau din problema, pe care dascălul său,
Nevoia, i-o dă ca lecţie şi, cunoscut este, că nu­
mai învăţăturile din propria păţanie, se prind
şi rămân. Copilului de ţăran nimeni nu-i dă
principiile de înţelepciune şi de bună purtare,
înainte, în formă de sfaturi sau porunci abstracte,
ci le inventează el însuş, dacă îl ajunge capul,
dacă nu, atunci îşi ia plata iute şi degrabă,
piere prin cele ocne şi temniţi şi i-se stinge
sămânţa, spre norocul satului şi a împrejurimei,
nu i-se poate întâmpla ca multor făcători de rele
dintre cei de sus, să huzuriască în ochii lumii,
mai îmbuibat decât oamenii de treabă. Ţăranul
habar n'are de principiul pedagogic, că mora­
litatea în vicaţă nu se câştigă prin deducţiuni
din maxime şi porunci, ci dimpotrivă, maximele
se scot prin inducţiuni din păţanii şi experienţă;
el urmează, însă, acest principiu, cu puterea in­
stinctului şi cu limpezimea bunului simţ, care
nu dă greş niciodată. Ţăranul, din fiece păţanie
scoate un principiu moral sau de înţelepciune,
pe care-1 toarnă apoi în miile şi miile lui de
proverbe lapidare, cu care îşi înfloreşte vorba
de toate zilele. El, în materie morală, nu-şi mai
pierde vremea cu abstracţiuni, el nu reduce prin­
cipii mai concrete la altele mai generale şi pe
acestea nu le rezumă în altele şi mai generale,
până să le. subţieze şi resfire aşâ de mult, încât
să încapă într'unul singur, ca: „Ce ţie nu-ţi
place, altuia nu face", în imperativul categoric
al lui Kant, sau în altă generalitate generali­
simi, care n'a mai făcut pe nimenea om de
treabă.
In materie de înţelepciune în vieaţă, adică de
ştiinţă, cum zicem noi, să vedeţi hain ce e das­
călul ţarănimei, Nevoia, pe mâna căruia bietul
ţăran îşi dă copilul la învăţătură. Acest dascăl,
de amarnic ce e, nu dă elevului o singură re­
gulă, ci numai probleme şi probleme, cât frunză
şi iarbă, şi ce probleme? Nu de cele pe care le
dau cărţile şi dascălii învăţaţi, cum ar fi de
pildă: „Cât costă o cutie de chibrituri de un leu,
dacă fiecare chibrit costă 1000 de galbeni şi dacă
în cutia goală pe jumătate, în care intră cel mult
50 de chibrituri, sunt o sută de mii de chibri­
turi?", sau alte asemenea, cum se întâmplă prin
scoale. Nevoia naibei, nu dă decât probleme scoase
din cartea cea m a r c a vieţii, şi în care se cuprind
ţoale învăţăturile, nu numai aritmetica; pro­
bleme, cari cum se ştie, sunt încurcate detot şi
pe cari nu le poţi lăsă nerezolvate, nici nu le
prea poţi copia dela alţii; bine-rău, mort-copt,
trebuie să le dcslegi, că altfel îţi sar în cap,
par'că sunt vii, bată-le Dumnezeu. Şi desleagă
elevul la ele zi de zi, ceas de ceas cu zecile, de
dă inima dintr'însul şi câinele de dascăl nu-1
întreabă dacă e obosit-, dacă s'a zăpăcit, dacă
nu 1-â apucat piroteala, dacă nucumvâ e piele
subţire şi ciolan sfânt, ori dacă e Vlăduţu mă-
miţichii şi al tătucului, ci îl îndeasă înainte cu
probleme, nu a mântuit una şi îi pune 10 în-
nainte. Apoi poftim de te leneveşte, poftim de te
codeşte, băiete, dacă-ţi dă mâna. Şi e şiret şi a-
 marnic la viaţă, afurisească-1 Dumnezeu de das­
căl, nu-1 poţi îndupleca nici cu rugăciunea, nu-1
poţi ameninţa, nici că papa are să-1 dea afară
din slujbă cu o vorbă la ministru, fiindcă e
inamovibil, cum spuneam adineaori, nici de tras
pe sfoară nu-i chip să-1 tragi. Când ţi s'a uitat
odată între ochi, te-a pironit pe loc şi te pune la
treabă cu nepus în masă. Aşâ dascăl să nu dea
Dumnezeu nici la duşmani. Şi de-ai putea măcar
s'o ştergi dela şcoală, dar cum s'o ştergi, dacă
şcoala e viaţa întreagă, şi vine cu tine oriunde
ai fugi?
Şi-apoi să vedeţi al naibii ce e acest dascăl
ţărănesc. Deşi nu cunoaşte scrisoare, par'că a
citit prin cărţi, nu altceva. Atâta doar că nu ştie,
ori nu vrea să spună din gură, ca pedagogii cei
învăţaţi, d a r face de-a fir a păr, tot ce pedagogii
savanţi numai propovăduiesc, ori dau poruncă
altora să facă. Aşâ, depildă, el nu e pedagog
modern, ca să ştie spune din gură, principiul
scurt şi cuprinzător, precumcă instrucţia şi edu­
caţia trebuie să fie individuală, adică potrivită
cu predispoziţiile fireşti ale, elevului şi cu chiema-
rea pe care o va avea în viaţă. Dar ştie, me-
henchiul, să pună pe fiecare din elevii săi la
treaba pentru care are chiemare dela Dumne­
zeu şi dela vieaţă. El nu caută să scoată din
iepure un viteaz cu inima în dinţi, din lup păstor
sau ministru de interne la oi, din vulpe "staroste
peste găini, din măgar maestru de armonie, din
elefantul mătăhălos diplomat cu degete subţiri,
care să poarte iţele politicei externe fără a le
incurcâ, nici dintr'un pehlivan duhovnic cu mo-
litvelnicul subsuoară. Iacă, nu i se întâmplă
 dascălului ţărănesc aşâ greşeli nenorocite, cum
se întâmplă, mi se pare, câteodată, în lumea
noastră învăţată. El învaţă a cântă pe cel cu
glas subţire şi cu foc la inimă, pune la jug pe
cel cu gâtul gros, duce la biserică pe cel cu
crucea în sân şi la balamuc pe cel într'o ureche.
Pe cel cu degete lungi nu-I pune administrator
de bani publici, nu-1 lasă să se lăfăiască pe
perine de puf, nici să slropiască pe omul sărac
cu noroiul automobilului, ci îl toarnă la ocnă,
să-i putreziască ciolanele acolo, iar pe cel beciz-
nic şi slăbănog, îl bagă în pământ şi aşterne
iarbă verde peste el. Ei, se poate, mă rog, o
instrucţie şi o educaţie mai individuală, mai în­
ţeleaptă şi mai morală ca aceasta? Doar atât că
nu e învăţat, ca ai noştri, dar încolo face el
destul de bine, bată-1 să-1 bată.
