Compendium 2006-1 PDF

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA CADASTRU GEODEZIE ŞI CONSTRUCŢII

CATEDRA CADASTRU GEODEZIE ŞI GEOTEHNICĂ
GRAVIMETRIE GEODEZICĂ
METODE TERESTRE A DETERMINĂRILOR

GRAVIMETRICE
Curs de prelegeri
Vasile Chiriac
Chişinău 2006
CZU
G
Lucrarea reprezintă un material instructiv la disciplina

Gravimetrie geodezică prevăzută în planul de învăţământ al catedrei
Cadastru, Geodezie din Universitatea Tehnică a Moldovei.
Materialul pare a fi necesar studenţilor scolii superioare
specialităţilor de geodezie, precum şi inginerilor geodezi antrenaţi la
executarea lucrărilor gravimetrice. Lucrarea editată i-şi propune a
contribui la educarea cititorului îndemnări de utilizare a
gravimetrelor pentru crearea reţelelor gravimetrice de precizie înaltă.
Redactor responsabil: dr. Chiriac Vasile

Recenzent: conf. univ. dr. Grama Vasile
Descrierea CIP a camerei Naţionale a Cărţii
Chiriac Vasile
Gravimetrie geodezică. Metode terestre a determinărilor
gravimetrice / Chiriac Vasile; Univ. Tehnică a Moldovei,
Univ. Tehnică a Moldovei 2006, - 74 p.
Bibliogr. P, 206-207 (17)

ISBN ...............
150 ex.
528.4+528.9(075.8)
ISBN ............. © U.T.M. 2006
Prefaţă
Lucrarea propusă este un curs de prelegeri universitar la

disciplina gravimetrie geodezică prevăzută în planul de învăţământ al
catedrei Cadastru, Geodezie din Universitatea Tehnică a Moldovei.
Geodezia este ştiinţa care studiază forma şi dimensiunile Pămîntului,
precum şi porţiunile suprafeţei terestre aparte.
Avînd în vedere importanţa disciplinei la momentul actual
când s-a început executarea lucrărilor gravimetrice în ţară, în cadrul
acestei discipline o atenţie deosebită se va acorda reţelelor
gravimetrice.
Acest curs de lecţii este destinat în primul rînd studenţilor
specialităţii geodezie, topografie şi cartografie ai Facultăţii Cadastru,
Geodezie şi Construcţii din Universitatea Tehnică a Moldovei,
precum şi inginerilor geodezi antrenaţi la executarea lucrărilor
gravimetrice.
Structura lucrării este concepută astfel încît să îndeplinească
cerinţele universitare, iar pe de altă parte să ofere specialiştilor
geodezi îndrumări practice la executarea lucrărilor gravimetrice.
Cursul conţine definiţii, scurt istoric, metode de determinare a
gravităţii şi realizare reţelelor gravimetrice. Totodată cititorilor se
oferă informaţie privind crearea reţelelor gravimetrice în ţară.
Chişinău, 2006
Autorul
Metode terestre a determinărilor gravimetrice
1. Introducere
1.1 Obiectele determinărilor gravimetrice
Mărimile care formează obiectele determinărilor

gravimetrice sînt forţa de gravitaţie (gravitaţia), derivatele şi
variaţiile ei în timp.
Cîmpul gravitaţional al Pămîntului a început să fie studiat
mai mult de două secole în urmă. În prezent gravitaţia se măsoară cu
ajutorul diferitor aparate şi în diferite condiţii (pe mare, în aer, la
suprafaţa Pămîntului, din spaţiu). O aşa largă răspândire a
măsurărilor forţei de gravitate este legată de folosirea parametrilor
câmpului gravitaţional în rezolvarea diferitor probleme ştiinţifice şi
tehnice.
În prezent, problema studierii figurii Pămîntului se bazează
pe datele experimentale furnizate de geodezie, gravimetrie şi
astronomie, precum şi de observaţiile asupra mişcării sateliţilor
artificiali ai Pămîntului.
În general, rezultatele gravimetrie sunt utilizate în geodezie,
geofizică, şi geologie:
în geodezie cercetările gravimetrice constituie partea
principală a studiului fizic al formei Pămîntului, studiul bazat pe
legătura dintre rotirea şi forma Pămîntului, precum şi distribuirea
maselor care îl alcătuiesc;
în geofizică datele gravimetrice se folosesc la studiul
echilibrului scoarţei terestre şi stabilesc legătura dintre această
repartiţie şi diverse fenomene ca vulcanismul, cutremurele de pământ
etc.;
în geologie datele gravimetrice se folosesc la studiul
distribuţiei densităţilor în straturile superioare ale scoarţei terestre şi
stabilirea neomogenităţilor locale ale acestei distribuţii, uşurând
identificarea substratului lor geologic.
3
Cîmpul de gravitaţie al Pămîntului prezintă variaţii locale şi

temporale, care depind de o mulţime de factori, dintre care cei mai
importanţi sînt următorii:
turtirea Pămîntului - considerându-se valoarea normală a
gravităţii în funcţie de latitudine;
distribuţia şi densitatea maselor în interiorul Pămîntului care
provoacă anomaliile gravităţii ∆g = g - γ cu valori de ordinul ±200
mGal;
influenţe diverse, exercitate de corpurile cereşti înregistrate în
puncte special staţionate;
modificări în potenţialul gravităţii datorate circuitului apei în
atmosferă, mişcării maselor în interiorul Pămîntului, influenţa lor
ajungând, pentru un punct dat, la mărimi de ordinul ±0,01 mGal,
pentru un deceniu;
gradientul vertical al gravităţii dg/dh în funcţie de altitudinea
h este aproximativ egal cu – 0,3 mGal/m.
După cum se vede, variaţiile gravităţii sînt de ordin de
mărime 0,01 – 0,3 mGal, ceia ce arată că aparatele şi metodele de
măsurare trebuie să asigure o precizie corespunzătoare acestor
variaţii.
În prezent, determinările gravităţii au atins parametri foarte
înalţi de precizie. Măsurătorile în puncte staţionate, în condiţiile
deosebite de lucru în laborator, destinate etalonărilor sau
determinărilor mareelor terestre au o precizie cuprinsă între ±0,001
mGal şi ±0,005 mGal. Măsurătorile de teren sînt caracterizate, în
general, de erori cuprinse între ±0,01 mGal şi ±0,05 mGal.
1.2 Scurt istoric
Legea privind acceleraţia căderii libere a corpurilor a fost

formulată de astronomul italian G. Galilei în anul 1590, care a
demonstrat că forţa de atracţie poate fi măsurată prin acceleraţia care
se aplică corpului în cădere liberă. Însă precizia determinărilor a fost
foarte redusă din cauza rezistenţei aerului.
4
În anul 1673 fizicianul olandez Ch. Huygens a demonstrat

dependenţa de oscilaţie a pendulului T (interval de timp între două
treceri a pendulului dintr-o poziţie extremă în cealaltă şi înapoi) şi
lungimea lui l , care poate fi exprimată prin ecuaţia T2 = π2l /g, de
unde forţa de gravitate g poate fi determinată cu ajutorul expresiei g
= π2l / T2.
În anii 1691- 1726 matematicienii elveţieni fraţii Bernoulli au
dezvoltat mai departe teoria pendulului fizic.
Primele măsurători a forţei de gravitaţie cu ajutorul
pendulului au fost efectuate în anul 1735 de către Gh. De La
Condamine în San Domingo (Haiti) în timpul executării
măsurătorilor graduale în aproprierea ecuatorului. Utilizând pendulul
cu perioada de 1 secundă el a obţinut valoarea forţei de gravitaţie g =
977, 9 Gal, care în comparaţie cu datele moderne eroarea relativă nu
depăşeşte 1/2000, ceia ce pe atunci se putea considera o precizie
destul de înaltă.
Asemenea determinări au fost efectuate de către astronomul
italian J. Cassini în anul 1792 în observatorul de la Paris obţinînd
valoarea g = 980 867 mGal care în comparaţie cu datele moderne
eroarea relativă nu depăşeşte 1/13000.
În anii 1808 – 1818 fizicianul francez J. B. Biot a modificat
instrumentul lui J. Cassini utilizând pendulul cu perioada 0,75
secunde, ceia ce a adus la construirea unui aparat compact pentru
executarea lucrărilor gravimetrice în condiţii de cîmp.
În anii 1825 – 1826 astronomul prusian F. W. Bessel a
executat măsurători gravimetrice utilizînd două pendule pentru care
se măsurau perioadele T1 şi T2 şi diferenţa l1 - l2, atunci g putea fi
calculat prin expresia g = 4π2(l1 - l2)/(T12 - T22). Avînd o precizie
mai înaltă acest instrument nu a avut succes din cauza dimensiunilor
mari ale instrumentului pentru executarea măsurătorilor în condiţii de
cîmp.
În 1818 fizicianul englez H. Karter a construit primul
instrument cu pendul reversibil cu două axe paralele de suspensie,
care a avut mari succese la determinările gravimetrice executate de
5
geodezul englez E. Sabine în anii 1822 – 1824 pe continentul

Americii şi insulele oceanului Pacific.
În anul 1850 G. Stokes a dezvoltat teoria mişcării pendulului
în aer şi a dedus formula de calcul a corecţiei de rezistenţă a aerului
în timpul măsurătorilor gravimetrice.
În anul 1881 geodezul austriac R. V. Sterneck a construit
primul instrument pendular relativ care se baza pe măsurarea
perioadelor T1 şi T2 în punctul iniţial şi cel de determinat respectiv,
valoarea forţei de gravitate în punctul de determinat putea fiind
calculată prin expresia g2 = g1(T12/T22). Precizia măsurătorilor
relative a gravităţii ajungea pînă la ± 4 mGal.
În anul 1890 mecanicul german Stuchrath a construit un
instrument cu trei pendule reversibile, ceia ce a permis să micşoreze
influenţa mişcărilor tripodului.
La sfârşitul anului 1920 F. A. Vening Meinesz a construit
primul instrument cu două pendule pentru măsurători maritime.
Între anii 1898 şi 1904, la Institutul Geodezic din Potsdam cu
ajutorul pendulului matematic, s-au executat determinările absolute
ale gravităţii şi s-a obţinut valoarea: gPodsdam =981 274 ±0,3 mGal.
În anul 1939 savantul american Lucien LaCoste, sub
conducerea profesorului Arnold Romberg a construit primul
gravimetru relativ de precizie înaltă, cu un diapazon, ce permite de a
lucra în orice colţ al lumii.
Determinările absolute ulterioare ale gravităţii, de exemplu în
punctele Washington (1930-1934), Teddington (1935-1938),
Leningrad (1954-1956) legate de Potsdam, au arătat eroarea
sistemului de la Potsdam, cu valoarea gravităţii indicate fiind mai
mare cu 14 mGal.
La a XIV-a Adunare Generală a Uniunii Internaţionale a
Geodezilor şi Geofizicienilor de la Zurich din anul 1967 la secţiunea
a IV-a a Asociaţiei Internaţionale a Geodezilor a fost recomandat să
se folosească valoarea: gPodsdam = 981 260 mGal.
6
2. Metode moderne de determinare a gravităţii
Determinările forţei de gravitaţie se divizează în două

categorii: determinări absolute şi determinări relative.
Determinările absolute se numesc determinările acceleraţiei
gravităţii în punctele fundamentale, efectuate în mod independent.
Determinările relative sunt determinările acceleraţiei
gravităţii relativ unui punct cu valoarea forţei de gravitate cunoscută.
2.1 Determinări absolute bazate pe căderea liberă a

corpurilor
Deşi acceleraţia gravităţii este legată nemijlocit de căderea

liberă a corpurilor, determinări cu precizie ridicată prin utilizarea
acestui fenomen s-au realizat relativ recent, după ce s-au înregistrat
progresele necesare în tehnica de măsurare a intervalelor de timp
foarte mici. Deoarece punctul iniţial, de unde începe căderea liberă,
nu poate fi determinat suficient de precis, atît ca poziţie, cît şi ca
reper în timp, fenomenul este urmărit pentru minimum 3 poziţii h1,
h2, h3, unde se determină cu mare exactitate timpii t1,t2, t3, (Fig. 1).
Nivelul h1 nu trebuie să se afle în imediată apropiere a
poziţiei iniţiale, deoarece pentru viteze mici rezultatele nu sînt
concludente.
Este cunoscută ecuaţia acceleraţiei corpului în cădere liberă
în vid:
d 2h
2
= g. (2.1)
dt
Dacă integrăm ecuaţia (2.1) după timp obţinem:
dh
= gt + C1 ,
dt
7
gt 2
h= + C1t + C 2 . (2.2)
2
h0 t0
h1 t1
h2 t2
h3 t3
hn tn
Fig.2.1. Căderea liberă a corpurilor în vid
Dacă integrăm ecuaţia (2.1) după timp obţinem:
dh
= gt + C1 ,
dt
gt 2
h= + C1t + C 2 .
2
Constantele integralului pot fi obţinute din condiţiile iniţiale

