Procesele Verbale

1. Noţiunea de proces-verbal. Clasificarea proceselor-verbale

Procesele-verbale sînt acte procedurale în care organul de urmărire penală fixează ordinea
şi consecutivitatea efectuării acţiunilor procesuale, circumstanţele constatate la efectuarea
acestor acţiuni, obiecţiile şi explicaţiile participanţilor la acţiunea procesuală.
Potrivit art. 260 alin. (l) din Codul de procedură penală, procesul-verbal privind acţiunea
de urmărire penală se întocmeşte în timpul efectuării acestei acţiuni sau imediat după
terminarea ei de către persoana care efectuează urmărirea penală.
Procesul-verbal trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute la alin. (2) art. 260 din Codul
de procedură penală:
1) locul şi data efectuării acţiunii de urmărire penală;
2) funcţia, numele şi prenumele persoanei care întocmeşte procesul-verbal;
3) numele, prenumele şi calitatea persoanelor care au participat la efectuarea acţiunii de
urmărire penală, iar dacă este necesar, şi adresele lor, obiecţiile şi explicaţiile acestora;
4) data şi ora începerii şi terminării acţiunii de urmărire penală;
5) descrierea amănunţită a faptelor constatate, precum şi a măsurilor luate în cadrul
efectuării acţiunii de urmărire penală;
6) menţiunea privind efectuarea, în cadrul realizării acţiunii de urmărire penală, a
fotografierii, filmării, înregistrării audio, interceptării convorbirilor telefonice şi a altor
convorbiri sau executarea mulajelor şi tiparelor de urme, privind mijloacele tehnice utilizate la
efectuarea acţiunii respective de urmărire penală, condiţiile şi modul de aplicare a lor, obiectele
faţă de care au fost aplicate aceste mijloace, rezultatele obţinute, precum şi menţiunea că, înainte
de a se utiliza mijloacele tehnice, despre aceasta s-a comunicat persoanelor care participă la
efectuarea acţiunii de urmărire penală.
Dacă în cadrul efectuării acţiunii de urmărire penală s-au constatat şi ridicat obiecte care
pot constitui corpuri delicte, ele vor fi descrise amănunţit în procesul-verbal, cu menţiunea
despre fotografierea lor, dacă aceasta a avut loc, şi despre anexarea lor la dosar.
Procesul-verbal se citeşte tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acţiunii de
urmărire penală, explicîndu-li-se, totodată, că au dreptul de a face obiecţii, iar acestea urmează
să fie consemnate în procesul-verbal.
Fiecare pagină a procesului-verbal trebuie să fie semnată de persoana care îl întocmeşte,
precum şi de către persoanele care participă la această acţiune de urmărire penală, cu excepţiile
prevăzute de Codul de procedură penală (spre exemplu, potrivit art. 116, persoana care a fost
recunoscută în cadrul prezentării spre recunoaştere nu va semna procesul-verbal privind
efectuarea acestei acţiuni). Dacă vreuna din aceste persoane nu poate semna sau refuză să
semneze procesul-verbal, despre aceasta se face menţiune în procesul-verbal, care va fi semnat
pentru conformitate de către persoana care a efectuat acţiunea.
Persoanei care a refuzat să semneze procesul-verbal trebuie să i se acorde posibilitatea
de a explica cauzele refuzului, iar explicaţiile ei vor fi consemnate în procesul-verbal (art. 261
alin. (2) din Codul de procedură penală).
Dacă persoana care a participat la efectuarea acţiunii de urmărire penală nu poate semna
procesul-verbal din cauza vreunui defect fizic, cel care întocmeşte procesul-verbal cheamă o

1
persoană străină care, cu consimţămîntul celui care nu poate semna, certifică cu semnătura sa
exactitatea conţinutului procesului-verbal (art. 261 alin. (3) din Codul de procedură penală).
La procesul-verbal se anexează schiţele, fotografiile, peliculele, casetele audio şi video,
mulajele şi tiparele de urme executate în cursul efectuării acţiunilor de urmărire penală.