Dacă dascălul ţărănesc e atât de iscusit iu
, - cele m a r v cum n'ar fi iscusit în cele mai mă­
runte, în metoadele de predare de pildă? Aşâ,
pentru a-1 învăţă pe elev să vorbiască creştineşte,
adică limba română, cum am zice noi, el nu în­
cepe cu gramatica română, cu etimologia şi sin­
taxa, nici nu pune în mâna elevului cartea de
citire, alcătuită de un necălit, după programul
analitic oficial şi aprobată de minister, dacă e
de-ai noştri, ci îl învaţă limba cuminte şi dulce
ca fagurele de miere, arătându-i lucrurile şi fap­
tele şi numindu-le pe numele lor Tomânesc, nu
latinesc sau franţuzesc. Nu-1 învaţă analitic, păr­
ţile propoziţiei, construcţia şi tipica vorbelor în
frază în mod rigid şi uniform, ci îi toarnă în
ureche, din gura salului, fraze spuse dela inimă,
împodobite cu zicători neaoş româneşti, cărora
 învăţaţii le zic idiotisme, fiindcă idiotului toate
îi par idioţii, aşă se vede, şi îi variază fraza după
înţelesul şi simţirea cuprinse în ea, încât aceiaş
gândire, Românul dela plug ştie s'o toarne în
5—6 fraze, care de care mai românească, altfel
când e vesel, altfel când e supărat, altfel când e
serios, altfel când e glumeţ, altfel către un om
bătrân, altfel către un copil şi altfel cu totul către
mândra lui sau către o duşmancă, cu care Ro­
mânca se ceartă parlamentar peste gard, când
pune şi puţintică sare şi căldură în vorbă. Cu
un cuvânt fraza din limba română ţărănească
nu e pe un singur tipic, sec şi uscat şi acela, ca
frază de cancelarie a cărturarului nostru, învă­
ţată la limba română din sintaxă sau stilistică,
după un singur tipic sfrijit şi acela şi fără duh
şi vlagă.
Dacă-i vorba de poetică, dascălul ţărănesc nu-1
învaţă pe elev teorii şi regule estetice, nici rit­
muri, nici rime, nici figuri şi tropi, ci îl duce
la h o r ă şi la şezătoare, unde poezia iese din
inimi, verde şi înflorită ca iarba câmpului, în
vreme de primăvară, sau îl pune pe genunchele
unui moş bătrân şi sfătos, care îi spune poveşti
depe cea lume, din câmpul cu florile şi valea
cu răcorile, despre Feţi Frumoşi şi Ilene Cosin-
zene, în palatul de cristal, de numai belciugul
din poartă face soare'n lumea toată. Apoi să te
ţii, băiete, la limbă română, care ieşită dela su­
flet, la suflet merge şi din minte românească
ieşită, minte românească clădeşte.
La retorică, deasemenca, dascălul ţărănesc nu
începe cu definiţia retoricii, cu felurile şi părţile
discursului, cu invenţia, elocuţiunea şi acţiunea,
nici cu tropi şi figuri oratorice, ci ascunde pe
elev la chiotoarea casei şi-1 pune să,asculte dis­
cursul clasic al unei cumetre, care spală vreo
vecină peste gard, începând cu un exordiu do­
mol sau exabrupto, după dispoziţie sau împre­
jurări, face o naraţiune oratorică a unui fapt al
vecinei, scos din gura satului, scoate şi aranjează
argumentele ca depe carte, creşte tonul şi figu­
rile după toate regulele artei şi sfârşeşte cu o
peroraţie vehementă, mai dihai decât un deputat
odator din Cameră, crescut la şcoala clasică a
parlamentarismului român şi perfecţionat la
şcoala gazetelor noastre de partid, cu gura nea­
gră, ca roata morii, de spălată ce e. Iată metod
de propus retorica! „Exempla trahunt", a spus
un înţelept.
Cât despre literatură, elevii dascălului ţără­
nesc o învaţă pe-a lor, aşâ numai de dragul ei,
o învaţă întreagă pederost şi pe cea în versuri
o şi cântă în sute de melodii, doine, hore şi cân­
tece bătrâneşti, din care marii noştri compozi­
tori, dacă le-ar înţelege şi le-ar iubi, după vred­
nicia lor, ar putea scoate o muzică clasică cu
adevărat românească, să meargă la inima Ro­
mânului, nu ca cea dată pe strună nemţească sau
franţuzească, care nimereşte în urechea Româ­
nului ca nuca în perete. Elevii dascălului ţără­
nesc, cum spuneam, învaţă literatura lor întreagă,
pederost şi-o cântă dela inimă, numai de dragul
ei, pecând elevii dascălilor învăţaţi, nici de frică
n'o prea citesc pe-a lor, cea cultă. E altul me­
todul lor pedagogic, decât al celui ţărănesc, aşâ
se vede.
Iată cum învaţă • ţăranul limba română, în
 şcoala şi dela dascălul lui, limbă dulce şi fru­
moasă, pe care el a făcut-o, el ne-a păstrat-o şi
el ne-o îmbogăţeşte zi de zi, şi o împodobeşte.
Cei mai geniali scriitori culţi, ca Alecsandri,
Creangă, Coşbuc, Eminescu, dela elevii dascălului
ţărănesc au învăţat limba română, ştiu că nu
din dicţionare şi gramatice.
Ce să mai zic despre celelalte studii şi dexte­
rităţi, pe care băiatul ţăran le învaţă pe toate,
după metodul intuitiv şi activ dela un singur das­
căl, care tocmai fiindcă e unul, face la fiecare
pas aşâ numita înlănţuire şi concentrare a obiec­
telor de învăţământ, pe care pedagogii învăţaţi o
propovăduiesc numai, dar niciunul h'a isbutit s'o
realizeze, nici n'au să izbutiască cât or fi şi-or
trăi ei. Deaceia cunoştinţele ţăranului nu stau
răzleţe în capul lui, ca ale noastre, în capul nos­
tru umflat de învăţături şi tixite acolo deavalma,
ca lucrurile adunate depc cele drumuri în traista
cerşetorului: bucăţi de pâine, brânză, capete de
ţigări şi cuie de potcoavă, la un loc. Cunoştinţele
ţăranului nu stau aruncate moarte într'un colţ
uitat al creierului, ca ale noastre, ci stau vii şi
înlănţuite fiecare la locul ei, încât la o nevoie
toate sar în ajutorul uneia, pentru a desluşi şi
a scoate pe Român din încurcătură şi din belea.
Dascălul ţărănesc nu încarcă mintea şi me­
moria elevilor săi cu nicio învăţătură deprisos
sau de paradă, nu-i chinuie degeaba 8 ani cu
gramatică latinească sau grecească, ca la sfârşit
să se încurce elevii în conjugări şi declinări, nu­
mai ca să se poată lăudă, că s'au bucurat de-o
instrucţiune clasică solidă, singura care aduce
armonie în facultăţile minţii omeneşti (halal ar-
nionie!), singura, care îi dă omului aşâ zisa cul­
tură formală (curat formală!).
Cum am mai spus, atâta bun are şi dascălul
ţărănesc, că ia pe copil din sânul maicii sale
şi-1 duce pânăla groapă. El nu părăseşte pe elev
la vârsta maturităţii, cu un atestat sau cu o di­
plomă, el nu crede că deacum 1-a dat gata om
în lume, ci îl învaţă cu credinţă pânăla moarte.
Poate fiindcă ţăranului nu-i dă dascălul diplomă
magna sau summa cum laude, deaceia nu-1 vezi
pe el ca pe unii dintr'ai noştri, cari scăpaţi depe
băncile şcoalei, deabiâ îşi ţin capul între urechi
deatâta învăţătură, şi luând lumea în coarne, dau
buzna la situaţiile cele mai grase, ba dacă e mai
de neam, se alege şi deputat şi încă galben la
cioc se instalează părinte al patriei, făcător de
legi. Ţăranul, toată yieaţa în şcoală, pe mâna
amarnicului său dascăl, Nevoia, rămână zmerit
şi zice şi repetă, decâteori dă cu oiştea în gard:
„cât trăieşti tot înveţi şi tot neînvăţat mori".