t = t0, h = h0, C1 = (ds/dt)0 = v0 ‚C2 = h0 . Introducem valorile
constantelor în (2.2) şi obţinem:
8
gt 2
h = h0 + v 0 t + (2.3)
2
Deoarece în ecuaţie intervin 3 necunoscute x0, v0, g, pentru o

rezolvare matematică sunt necesare minimum 3 determinări. Din
aceasta rezultă:
g
(
h2 − h1 = v 0 (t1 − t 2 ) + t 22 − t12 ;
2
) (2.4)
g
(
h3 − h2 = v 0 (t 3 − t 2 ) + t 32 − t 22 ,
2
) (2.5)
iar după eliminarea necunoscutei v0, se obţine valoarea
acceleraţiei gravităţii în funcţie de elementele cunoscute:
2[(h3 − h2 )(t 2 − t1 ) − (h2 − h1 )(t 3 − t 2 )]

g= . (2.6)
(t 2 − t1 )(t 3 − t1 )(t 3 − t 2 )
Deoarece în expresia de calcul intervin numai diferenţe de
timp şi spaţiu, erorile de determinare sînt micşorate prin prelucrarea
rezultatelor prin metoda celor mai mici pătrate a unui un număr n de
determinări. Precizia anunţată este extrem de înaltă mg = ±0,001
mGal (Groten 1980).
Pentru a examina precizia înregistrărilor trecerilor în dreptul
nivelelor stabilite se consideră cazul tipic al căderii libere în vid a
corpurilor, cînd în condiţiile iniţiale t = 0 se înregistrează x0, v0,,
adică măsurarea timpului începe din momentul căderii libere. Sub
aceste condiţii rezultă relaţia:
2h
g= 2 . (2.7)
t
Eroarea relativă a măsurătorilor poate fi exprimată cu ajutorul
2 2
mg m  m 
relaţiei: =  h  + 4 t  .
  t  (2.8)
g  h   
9
Din (2.6) conform ipotezei influenţelor egale şi a unei erori

relative rezultă:
mh m
= ±0.7 × 10 −9 ; t = ±0.35 × 10 −9 . (2.9)
h t
De exemplu pentru t = 1s. şi h = 1 m, rezultă precizia

măsurătorilor intervalelor de distanţă şi timp pentru determinări
absolute cu precizia de mg ‚ 0,001 mGal:
m h = ±0.7 × 10 −9 m; mt = ±0.35 × 10 −9 s. (2.10)
Pentru a satisface condiţiile (2.10) în construcţia

gravimetrului absolut FG 5 se foloseşte un interferometr cu laser,
detectorul căruia care măsoară franjurile de interferenţă în timpul
căderii libere a unei mase inerţiale în formă de prismă este inclusă
într-o cameră test cu vid (Fig 2.).
Franjurile în comparaţie cu braţul fix al interferometrului
sînt comparate cu şi calculate întru-n modul cu ceas cu Rubidium cu
precizia mt = ±10-10s.
Prismă Camera test
Detectorul
Laser interferometrului
Baza Braţul fix al

interferometrului interferometrului
Fig. 2.2. Schema de funcţionare a gravimetrului absolut
10
Monitorizarea funcţionării tuturor modulelor, procesarea şi

stocarea datelor se execută cu ajutorul software-lui şi hardware-lui
adecvat.
Echipamentul electronic este conceput modular, ceia ce
permite transportarea şi instalarea instrumentului în diferite condiţii
luînd în consideraţie parametrii locali (Fig. 2.3).
Fig. 2.3. Gravimetrul absolut FG 5
11
Specificaţiile tehnice ale gravimetrului absolut FG5 sînt

prezentate în Tabelul 2.1.
Tabelul 2.1. Specificaţiile tehnice ale gravimetrului FG 5
Rezoluţia 0,001 mGal

Precizia garantată ±0,005 mGal
Diapazonul de 15-25°C (fără variaţii mai mari de 3°C în
temperatură timpul unei sesiuni)
Numărul 7
containerelor
Greutatea totală 362 kg
Suprafaţa necesară 3 m2
pentru instalare
12
2.2 Determinări relative a forţei de gravitaţie
Metodele relative de determinare a gravităţii se bazează pe

posibilitatea de constatare a unor modificări în starea de echilibru al
unui sistem deformabil (sisteme de resorturi sau de torsiune) în
funcţie de variaţiile gravităţii. Aparatele pentru realizarea acestor
metode se numesc gravimetre.
Gravimetrul conţine un sistem deformabil a cărui variaţie de
la starea de echilibru este funcţie de variaţiile gravităţii.
Admitem că avem un corp cu o masă constantă m suspendat
pe un pendul orizontal cu lungimea d. Într-un punct cu valoarea
acceleraţiei gravităţii g vor acţiona două forţe: forţa de gravitate Fg şi
forţa elastică a resortului Fr .
În cazul cînd aceste forţe se găsesc în stare de echilibru,
pentru orice unghi de înclinare a pendulului γ, acest sistem va avea o
perioadă infinită. Adică orice variaţie mică a gravităţii va cauza
modificări esenţiale ale sistemului deformabil.
β
r
a
90°
s m
γ α
b
d
Fig. 2.4. Sistemul deformabil al gravimetrului
13
Forţa de gravitate poate fi exprimată cu ajutorul ecuaţiei:
Fg = mdsin γ . (2.11)
Forţa de elasticitate a resortului este funcţie de întinderea

resortului şi braţul s, care poate fi determinat din triunghiul
dreptunghiular funcţie de unghiul β :
s = a sin β . (2.12)
lungimea resortului r poate fi determinată conform teoremei

sinusurilor:
b sin γ
r= . (2.13)
sin β
Considerăm constanta de elasticitate a resortului k şi

lungimea resortului fără greutate este l şi obţinem ecuaţia pentru
forţa de elasticitate a resortului:
b sin γ
Tr = −k (r − l ) s = kls − ka sin β = kls − kab sin γ . (2.14)
sin β
Forţa totală este:
F0 = Fg + Fr = kls + (md − kab) sin γ . (2.15)
În stare de echilibru forţa totală F0 va fi egală cu zero în cazul

cînd:
l = 0 şi md − kab = 0 . (2.16)
14
În acest caz ecuaţia (2.11) va satisface condiţiile de înclinare

a pendulului sub diferite unghiuri γ.
Pentru a satisface condiţiile (2.12) în sistemul elastic al
gravimetrului LaCoste-Romberg se utilizează resort cu lungimea
zero, care consideră un resort în formă de spirală cu capacitate de
reveni la poziţia iniţială fără deformaţii. Această modificare a
micşorat driftul instrumental pînă la 1 mGal/lună şi a ridicat precizia
determinărilor relative pînă la ± 0.01 mGal.
Fig. 2.5. Gravimetrului La Coste-Romberg modelul G
Gravimetrul LaCoste-Romberg este confecţionat din piese

metalice. Este cu mult mai rigid (dur) decît gravimetrele
confecţionate din sticla topita de cuarţ. Deoarece dilatarea si
contractarea la căldura a metalelor in general este mai mare decît a
cuarţului, gravimetrele LaCoste-Romberg sînt închise ermetic întru-n
termostat.
Gravimetrul Model G are un diapazon global de 7000 mGal, care
15
permite fără modificare sa opereze in orice loc pe Pământ.
Fig. 2.6. Schema principială a gravimetrului LaCoste-Romberg
Construcţia gravimetrului îi permite sa fie foarte sensibil la mici

variaţii a forţei de gravitaţie. Diagrama simplificata a gravimetrului
arată o masa la un capăt a barei orizontale. La alt capăt al barei este o
pereche de fire fine si resortul care funcţionează ca o balama fără
frecare pentru bara. Unul dintre scopurile resorturilor pe care se
atârnă bara este de a evita defectarea gravimetrului de la cele mai
severe lovituri.
Bara este suportata de-un punct care e situat direct in urma
16
masei de către resortul “cu lungimea zero”. Resortul e înclinat sub un

unghi de aproximativ 45 de grade faţă de orizont. Citirea se face
aducând masa in poziţia zero, aceasta se face, adunând si scăzând o
cantitate mica a forţei la masa pentru a o readuce la poziţia iniţiala
“citita”. Aceasta se efectuează ridicând sus pînă la capătul cu
lungimea zero a spiralei. Acest lucru se executa cu o mare precizie si
este realizat de o serie de pârghii. Pe rând, pârghiile sunt puse în
mişcare de un şurub de precizie care la rândul său este rotit de o cutie
mecanizata cu reduceri considerabile.
Fig. 2.7. Gravimetrul LaCoste-Romberg în secţiune
17
Sistemul de pârghii si şuruburi sunt calibrate cu precizie în

limita întregului diapazon. Factorii de calibrare depind numai de
calitatea sistemului de pârghii si şuruburi de măsurare, dar nu de
resortul auxiliar care se foloseşte la alte gravimetre. Din acest motiv
factorii de calibrare a gravimetrelor LaCoste-Romberg nu se schimba
sensibil cu timpul. Acest fapt exclude orice necesitate a verificărilor
frecvente a coeficienţilor de scară.
Elementele deplasabile a gravimetrului sunt limitate de la
deplasarea de mai puţin decît o zecime din milimetru. Astfel, daca
gravimetrul suferă o lovitură severă va fi dificil pentru părţile
deplasabile sa fie defectate. Pentru asigurarea si reducerea la
minimum a abaterilor neregulare a instrumentului, bara poate fi
fixata în timpul cînd instrumentul nu este utilizata.
Cînd bara este fixata, ea este apăsată in jos contra mişcării
părţii inferioare a fixatorului. Aceasta va lungi resortul principal si va
evita deformaţia resortului metalic. Pentru a elimina aceasta
deformaţie, bara asemenea este fixată cu ajutorul unei cleme. Astfel
lungimea resortului principal in poziţia fixata este exact de aceiaşi
lungime ca si in cazul cînd e liber la linia de citire.
Câteva piese confecţionate din metal feros sunt utilizate in
construcţia gravimetrului. Gravimetrul este demagnetizat sau
compensat, apoi instalat intr-un înveliş metalic din dublu pentru al
proteja de cîmpul magnetic.
Schimbările in presiunea atmosferica poate cauza schimbări
aparente mici a forţei de gravitaţie din cauza flotabilităţii masei si
barei. Aceasta este împeticata prin protejarea gravimetrului fata de
aerul din mediul înconjurător.
Cînd gravimetrele sunt noi, abaterea medie este mai mica
decît un milligal pe luna. Peste câţiva ani, devierea medie este de
obicei mai mica decît jumătate de milligal pe luna.
18
Tabelul 2.2. Specificaţii tehnice ale gravimetrului G
Tipul detectorului Resort de metal cu deformaţia zero