Procesele-verbale întocmite în faza urmăririi penale după caracterul lor pot fi clasificate
în următoarele categorii:
1) procese-verbale în care se confirmă circumstanţele constatate în cadrul efectuării
acţiunilor de urmărire penală;
2) procese-verbale de audiere;
3) procese-verbale de aplicare a unor măsuri;
4) procese-verbale de consemnare a efectuării unor acţiuni şi de fixare a faptului
executării a unor cerinţe ale legii procesual penale.
2. Procese-verbale de constatare a unor fapte şi împrejurări stabilite în cadrul
efectuării acţiunilor de urmărire penală
Este vorba despre procesele-verbale privind efectuarea următoarelor acţiuni de urmărire
penală:
 cercetarea la faţa locului;
 examinarea corporală;
 exhumarea cadavrului;
 reconstituirea faptei;
 experimentul;
 prezentarea spre recunoaştere;
 percheziţia;
 ridicarea de documente sau obiecte;
 examinarea şi ridicarea corespondenţei;
 efectuarea interceptării şi înregistrării comunicărilor;
 înregistrarea de imagini;
 colectarea mostrelor pentru cercetare comparativă.
Potrivit art. 163 din Codul de procedură penală, procesele-verbale ale acţiunilor
procesuale constituie mijloace de probă în cazul în care ele confirmă circumstanţele constatate
în cadrul cercetării la faţa locului, percheziţiei corporale, a domiciliului, ridicării obiectelor,
documentelor sau corespondenţei, luării de probe pentru expertiză, declaraţiei orale despre o
infracţiune, prezentării pentru recunoaştere, exhumării cadavrului, verificării declaraţiilor la faţa
locului, reconstituirii faptei, interceptării convorbirilor telefonice şi a altor convorbiri, precum şi
în cadrul altor procedee probatorii.
Despre efectuarea cercetării la faţa locului, examinării corporale, examinării
cadavrului, exhumării cadavrului, reconstituirii faptei şi experimentului se întocmeşte
proces-verbal în conformitate cu prevederile art. 260 şi 261 din Codul de procedură penală, în
care detaliat se expun toate circumstanţele, mersul şi rezultatele acţiunii procesuale respective,
particularităţile mijloacelor tehnice utilizate. La procesul-verbal se anexează schiţe, proiecte şi
materiale ce reflectă utilizarea mijloacelor tehnice (art. 124 din Codul de procedură penală).
Reprezentantul organului de urmărire penală care efectuează percheziţia sau ridicarea
de obiecte şi documente întocmeşte un proces-verbal potrivit dispoziţiilor art. 260 şi 261. Dacă,
2
odată cu procesul-verbal, se întocmeşte o listă specială a obiectelor şi documentelor ridicate,
aceasta se anexează la procesul-verbal. Procesul-verbal al percheziţiei sau ridicării trebuie să
conţină menţiunea că celor prezenţi li s-au explicat drepturile şi obligaţiile lor prevăzute de
Codul de procedură penală, precum şi declaraţiile făcute de aceste persoane. În privinţa
obiectelor şi documentelor care urmează a fi ridicate trebuie să se menţioneze dacă au fost
predate benevol sau ridicate forţat, precum şi în ce loc şi în ce împrejurări ele au fost
descoperite.
Procesul-verbal de percheziţie sau ridicare se aduce la cunoştinţa tuturor persoanelor
care participă la efectuarea acestor acţiuni procesuale şi sînt prezente la efectuarea lor, fapt care
este confirmat prin semnătura fiecăreia dintre ele.
Copia de pe procesul-verbal al percheziţiei sau ridicării se înmînează, contra semnătură,
persoanelor la care au fost efectuate aceste acţiuni procesuale sau unui membru adult al familiei
lor, iar în cazul absenţei lor - reprezentantului autorităţii executive a administraţiei publice
locale şi li se explică dreptul şi modul de contestare a acestor acţiuni procesuale (art. 131 şi 132
din Codul de procedură penală ).