încolo, e şi dascălul ţărănesc ca toţi dascălii;
pune şi el note în catalogul, care la ţară se
chiamă gura satului, iar mediile generale la
ieşirea din şcoala vieţii, le trece în altă condică,
la care îi zice pomenirea urmaşilor. Dă şi el
premii de fiecare problemă bine scoasă la capăt,
şi bate de stâlceşte pentru cea mai mică greşală,
numai cât nu dă la palmă, nici în altă parte,
ci drept la mir.
Cunoaşte ţăranul destul de bine, cât de păgân
şi pestriţ la maţe e dascălul, că la dânsul a în­
văţat şi el şi părinţii şi moşi-strămoşii lui. Ii e
milă ţăranului, de se rupe inima în el, să dea
copilul fraged pe mâna câinelui de dascăl, d a r
ce să facă? Ştie el bine, că numai „Nevoia învaţă
pe cărăuş", deaceia cu bună ştiinţă, îl dă pe
mâna lui, să-1 puie la probleme, apoi măcar să
ştie de bine, că la examen îi aduce dascălul
pielea elevului pe băţ acasă.
Şi câte nu s'ar mai putea spune despre şcoala
şi dascălul ţărănesc, câte nu s'a mai putea citi
în pedagogia ţărănească, numai ochi să ai de
văzut, minte de priceput şi rost de spus. Câte
n'am avea de învăţat noi învăţaţii dela ţăranul
neînvăţat, ca să ajungem odată să facem un trup
şi un suflet cu el, ca să ajungem să trăim cu
minte, cu cinste şi cu muncă ca el, şi când o fi
să murim, să murim de greul vieţii, nu de lene,
să murim de istovirea puterilor, nu de huzur şi
blestemăţii, că aşâ a lăsat Dumnezeu.
Apoi să mai zici, că n'are şi ţăranul pedagogul
şi pedagogia lui? Are şi el, săracul, dar nu poate
spune: „Lungă-i limba boului, dar nu poate
vorbi".

Cluj, 2 Martie 1925.

Obiectul şi importanţa
Esteticei literare.
Curs de deschidere ţinut la Universitatea din Cluj,
la 11 Noemvrie 1919, ora 3 d. a.

Onorat auditoriu,

Dupăcum plugarul, în zorii zilei, când pune

plugul în brazdă, îşi aruncă ochii în lungul şi
latul pământului, pe care are să-1 desţeleniască
şi să-1 rodiască, tot astfel se cuvine, caşi noi, în
acest curs de deschidere a studiului Esteticei li­
terare, să aruncăm o privire generală asupra
întregului teren al acestei ştiinţi, asupra chestiu­
nilor de care ea se ocupă şi asupra scopurilor,
pe care ea le urmăreşte, şi să ne dăm seama de
necesitatea ei pentru orice om cu aspiraţii de
cultură, pentru viitorii profesori de partea lite­
r a r ă şi cu deosebire pentru acele suflete alese,
cărora Cel-de-Sus le-a dat din născare dumne­
zeiasca putere creiatoare în oricare artă şi cu
deosebire în arta literară, cea mai vastă şi cea
mai înaltă dintre ele. Principiile şi legile esteticei
 /

literare au chiemarea să deschidă» priveliştea în

tot largul şi înaltul infinitului artei în mare îşi
în tot adâncul infinitului în mic al tinetelor ar­
tistice. Adâncirea secretelor artei literare des­
chide ochiul şi mintea pentru frumosul literar
şi coboară în inimă plăcerea estetică, cea mai
înaltă şi mai fericitoare desfătare, dată omului pe
pământ. Estetica literară dă înţeles şi simţire
pentru frumuseţile literaturei universale; cu deo­
sebire, însă, ne vom da silinţa să deschidem
mintea şi inima ascultătorilor noştri pentru fru­
museţea literaturei şi limbei noastre naţionale şi,
în acelaş timp, să deşteptăm respect, iubire şi
admiraţie pentru literaţii neamului nostru, care
prin creiaţiunile lor şi prin cultivarea limbei na­
ţionale, vor fi pentru veci luceferii cerului ro­
mânesc. •
Şi acum, ca să intrăm în subiectul conferinţei
de azi, să pornim dela principiul general recu­
noscut în ştiinţă, că evoluţia fiinţelor vieţuitoare,
dela planta şi animalul monocelular cel mai in­
fim şi pânăla supraomul de geniu, s'a întâmplat
şi se va întâmpla, după legi eterne, prin adapta­
rea la mediul înconjurător. La baza evoluţiei
fiinţelor vieţuitoare, natura a pus instinctul de
conservare şi tendinţa de perfecţionare, puteri
inerente firei oricărui lucru şi fenomen din uni­
vers. Acest instinct de conservare şi această ten­
dinţă de perfecţionare, pun finitele, şi ca indivizi
şi ca specii, într'o continuă şi eternă luptă cu
mediul înconjurător. Mediul însă, adică materia
şi forţa din univers, fiind primordiale şi prin-
urmare'atotputernice, iar indivizii şi speciile cu
puteri mărginite şi deci vremelnicele firesc lu-
cru, ca această luptă a fiinţelor cu mediul, să
fie o luptă neegală, din care mai curând sau
mai târziu fiinţele ar trebui să rămână învinse,
să se distrugă. Instinctul de conservare al fiin­
ţelor însă, fiind primordial şi el, le povăţuieşte
şi le sileşte necontenit ca, prin felul lor de a se
desvoltâ, de a trăi şi a lucră, să îmblânziască
pe încetul acest duşman atotputernic şi din duş­
man să şi-1 facă prieten prielnic traiului şi per­
petuării lor. In felul acesta, lupta fiinţelor cu
mediul nu e o luptă francă, pe vieaţă şi pe
moarte, ci o luptă, ca să zicem aşâ, vicleană, a
fiinţelor iscusite şi sprintene, cu mediul greoi
şi nătâng. Fiinţele se dau după păr, neavând în­
cotro, şi în mod sistematic îşi făuresc în sine,
organe şi funcţiuni trupeşti, puteri şi funcţiuni
sufleteşti, arme tot mai potrivite şi mai tari,
nu pentru a se împotrivi cu ele, pe faţă, me­
diului duşman, ci pentru a se linguşi şi potrivi
lui, ca să poată trăi, ca paraziţi ai lui, o vieaţă
cât mai bună şi mai îndelungată. Şi viclenia fiin­
ţelor merge până acolo, încât aceste arme în
lupta pentru existenţă, le fură prin h r a n ă şi
asimilare, Dumnezeu ştie dacă, cu ştirea sau în
neştirea lui, dela duşman însuş, din arsenalul
mediului, şi dându-le o formă alta, pe măsura
şi firea lor, par'că anume, ca duşmanul să nu
le mai cunoască şi să nu se simtă păgubit şi
contrariat.