Repetarea În condiţiile de teren repetarea completă
de la 0,01 pînă la 0,02 mGal
Precizia ±0,04 mGal sau mai bună
Diapazonul În orice colţ al lumii
măsurătorii
Diapazonul De la 00 pînă la 450C
temperaturii
Driftul absolut <1,0 mGal/lună; <0,5mGal/lună după
învechire
Mărimi 19,7×17,8×25,1 cm
Greutate Aparatul: 3,2 kg; Acumulator: 2,3
kg
Aparatul, acumulator, cutie: 10 kg
O altă modificaţie a gravimetrului LaCoste-Romberg pentru

ridicări micro-gravimetrice şi pentru lucrări geodezice de mare
precizie, cu diapazonul de sute de miligali este modelul D.
Principală deosebire constă în aceea că fixarea în zero se
face cu ajutorul unui şurub special circular, cu diapazonul de 200
mGal, ceea ce reduce radical eroarea pe un cerc.
A doua deosebire este şurubul ne-calibrat în timpul reglării
grave cu diapazonul mondial de 7000 mGal. Acest şurub de reglare
se află puţin mai sus de capul în momentul fixării în zero, pe capul de
culoare neagră.
Aproximativ 10 rotaţii ale capului instalării la zero, coincid
cu 1 mGal. Primul exemplar al gravimetrului de model D, a fost
lansat în anul 1968 şi în anul 1997 au fost eliberate peste 210 aparate.
19
Capacităţi auxiliare ale modelului D:

diapazon extins: gravimetru de model D poate fi construit şi
cu un diapazon extins al şurubului de reglare, cu fixare precisă de
pînă la 300 mGal
şurubul calibrat al reglării grave: gravimetrul de model D
poate fi construit cu ambele şuruburi calibrate: ajută la reglări grave
şi lente. Ca şi modelul G, aparatul dispune de un diapazon calibrat de
7000 mGal. Această caracteristică include cei mai buni parametri ale
ambelor aparate de model D şi G şi, în particular, este utilizat în
lucrări geodezice.
Tabelul 2.3. Specificaţii tehnice ale gravimetrului D
Diapazonul 200 mGal

măsurătorilor
Precizia ±0,010 mGal
Driftul absolut <1,0 mGal/luna
Mărimea 19,7×17,8×25,1
Greutatea Aparatul : 3,2 kg
Acumulatorul : 2,3 kg
Aparatul, acumulator, cutie : 10 kg
20
3. Reţele gravimetrice
Reţeaua gravimetrică constituie baza pentru stabilirea

sistemului gravimetric unic pe teritoriul ţării, efectuarea cercetărilor
gravimetrice, precum şi soluţionarea problemelor în interesul
economiei naţionale, ştiinţei şi apărării ţării, inclusiv şi asigurarea
metrologică a ridicărilor gravimetrice.
Reţeaua gravimetrică reprezintă totalitatea punctelor ei
uniform amplasate pe teritoriul ţării şi materializate în teren cu borne,
care asigură păstrarea şi stabilitatea lor pe parcursul unui timp
îndelungat. În punctele reţelei gravimetrice naţionale se execută
măsurători absolute sau relative a acceleraţiei forţei de gravitate,
precum şi determinarea altitudinilor şi coordonatelor acestor puncte.
Reţeaua gravimetrică se compune din punctele reţelei
gravimetrice fundamentale (RGF) şi punctele reţelei gravimetrice de
sprijin (RGS).
RGF reprezintă elementul superior al reţelei gravimetrice
naţionale şi este destinată pentru stabilirea sistemului gravimetric al
ţării şi legăturilor cu sistemul gravimetric mondial, precum şi
asigurarea metrologică a creării reţelelor gravimetrice de sprijin şi
ridicărilor gravimetrice a teritoriului ţări.
RGF este destinată pentru soluţionarea problemei ştiinţifice
principale: studiul variaţiilor câmpului gravitaţional în timp. În acest
scop în punctele RGF, sistematic se execută măsurători absolute şi
relative a acceleraţiei forţei de gravitate cu cea mai înaltă precizie la
momentul dat.
RGS este destinată pentru răspândirea cu precizie necesară a
sistemului gravimetric pe întreg teritoriul ţării. Crearea RGS se
execută pe etape. La prima etapă de la punctele RGF se determină
punctele reţelei gravimetrice de sprijin de ordinul 1 (RGS-1) cu
densitatea 1 punct la 1500 - 2000 km2. Rezultatele măsurătorilor în
punctele RGF şi RGS-1 se compensează în comun şi se introduc într-
un catalog unic. Punctele se amplasează în teren luând în consideraţie
condiţiile de acces a mijloacelor de transport.
21
Punctele RGF şi RGS-1 sînt iniţiale pentru crearea reţelei

gravimetrice de sprijin de ordinul 2 (RGS-2).
Lucrările privind crearea RGF, RGS-1 şi RGS-2 se execută
conform instrucţiunilor în vigoare şi proiectelor tehnice.
Proiectarea reţelei gravimetrice se efectuează după analiza
lucrărilor executate anterior şi recunoaşterea punctelor gravimetrice,
geodezice şi de nivelment incluse în reţeaua gravimetrică.
Tipul bornelor se stabileşte în funcţie de condiţiile fizico-
geografice a zonei executării lucrărilor gravimetrice, regimului
hidro-geologic şi alte particularităţi ale terenului.
Toate punctele reţelei gravimetrice (fundamentale şi de
sprijin) se află sub protecţia statului.
3.1 Reţeaua gravimetrică fundamentală
Pentru asigurarea preciziei maxime a măsurătorilor şi

condiţiilor de păstrare de lungă durată punctele RGF se amplasează
în clădiri capitale cu termen lung de exploatare. Pentru executarea
măsurătorilor se creează condiţii favorabile (înlăturarea influenţei din
exterior, de exemplu, a temperaturii, vibraţiilor etc.) şi se utilează
cele mai performante metode şi instrumente.
În fiecare punct RGF se execută măsurători absolute şi
relative a acceleraţiei forţei de gravitate, determinări a altitudinilor şi
coordonatelor punctelor, precum şi analiza regimului hidro-geologic
conform datelor organizaţilor specializate.
Împrejurul punctelor RGF se amplasează nu mai puţin de
două puncte martori, destinate pentru determinarea variaţiilor locale
ale acceleraţiei forţei de gravitate.
La proiectarea punctelor RGF se prevede de a lega fiecare
punct al reţelei cu cel puţin două puncte RGS-1 învecinate, situate
aproximativ în direcţiile Nord, Sud, Vest, Est.
Determinări repetate în punctele RGF se execută nu mai rar
de odată în 5-8 ani, sau în caz de cutremur de pământ cu puterea mai
22
mult de 5-6 baluri, sau alte fenomene în raionul punctelor RGF, ce

pot aduce la variaţiile acceleraţiei forţei de gravitate. La executarea
determinărilor repetate în punctele RGF, se prevăd numai măsurători
absolute ale acceleraţiei forţei de gravitate.
Încăperile pentru amplasarea punctelor RGF trebuie să
satisfacă următoarele cerinţe:
să fie amplasate în subsoluri sau la primele etaje ale
clădirilor capitale;
suprafaţa şi înălţimea să fie nu mai mică de 8 m2 şi 2 m
respectiv;
să asigure posibilitatea amplasării nu mai puţin de 2 borne,
cu suprafaţa lăturii de sus nu mai puţin de 1x1 m şi înălţimea 200 cm
conform Anexei nr. 4.5;
încăperea trebuie să fie aerisită şi uscată (umiditatea aerului
să nu depăşească 85%);
temperatura aerului să fie în limita de la + 10 pînă la +
30°С; gradientul temperaturii să nu depăşească 2 grade / m, în caz
contrar în perioada măsurătorilor se aplică un sistem de condiţionare
a aerului;
în încăperea punctului necesită existenţa surselor de curent
electric alternativ de 220 sau 127 V, cu puterea nu mai puţin de 3 kw;
necesită asigurarea posibilităţii legării punctului gravimetric
cu reperele de nivelment de ordinul respectiv.
Bornele gravimetrice a punctelor martor a punctelor RGF să
satisfacă cerinţelor către bornele punctelor RGS-1.
Punctele RGF şi punctele martor necesită să fie îndepărtate
de sursele de vibraţii, bruiaje industriale, cîmp magnetic şi electric
puternic la distanţa nu mai puţin de:
1 km de la uzine, fabrici, mine şi căi ferate;
0,2 km de la autostrăzi şi străzi cu circulare intensă;
1 km de la rezervoare cu apă şi râuri mari;
0,3 km de la liniile electrice de voltaj înalt;
0,2 km de la obiecte înalte (coşurile fabricilor, turnurile de
apă etc.);
23
0,1 km de la arbori mari izolaţi.

Condiţiile geologice a solului necesită să asigure stabilitatea
punctelor RGF. variaţiile nivelului apelor freatice nu trebuie să
depăşească 2 m. Controlul stabilităţii altitudinii punctului RGF se
asigură prin instalarea reperelor în pereţii clădirii.
În punctele RGF se asigură posibilitatea de lucru de 24 ore.
Măsurătorile gravimetrice în punctele RGF se execută cu
ajutorul gravimetrelor absolute certificate, conform instrucţiunilor
privind exploatarea acestor instrumente şi indicaţiilor prezentei
instrucţiuni. Volumul observaţiilor în punctele RGF depinde de
precizia determinărilor.
Eroarea medie a determinărilor absolute a acceleraţiei forţei
de gravitate în punctele RGF nu trebuie să depăşească 5 µGal.
Eroarea medie a determinărilor relative a creşterii acceleraţiei forţei
de gravitate între punctele RGF, precum şi între punctele RGF şi
RGS-1 nu trebuie să depăşească 10 µGal. La determinarea punctelor
martor erorile medii a valurilor creşterilor forţei de gravitate nu
trebuie să depăşească 20 µGal.
Pentru reducerea măsurătorilor gravimetrice la centrul
punctului se determină diferenţa valorilor acceleraţiei forţei de
gravitate prin metode relative cu ajutorul gravimetrelor statice cu
precizia 3 µGal.
Altitudinile punctelor RGF şi a punctelor martori se
determină prin nivelmentul de ordinul II. Determinarea punctelor
RGF amplasate în subsoluri se execută prin metode speciale ce
asigură precizia necesară.
Pentru fiecare punct RGF conform Anexei nr. 6 se
perfectează paşaport, unde se includ şi date privind punctele martori.
Paşapoartele punctelor RGF se păstrează în Fondul Cartografo-
geodezic de Stat al Republicii Moldova.
Fiecare punct RGF trebuie să fie atestat de către Agenţia
Naţională Cadastru Resurse Funciare şi Geodezie cu perfectarea
certificatului de model stabilit.
24
3.2 Reţeaua gravimetrică de sprijin de ordinul 1
Construirea RGS-1 se efectuează conform următoarelor

principii:
punctele RGS-1 legate cu punctele RGF se amplasează
uniform la distanţa 25-40 km unul de altul;
determinarea acceleraţiei forţei de gravitate se execută prin
metode relative cu ajutorul gravimetrelor statice de precizie înaltă;
legăturile între punctele RGS-1 trebuie să formeze
poligoane închise cu numărul vârfurilor nu mai mare de cinci.
Un fragment de construire a RGS-1 şi a sesiunilor
gravimetrice sînt demonstrate în Anexele 4.1 şi 4.2.
De regulă punctele RGS-1 se amplasează pe postamentele
monumentelor, pragurile bisericilor sau se combină cu
observatoarele seismice sau punctele reţele geodezice de ordinul 0.
În cazul lipsei acestora punctele gravimetrice pot fi amplasate în alte
locuri accesibile pentru mijloacele de transport.
Fiecare punct RGS-1 este însoţit de un punct martor
combinat cu punctul geodezic amplasat la distanţa de 10-15 km şi un
reper de control. Punctul martor este destinat pentru asigurarea
păstrării valorilor acceleraţiei forţei de gravitate în caz de pierdere a
punctului RGS-1.
Legătura între două puncte gravimetrice se execută prin
metode relative cu ajutorul unui set de gravimetre statice conform
schemei A-B-A, iar dacă într-o sesiune sînt incluse mai multe puncte
se aplică schema A-B-A-B-C-B-C… (Anexa 4.2).
Legătura punctelor RGS-1 cu punctele martori se efectuează
prin metode relative cu ajutorul gravimetrelor statice conform
instrucţiunilor de exploatare a instrumentului.
Eroarea medie a determinării diferenţei valorilor acceleraţiei
forţei de gravitate între două puncte RGS-1, sau între unul din ele şi
un punct RGF, cu ajutorul unui set de gravimetre nu trebuie să
depăşească 20 µGal. Eroarea medie se calculă din erorile medii a
legăturii a două puncte învecinate, calculate din nu mai puţin de cinci
25
legături consecutive, executate de o echipă. Diferenţa rezultatelor

măsurătorilor cu diferite gravimetre dintr-un set, nu trebuie să
depăşească 30 µGal.
Eroarea medie a rezultatului mediu a legăturilor punctelor
RGS-1 cu punctele martori nu trebuie să depăşească 20 µGal.
Neînchiderile acceptabile în poligoane, formate din legături
între punctele RGS-1, se calculează după formula:
W = 10 l µGal,
unde l − numărul de laturi în poligon.
Eroarea medie a valorii compensate a acceleraţiei forţei de
gravitate pentru punctele RGS-1 nu trebuie să depăşească 10 µGal.
Altitudinea punctelor RGS-1 şi punctelor martori se
determină din nivelmentul de ordinul I sau II. Poziţia orizontală a
punctelor se determină cu precizia până la 100 m.
Pentru fiecare punct RGS-1 se întocmeşte paşaport conform
Anexei nr.4.10.
La finalizarea prelucrării de birou a măsurătorilor se
efectuează analiza rezultatelor obţinute, calcule de compensare,
elaborarea raportului tehnic şi a catalogului punctelor gravimetrice.
Executorii responsabili de măsurători în punctele RGS-1
trebuie să fie ingineri cu experienţă, care au trecut stagiul respectiv
sub conducerea specialiştilor calificaţi.
Responsabilitatea privind starea a punctelor RGS-1,
cercetarea şi repararea lor, precum şi executarea în caz de necesitate
a măsurătorilor repetate se pune pe seama organizaţiei de
specialitate.
3.3 Reţeaua gravimetrică de sprijin de ordinul 2
Spre deosebire de punctele RGS-1 punctele RGS-2 se

determină prin metoda introducerii în reţeaua a punctelor RGS-1,
compensată în comun cu RGF; punctele RGS-2 nu au punctele
martori şi repere de control; de regulă, punctele RGS-2 se combină
cu punctele reţelei naţionale geodezice sau de nivelment. Punctul
26
gravimetric se consideră combinat cu centrul geodezic, dacă

instrumentele gravimetrice sunt instalate la distanţa de la marca
centrului nu mai mare de 25 cm după altitudine şi 5 m în plan, cu
reducerea ulterioară a valorilor măsurate la centrul mărcii.
La determinarea punctelor RGS-2 în calitate de iniţiale se
folosesc punctele RGF şi punctele RGS-1, pentru care eroarea medie
a valorii compensate a acceleraţiei forţei de gravitate nu depăşeşte 40
µGal.
Determinările se efectuează, folosind schemele tipice a
legăturilor gravimetrice în corespundere cu Anexa 4.2:
"а" şi "b" − pentru erorile medii a punctelor iniţiale mai
puţin de 30 µGal;
"c" − pentru erorile medii a punctelor iniţiale mai puţin de
40 µGal.
Observaţiile în punctele RGS-2 se efectuează prin metodele
relative cu ajutorul gravimetrelor statice de precizie înaltă.
Precizia legăturii gravimetrice a punctelor RGS-2 cu
punctele iniţiale sau între ele necesită satisfacerea cerinţelor
punctului 0.
Valorile acceptabile a neînchiderilor în poligoane RGS-2 se
calculează conform formulei din p. 0, dacă una din laturile
poligonului este rigidă (schemele "а" şi "b") se aplică formula:
W = 2,5 (40) 2 l + (30) 2 µGal,
unde l − numărul de laturi în care sunt efectuate măsurările.

