Pâinea, colacul sau prescura aduse la parastas, fiind

făcute tot din grâu, au, în genere, acelaşi simbolism. În

unele zone ale ţării ele se numesc chiar ,,parastas”. În
Moldova aceşti colaci se împletesc după o anumită
tehnică şi sunt de anumite mărimi. Ei constituie
elementul cel mai însemnat şi nelipsit al pomenirii.

Alături de colivă şi colac, la parastas se întrebuinţează

şi vinul din care se varsă cruciş peste mormânt sau pe
locul unde se săvârşeşte parastasul, ca şi peste colivă.
Utilizarea vinului este o reminiscenţă din vechile practici
romane legate de cultul morţilor, numite libaţiuni, adică
spălări sau stropiri. În practica creştină vinul este simbol
al aromelor sau miresmelor ca şi al balsamului cu care a
fost uns trupul lui Hristos după moarte.

Atât vinul, cât şi pâinea sunt elemente din care se face

Sfânta Împărtăşanie.

Coliva a aparut la 50 de ani dupa moartea iubitorului de

Dumnezeu, in vremea imparatului Iulian Apostatul.
Acesta, dorind sa-i batjocoreasca pe crestini, a dat ordin
ca, in prima saptamana a Postului Mare sa stropeasca
proviziile din pietele de alimente cu sange jertfit idolilor.