Astfel, în cursul evoluţiei lor, fiinţele vieţui­
toare, în lupta lor de adaptare la mediu, se în­
tăresc cu arme tot mai multe şi tot mai per­
fecte, cu organe şi funcţiuni trupeşti şi sufleteşti,
cari prin varietatea şi destoinicia lor, le asigură
 o viaţă tot mai tihnită, mai plăcută şi mai în­
delungată pe socoteala duşmanului, a mediului
înconjurător. In lupja aceasta de adaptare la
mediu, adică în cursul evoluţiei, fiinţele vieţui­
toare tind să se desvolte şi ca organe şi ca func­
ţiuni trupeşti şi sufleteşti, dela uniformitate spre
varietate, dela slăbiciune spre putere şi dela trai
chinuit şi scurt spre o viaţă tot mai tihnită, mai
plăcută şi mai îndelungată. Fireşte, că în lupta
aceasta, ca în orice luptă, fiinţele vieţuitoare
când înving, când sunt învinse. Când mijloacele
de luptă sunt bine alese şi aplicate, ele înving;
şi din contră, când mijloacele sunt slabe şi ne­
potrivite, ele rămân învinse şi pot fi chiar
distruse de mediul duşman. Victoria fiinţelor
vieţuitoare în lupta pentru existenţă, poartă în
iilosofie numele de revoluţie, iar biruinţa mediu­
lui asupra lor- se chiamă reacţiune. Revoluţiile
şi reacţiunile acestea se succed în cursul evolu­
ţiei, în mod ritmic, fiecare revoluţie întâmplată
în împrejurări favorabile şi cu mijloace potri-
-\ite, este urmată de o reacţie, când mediul se
deşteaptă şi se simte contrariat sau când fiinţele
-vieţuitoare au greşit timpul, mijloacele şi împre­
jurările luptei. Se observă însă în evoluţia tutu­
ror lucrurilor din univers, că paşii înainte spre
perfecţiune ai revoluţiilor sunt totdeauna mai
mari, decât paşii înapoi ai reacţiunilor, şi aceasta
din cauza iscusinţei instinctului de conservare
faţă de nătângia mediului reacţionar.
Plusul «acesta al pasului înainte al revoluţiei
asupra pasului înapoi al reacţiei, dă naştere pro­
gresului în evoluţia tuturor lucrurilor şi fenome­
nelor din natură şi astfel şi în evoluţia fiinţelor
vieţuitoare. Ele înarmându-se cu organe şi func­
ţiuni tot mai variate şi mai perfecte, izbutesc să
facă paşi tot mai mari în revoluţiile lor asupra
mediului şi astfel să-şi asigure o fericire şi o
durată tot mai mare a vieţii. Dar lupta aceasta
între revoluţii şi reacţiuni se întâmplă nu numai
între, fiinţele vieţuitoare, între specii şi specii,
între oameni de acelaş neam cu oameni de alt
neam şi între indivizi şi indivizi. Deaceia se zice,
că în universul întreg şi în vieaţa fiinţelor şi a
oamenilor, e o luptă necurmată şi fără iertare
în care, ferice de cel ce biruieşte şi vai celor
învinşi.
In lupta dintre fiinţe şi fiinţe, dintre specii şi
specii, dintre neamuri şi neamuri, dintre indivizi
şi indivizi, în evoluţia fiecăruia, progresul rezul­
tat din plusul revoluţiei asupra reacţiunei, se în­
tâmplă spre un scop final 'inerent naturei . şi
constatat de ştiinţă. Acest scop final este liber­
tatea de acţiune şi de vieaţă a fiecăruia faţă de
toţi ceilalţi şi egalitatea în privinţa acestei li­
bertăţi între toţi. Această egalitate în libertate se
numeşte în ştiinţă dreptate şi în această dreptate
constă perfecţiunea şi fericirea tuturor şi a fie­
căruia în parte. Spre această fericire în perfec­
ţiune tind toate lucrurile din univers în evoluţia
lor, şi astfel şi oamenii, ca naţiuni şi indivizi.

Am crezut necesar să expun pe scurt această

teorie a evoluţiei, din punctul de vedere al căreia
astăzi se studiază toate ştiinţele pozitive şi prin-
 Urmare şi estetica literară modernă, de care ne
vom ocupă în cursul nostru.
Spuneam adineaori, că în cursul evoluţiei, or­
ganele şi funcţiunile fiinţelor se îmmulţesc şi se
perfecţionează, evoluţia întâmplându-se dela uni­
formitate spre varietate şi perfecţiune. Se ivesc
mai întâi organele şi funcţiunile de prima nece­
sitate pentru existenţa indivizilor şi pentru per­
petuarea speciei, la început primitive şi nu des­
tul de diferenţiate şi treptal-treptat tot mai per­
fecte şi tot mai diferenţiate. Astfel, din animalul
monocelular, prin evoluţie s'au născut specii pq-
licelulare cu organe şi funcţiuni tot mai multe
şi mai variate şi în aceiaş timp tot mai perfecte,
până la om, care le are pe cele mai multe şi
cele mai perfecte. S'au ivit mai întâi organele ve­
getative interne, care întreţin şi asigură vieaţa
individului şi organele de perpetuare, care asi­
gură durata speciei. S'au ivit apoi organele, şi
funcţiunile de mişcare, care înlesnesc animalului
câştigarea celor necesare vieţii şi apărarea de
pericolele mediului. Paralel cu aceste organe şi
funcţiuni s'au desvoltat şi sistemul nervos de
relaţie şi organele simţurilor, care au funcţiunea
de a face cunoscute animalului lucrurile priel­
nice şi cele primejdioase pentru viaţa lui, din
mediul înconjurător, de a simţi prin ele subt
formă de plăcere, ceiace-i este prielnic, şi subt
formă de durere ceiace-i este primejdios, şi de
a-şi pune în mişcare organele-de mişcare pen­
tru a-şi câştigă tot ce-i este de folos şi a înlătură
tot ce-i este vătămător. Cu un cuvânt, sistemul
nervos are menirea de a conduce funcţiunea tu­
turor celorlalte organe şi de a pune animalul în
relaţie cii mediul, prin cunoştinţe despre el, prin
sentimente, care îl avizează, dacă ceiace a cunos­
cut din mediu îi este prielnic sau vătămător şi
prin voinţă, cu care acţionează şi reacţionează
asupra mediului, — cunoştinţe, sentimente şi
voinţe, care împreună cu funcţiunile lor constituie
ceiace numim suflet. In sistemul nervos se ivesc
pe rând acele organe şi funcţiuni, care sunt a-
dequate şi necesare numărului şi stadiului de
desvoltare a celorlalte sisteme de organe, pre-
cuin şi gradului de complexitate în activitatea
vieţii pe treapta de evoluţie, pe care animalul
se găseşte.
Cunoştinţele şi voinţele ne servesc ca mijloace
pentru asigurarea vieţii, iar sentimentele de plă­
cere şi durere sunt nişte semne puse de natură
în fiinţa noastră, care ne avizează despre buna
sau reaua stare a organismului nostru întreg,
despre izbânda sau nereuşita noastră în lupta
cu mediul, despre victoria revoluţiei noastre sau
a reacţiunei mediului, despre pasul înainte sau
înapoi, despre respingerea sau apropierea noas­
tră către idealul evoluţiei, adică către egalitate
în libertate sau fericire în dreptate. Activitatea
vieţii noastre întregi are astfel ca scop ultim,
căutarea plăcerii şi înlăturarea durerii. Plusul
mai mic sau mai mare "al plăcerilor asupra su­
ferinţelor constituie apoi, gradul şi partea noastră
de fericire în viaţă.