Despre efectuarea interceptării şi înregistrării comunicărilor, organul de urmărire
penală întocmeşte un proces-verbal conform dispoziţiilor art. 260 şi 261 din Codul de procedură
penală, în care, suplimentar, se menţionează autorizaţia dată de judecătorul de instrucţie, numărul
sau numerele de telefon, adresa posturilor telefonice, de radio sau ale altor mijloace tehnice prin
care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sînt cunoscute, data şi
ora fiecărei convorbiri separate şi numărul de ordine al casetei pe care se face înregistrarea.
În procesul-verbal al interceptării se consemnează despre explicarea persoanelor care sînt
chemate să asigure tehnic interceptarea şi înregistrarea comunicărilor, a obligaţiei lor de a
păstra secretul acţiunii procesuale, secretul corespondenţei şi a răspunderii pe care o poartă
pentru încălcarea acestei obligaţii în conformitate cu prevederile art. 178 şi 315 din Codul
penal.
Comunicările înregistrate se redau integral în scris, se certifică de către organul de
urmărire penală, se verifică şi se contrasemnează de către procurorul care exercită nemijlocit sau
conduce urmărirea penală şi se anexează la procesul-verbal. La procesul-verbal se anexează, de
asemenea, caseta care conţine înregistrarea comunicării în original, sigilată cu sigiliul organului
de urmărire penală.
Procesele-verbale privind prezentarea spre recunoaştere a persoanelor, a obiectelor, a
persoanei după fotografie, a cadavrului se întocmesc conform prevederilor art. 260 şi 261 din
Codul de procedură penală.
Referitor la procesul-verbal de prezentare spre recunoaştere a persoanei, vom menţiona
că în acest proces-verbal se face o menţiune despre faptul că, înainte de prezentare,
reprezentantul organului de urmărire penală i-a propus persoanei care urmează a fi recunoscută
să ocupe locul pe care îl doreşte printre asistenţii procedurali. La prezentarea spre recunoaştere
se aplică fotografierea. Fotografiile persoanei prezentate spre recunoaştere şi ale asistenţilor
procedurali vor fi anexate în mod obligatoriu la procesul-verbal. Cel recunoscut nu ia cunoştinţă
la moment de procesul-verbal de recunoaştere şi nu îl semnează.
în cazul în care prezentarea spre recunoaştere a persoanei se face după fotografia acesteia,
prezentată împreună cu fotografiile a cel puţin 4 alte persoane ce nu se deosebesc esenţial între

3
ele, planşa cu toate aceste fotografii se anexează la dosar.
Despre colectarea mostrelor pentru cercetarea comparativă se întocmeşte un proces-
verbal conform dispoziţiilor art. 260 şi 261 din Codul de procedură penala, în care se descriu
toate acţiunile efectuate pentru colectarea mostrelor în consecutivita-tea efectuării lor, metodele
şi mijloacele tehnice aplicate, precum şi înseşi mostrele. Mostrele colectate se anexează la
procesul-verbal (art. 156 alin. (3) din Codul de procedură penală).
3. Procese-verbale de audiere
Acestea reprezintă o formă de fixare a mijlocului respectiv de probă - a declaraţiilor
bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente
responsabile, martorului, expertului.
Procesele-verbale ale audierii se întocmesc în conformitate cu prevederile art. 260 şi 261
din Codul de procedură penală. În cazul audierii martorului, în condiţiile art. 110 1 din Codul de
procedură penală, prin intermediul unei teleconferinţe cu circuit închis, cu imaginea şi vocea
distorsionate, astfel încît să nu poată fi recunoscut, acestuia i se permite să comunice altă
informaţie despre identitatea sa decît cea reală. Informaţia despre identitatea reală a martorului
se consemnează de către judecătorul de instrucţie într-un proces-verbal separat care se păstrează
la sediul instanţei respective în plic sigilat, în condiţii de maximă siguranţă a confidenţialităţii.