Cercetările aparaturii gravimetrice aplicată la executarea
măsurătorilor şi prelucrarea de birou a rezultatelor, se efectuează
conform capitolelor respective a instrucţiunii la exploatare şi
instrucţiunii prezente.
În punctele RGS-2, combinate cu punctele geodezice sau cu
reperele de nivelment, gravimetrele statice se instalează pe suporturi
speciale.
27
După deschiderea centrului semnalului geodezic, suportul

gravimetrului se instalează în apropierea mărcii centrului (Anexa
4.9).
Diferenţa de altitudini a suportului şi mărcii centrului
punctului geodezic se determină prin nivelmentul tehnic cu precizia 5
mm. Distanţa de la centrul suportului până la marca indicată se
măsoară cu precizia de 1 cm, iar direcţia corespunzătoare - cu
precizia 5° (de exemplu, cu ajutorul busolei).
Schema instalării suportului şi amplasării instrumentelor,
precum şi elementele de reducere se indică în jurnalul de observare.
La finalizarea lucrărilor se restabileşte aspectul exterior a
punctului geodezic.
Valoarea acceleraţiei forţei de gravitate, măsurată în locul
instalării suportului, se reduce la centrul punctului geodezic,
utilizând valoarea normală a gradientului vertical a forţei de gravitate
şi diferenţa de altitudini.
Dacă combinarea punctului RGS-2 cu punctul geodezic sau
cu reperul de nivelment este imposibilă, atunci în apropierea lor (la
distanţa cât mai mică) se plantează o bornă gravimetrică. Punctul
geodezic sau reperul de nivelment se utilizează în cazul dat pentru
determinarea coordonatelor şi altitudinilor punctelor gravimetrice.
Altitudinea punctelor RGS-2, inclusiv şi cele combinate cu
punctele geodezice, dar care nu sunt legate cu liniile de nivelment, se
determină prin nivelment geometric de ordinul IV. Ca excepţie se
acceptă nivelmentul trigonometric.
Coordonatele punctelor RGS-2 se determină cu precizia
până la 100 m, sau, în cazul combinării lor cu punctele de
triangulaţie, se culeg din cataloagele respective.
Pentru fiecare punct RGS-2 se întocmeşte paşaport conform
Anexei 4.10.
28
3.4 Elaborarea proiectului tehnic
Proiectele tehnico-ştiinţifice privind crearea RGF şi

proiectele tehnice privind crearea RGS se elaborează în baza schemei
de amplasare a punctelor gravimetrice, aprobate de Agenţia
Naţională Cadastru, Resurse Funciare şi Geodezie conform cerinţelor
instrucţiunii prezente. Proiectele se aprobă în ordine stabilită până la
începutul lucrărilor de teren.
Elaborării proiectelor tehnico-ştiinţifice şi tehnice anticipă
colectarea şi analiza materialelor privind lucrările gravimetrice
efectuate anterior. După studierea materialelor enumerate se
efectuează recunoaşterea punctelor în teren.
Informaţia privind lucrările efectuate anterior poate fi
obţinută din Fondul Cartografo-geodezic de Stat al Republicii
Moldova.
Proiectul se compune din partea textuală, devizul de
cheltuieli, schemele şi hărţile topografice cu punctele gravimetrice
determinate, punctele iniţiale proiectate, punctele RGF sau RGS
supuse determinării, legăturile proiectate dintre ele, precum şi
punctele martori. În raioanele de amplasare a punctelor se
proiectează liniile de nivelment de ordinul corespunzător.
În partea textuală se indică:
caracteristica condiţiilor fizico-geografice a raionului
lucrărilor, particularităţile, ce au importanţă pentru organizarea
acestor lucrări, adâncimea de îngheţ a solului, informaţie privind
regimul hidro-geologic, nivelul apelor freatice şi stabilitatea lui;
informaţie privind punctele reţelei gravimetrice naţionale
determinate anterior;
numărul punctelor RGF şi RGS-1, amplasarea punctelor
martori şi reperelor de nivelment;
informaţie privind numărul punctelor RGS-2, precum şi
lucrările privind amplasarea punctelor ridicărilor gravimetrice;
metodele de plantare a punctelor;
29
programul şi metodele măsurătorilor, aparatajul utilizat

pentru efectuarea determinărilor gravimetrice;
ordinea şi metodele de legare a punctelor gravimetrice cu
liniile de nivelment;
metodele de determinare a coordonatelor punctelor
gravimetrice;
mijloacele de comunicare şi legătură;
regulile privind tehnica securităţii;
ordinea şi termenele de prelucrare a rezultatelor
măsurătorilor;
termenele începutului şi finalizării lucrărilor.
Proiectele de amplasare a punctelor RGF se întocmesc pe
hărţile la scara 1:500 000; a punctelor RGS-1 pe hărţile la scara
1:200 000; a punctelor martori – pe hărţile la scara 1:25000 – 1:100
000; a punctelor ОГС-2 – pe hărţile la scara 1:50 000 – 1:100 000; a
liniilor legărilor de nivelment – pe hărţile topografice sau scheme la
scara 1:25000 – 1:100000.
În proiect se prevăd metodele de control operativ a preciziei
măsurărilor în condiţii de teren şi în caz de necesitate executarea
legăturilor adăugătoare, până la 10%.
În caz de necesitate se prevede restabilirea punctelor
deteriorate fără a schimba altitudinea bornelor; în caz contrar este
necesar de a determina diferenţa altitudinii bornelor vechi şi noi cu
precizia 1 cm.
Perfectarea documentelor grafice se efectuează conform
semnelor convenţionale, prezentate în Anexa 4.4.
3.5 Recunoaşterea şi cercetarea punctelor gravimetrice
Scopurile recunoaşterii punctelor RGF şi RGS sînt

următoarele:
determinarea locurilor amplasării punctelor;
alegerea locului pentru plantarea bornelor;
30
cercetarea stării centrelor a punctelor geodezice, care se

presupun să fie combinate cu punctele gravimetrice proiectate,
determinarea condiţiilor şi posibilităţilor instalării instrumentelor
gravimetrice;
relevarea stării punctelor determinate anterior;
determinarea tipului şi adâncimii plantării bornelor
punctelor gravimetrice şi a reperelor de control, ce asigură
stabilitatea lor în diferite condiţii geologice şi hidro-geologice;
cercetarea stării reperelor de nivelment în raioanele
legărilor proiectate;
determinarea volumelor de lucru pentru construirea
punctelor gravimetrice şi legarea lor de altitudine la reperele de
nivelment sau punctele geodezice;
cercetarea stării punctelor, care vor fi utilizate în calitate de
iniţiale;
coordonarea cu organizaţiile, pe teritoriul cărora se
presupune amplasarea punctului gravimetric, a condiţiilor de
construire şi de păstrare de lungă durată a acestor puncte;
colectarea informaţiei necesare pentru organizarea
executării lucrărilor, precum şi ordinea asigurării lor cu materiale de
construcţii, etc.
Recunoaşterea se execută de către un specialist cu
experienţa în domeniul organizării şi executării lucrărilor
gravimetrice şi evaluării influenţii diferitor, factori perturbatori
asupra rezultatelor măsurătorilor gravimetrice.
Înaintea deplasării în raionul lucrărilor, executorul studiază
în mod detaliat condiţiile executării lucrărilor proiectate şi colectează
informaţia privind nivelul studiului gravimetric, topo-geodezic şi
hidrologic a raionului, precum şi tipul bornelor punctelor geodezice
şi reperelor de nivel propuse combinării cu punctele proiectate.
La cercetarea raionului de amplasare a punctelor
gravimetrice, executorul se conduce de următoare reguli:
locurile de amplasare a punctelor trebuie să asigure condiţii
optimale de efectuare a cercetării, păstrării îndelungate a punctelor,
31
accesul mijloacelor de transport terestru sau aerian, precum şi

posibilitatea executării lucrărilor în orice timp a zilei;
punctele gravimetrice şi punctele martori trebuie să fie
îndepărtate de uzine, fabrici, mine, căi ferate cu nu mai puţin de 300
m; de la autostrăzi şi străzi cu circulaţia intensivă nu mai puţin de
100 m; de coşuri şi copaci separaţi, etc. – cu nu mai puţin de distanţa,
egală cu înălţimea lor;
punctul gravimetric trebuie să fie îndepărtat de locurile, unde
sunt posibile mişcările a maselor mari de sol, de apă, precum şi
sondele pentru dobândirea apelor freatice, la distanţa nu mai puţină
de 1 km;
variaţia nivelului apelor freatice în locuri, propuse pentru
plantarea bornelor gravimetrice, trebuie să fie minimală pe parcursul
perioadelor îndelungate de timp;
se interzice amplasarea punctelor în zonele construirilor de
perspectivă şi dezvoltare a localităţilor, precum şi în sectoarele,
propuse pentru efectuarea lucrărilor de construcţie, hidrotehnice, sau
în raioanele, unde sînt posibile alunecările de teren, precum şi în alte
locuri, unde nu poate fi asigurată păstrării garantate a punctului.
Încăperea, predestinată pentru amplasarea punctelor
proiectate trebuie să satisfacă cerinţele, expuse în punctul 0. Ea
trebuie să asigure posibilitatea plantării bornei punctului direct în sol
conform Anexei nr. 4.6, precum şi să asigure posibilitatea legării
punctului gravimetric la mărcile sau reperele de nivelment de ordinul
respectiv.
Punctele RGS-1 pot fi amplasate direct pe podeaua de beton
în încăperile subsolurilor sau la primele etaje a clădirilor. Calitatea
suprafeţei de beton trebuie să asigure instalarea stabilă a aparatajului
gravimetric.
Dacă în raionul executării lucrărilor nu există clădiri capitale
valabile pentru amplasarea punctelor RGS-1, se acceptă plantarea
bornei punctelor gravimetrice în afară încăperii sau de încăperi
temporare.
32
La amplasarea punctelor în afară de încăperilor, executorul

stabileşte volumul necesar de lucru privind plantarea bornei.
Punctul geodezic propus combinării cu punctul RGS-2
trebuie să satisfacă următoarelor cerinţe:
existenţa posibilităţilor de instalare a aparatajului
gravimetric şi a cortului deasupra lui;
adâncimea plantării bornei nu trebuie să fie mai mică de
ceia recomandată în actele normative în vigoare;
înălţimea semnalului nu este mai mare de 10 m şi starea lui
asigură securitatea executării lucrărilor gravimetrice.
la alegerea punctelor geodezice se preferă cele în care au
fost executate deja determinări gravimetrice sau de nivelment
geometric.
În corespundere cu caracteristicile hidro-geologice ale
solului, executorul alege pentru fiecare punct amplasat în afară
încăperilor, tipul bornelor şi reperelor de control, stabileşte
adâncimea şi locul plantării.
Punctele gravimetrice pe teritoriul aeroportului se
amplasează în apropierea locurilor de parcare a avioanelor, ce asigură
executarea determinărilor gravimetrice în termen scurt şi totodată nu
se prevăd schimbări în reconstrucţia aeroportului.
Conform rezultatelor cercetării stării punctelor gravimetrice
şi de nivelment executorul întocmeşte listele punctelor ce s-au păstrat
şi determină volumul de lucru în caz de necesitate a restabilirii lor,
precum şi volumul de lucru privind executarea legării punctelor
gravimetrice şi a reperelor la punctele de nivelment de ordinul
corespunzător.
În procesul recunoaşterii se întocmeşte paşaportul punctului
gravimetric şi a punctelor martori conform Anexei nr.4.10.
Completarea paşaportului se execută la materializarea punctelor şi
măsurătorilor ulterioare. În paşaport se reflectă datele privind darea
punctului sub pază organelor de administrare.
Paşapoartele punctelor gravimetrice se păstrează împreună
cu materialele prelucrării măsurătorilor.
33
Datele privind punctele gravimetrice ce nu au fost reflectate