Lucrurile şi fenomenele clin mediu sunt de
două feluri. Unele contribuie în grad mai mic
sau mai mare la asigurarea sau primejduirea
existenţei noastre, la progresul sau regresul nos­
tru spre idealul evoluţiei fireşti, iar altele sunt
 mai mult sau mai puţin indiferente pentru viaţa
şi bunăstarea noastră. Cele dintâi le numim
utile sau păgubitoare, iar pe cele din urmă
indiferente, fiindcă nu deşteaptă în noi niciun
sentiment. Lucrurile utile sau păgubitoare nouă
ca indivizi, afectând organele noastre de prima
necesitate, care ne asigură viaţa şi bunăstarea,
deşteaptă în trupul şi sufletul nostru sentimente
de plăcere şi de suferinţă, care se caracterizează
prin aceia, că sunt cele mai tari ca intensitate,
înschimb însă cele mai inferioare în privinţa
calităţii. Plăcerile şi suferinţele acestea provin
din instinctul nostru de conservare ca indivizi,
şi deaceia poartă numele de egoiste. Omul nici
n'ar avea altfel de sentimente, dacă ar putea trăi
în complectă izolare de semenii săi.
Omul însă, cucât înaintează în evoluţia sa, îşi
îmmulţeşte tot mai mult necesităţile, încât pro­
priile puteri nu-i ajung pentru satisfacerea ne­
voilor şi astfel, fiind avizat la ajutorul altora, e
silit să trăiască în societate. Ajutorul altora însă,
e evident că nu-1 putem avea decât dând şi noi
ajutorul nostru la alţii. Din această necesitate de
ajutor reciproc şi de respectare reciprocă a in­
tereselor s'a născut şi s'a desvoltat în oameni, pe­
lângă instinctul egoist de-a căuta folosul propriu,
şi un al doilea instinct mai superior, instinctul
folosului general sau altruismul, adică simpatia.
Faptele noastre proprii sau ale altora, prin care
se satisface interesul general, le numim fapte
morale, şi fiindcă ele satisfac un instinct şi o
necesitate firească a noastră — instinctul sim­
patiei —, deaceia deşteaptă şi ele în sufletul nos­
tru o a doua categorie de sentimente, pe care
le numim altruiste. Sentimentele altruiste, în com­
paraţie cu cele egoiste, se caracterizează prin
aceia, că sunt mai puţin tari ca intensitate, în-
schimb însă, superioare în privinţa calităţii; pen­
tru acest motiv ele cer dela om un grad mult
mai înaintat în drumul evoluţiei şi apropiindu-1
pe om de idealul evoluţiei sale, de fericire în
dreptate, ele sunt superioare celor egoiste. Sunt
superioare şi pe motivul, că grăbesc evoluţia in­
dividului şi a societăţii spre ideal. Pentru a fi
capabili de sentimente altruiste, se cere dela noi
un grad mai înalt de inteligenţă, ca să putem
observă şi aprecia utilitatea generală a faptelor,
şi un grad mai înalt de sensibilitate, pentru a
putea simţi şi a preferi calitatea în sentimente
înaintea cantităţii sau a intensităţii. Capabil de
egoism e şi cea mai inferioară brută, animal sau
om; de altruism sau sentiment moral însă, numai
omul fiziceşte şi sufleteşte subţiat. Aceleaşi senti­
mente, pe care le avem subt formă "egoistă, prin
simpatie le prefacem, şi le putem avea subt
formă altruistă, însă atunci subt formă mai sub­
ţiată. ,
Fiindcă sufletul nu e decât o funcţiune a sis­
temului nervos, întrucât poate aprecia ştiinţa,
deaceia se înţelege dela sine, că subţierea firei
omeneştf dinspre egoism spre altruism, dinspre
setea de util spre setea de moral, trebuie să aibă
la baza sa o subţiere şi o ivire de organe ner­
voase noi, în creierul omenesc. Organe şi func­
ţiuni se nasc şi evoluiază în trupul şi sufletul
omenesc în mod paralel şi în acelaş timp, având
drept cauză comună adaptarea la mediu şi drept
vehicul legile svoluţici spre idealul perfecţiunei.
 Două trepte am constatat până acum, în mer­
sul evolutiv spre subţiere şi perfecţiune a fiin­
ţelor vii, instinctul de conservare a individului
sau egoismul şi instinctul de conservare a so­
cietăţii sau altruismul, instincte cari în lupta
vieţii dau naştere la înţelegerea utilului sau al
binelui moral prin inteligenţă, şi la sentimentul
de plăcere al folosului personal, sau al binelui
general prin simţire, sentimente, care ne deter­
mină voinţa la fapte de satisfacere a intereselor
individuale, sau a celor sociale. Aceste trepte de
evoluţie în spirit, corespund la două trepte de
evoluţie în subţierea şi îmbogăţirea organică a
sistemului nervos.
înaintarea dela treapta întâia la a doua, dela
egoism la altruism, dela desfătare în util la des­
fătare în moralitate, face din animal om. Mai
există însă şi o treia treaptă de evoluţie în pro­
gresul spre perfecţiune, treaptă, care din om
face supraom, sau înger, ca să-i zicem aşâ. Pe
această a treia treaptă simţurile superioare, ve­
derea şi auzul, precum şi centrele nervoase din
creier, care servesc aceste simţuri şi sunt hrănite
de ele, se desvoltă şi se ageresc într'atâta, încât
pot percepe şi înţelege şi o a treia calitate
a lucrurilor şi a fenomenelor din lume, a
caracterelor şi a faptelor omeneşti, calitate mai
fină şi mai ascunsă decât utilul şi moralul, căreia
îi zicem frumos. Paralel cu această a treia
treaptă de subţiere şi îmbogăţire a simţurilor
şi a circumvoluţiilor din creier, firea omenească
urcă spre perfecţiune şi o a treia treaptă de în­
ţelegere şi de simţire, — înţelegerea şi simţirea
frumosului, a desfătării estetice. Simţirea frumo-
sului e ultima treaptă de evoluţie, şi desfătarea
estetică cel mai înalt grad de fericire, la care
numai cei mai aleşi dintre oameni au putut să.
ajungă în progresul spre ideal, până în faza de­
acum. Sentimentul sau desfătarea aceasta estetică
în frumos, se caracterizează prin aceia, că e cea
mai slabă în privinţa intensităţii sau a cantităţii
şi înschimb cea mai înaltă în privinţa calităţii,
mai înaltă nu numai decât simţirea pentru util,
ci şi, pentru binele moral. Fiind cea mai slabă
în privinţa intensităţii ea ne dă plăceri, care din
cauza blândeţei lor, nu ne expun organele vege­
tative la o funcţiune excesivă, care să le vatăme,
aducând suferinţi şi din această cauză plăcerea
estetică e şi cea mai curată din plăcerile date
omului, adică neamestecată cu suferinţi şi urmări
rele, cum sunt alte plăceri inferioare, tari ca in­
tensitate; căci cunoscut e din psihologia fiziolo­
gică, că sentimentele noastre sunt produse de
funcţiunea în bine sau rău, normală sau exce­
sivă a organelor noastre interne, conduse de
marele simpatic. Plăcerea estetică fiind cea mai
înaltă în privinţa calităţii, e cea mai vrednică
de căutat, şi într'adevăr e şi cea mai căutată de
omul superior, fiindcă de fapt e cea mai ferici-
toare din toate. Caşi în plăcerile, pe care le dă
mâncarea de exemplu, omul subţire caută şi pre­
feră calitatea, înaintea cantităţii, apoi măcar să
rămână flămând.