Tot aici ne vom referi şi la procesul-verbal de confruntare , care, de fapt, este o
modalitate a audierii, şi la procesul-verbal de verificare a declaraţiilor martorului, părţii
vătămate, bănuitului, învinuitului la locul infracţiunii. Aceste procese-verbale, de asemenea, se
întocmesc conform prevederilor art. 260 şi 261 din Codul de procedură penală, în procesul-
verbal de verificare a declaraţiilor, suplimentar, se fixează declaraţiile persoanei făcute la faţa
locului. în cadrul efectuării verificării declaraţiilor la faţa locului pot fi aplicate mijloace
tehnice, întocmite schiţe, fapt ce se consemnează în procesul-verbal. Fonogramele, casetele
audio şi video, peliculele fotografice, schiţele, documentele şi obiectele ridicate se anexează la
procesul-verbal.
4. Procese-verbale de aplicare a unor măsuri
Potrivit art. 167 din Codul de procedură penală, despre fiecare caz de reţinere (măsură
procesuală de constrîngere) a unei persoane bănuite de săvîrşirea unei infracţiuni organul de
urmărire penală, în termen de pînă la 3 ore de la momentul privării ei de libertate, întocmeşte un
proces-verbal de reţinere, în care se indică temeiurile, motivele, locul, anul, luna, ziua şi ora
reţinerii, fapta săvîrşită de persoana respectivă, rezultatele percheziţiei corporale a persoanei
reţinute, precum şi data şi ora întocmirii procesului-verbal.
Procesul-verbal se aduce la cunoştinţă persoanei reţinute, totodată ei i seînmînează în scris
informaţia despre drepturile prevăzute la art. 64 din Codul de procedură penală, inclusiv dreptul
de a tăcea, de a nu mărturisi împotriva sa, de a da explicaţii care se includ în procesul-verbal, de
a beneficia de asistenţa unui apărător şi de a face declaraţii în prezenţa acestuia, fapt care se
menţionează în procesul-verbal. Procesul-verbal de reţinere se semnează de persoana care l-a
întocmit şi de persoana reţinută, în termen de pînă la 3 ore de la reţinere, persoana care a
întocmit procesul-verbal prezintă procurorului o comunicare în scris referitoare la reţinere.
Organul de urmărire penală,în temeiul art. 202 din Codul de procedură penală, poate lua în
cursul procesului penal măsuri asigurătorii pentru repararea prejudiciului cauzat de infracţiune,
precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Măsurile asigurătorii pentru repararea

4
prejudiciului constau în sechestrarea bunurilor mobile şi imobile ale bănuitului, învinuitului,
inculpatului, persoanei civilmente responsabile în suma valorii probabile a pagubei. Măsurile
asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor
învinuitului sau inculpatului.
Despre punerea bunurilor sub sechestru reprezentantul organului de urmărire penală
întocmeşte proces-verbal conform prevederilor art. 260 şi 261 din Codul de procedură penală.
în procesul-verbal, în particular:
1) se enumără toate bunurile materiale puse sub sechestru, indicîndu-se numărul, măsura
sau greutatea lor, materialul din care sînt confecţionate şi alte elemente de individualizare şi, pe
cît e posibil, costul lor;
2) se indică care bunuri materiale sînt ridicate şi care sînt lăsate pentru păstrare;
3) se consemnează declaraţiile persoanelor prezente şi ale altor persoane despre
apartenenţa bunurilor puse sub sechestru.
Copia de pe procesul-verbal se înmînează, contra semnătură, proprietarului sau
posesorului bunurilor puse sub sechestru, iar dacă acesta lipseşte - unui membru major al
familiei lui sau reprezentantului autorităţii executive a administraţiei publice locale. Punînd sub
sechestru bunurile aflate pe teritoriul întreprinderii, organizaţiei sau instituţiei, copia de pe
procesul-verbal sau de pe lista de inventariere se înmînează, contra semnătură, reprezentantului
administraţiei.