în paşapoarte precum obiecţiile şi recomandările executorului de
recunoaştere, se indică în note informative.
În rezultatul executării recunoaşterii se prezintă următoarele
documente:
schemele reţelelor punctelor gravimetrice recunoscute în
teren;
paşapoartele punctelor gravimetrice;
schiţa amplasării punctelor; pentru punctele amplasate în
afară încăperilor se indică direcţia şi distanţa până la punctele de
orientare cu păstrare de lungă durată; pentru puncte amplasate în
aeroport necesită să fie arătate clădirile, pista de decolare, căile de
rulaj şi locurile de parcare a avioanelor. Schiţa se întocmeşte
utilizând semnele convenţionale pentru întocmirea planurilor
topografice la scara 1:500 – 1:5000, într-o culoare.
nota informativă a executorului;
materialele cercetării stării punctelor gravimetrice în zona
executării lucrărilor;
lista şi amprentele mărcilor şi reperelor punctelor
gravimetrice şi de nivelment;
schemele precizate a legării altimetrice a punctelor
gravimetrice, descrierea şi schiţele locurilor de amplasare a punctelor
de nivelment;
actele punctelor gravimetrice, geodezice şi de nivelment
pierdute;
materialele privind cercetarea geologică şi hidrologică a
locurilor de plantare a punctelor gravimetrice şi reperelor de
nivelment;
materialele coordonării locurilor plantării punctelor
gravimetrice cu organizaţiile proprietari a teritoriilor şi încăperilor.
Nota informativă a executorului conţine următoarea
informaţie:
caracteristica condiţiilor fizico-geologice pentru a zonei
executării lucrărilor;
34
caracteristica condiţiilor geologice pentru fiecare punct

gravimetric determinat şi punct de nivelment materializat;
informaţie cu privire la căile de acces, modul de deplasare
şi condiţiilor de legătură în zona executării lucrărilor;
descrierea condiţiilor de trai pentru membrii grupelor de
lucru;
condiţiile de angajare a muncitorilor, arendă a mijloacelor
de transport, asigurarea cu materiale de construcţie în fiecare raion de
lucru;
buletinul rezultatelor executării recunoaşterii: numărul
punctelor şi reperelor recunoscute; volumul lucrărilor de construcţie
şi restabilire şi termeni de executare; termenii de executare a
recunoaşterii;
propuneri privind organizarea executării lucrărilor
gravimetrice şi de nivelment;
informaţii privind reconstruirea zonei unde se prevede
amplasare punctului gravimetric precum şi construirea obiectelor
industriale, caselor de locuit, autostrăzi, etc.
3.6 Materializarea punctelor gravimetrice
Punctele RGF se materializează cu borne, care se plantează

în încăperi, ce asigură păstrarea lor de lungă durată. Punctele RGS se
amplasează în afară încăperilor, de regulă, pe teritoriile aeroporturilor
sau se combină cu punctele geodezice şi de nivelment.
Tipurile bornelor punctelor RGF şi RGS sunt demonstrate în
Anexa 4.5.
Latura de sus a bornelor, trebuie să prezinte un plan
orizontal cu înclinarea nu mai mult de un grad. În centrul ei, cu
eroarea nu mai mult de 2 cm de la centrul geometric se instalează
marca (Anexa 4.7). La marginea laturii de sus a bornei, se instalează
placa de pază (Anexa 4.8).
35
Borna reprezintă un pilastru de beton armat cu dimensiunile

prezentate în Anexele 4.5, 4.6. Pe fundul gropii se toarnă un strat de
beton gros de 10 cm, peste care se aşează pilastrul punctului
gravimetric.
La amplasarea punctelor gravimetrice pe teritoriul
aeroporturilor pot fi utilizate suprafeţele orizontale ale fundamentelor
cu dimensiunile nu mai mici decât cele indicate în Anexele 4.5, 4.6.
În centrul suprafeţei fundamentului se instalează marca, iar
alăturea pe perete se fixează placa de pază. În scopul protecţiei
împotriva corodării mărcile se acoperă cu miniu de plumb.
Clădirile şi construcţiile în care sunt amplasate aceste puncte
gravimetrice trebuie să fie îndepărtate de la pista de decolare mai
mult de 100 m.
Reperele de control se materializează în apropierea
punctelor RGS-1 şi punctele martori în scopul controlului stabilităţii
altitudinilor punctului.
Locul de amplasare a reperului de control se alege în aşa
mod, ca transmiterea altitudinii de la reper la marca gravimetrică să
se efectueze cu un număr minimal de staţii de nivelment. Reperele se
materializează conform Instrucţiunii pentru nivelment.
Punctele gravimetrice RGS, materializate în încăperi se
însoţesc cu o placă de protecţie 35,0 x 30,0 x 0,5 cm (Anexa nr. 4.6)
fixată pe peretele încăperii, în care se află borna. Bornele
gravimetrice, plantate în afară încăperilor se însoţesc cu placa de
protecţie, fixată la marginea laturii de sus a pilastrului de beton.
Punctele gravimetrice, amplasate în afară încăperilor (cu
excepţie punctele amplasate pe teritoriul aeroportului) se însoţesc cu
semne de identificare fără placă de protecţie.
Punctele RGS, combinate cu punctele geodezice se însoţesc
cu placă de protecţie, fixată pe semnalul exterior al punctului
geodezic. În cazul combinării cu reperele de nivelment sau cu
punctele geodezice, semnalele exterioare ale cărora sînt distruse,
placa de protecţie se fixează pe semnalul de identificare a reperului
sau a punctului geodezic, instalat la distanţa 1 m de la centru.
36
La finele executării lucrărilor executorul va fotografia

construcţia punctului gravimetric. Ulterior pe fotografia 6х9 cm
obţinută se va indica distanţele de la marcă pînă la părţile
caracteristice ale clădirii sau ale terenului. Această fotografie se
fixează pe schiţa de poziţie a punctului gravimetric. Cînd
fotografierea este imposibilă se execută un desen care să conţină
acelea-şi elemente.
Punctele gravimetrice se predau spre păstrare organelor
administrării locale. În urma plantării se prezintă următoarele
documente:
nota informativă privind volumul lucrărilor de construcţie şi
restabilire a punctelor gravimetrice;
date privind coinciderea recunoaşterii cu materialele
obţinute în realitate;
condiţiile de executare a lucrărilor de plantare a punctelor
gravimetrice, particularităţile şi dificultăţile apărute la executarea
lucrărilor;
informaţie necesară pentru ameliorarea organizării şi
executării lucrărilor ulterioare.
3.7 Perfectarea rezultatelor măsurătorilor
Rezultatele măsurătorilor se înscriu în jurnalele de

observaţii gravimetrice şi de nivelment, care sînt documente de
strictă evidenţă.
Înscrierile în jurnale se execută cu un scris lizibil cu
cerneală sau cu creion simplu. Ştergerea şi corectarea notaţiilor de
citire în jurnal sunt interzise. Notaţiile greşite se anulează şi deasupra
lor se scrie cele corecte în aşa mod, ca să fie vizibilă notaţia veche şi
cea nouă.
În jurnalul de observaţii gravimetrice se desenează schema
amplasării instrumentelor gravimetrice cu înscrierea cotelor de
37
punctelor efective ale gravimetrelor deasupra suprafeţei de sus a

bornei şi distanţele pînă la marcă.
În jurnale trebuie să fie înscrise numerele instrumentelor,
data şi locul a ultimilor cercetări ale instrumentului.
În jurnal, observatorul notează toate particularităţile
observaţiilor, abaterea de la cerinţele prezentei Instrucţiuni.
La finele lucrărilor de teren executorul prezintă următoarele
materiale:
jurnale perfectate şi verificate;
nota informativă privind executarea lucrărilor de teren, ce
conţine toate datele pentru întocmirea raportului tehnic;
buletinul rezultatelor cercetărilor de laborator şi de teren a
instrumentelor;
materialele calculelor de teren;
schema măsurătorilor gravimetrice;
schiţele amplasării punctelor şi reperelor;
paşapoartele punctelor.
La materiale se anexează lista documentelor cu indicaţia
numărului de foi. Toate materialele trebuie să fie datate şi semnate de
către executor şi inginerul principal al organizaţiei.
3.8 Întocmirea rapoartelor tehnice
La finalizarea prelucrării de birou a materialelor de

observaţii se întocmeşte un raport tehnic, în care se interpretează
următoarele întrebări de bază:
conţinutul şi volumul lucrărilor;
caracteristica fizico – geografică şi geofizică a raionului
lucrărilor;
date tehnico – economice;
aparatajul şi metodica executării lucrărilor gravimetrice;
modul şi rezultatele determinărilor coordonatelor şi
altitudinilor punctelor;
38
rezultatele cercetărilor instrumentelor;

prelucrarea rezultatelor măsurătorilor;
analiza materialelor obţinute şi evaluarea preciziei lor;
concluzii şi propuneri.
La raportul tehnic se anexează:
paşapoartele punctelor;
cartograma executării lucrărilor;
recenzie la raport;
procesul verbal a consfătuirii privind susţinerea raportului;
materiale de prelucrare a măsurătorilor;
catalogul punctelor gravimetrice.
39
4. Procesarea măsurătorilor gravimetrice
Procesarea măsurătorilor gravimetrice se divizează în trei

etape:
prelucrarea materialelor de teren;
prelucrarea de birou;
calculele de compensare.
Scopul prelucrărilor de teren a materialelor este controlul
măsurătorilor, precum şi obţinerea valorilor acceleraţiei forţei de
gravitate preliminare şi erorilor medii. În acest scop se execută:
prelucrarea curentă în jurnale de observaţii;
întocmirea tabelelor rezultatelor de calcul;
evaluarea preliminară a preciziei măsurătorilor.
Prelucrarea de birou include:
controlul calculelor de teren;
precizarea rezultatelor obţinute pe baza determinărilor
adiţionale a constantelor instrumentelor şi a altor cercetări, efectuate
după executarea lucrărilor de teren;
evaluarea preliminară a preciziei măsurătorilor;
prelucrarea rezultatelor măsurătorilor gravimetrice la
calculator;
completarea paşapoartelor punctelor;
întocmirea notei informative privind rezultatele calculelor
de birou.
Toate calcule se execută în «două mâini». Rezultatele
obţinute la calculator se compară cu datele prelucrării de teren.
Compensarea rezultatelor măsurărilor în punctele RGF şi
RGS-1 se execută împreună. Conform rezultatelor calculelor de
compensare se întocmeşte catalogul punctelor gravimetrice.
Compensarea rezultatelor măsurărilor pe punctele RGS-2 se
execută prin metoda de intercalare între punctele RGS-1 sau punctele
RGF. Evaluarea preciziei a valorilor compensate a acceleraţiei forţei
de gravitate se execută luând în consideraţie erorile punctelor iniţiale.
40
4.1 Procesarea măsurătorilor absolute
Valorile absolute ale gravităţii se determină cu ajutorul

gravimetrelor absolute în rezultatul urmăririi masei de etalon
aruncate. Rezultatele măsurătorilor se obţin prin fixarea intervalelor
de timp Ti, pe parcursul cărora masa de etalon trece intervalele de
distanţă Si (i= 1,2,3…N). Numărul măsurătorilor N poate fi diferit în
funcţie de tipul gravimetrului.
Valoarea acceleraţiei forţei de gravitate g se calculă prin
metoda celor mai mici pătrate, luând în consideraţie influenţa
gradientului vertical al acceleraţiei forţei de gravitate:
g = g1+γ Н+ ∆gc+∆gλ+∆ga+∆gv+∆gls+∆gH +∆gr+∆gp+∆gf. (4.1)
Valoarea acceleraţiei forţei de gravitate g1, ce se referă la