Ferice de omul, creiat de Dumnezeu în mo­
mente de inspiraţie şi din material de lux, ca să
poată simţi şi pricepe frumosul şi să poată avea
parte de desfătarea estetică, cu care Creiatorul
înalţă pe aleşii săi depe pământ, în cerul său.
 Bogat e un asemenea favorit al creiaţiunei şi în
cea mai mare sărăcie, şi desfătat e şi în cea
mai pustie izolare de societatea mărunţişului o-
menimei, — e om fericit; şi dacă fericirea nu
i-o dă soarta, nici oamenii, şi-o face singur din
nimic, cum din nimic a făcut Dumnezeu lumea.
Şi în schimb, prădat de soartă şi sărac pânăla
nemernicie, e şi cel mai bogat şi mai sus pus
om, dacă firea nu i-a dat simţuri, nici pricepere,
pentru frumos, nici simţire pentru desfătarea
estetică. Un asemenea om e o târîtoare, gonit de
Dumnezeu din seninul eteric al cerului său.
Uşor i-a fost ştiinţei să constate şi să defi-
niască adevărul, utilul şi binele moral, fiindcă
toate acestea sunt accesibile şi bătătoare la ochii
tuturora. Şi greu, nespus de greu i-a fost şi îi
este să oblicească tot frumosul din lume şi să-1
definească, fiindcă frumosul e vast ca lumea
însăş şi totuş, de fin ce e, ascuns şi tăinuit este
de ochiul celor mai mulţi. Dumnezeu creiând lu­
mea şi făgăduind omului raiul, a semănat pre-
tutindenea frumosul, dela firul slab de iarbă şi
dela frunza bătută de vânt, pânăla cerul înstelat
şi fără margini şi la mugetul viforului pe întin­
sul mării; dela zâmbetul printre lăcrămi a co­
pilului naiv până la fruntea îngândurată a ge­
niului; dela fabula cu Corbul şi Vulmea, a lui
Lafontaine, pânăla „Luceafărul" lui Eminescu
sau „Faust" al lui Goethe. Aproape şi departe,
frumosul există, dar ochiul nostru e scurt vă­
zător, mintea şi inima noastră sunt închise. Fe­
rice de cei care văd şi cărora atavismul şi pro­
pria muncă le-a deschis ochii şi sufletul!
Nu e timpul, nici locul în acest scurt curs de
 deschidere, ca să înşirăm şi să apreciem multele
definiţii ale frumosului, începând cu cea din
filozofia lui Platon şi a şcoalei academice şi sfâr­
şind cu definiţia lui Guyau şi a şcoalei natura­
liste de azi, definiţii, care cele mai multe au
greşit şi au căzut din cauza unilateralităţii lor.
Această discuţie şi definiţia, pe care o credem
mai cuprinzătoare şi mai justă, o vom face pe
îndelete în cursul anului. Deocamdată să ne mul­
ţumim a crede, precum simţim, că frumosul e
o calitate simplă şi intuitivă, pe care o percepem,
o pricepem şi o simţim toţi, câţi avem simţuri
şi minte normală şi la înălţimea frumosului.
Sentimentul şi plăcerea estetică a frumosului
s'a zis, că e de natură desinteresată şi că prin
aceasta s'ar deosebi de plăcerea, pe care ne-o
dă utilul şi binele moral sau descoperirea ade­
vărului, care este interesată. Defapt însă, din
moment ce e o plăcere, provenită din funcţiunea
în bine, adică în folosul vitalităţii noastre a or­
ganelor interne, interesată e şi plăcerea estetică,
atâta numai că ea e cantitativ mai slabă şi ca­
litativ mai înaltă decât celelalte. Deosebirea e
numai de grad şi de fineţă.
Frumosul ne produce în suflet plăcere este­
tică, sau direct prin simţuri, din cauza ordinei,
a proporţiei şi a simetriei formelor şi a culori­
lor, când e vorba de contemplarea lui prin vc-
xlere, sau din cauza armoniei şi ritmului sune­
telor, când e vorba de frumosul perceput prin
auz. Când frumosul e mai complicat şi e de
natură intelectuală, atunci îl înţelegem tot în
mod direct, cu mintea, şi constă în aşâ zisa
„unitate în varietate". Frumosul însă, de cele
mai multe ori ne produce plăcere estetică în
mod indirect, cu ajutorul fanteziei, şi anume
prin asemănare cu lucruri utile sau morale, sau
prin asociere cu ele. Şi, înfine, frumoase mai
sunt lucrurile sau fiinţele care, vii sau moarte,
naturale sau artificiale, au în înfăţişarea lor
externă semnele sau caracterele vieţii, când adică
prin semne sau simboluri fizice externe, exprimă
viaţa, fie fizică, fie sufletească. Expresia înafară
a vieţii sau stărilor ; ufleteşti, prin semne fizice
externe, este dar de cele mai multeori caracte­
ristica frumosului. Vedem dar, că frumosul e de
mai multe feluri, toate aceste feluri însă se carac­
terizează prin aceia, că ne produc o plăcere can­
titativ slabă şi calitativ înaltă. Se mai caracte­
rizează apoi toate aceste feluri de frumos prin
aceia, că fără vreun interes actual de un folos
personal sau social, ele ne pun în activitate sis­
temul nervos şi prin aceasta ne dau ocazia ca
să descărcăm forţa nervoasă prea acumulată în
creier şi această descărcare nesilită ne produce
plăcere estetică, dupăcum copilului jocul îi dă
ocazie să descarce forţa prea acumulată în
muşchi şi prin aceasta îi produce o plăcere fi­
zică. Descărcarea de forţă acumulată, în urma
unei legi biologice, produce totdeauna plăcere,
fiind în folosul organismului. Acumularea de
forţă în organism şi mai ales în sistemul nervos
este, prinurmare, o condiţie sine qua non pen­
tru a putea gusta plăcerea estetică în frumos.
Pentru aceia omul, anemiat de foame sau de
boală, e incapabil de a gustă frumosul. Frumo­
sul e zestrea numai a omului sănătos, odihnit
şi sătul. ....>: . 1
e
 Toate aceste feluri de frumos şi în aceleaşi
condiţii, se găsesc mai întâi în lucrurile şi feno­
menele din natură, în măsură mai mică în na­
tura moartă, în grad mai mare în plante şi în
animale, şi în cel mai înalt grad în caracterele
şi faptele omeneşti, fiindcă în om se găsesc cele
mai multe atribute de vieaţă de natură fizică şi
sufletească, manifestate în modul cel mai ex-
presiv în înfăţişarea lui fizică externă, prin semne
fireşti, care în acelaş timp sunt simboluri ale
stărilor sale fizice şi sufleteşti interne. Găsim cel
mai înalt grad de frumos în oameni, şi fiindcă
plăcerea estetică o gustăm pe calea simpatiei şi
simpatia e mai mare între noi şi semenii noştri,
în cari ne găsim mai uşor şi mai complet pe noi
înşine.
Vedem dar, că frumosul se găseşte în prima
linie răspândit în natură. Natura e un izvor
nesecat de frumos, caşi de adevăr. Frumosul se
găseşte la tot pasul, aproape şi departe, şi dac;
cei mai mulţi oameni nu-1 observă şi nu-1 simt
nu zgârcenia naturii e de vină, ci scurta lor ve­
dere, strâmţimea de minte şi simţirea lor obtuză,
cu un cuvânt treapta inferioară pe care se gă­
sesc, în ascensiunea lor spre idealul de om.