5. Procese-verbale de consemnare a efectuării unor acţiuni şi de fixare a faptului
executării unor cerinţe ale legii procesual penale
În unele cazuri, legea procesual penală obligă organul de urmărire penală să consemneze
în procese-verbale efectuarea unor acţiuni, precum şi faptul că anumite cerinţe ale legii
procesual-penale au fost executate. Spre exemplu, potrivit art. 263 alin. (3) şi (5) din Codul de
procedură penală, plîngerea sau denunţul făcute oral se consemnează într-un proces-verbal
semnat de persoana care declară plîngere sau denunţ şi de persoana oficială a organului de
urmărire penală. Plîngerea sau, după caz, denunţul trebuie să cuprindă: numele, prenumele,
calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plîngerii sau
denunţului, indicarea făptuitorului, dacă acesta este cunoscut, şi a mijloacelor de probă. Şi în
cazul în care autodenunţarea se face oral, despre aceasta se întocmeşte un proces-verbal în
condiţiile art. 263 alin. (5) din Codul de procedură penală cu înregistrarea audio sau video a
declaraţiei de autodenunţare.
În cazul în care organul de urmărire penală se autosesizează în privinţa începerii
urmăririi penale, el întocmeşte un proces-verbal în care consemnează cele constatate privitor la
infracţiunea depistată, apoi, prin ordonanţă, dispune începerea urmăririi penale.
Potrivit art. 249 din Codul de procedură penală, despre corectarea erorilor materiale
evidente din cuprinsul unui act procedural, organul de urmărire penală întocmeşte un proces-
verbal. Prevederile acestui articol se aplică şi în cazul în care organul de urmărire penală,
judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a
pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, traducători, apărători, asupra
restituirii obiectelor, corpurilor delicte sau a ridicării măsurilor asigurătorii, precum şi a altor
măsuri.
În art. 151 alin. (7) din Codul de procedură penală este prevăzut că raportul expertului

5
sau declaraţia sa ca nu poate prezenta concluzii, precum şi procesul-verbal de audiere a
expertului se comunică imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la primirea lor de către organul de
urmărire penală, părţilor în proces care au dreptul să dea explicaţii, să facă obiecţii, precum şi să
ceară a se pune expertului întrebări suplimentare, a se efectua expertiza suplimentară ori o
contraexpertiză. Executarea acestor acţiuni se consemnează într-un proces-verbal.
În art. 293 din Codul de procedură penală este stipulat că după verificarea de către
procuror a materialelor cauzei şi adoptarea uneia din soluţiile prevăzute în art. 291 din acelaşi
Cod (încetarea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărire, clasarea cauzei penale,
întocmirea rechizitoriului), procurorul aduce la cunoştinţă învinuitului, reprezentantului lui
legal, apărătorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile şi
reprezentanţilor lor despre terminarea urmăririi penale, locul şi termenul în care ei pot lua
cunoştinţă de materialele urmăririi penale. Despre prezentarea materialelor de urmărire penală
se întocmeşte proces-verbal în care, afară de menţiunile prevăzute în art. 260 din Codul de
procedură penală, se indică numărul de volume şi numărul de foi în fiecare volum al dosarului
de care s-a luat cunoştinţă, corpurile delicte, înregistrările audio şi video reproduse. în procesul-
verbal se indică data, ora şi minutele începutului şi sfîrşitului luării de cunoştinţă de dosar
pentru fiecare zi.
În procesul-verbal se consemnează cererile şi declaraţiile înaintate la desfăşurarea acestei
acţiuni, iar cererile scrise se anexează la procesul-verbal şi despre aceasta în el se face menţiune.
Despre informarea fiecărei persoane sus-amintite se întocmeşte proces-verbal separat. în
cazul în care învinuitul ia cunoştinţă de materialele cauzei în prezenţa apărătorului său, se
întocmeşte un proces-verbal unic (art. 294 din Codul de procedură penală).