nivelul poziţiei culminantă a masei de etalon aruncate se calculă
conform formulei:
n n
N ∑T1
i ∑S 1
i
n n n
∑T ∑T ∑S T
2
i i i i
1 1 1
n n n
∑ T ∑ T ∑S T
2 3 2
i i i i
1 1 1
g1=2 n n
. (4.2)
∑ Ti ∑ Ti
2
N
1 1
n n n
∑ Ti ∑ Ti ∑ Ti
2 3
1 1 1
n n n
∑T ∑T ∑T
1
i
2
1
i
3
1
i
4
Valoarea determinată g1 se reduce la nivelul piedestalului

utilizând gradientul vertical al acceleraţiei forţei de gravitate γ şi
41
distanţa de la centrul optic al masei de etalon în poziţia culminantă

iniţială pînă la nivelul piedestalului Н.
Corecţia pentru viteza de răspândire a luminii g1
compensează variaţiile lungimii braţului test al interferometrului în
timpul căderii libere.
Corecţia pentru variaţia lungimii de undă a laserului ∆gλ se
determinată din compararea laserului de lucru cu cel de etalon şi se
introduce la momentul mediu al observaţiilor prin interpolare liniară
a variaţiilor lungimii de undă a laserului.
Corecţia de atmosferă ∆ga se calculă conform formulei:
∆ga = К( В а - В n ) µGal,
unde В n - valoarea normală a presiunii atmosferice în

milibari;
В а - valoarea medie a presiunii atmosferice dintr-o serie de
observaţii în milibari;
К = 0,3 µGal / milibar (Rezoluţia nr. 9 a AIG, 1983)
Corecţia de vid, care compensează influenţa rezistenţei
aerului remanent în camera balistică se calculă conform formulei:
6
∆gv = α В⋅10 µGal,
unde В − presiunea remanentă în camera balistică,

coeficientul α se determină experimental pentru fiecare tip de
instrument.
Corecţia de maree terestră sub influenţa Soarelui şi Lunii
∆gls aduce valoarea măsurată a acceleraţiei forţei de gravitate la
nivelul geopotenţialului neperturbat.
Corecţia Honkasalo se calculă conform formulei:
∆gH = 0,03057 К (1 -3 sin ϕ ) µGal,

2
42
unde К- coeficientul influenţei de elasticitate al Pămîntului;

ϕ - latitudinea staţiei de observare.
Corecţia ∆gr de reducere a valorilor acceleraţiei forţei de
gravitate măsurate la marca punctului gravimetric se determină cu
ajutorul gravimetrelor relative cu precizia ≤ 3 µGal.
Corecţia de mişcare a polului ∆gP se calculă conform
formulei:
∆gP = - 3900 sin 2 ϕ (m 1 cos λ - m 2 sin λ ) mGal,

х y
unde m 1 = и m2 = ; х, у − coordonatele polului în
ρ ρ
sec de arc;
ϕ,λ − latitudinea şi longitudinea de est a punctului.
Parametrii de mişcare a polului se culeg din buletinul
Serviciului Internaţional de Rotaţie a Pămîntului. Corecţia aduce
rezultatele măsurătorilor la poziţia unică a polului.
Corecţia de variaţie a apelor freatice ∆gf se determină
conform formulei:
∆gf = F ( h – hm) µGal,
unde F – coeficient empiric cu valorile aproximativ 8-17

µGal / m determinat din măsurătorile acceleraţiei forţei de gravitate
la diferite nivele a apelor freatice.
h şi hm − respectiv adâncimea curentă şi medie de mulţi ani
a apelor freatice de la suprafaţa Pămîntului.
Date privind nivelul apelor freatice în sondele apropriate
punctului se obţin de la serviciile specializate.
Măsurătorile absolute a acceleraţiei forţei de gravitate se
prelucrează utilizând programe speciale la calculator în timp real
pînă la obţinerea rezultatului final.
43
La fiecare aruncare a masei de etalon se calculează valoarea

medie a acceleraţiei forţei de gravitate:
1 i=n
gm =
n
∑ g ,
i =1 i
(4.3)
cu eroarea medie:
mg m =
∑ (g i
,
− gm )2
(4.4)
n(n − 1)
unde n – numărul g i admise la prelucrare.
Rezultatele măsurătorilor la fiecare aruncare sînt afişate la
monitorul calculatorului, ceia ce permite operatorului să urmărească
mersul măsurătorilor în timp real.
După executarea unei sesiuni de 60-100 aruncări se calculă
valoarea preponderată
i =к
∑g m Рк
gp = i =1
i =к
, (4.5)
∑Р
i =1
к
1
unde Р к = ; ms − eroarea medie a valorilor dintr-o
ms2
sesiune de observări;
к – numărul sesiunilor (5 < k <20).
Eroarea medie a unităţii de pondere se determină conform
formulei:
i =к
∑ (g s − g p ) 2 Pк
М p= i =1
i =к
. (4.6)
( K − 1)∑ Pк
i =1
Măsurătorile se execută pînă la scăderea erorii medii a

unităţii de pondere din toate sesiunile de observări pînă la 5 µGal.
44
4.2 Procesarea măsurătorilor relative
Prelucrarea rezultatelor măsurătorilor, executate prin metode

relative cu ajutorul gravimetrelor statice, constă din următoarele
etape:
transformarea citirilor gravimetrelor în miligali;
calculul creşterii forţei de gravitate în punctul determinat
relativ punctului iniţial;
evaluarea preciziei rezultatelor măsurătorilor.
La prima etapă prelucrarea rezultatelor măsurătorilor se
execută conform cerinţelor instrucţiunilor de exploatare a
gravimetrelor.
Corecţia privind variaţiile forţei de gravitate sub influenţa
mareelor terestre se introduce în rezultatele măsurătorilor în cazul
cînd durata măsurătorilor depăşeşte 2 ore.
Calculul creşterii acceleraţiei forţei de gravitate în punctul
determinat relativ punctului iniţial conform schemei А – В – A, se
execută conform formulei:
∆g = g r − g 0r + δg d , (4.7)
unde gr, gr0 – citirile gravimetrului în mGal respectiv în

punctul determinat şi cel iniţial;
Ω − corecţia de drift a gravimetrului.
Corecţia de drift a gravimetrului nu trebuie să depăşească se
calculează după formula
∆g
Ω= ,
∆T
unde ∆g - schimbarea citirii gravimetrului (în mGal) pe unul

şi aceeaşi punct într-un interval de timp ∆Т.
45
Corecţia de drift a gravimetrului poate fi calculată

utilizînd următoarele materiale de cercetări de laborator sau lucrări
în teren:
observaţiile în condiţii de laborator cu durată de câteva zile;
determinările abaterilor standard ale măsurătorilor unitare a
acceleraţiei forţei de gravitate;
etalonării gravimetrului;
executarea sesiunii de control;
observaţiile în teren.
Corecţia de drift a gravimetrului se determinarea practic la
toate cercetările de laborator şi la lucrările în teren.
De exemplu, pentru un interval de timp
∆T = 12,6 − 8,3 = 4,3 ore citirea gravimetrului s-a schimbat cu
∆g = −22,21 − (−22,05) = ±0,16 mGal.
În acest caz corecţia de drift a gravimetrului este egală:
0,16
Ωr = + = +0,037 mGal/oră.
4,3
Dacă sesiunea este efectuată conform schema А – В – А –

В, rezultatele măsurărilor se prelucrează ca două sesiuni separate А –
В – А şi В – А – В. Media din două valori ∆g se acceptă ca valoare
finală pentru diferenţa valorilor acceleraţiei forţei de gravitate între
punctele А şi В pentru fiecare instrument în fiecare sesiune.
Din rezultatele măsurărilor creşterii forţei de gravitate cu n
gravimetre în k sesiuni se calculă valoarea medie aritmetică ∆gmed. şi
se revelează deviaţiile extreme separate a valorilor ∆ge cu ajutorul
criteriului, propus de N.V. Smirnov (Anexa 4.10).
Valoarea extremă ∆ge se exclude din calcule, dacă
∆g e − ∆g med .
≥ Zq , (4.8)
Sm
unde
46
Sm = ±
∑ (∆g − ∆g med . )2
- deviaţia medie pătratică pentru
L
alegerea cu volumul L,
Zq – valoarea numerică pentru probabilitatea de încredere
1 − q = 0,95 . Valorile Zq se culeg din tabela, din Anexa 10.
În cazul eliminării rezultatelor extreme se calculează
valorile noi ale ∆gmed. şi se execută evaluarea preciziei rezultatelor
după formula:
m∆gср . = ±
∑v 2
(4.9)
L'−1
unde v – deviaţia valorii măsurate ∆g de valoarea medie
∆gmed..
L’ – numărul de ∆g, acceptate pentru prelucrare după
eliminare.
La prelucrare de cameră se efectuează analiza dispersiilor
rezultatelor măsurărilor multiple, executate cu un grup de gravimetre.
Însemnând prin ∆gnк creşterea forţei de gravitate, măsurate
cu instrumentul n în sesiunea к, iar prin ∆g00 – valoarea medie a
rezultatelor tuturor măsurărilor, se calculează eroarea medie pătratică
σn a măsurării ∆gn0 cu un instrument din к sesiuni:
n
∑∆ 2
n0
σ =
2
n
1
,
n −1
eroarea medie pătratică σк a măsurării ∆g0к într-o sesiune cu
n instrumente:
n
∑∆ 2
0к
σ n2 = 1
к −1
unde ∆n0 şi ∆0к – deviaţiile respectiv a fiecărui ∆gn0 şi ∆g0к
de la media generală ∆g00 (indicele zero în loc de n sau к indică
valoarea medie pentru sesiune sau instrument).
47
În primul caz sînt excluse erorile sistematice şi semi-

sistematice de genul II, în al doilea caz – erorile sistematice şi semi-
sistematice de genul I.
Eroarea σ1 se determină în modul următor:
n к
∑∑ (∆g nк − ∆g n 0 − ∆g 0 к + ∆g 00 )
σ 12 = 1 1
. (4.10)
(n − 1)(к − 1)
Eroarea semisistematică de genul I se determină:

σ 12
σ =σ −
2
2
к
n
к
şi de genul II
σ 12
σ =σ −
2
3
2
к .
n
Eroarea medie pătratică σ a creşterii măsurate a forţei de
gravitate cu n instrumente în к sesiuni se calculează după formula:
σ 12 σ 22 σ 32
σ =
2
+ + .
nк n к
Pentru verificarea divergenţilor creşterii forţei de gravitate

determinate ca valoarea medie pentru n instrumente şi k sesiuni, se
calculează valorile
σ n2 ⋅ к σ к2 ⋅ n
Fn = şi Fn = ,
2
σ1 2
σ1
care se compară cu valoarea teoretică F – criteriu (F – teor.),

cules din tabele după argumente (n – 1) sau (к – 1) şi (n – 1)(к – 1).
Pentru Fn < F – teoretic şi rк < F – teoretic ca valoare finală
se acceptă eroarea medie pătratică σ 2 calculată conform formulei
(4.10).
48
Pentru Fn > F – teoretic sau Fк > F – teoretic precizia

legăturii gravimetrice se evaluează conform formulei (4.10).
4.3 Compensarea reţelelor gravimetrice
Compensarea reţelei se execută conform ipotezei, că

măsurătorile de-a lungul laturii au fost afectate doar de erorile
incidente. Valorile medii a gravităţii, observate de-a lungul laturii
reţelei poate fi ajustată conform modelului adoptat:
∆gi = ∆g oi + vi (i = 1,2,…,n), (4.11)
unde
∆Gi - valoarea gravităţii după ajustare
∆g oi – gravitatea observată (înaintea ajustării)
vi – reprezintă corecţiile care elimină eroarea de observaţie
n – numărul de laturi
Compensarea reţelei gravimetrice poate fi executată prin

metoda celor mai mici pătrate în varianta observaţiilor directe
condiţionate sub condiţia bine cunoscută:
n
[ pvv] = ∑ pv 2 i = V T PV (4.12)
i =1
unde pi reprezintă ponderea observaţiilor
P - matricea diagonală a ponderilor (P =[pii])
V – sînt corecţiile vector (V =[vi])
V T- reprezintă matricea transpusă
Conform Wolf (1975) ponderile pot fi deduse din ecuaţia:
µ2
pi = (4.13)
mli2
49
unde µ este eroarea de pondere unitară şi mli eroarea medie

pătratică a valorii medii a observaţiilor de-a lungul laturii i.
Valoare µ poate fi estimată după formula:
µ2=VTPV/f , (4.14)
unde f este numărul ecuaţiilor condiţionale şi P este

matricea diagonală a ponderilor.
La compensarea reţelei gravimetrice pot fi folosite mai
multe modele stocastic-funcţionale, bazate pe diferite sisteme de
pondere în funcţie de temperatură, de driftul instrumentului şi de
eroarea medie pătratică a observaţiilor pe fiecare legătură înseamnă:
Matricea coeficienţilor ecuaţiilor normale (N) va fi:
N = ATPA , (4.15)
unde P reprezintă matricea ponderilor inversa.