O altă cauză, că cei mai mulţi oameni n u
observă şi nu pot gustă frumosul din natură, e
şi împrejurarea, că în natură mai r a r se găseşte
frumosul curat şi reliefat. De cele mai multeori
în lucrurile, fiinţele şi fenomenele din natură,
detaliile şi calităţile frumoase sunt amestecate cu
calităţi şi detalii indiferente, utile, morale sau
chiar urîte şi sunt ascunse, mascate şi copleşite
de acestea. Frumosul, prin firea lui, e discret şi
 modest, slă după uşe şi colbăit de cenuşe, ca
Cenuşăreasa din poveştile noastre; ochi şi inimă
de Făt-frumos se cere, pentru a fi văzut, apre­
ciat şi îndrăgit. Aceasta e cauza, pentru care cei
mai mulţi oameni nu admiră şi nu iubesc na­
tura decât din punct de vedere al utilului sau
cei mult al moralului, adică în mod interesat.
Dacă totuş, unii mai răsăriţi din ei, spun în
gura mare, cât de mult au admirat frumuseţile
naturei înir'o excursiune, de exemplu, o fac a-
ceasta din modă şi pentru a se pune în rândul
oamenilor subţiri şi de gust, de fapt însă în sinea
lor, ei consideră pe adevăraţii admiratori ai
naturei drept nişte capete aprinse şi neroade,
drept oameni uşuratici şi neserioşi, şi nu bagă de
s e a m i cum, zugrăvind în mintea lor pe alţii, se
zugrăvesc pe sine şi cum, scara de evoluţie a su­
fletului omenesc, ei o văd cu susul în jos şi cu
josul în sus. Dă Dumnezeu şi săracului şi pros­
tului mângâieri, că altfel n'ar putea trăi.
Tocmai această orbire a celor mai mulţi şi
această mascare a calităţilor frumoase în dosul
celorlalte calităţi ale lucrurilor din natură, au
dat naştere artelor. Arta are de scop de a pune
frumosul la licnl care, i se cuvine, de a-1 scoate
dela dos în faţă, de a-1 zmulge din societatea
nevrednică de el şi a-1 pune pe tronul, unde îi
e locul. Arta face acelaş act de dreptate cu fru­
mosul, pe care 1-a făcut Făt-frumos cu Cenuşe-
rcasa, când a scos-o de după uşa babei, a spă­
lat-o de tot colbul şi cenuşa, a îmbrăcat-o în
haine împărăteşti, a dus-o în palatul său de
cristal, unde numai belciugul dela poartă face
soare'n lumea toată şi a pus-o alături de sine
pe tronul împărătesc, spre minunea şi dragostea
lumei.
In pilda aceasta cu Făt-frumos e cuprins tot
rolul şi meritul artistului de geniu. El cu ochiul
său ager, observă, cu mintea lui genială apre­
ciază şi cu inima sa simţitoare îndrăgeşte fru­
mosul din natură, oricât de fin, modest, direct şi
mascat este. Apoi, cu puterea sa creiatoare, pu­
tere peste fire, care îl face cu adevărat după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, precum
Dumnezeu a luat din pământ şi a alcătuit pe
regele creiaţiunei, pe om, suflându-i duh din
duhul său, tot astfel artistul, din material brut,
creiază opera de artă, suflând în ea suflet din
sufletul său. In opera de artă, artistul degajează
frumosul din natură de tot ce-i e strein şi ne­
vrednic, îl scoate curat în relief, îi dă din sufle­
tul său o ideie şi un sentiment unitar, pe care în
mod plastic şi puternic îl reliefează în forma
externă, prin toate detaliile şi calităţile variate,
dar caracteristice. El realizează astfel acel ideal
de creaţiune, şi a lui Dumnezeu şi al artei, adică
unitate în varietate, — unitatea fondului, a ideii
şi a sentimentului unic intern, într'o varietate cât
mai mare de forme externe, care toate prin re­
lieful lor vădesc înafară şi pentru ochiul şi
mintea de toate zilele, acelaş fond de frumos
unic, ideia şi sentimentul, pus de artist din su­
fletul său în opera de artă. Artistul face dar, o
operă de observare, ima de curăţire şi degajare
a frumosului din natură, apoi una de reprodu­
cere idealizată şi mai presus de toate o operă
de creiaţiune, opere, care toate îl înalţă peste
mulţimea omenească şi care cer dela el talent
sau geniu înăscut, cultură şi exerciţiu, câştigate
prin muncă. Artistul nu copiază frumosul din
natură, ci îl alege şi-1 reliefează, mai adăugând
dela sine originalitatea fondului şi puterea de a
îmbrăcă acest fond în forme plastice. Pentru j
aceia desfătarea estetică în opera de artă e fără
asemănare superioară plăcerii produsă de fru­
mosul din natură. In natură, ne umple mintea şi
ne desfată inima numai frumosul în sine, şi
acela împrăştiat, amestecat cu elemente străine
de el şi nu vădit pronunţat. In opera de artă
gustăm mai întâi desfătarea estetică a frumo­
sului concentrat, curat şi puternic impresionant
din cauza reliefării lui, care îl face intuitiv pen­
tru simţuri, adică concret. Şi cunoscut este, că
drumul ochiului şi al urechii e mult mai scurt
spre inimă, decât drumul abstracţiunii, al me-
ditării intelectuale. Afară deaceia pelângă desfă­
tarea în frumos, se mai adaugă şi admiraţia
pentru atotputernicia de creiaţiune a artistului.
Şi admiraţia, care implică în sine şi sentimentul
de respect, de iubire şi de recunoştinţă, este în
sine o plăcere, o desfătare sufletească.. Admira­
ţia are un rol atât de covârşitor în plăcerea este­
tică, încât artişti mari şi chiar scoale de artişti
au crezut, că admiraţia e suficientă şi esenţială
în plăcerea estetică. Duşi de acest principiu, ar­
tiştii şi şcoalele acestea, au crezut că frumosul
nu c indispensabil în opera de artă şi deaceia în
operele lor, au înfăţişat şi urîtul, nu numai ca
mijloc de reliefare a frumosului prin contrast,
ci chiar ca subiect de artă în sine, convinşi că
plăcerea estetică constă numai în admiraţie şi
meritul artistului numai în creiarea sau copierea
adevărului real sau verosimil, fie el şi urît. ^Ast-
fel a făcut şcoala naturalistă franceză a lui Flau-
bert şi Zola, sau Gorki al Ruşilor. A greşit
această şcoală prin unilateralitate.
Plăcerea estetică nu e un sentiment simplist,
ci infinit de complicat. La centrul plăcerii este­
tice, fără îndoială trebuie să fie desfătarea deş­
teptată de frumos, care e o cerinţă inerentă firei
noastre psiho-fizice. Pelângă această plăcere apoi
se grupează în sentimentul estetic o mulţime
altele, cum sunt nenumăratele plăceri deşteptate
în suflet de către lucruri, fenomene, întâmplări,
fiinţe şi suveniri, dragi nouă, cari sunt asociate
cu fondul şi formele operei de artă. Una din
apucăturile cele mai de seamă ale artei, este toc­
mai meşteşugul acesta de-a întări şi îmbogăţi
cuprinsul şi formele operei de artă, prin asocia­
ţie, şi astfel de-a întări şi a complica la infinit
desfătarea estetică. Se mai adaugă apoi, în plă­
cerea estetică şi prinurmare în valoarea operei
de artă, mulţimea de sentimente, care constituie
admiraţia pentru geniul şi puterea artistului, şi
înfine nenumăratele plăceri, pe care ni le deş­
teaptă realizarea nenumăratelor condiţii de fond
şi de formă, acest infinit al creiaţiunei artistice
în mare şi în mic.
