Sancțiunile penale

sancțiunile penale, 1. Felurile sancţiunilor de drept penal 2. Pedepsele

§1. Felurile sancţiunilor de drept penal

Sancţiunile penale sunt acele măsuri de constrângere şi de reeducare prevăzute în legea penală, aplicate
persoanelor care au săvârşit fapte incriminate de către aceasta, în scopul prevenirii săvârşirii de noi
asemenea fapte, prin reeducarea lor.

Comiterea unei infracţiuni atrage de regulă aplicarea unei pedepse.

Codul penal român prevede trei categorii de sancţiuni de drept penal, şi anume:

a) Pedepsele, care sunt specifice dreptului penal şi care prevăd o anumită constrângere a făptuitorului,
menită să îl determine să nu mai săvârşească în viitor alte fapte penale şi. totodată, să îl educe şi să
pregătească resocializarea acestuia după executarea pedepsei. Pedeapsa are un caracter inevitabil, deoarece
odată săvârşită fapta penală, aceasta atrage automat răspunderea penală.

Dispoziţiile privitoare la pedepse îşi au sediul materiei în Codul penal, în Titlul III al Părţii generale, în art.
53-106.

b) Măsurile de siguranţă se aplică persoanelor ce au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, nejustificate,
cu scopul de a înlătura o stare de pericol şi a preveni săvârşirea de noi astfel de fapte. Ele au rol preventiv
şi se deosebesc de pedepse, care au rol represiv. Se aplică doar dacă s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea
penală, nefiind condiţionate de aplicarea unei pedepse.

Aceste sancţiuni de drept penal se regăsesc reglementate în Titlul IV din Partea generală a Codului penal,
în art. 107-112.

c) Măsurile educative sunt sancţiunile de drept penal care se aplică în situaţia minorilor care au săvârşit
infracţiuni şi sunt specifice acestora. Ele sunt menite să corecteze lacunele în educaţia lor, având şi un rol
coercitiv, fiindcă implică anumite restrângeri de libertăţi.

Dispoziţiile referitoare la măsurile educative sunt cuprinse în Titlul V din Partea generală a Codului penal,
intitulat „Minoritatea" (art. 113-134).

Pe lângă sancţiunile de drept penal, este de semnalat şi împrejurarea că. deşi nu sunt prevăzute ca
sancţiuni, soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal antrenează, în mod frecvent, aplicarea de
sancţiuni civile, cum ar fi în cazul despăgubirilor civile.

§2. Pedepsele

Legat de noţiunea de pedeapsă, trebuie arătat că în dreptul penal român s-a folosit termenul ,poena", având
originea într-un verb din greaca veche („poin!'), în timp ce în limba sanscrită „koena” însemna verificare,
socotire; el avea două sensuri:

a) de răscumpărare, idee care aminteşte de practica antică a compoziţiunii, ce consta într-o convenţie,

1/2
 Sancțiunile penale

tranzacţie între infractor şi victimă privind răscumpărarea daunelor, a vătămărilor pricinuite prin actul
infracţional;

b) de ispăşire, sub influenţa ideilor religioase ale epocii. în legiuirile noastre vechi -Pravilele lui Matei
Basarab şi Vasile Lupu - se utiliza un termen autohton, acela de „certare", mai puţin expresiv din punct de
vedere juridic.

în legiuirile româneşti, cuvintele „pedeapsă" şi „pedepsire" au fost introduse relativ târziu în Moldova, ca
de altfel şi în Ţara Românească, şi anume în secolul al XVII-lea. Pravilele lui Vasile Lupu şi a lui Matei
Basarab foloseau sintagmele „certare" şi „a certa". în ambele legiuiri găsindu-se atât forma latină, cât şi cea
greacă1'1. Termenul „pedeapsă" a fost introdus abia prin legiuirile fanariote şi îşi are originea în
substantivul din greaca modernă -pedevzisis". care înseamnă instrucţiune. învăţătură de corectare,
învăţătură menită a îndrepta şi cuminţi.

Actualul Cod penal nu a mai preluat dispoziţiile art. 52 C. pen. 1969 în care se definea pedeapsa ca o
măsură de constrângere şi un mijloc de reeducarea condamnatului, aplicată în scopul prevenirii săvârşirii
de noi infracţiuni. Aceste menţiuni sunt prevăzute în Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi
a măsurilor privative de libertate (art. 3).

LegeAZ.net

2/2

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)