Corecţia vector precisă poate fi obţinută din sistemul
matricei inverse a coeficienţilor ecuaţiilor normale (N-1)
V = -P A N-1 l , (4.16)
unde l este termenul liber (neînchiderea poligonului).

Matricea covariaţiilor este definită de:
Q =[qij]=P-(PA)N-1(ATP) i,j=1,2…n (4.17)
şi ponderea unitate după ajustare
µ = (VTPV/f)1/2 , (4.18)
unde f este numărul ecuaţiilor folosite.

50
Eroarea RMS a gravităţii ajustate pe fiecare latură este

compusă din coeficienţii matricei covariaţiilor şi raportată la
ponderea unitate µ:
m∆gi=±µ √ qii . (4.19)
La compensarea rezultatelor măsurărilor pe punctele

reţelelor de ordin inferior valorile forţei de gravitate pe punctele
iniţiale se consideră rigide. Evaluând precizia valorilor a forţei de
gravitate compensate, este necesar de a considera erorile punctelor
iniţiale.
În acest scop se utilizează matricea covariaţiilor Q1 obţinută
la compensarea colectivă a reţelelor de ordin superior şi matricea
covariaţiilor Q2, obţinută la compensarea rezultatelor măsurărilor pe
punctele de ordin inferior .
Utilizînd metoda de introducere obţinem matricea de
corelaţie Q22 care permite evaluarea preciziei a punctelor reţelei de
ordin inferior considerând erorile punctelor iniţiale:
Q22 = Q2 + Q21(A2TP2A21)Q1 , (4.20)
unde matricea Q21, necesară pentru calculul erorii medii

pătratice a valorii diferenţei a forţei de greutate compensate ∆G
dintre punctele reţelei de ordin inferior şi punctele iniţiale poate fi
calculată utilizînd matricea (АT2Р2А21), care reprezintă o parte a
sistemului de ecuaţii normale, care a fost neglijată la compensarea
reţelei de ordin inferior din cauza, că punctele iniţiale se consideră
rigide:
Q21 = Q2(A2TP2A21)Q1 . (4.21)
De exemplu pentru evaluarea preciziei punctului A este

necesar de a alege elementele din rândului A şi din coloana A din
~
q q
matricele Q şi Q . Care se semnifică respectiv АА şi АА . Eroarea
2 22
51
medie pătratică a forţei de gravitate compensate pentru punctul А se

determină după formula
m g А = ± µ 22 q~АА + µ12 q АА
,
unde µ1 este eroarea unităţii de greutate, obţinută la

compensarea colectivă a punctelor reţelelor gravimetrice de ordin
superior, iar µ2 eroarea unităţii de greutate, obţinută la compensarea
reţelei de ordin inferior utilizînd metoda de introducere.
Erorile medii pătratice ale ∆g compensate se calculă după

următoarele formule:
pentru ∆g dintre punctele А şi В a reţelei de ordin inferior
~
m∆g АB = ± µ 22 q~АB + µ12 q АB
,
pentru ∆g dintre punctele reţelei de ordin inferior А şi

punctului rigid О
m∆g АO = ± µ 22 q~АA + µ12 (qOO + q AA − 2q *AO )

,
În aceste formule:
~
q~AB = q~AA + q~BB − 2q~AB , q AB = q AA + q BB − 2q AB ,
unde
q~BB , q~AB - elementele matricei Q ;
2
q BB , q AB - elementele matricei Q ;
22
qOO - elementul matricei Q .
1.
52
4.4 Reducerea valorilor gravităţii
Determinările gravimetrice de precizie înaltă se execută pe

postamente de beton, care împreună cu păreţii, podul şi alte obiecte
masive situate în învecinarea locului măsurătorilor, creează
neregularităţi ale cîmpului gravitaţional.
Pentru compararea rezultatelor, obţinute cu ajutorul diferitor
instrumente, necesită reducerea lor la centrul mărcii, materializate în
postament. Determinarea diferenţei acceleraţiei forţei de gravitate,
între marca materializată în postament şi punctul instrumentului la
care se referă măsurătorile gravimetrice, se execută cu ajutorul
gravimetrelor statice de precizie înaltă.
Pentru executarea măsurătorilor gravimetrul se instalează pe
un stativ rigid cu posibilitatea de a schimba înălţimea instrumentului.
Gradientul vertical se determină din măsurătorile creşterii
acceleraţiei forţei de gravitate de-a lungul verticalei punctului de
reducere la diferite înălţimi pînă la 1m cu interval de 25 cm.
Pentru determinarea modelului spaţial al cîmpului
gravitaţional în aproprierea postamentului se procedează în felul
următor. În planul mărcii pe latura de sus a postamentului se
marchează punctele, în care se vor executa măsurătorile acceleraţiei
forţei de gravitate pe verticală. Pentru punctele RGF sînt suficiente 5
puncte: unul amplasat deasupra mărcii şi patru amplasate în colţurile
postamentului.
În rezultatul măsurătorilor se determină o reţea spaţială de
puncte cu valorile acceleraţiei forţei de gravitate cunoscute, care
permite calculul diferenţei acceleraţiei forţei de gravitate în orice
direcţie de la marcă pînă la punctul efectiv al instrumentului utilizat.
La prelucrarea rezultatelor măsurătorilor în punctele RGS-1,
2, combinate cu punctele a reţelei geodezice sau a reţelei de
nivelment, este necesar de a reduce diferenţa valorilor acceleraţiei
forţei de gravitate la centrele mărcilor.
53
Pentru determinarea gradientului vertical în punctele RGS-

1,2 se prevăd măsurători repetate numai asupra mărcii la două nivele:
0 şi 100 cm.
Diferenţa valorilor forţei de gravitate ∆g1−2 = g1 − g 2 dintre
centrele punctelor 1 şi 2 se obţine conform formulei:
∆g1−2 = ∆g '1−2 +δg1 − δg 2 , (4.22)
unde ∆g’1-2 – diferenţa măsurată a valorilor forţei de

gravitate;
δg1 şi δg2 – reducerile, care se calculează cu ajutorul
diferenţelor altitudinilor dintre centrele punctelor şi locurile de
observaţii ∆H, conform formulei:
δg = (dg/dH) ∆H, (4.23)
unde dg/dH este gradientul vertical al gravităţii.

Pentru punctele gravimetrice de densificare reducerile pot fi
calculate cu ajutorul valorii normale a gradientului vertical al
acceleraţiei forţei de gravitate dγ/dH = 0,0031 mGal/cm.
δg = −0.0031 ⋅ ∆H . (4.24)
54
5. Lucrări gravimetrice executate pe teritoriul

Republicii Moldova
După obţinerea independenţei Republica Moldova a depus

eforturi considerabile privind crearea reţelei geodezice naţionale şi
integrarea ei în reţeaua europeană. În rezultatul companiei
MODREF99 fost stabilit sistemul de coordonate european ETRS89.
Însă pentru crearea modelului cvasigeoidului de precizie înaltă
necesită stabilirea unui sistem gravitaţional naţional, corespunzător
standardelor internaţionale.
Fig. 5.1 Reţeaua gravimetrică preliminară (Besutiu 2003)

55
Primele lucrări gravimetrice a fost realizate în anul 2000 ca

o reţea de triunghiuri cu punct central, localizat în capitala ţării.
Măsurătorile gravimetrice au fost efectuate de către Institutul
Geofizică şi cu ajutorul Institutului Geologic din România utilizînd
gravimetrului La Coste-Romberg D.
Tabela 5.1. Rezultatele compensării de-a lungul laturilor
Nr. ∆gi ∆Gi mi

Latura reţelei
d/o (mgal) (mgal) (mgal)
1 Chişinău – Soroca 120,217 120,2145 ±0,0029
2 Chişinău – Bălţi 79,518 79,5134 ±0,0028
3 Bălţi – Soroca 40,701 40,7012 ±0,0013
4 Ungheni – Bălţi 45,272 45,2725 ±0,0013
5 Chişinău – Ungheni 34,236 34,2408 ±0,0028
6 Chişinău–Teleneşti 13,969 13,9699 ±0,0026
7 Albiţa – Leova -30,037 -30,0361 ±0,0026
8 Chişinău – Leova -16,068 -16,0663 ±0,0018
9 Chişinău – Cahul -96,858 -96,8607 ±0,0019
10 Cahul – Leova 80,795 80,7944 ±0,0013
11 Cahul – Căuşeni -91,430 -91,4191 ±0,0032
12 Chişinău- Căuşeni -5,442 -5,4416 ±0,0026
Începînd de la neînchiderile triunghiurilor, reţeaua a fost

ajustată folosind metoda celor mai mici pătrate pentru mai multe
sisteme de ponderi. Printre acestea, cel mai bun rezultat a fost obţinut
cînd se referea la deviaţia standard a valorii medii de gravitate de-a
lungul laturii (Tab.5.1).
Valorile absolute au fost obţinute prin transferul gravităţii
absolute de la reţeaua de referinţă gravitaţională a României spre
staţia sa centrală, Chişinau, care apoi a fost transmisă la celelalte
staţii.
56
Tabelul 5.2. Valorile absolute ale gravităţii şi gradientul

vertical
Denumirea Coordonatele geodezice Gravitatea Gradientul

staţiei absolută vertical
φ λ mGal mGal/m
Chişinău 46°5952,0″ 28°40′05,0″ 980766,530 -0,279
Bălţi 47°45′40,0″ 27°56′00,0″ 980846,043 -0,282
Cahul 45°54′18,8″ 28°12′02,4″ 980670,669 -0,295
Căuşeni 46°38′15,0″ 29°24′30,0″ 980761,088 -0,294
Leova 46°28′24,6″ 28°14′53,3″ 980750,467 -0,323
Soroca 48°07′53,5″ 28°20′31,0″ 980886,745 -0,284
Ungheni 47°12′00,0″ 27°48′00,0″ 980800,771 -0,309
Valorile gradientului vertical au fost determinate din

măsurători relative la diferite înălţimi 0,30 m şi 0,80 m.
O altă lucrare importantă privind crearea reţelei
gravimetrice fundamentale şi reţelei gravimetrice de sprijin de
ordinul 1 a fost executată în mai – iulie 2006 de care Agenţia Relaţii
Funciare şi Cadastru în cooperare cu Agenţia Cercetări Geospaţiale a
Statelor Unite ale Americii.
Reţeaua gravimetrică fundamentală conţine 3 puncte
gravimetrice absolute amplasate în staţiile seismice din Chişinău
(Fig. 5.3), Giurgiuleşti şi oficiul cadastral teritorial din Briceni.
Punctele gravimetrice absolute au fost amplasate în zonele Centru,
Sud şi Nord ale Moldovei pentru dezvoltare ulterioară a reţelelor de
sprijin de ordinul 1 şi asigurarea metrologică a măsurătorilor
gravimetrice relative (Fig 5.2).
Determinările absolute au fost executate cu ajutorul
gravimetrului absolut FG 5 timp de 24 - 36 ore, cite 100 aruncături
pe oră.
57
BRICENI
CHISINAU
Legendă:
Puncte RGF (3)
Puncte RGS-1 (17)
GIURGIULESTI
Fig. 5.2 Reţeaua gravimetrică de sprijin de ordinul 1
58
Pentru asigurarea accesului liber la punctele reţelei

gravimetrice fundamentale în timpul măsurătorilor relative
măsurătorile absolute executate nemijlocit pe borna punctului
gravimetric au fost transferate la punctul excentric.
Figure 5.3 Punctul RGF Chisinău AA în observatorul

seismic al Institutului de geofizică şi geologie
Valorile gradientului vertical au fost determinate din

măsurători relative la înălţimea 1 m cu ajutorul gravimetrelor
LaCoste-Romberg G şi au fost luate în consideraţie la procesarea
măsurătorilor absolute.
Datele au fost prelucrate utilizînd programul de procesare
Micro-g. Precizia finală a măsurătorilor absolute este de ± 0.005
mGal.
Reţeaua gravimetrică de sprijin de ordinul 1este compusă
din 17 staţii amplasate în staţiile seismice, pe pragurile catedralelor,
pe fundamentele memorialelor şi combinate cu staţiile punctele
geodezice naţionale de ordinul 0 (Fig. 5.4).
59
Diferenţele gravităţii de-a lungul laturilor reţelei