Din toate aceste cauze şi din multe altele, pe
care cadrul acestui curs de deschidere nu le în­
găduie, vădit lucru este, cât de mare este meritul
artistului şi cât contribuie el la înălţarea noas­
tră, pe scara evoluţiei spre idealul de om şi prin
aceasta la fericirea noastră depe pământ.
 Scopul artei fiind să deştepte în noi sentimente
de plăcere, slabe şi inofensive ca intensitate, dar
înalte în privinţa calităţii, caşi frumosul din na­
tură, deaceia vădit lucru este, că ea nu se poate
adresă, decât acelor simţuri şi acelor centre din
creier corespunzătoare, care prin constituţia lor
fizică sunt capabile de a deşteptă în sufletul nos­
tru asemenea plăceri. Aceste simţuri cu centrele
lor din creier, care din cauza această po; tă
numele de simţuri estetice sau superioare, sunt
numai vederea şi auzul. In scara de evoluţie a
speciilor de animale, cele opt simţuri s'au ivit
pe rând, mai întâi cele de prima necesitate pen­
tru susţinerea vieţii, care sunt menite de natură
de a primi impresiile tari şi brutale, capabile de
a favoriza sau periclita viaţa şi vitalitatea noas­
tră. Din această cauză, sentimentele produse de
aceste simţuri sunt tari ca intensitate, dar ca­
litativ inferioare. Asemenea simţuri primitive şi
inferioare sunt simţul organic, prin care" simţim
buna sau reaua stare a propriului organism şi
cu ajutorul căruia primim mai mult plăceri şi
dureri fizice decât cunoştinţe, un simţ acesta mai
mult fizic şi sentimental, decât intelectual. Pe o
treaptă mai superioară de evoluţie s'au ivit apoi,
pe rând, celelalte simţuri primitive, simţul caloric
sau al temperaturei, al pipăitului, al gustului, al
mirosului şi simţul muscular, toate acestea ca
mijloace de adaptare la mediu, prin cunoştinţele
şi sentimentele, pe care ni le dau despre lumea
externă. In sentimentele date de toate aceste
simţuri prevalează intensitatea asupra calităţii şi
sunt mai mult sau mai puţin sărace în cunoştin­
ţele, pe care ni le dau şi de mai mică importanţă
pentru inteligenţa noastră, orizontul din care ne
aduc cunoştinţele fiind îngust, ele bat la mică
depărtare.
Inschimb cele două simţuri estetice, auzul şi
vederea, ivite târziu în organismul animal, pe o
treaptă mai înaltă de evoluţie a speciilor, sunt
simţuri cu percepere fină, menite a prinde esci-
taţii fine, cum sunt vibraţiile aierului prin auz şi
ale eterului prin văz. Aceste simte bat la distanţe
mare şi ne aduc cunoştinţe dintr'un orizont larg,
ele contribuie mai mult la îmbogăţirea inteli­
genţei decât la susţinerea vieţii şi, din cauza ti­
netei excitaţiilor pe cari le prind, ne dau senti­
mente slabe ca intensitate şi calitativ înalte. La
om ele mai înlesnesc primirea de idei şi senti­
mente şi anume, auzul prin mijlocirea vorbirei
şi văzul prin a cititului. Toate aceste calităţi fac,
din aceste simţuri, mijloace de percepere a fru­
mosului şi din natură şi din artă.
Una din arte se adresează auzului, şi anume
muzica, iar altele văzului, cum e arhitectura,
sculptura şi pictura. Cea dintâi se numeşte artă
ideală şi cele din urmă, arte plastice. Artele plas­
tice au o superioritate asupra artei ideale prin
aceia, că senzaţiile de formă şi- coloare, primite
prin văz, sunt mult mai vii şi mai fine şi în
acelaş timp se păstrează în memorie mai în­
delungat şi se reproduc mai tîşor şi mai viu, de­
cât sunetele primite prin auz. Din sunet obişnuit
nu rămâne în memorie decât ideia abstractă-şi
mai rar sunetul, melodia sau acordul însuş. Din
această cauză se numeşte muzica artă ideală.
Poezia, însfârşit, prin armonia limbei şi a sti­
lului, prin ritm şi rimă, se adresează auzului,
caşi muzica, iar prin reprezentaţiile sau imagi­
nile vizuale vii, deşteptate prin vorbe, se adre­
sează văzului, caşi artele plastice. Poezia poate
înfăţişă şi fenoniene sau întâmplări, cari se suc­
ced în timp, ca muzica, şi lucruri şi calităţi ex­
tinse în spaţiu, ca artele plastice. Afară deaceia,
poezia, prin mijlocirea cuvântului, pentru a da
plăcerii estetice şi intensitatea pelângă calitate,'
poate să evoace şi senzaţiuni de ale simţurilor
inferioare, şi astfel să cuprindă în sine întreg
orizontul minţii şi simţirii omeneşti. Poezia, în-
sfârşit, putând fi şi instructivă, utilitară şi mora­
lizatoare, adaugă prin aceasta, la plăcerea este­
tică, şi plăcerile pe cari ni le sugerează în suflet
adevărul, utilul şi binele moral. Iată atâtea puncte
de vedere din care poezia este cea mai vastă şi
cea mai înaltă dintre arte, şi fiindcă ea are ca
material cuvântul vorbit sau scris, e în aceiaş
timp şi cea ieftină. — Poezia poate avea şi formă
versificată şi formă în proză. In cazul întâi, de-
obicei înfăţişează numai frumosul, iar în cazul
al doilea pelângă frumos, de multeori înfăţişează
şi adevărul, utilul sau binele moral. Poezia în
versuri are de scop numai să ne emoţioneze în
mod estetic, iar poezia în proză pelângă emoţia
estetică, caută să ne şi instruiască, să ne înţe-
lepţeaseă şi să ne ^moralizeze. Amândouă aceste
feluri de poezie sunt cuprinse în numirea de
literatură frumoasă.
Ştiinţa care se ocupă cu frumosul şi din na­
tură şi din toate aceste arte, care studiază con­
diţiile de fond şi de formă a artelor, precum şi
mijloacele artistului de reproducere sau creiare a
frumosului în operele de artă, se numeşte Este-
Ură, şi este una din disciplinile filozofiei. Estetica
literară, de care ne vom ocupă noi, în cursul
nostru, se va mărgini numai la studiul frumo­
sului literar care, el singur, e un teren atât de
vast şi atât de delicat, încât sperie gândul şi
zmereşte inima. Şi dacă puterile nu ne vor fi
deajuns pentru a cuprinde întreg acest teren în
larg şi adânc, vom face apel la râvna, pe care
dragostea de neam şi dorul de cultură naţională,
trebuie să le inspire astăzi oricărui suflet româ­
nesc.

Clu} li Noemvvie
r 1919.
 CUPRINSUL

Pag.

Florică Ceteraşul
Ţăranul român şi ungur din Ardeal . .
Lasă! de dincolo • •
Canonul lui Sânpetru
Nevasta beţivului
Avram Iancu
Amintiri despre Bunea
Pedagogia ţărănească
Obiectul şi importanţa Esteticei literare