gravimetrice au fost determinate folosind 3 gravimetre LaCoste-
Romberg modelul G. Factorul de scară a fost determinat din
măsurătorile diferenţei gravităţii între punctele gravimetrice absolute
Chişinău – Giurgiuleşti şi Chişinău - Briceni.
Fig. 5.4 Punctul gravimetric RGS-1 Palanca E combinat cu

punctul geţelei geodezice naţionale de orinul 0.
Reţeaua fost proiectată în formă de poligoane sprijinite pe

punctele de gravitate absolută. Fiecare latură a poligonului fiind
determinată prin drumuiri independente în marea lor majoritate,
repetate cel puţin o dată, în zile diferite.
Corecţia de drift şi de maree a fost aplicată la fiecare
măsurătoare cu ajutorul programelor GVREC.EXE, ETIDE.EXE şi
GVCOMP.EXE. Valoarea medie dintre determinările gravimetrice
au fost luate în consideraţie ca valori reprezentative pentru fiecare
latură aparte.
60
Drumuirile se începeau de la excentricul punctului

gravimetric absolut trecînd prin 2-3 puncte a reţelei RGS-1 şi după
verificarea driftului măsurătorile se repetau pe acelaşi traseu în
consecutivitate inversă (Fig. 5.3).
1
2
A B
7 6 C 3
4
5
Drift
Fig. 5.3 Schema măsurătorilor gravimetrice în drumuire
Punctele martori au fost determinate prin măsurători relative

pentru fiecare punct al reţelei cu precizia RGS-1.
Fig. 5.5 Punctul gravimetric RGS-1 Balti C pe pragul

catedralei Sf. Nicolae
61
Compensarea măsurătorilor gravimetrice relative împreună

cu punctele de gravitate absolută au fost executată cu ajutorul
programului GRAVNET.EXE. Precizia determinărilor relative a
punctelor gravimetrice a RGS-1 nu depăşesc 0.010 mGal.
În finalul lucrărilor executate s-a obţinut o reţea
gravimetrică de sprijin de ordinul 1 care satisface condiţiile de
îndesire cu punctele gravimetrice de ordin inferior.
În următorii ani se planifică crearea reţelei gravimetrice de
sprijin de ordinul 2 şi îndesirea ei pînă la un punct la 10-15 km2, ceia
ce este suficient pentru modelarea cvasigeoidului de precizie pentru
teritoriul Republicii Moldova.
62
Anexa 4.1
FRAGMENT AL REŢELEI GRAVIMETRICE
63
Anexa 4.2
SCHEME DE DETERMINARE A PUNCTELOR RGS-1
a) sesiune В
А
b) poligon
В С
64
Anexa 4.3
SCHEME DE DETERMINARE A PUNCTELOR RGS – 2
а)
b)
c)
65
Anexa 4.4
SEMNE CONVENŢIONALE
- punctul RGF
- punct martor RGF
- punct martor RGF cumulat cu punctul НГС-0
- punctul RGS – 1
- punctul RGS – 1 cumulat cu punctul НГС-1
- punct martor RGS
- punct martor RGS cumulat cu punctul НГС-1
- punctul RGS-2
- punctul RGS-2 cumulat cu punctul НГС-2
- linii de legătură gravimetrică dintre punctele

RGS-1 şi punctele RGF
- linii de legătură gravimetrică dintre punctele

RGS – 2 şi punctele RGS-1
66
Anexa 4.5
BORNA PUNCTULUI GRAVIMETRIC
ÎN AFARA ÎNCĂPERII
25
Sârmă de
armatură
∅ 8-10 mm
Beton 200
Solul turnat:
nisip,
prundiş, pietriş,
zgură sau
amestecurile lor
10 50
A
Stratul de ciment cu
B grosimea de 10 cm
PLACĂ DE
PROTECŢIE
∞ A B
Pentru punctele RGF А = 100, В = 120

Pentru punctele RGS – 1 А = 80, В = 100
Dimensiunile în cm
67
Anexa 4.6
BORNA PUNCTULUI GRAVIMETRIC ÎN ÎNCĂPERE
25 Podea
10 – 15
Sârmă de
armatură Beton
∅ 8-10 mm
10
Solul turnat:
nisip,
50 200
prundiş, pietriş,
zgură sau
Stratul de
ciment cu
Stratul de nisip 50 grosimea de
bătătorit 10 cm
A
B
A B
Pentru punctele RGF А = 100, В = 120

Dimensiunile în cm
68
Anexa 4.7
MARCA BORNEI
PUNCTULUI GRAVIMETRIC
279
20 10
r 10
80
10
3 10
80
Dimensiunile în mm
69
Anexa 4.8
PLACI DE PROTECŢIE A PUNCTELOR GRAVIMETRICE
3
[ [
A. N. C. R. F. G
PUNCT DE GRAVITATE
3
ABSOLUTĂ
- 2006-
[ ESTE SUB PROTECŢIA STATULUI [
3
[ [
A. N. C. R. F. G
PUNCT DE GRAVITATE
3
RELATIVĂ
- 2006-
[ESTE SUB PROTECŢIA STATULUI [
Grosimea plăcii de 5 mm
Dimensiunile în mm
70
Anexa 4.9
INSTALAREA PLITEI MOBILE PE

PUNCTUL GEODEZIC
71
Anexa 4.10
VALORILE CRITERIULUI SMIRNOV
Nr. 0,2% 0,5% 1% 2% 5% 10% 20%
3 1,414 1,414 1,414 1,414 1,414 1,412 1,406
4 1,731 1,730 1,728 1,723 1,710 1,689 1,645
5 1,990 1,982 1,972 1,955 1,917 1,869 1,791
6 2,203 2,183 2,161 2,130 2,967 1,996 1,894
7 2,377 2,344 2,310 2,265 2,182 2,093 1,974
8 2,521 2,476 2,431 2,374 2,273 2,172 2,041
9 2,643 2,586 2,532 2,464 2,349 2,238 2,097
10 2,747 2,680 2,616 2,540 2,414 2,294 2,146
11 2,837 2,760 2,689 2,606 2,470 2,343 2,190
12 2,915 2,830 2,753 2,663 2,519 2,387 2,220
13 2,984 2,892 2,809 2,713 2,563 2,426 2,264
14 3,046 2,947 2,859 2,759 2,602 2,461 2,297
15 3,102 2,997 2,905 2,800 2,638 2,494 2,327
16 3,152 3,042 2,946 2,837 2,670 2,523 2,354
17 3,198 3,083 2,983 2,871 2,701 2,551 2,380
18 3,240 3,120 3,017 2,903 2,728 2,577 2,404
19 3,278 3,155 3,049 2,932 2,754 2,601 2,426
20 3,314 3,187 3,079 2,959 2,779 2,623 2,447
21 3,347 3,217 3,106 2,984 2,801 2,644 2,467
22 3,378 3,245 3,132 3,008 2,823 2,664 2,486
23 3,407 3,271 3,156 3,030 2,843 2,683 2,504
24 3,434 3,295 3,179 3,051 2,862 2,701 2,521
25 3,458 3,318 3,200 3,071 2,880 2,718 2,537
26 3,483 3,340 3,220 3,089 2,897 2,734 2,553
27 3,506 3,360 3,239 3,107 2,913 2,749 2,568
28 3,528 3,380 3,258 3,124 2,929 2,764 2,582
29 3,548 3,399 3,275 3,140 2,944 2,778 2,596
30 3,567 3,416 3,291 3,156 2,958 2,792 2,609
31 3,586 3,433 3,307 3,171 2,972 2,805 2,622
32 3,603 3,449 3,322 3,185 2,985 2,818 2,634
33 3,620 3,465 3,337 3,199 2,998 2,830 2,646
34 3,636 3,480 3,351 3,212 3,010 2,842 2,657
35 3,652 3,494 3,364 3,244 3,022 2,853 2,668
36 3,667 3,507 3,377 3,236 3,033 2,864 2,679
37 3,681 3,521 3,389 3,248 3,044 2,874 2,689
38 2,695 3,533 3,401 3,259 3,055 2,885 2,699
39 3,708 3,545 3,413 3,270 3,065 2,894 2,709
40 3,720 3,557 3,424 3,281 3,075 2,904 2,718
72
 ∆g e − ∆g med 

Valorile Zg, satisfac ecuaţiei ρ  > Z g  = 2q
 Sm 
1 n
unde S m = ± ∑
n i =1
(∆g i − ∆g med ) 2
∆g e − ∆g med
distribuirile rB = .
Sm
73
Bibliografie
Besutiu L., Neaga V., Nicolescu A., Lorinczi J., Ilies I.,
Besutiu G.: Preliminary results in the atchievement of the new
gravity system of Republic of Moldova. Newton's Bulletin - n°1,
Dec. 2003.
Chiriac V. National Report of Republic of Moldova. EUREF
Symposium 2006, Riga.
Chiriac V. First Order Gravity Network of Republic of
Moldova. IGFS Symposium 2006, Istanbul.
Groten, E., Geodesy and the Earth's Gravity Field. Vol. I.-II.
Dümmlers-Verlag, 1980, Bonn.
Torge, W., Geodesy, de Gruyter, 1980, New York.
Wolf, H., Ausgleichungsrechnung I. Formeln zur praktischen
Anwendung Dümmler’s Verlag, 324pp., 1975, Bonn.
http://www.microgsolutions.com/
74
Cuprins
1. Introducere.......................................................................................3
1.1 Obiectele determinărilor gravimetrice........................................3
1.2 Scurt istoric.................................................................................4
2. Metode moderne de determinare a gravităţii...................................7
2.1 Determinări absolute bazate pe căderea liberă a corpurilor........7
2.2 Determinări relative forţei de gravitaţie....................................13
3. Reţele gravimetrice........................................................................21
3.1 Reţeaua gravimetrică fundamentală..........................................22
3.2 Reţeaua gravimetrică de sprijin de ordinul 1............................25
3.3 Reţeaua gravimetrică de sprijin de ordinul 2............................26
3.4 Elaborarea proiectului tehnic....................................................29
3.5 Recunoaşterea şi cercetarea punctelor gravimetrice.................30
3.6 Materializarea punctelor gravimetrice......................................35
3.7 Perfectarea rezultatelor măsurătorilor gravimetrice..................37
3.8 Întocmirea rapoartelor tehnice..................................................38
4. Procesarea măsurătorilor gravimetrice..........................................40
4.1 Procesarea măsurătorilor absolute............................................41
4.2 Procesarea măsurătorilor relative..............................................45
4.3 Compensarea reţelelor gravimetrice.........................................49
4.4 Reducerea valorilor gravită.......................................................53
5. Lucrări gravimetrice pe teritoriul Republicii Moldova..................55
Anexa 4.1 Fragment al reţelei gravimetrice.......................................63
Anexa 4.2 Scheme de determinare a punctelor RGS-1.................... 64
Anexa 4.3 Scheme de determinare a punctelor RGS-2.....................65
Anexa 4.4 Semne convenţionale........................................................66
Anexa 4.5 Borna punctului gravimetric în afara încăperii.................67
Anexa 4.6 Borna punctului gravimetric în încăpere..........................68
Anexa 4.7 Marca bornei punctului gravimetric.................................69
Anexa 4.8 Placi de protecţie a punctelor gravimetrice......................70
Anexa 4.9 Instalarea plitei mobile pe punctul geodezic ...................71
Anexa 4.10 Valorile criteriului Smirnov...........................................72
Bibliografie........................................................................................74
75

Compendium 2006-1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Compendium 2006-1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA CADASTRU GEODEZIE ŞI CONSTRUCŢII

METODE TERESTRE A DETERMINĂRILOR

Lucrarea reprezintă un material instructiv la disciplina

Redactor responsabil: dr. Chiriac Vasile

Bibliogr. P, 206-207 (17)

Lucrarea propusă este un curs de prelegeri universitar la

1.1 Obiectele determinărilor gravimetrice

Mărimile care formează obiectele determinărilor

Cîmpul de gravitaţie al Pămîntului prezintă variaţii locale şi

1.2 Scurt istoric

Legea privind acceleraţia căderii libere a corpurilor a fost

În anul 1673 fizicianul olandez Ch. Huygens a demonstrat

geodezul englez E. Sabine în anii 1822 – 1824 pe continentul

2. Metode moderne de determinare a gravităţii

Determinările forţei de gravitaţie se divizează în două

2.1 Determinări absolute bazate pe căderea liberă a

Deşi acceleraţia gravităţii este legată nemijlocit de căderea

Dacă integrăm ecuaţia (2.1) după timp obţinem:

Fig.2.1. Căderea liberă a corpurilor în vid

Dacă integrăm ecuaţia (2.1) după timp obţinem:

Constantele integralului pot fi obţinute din condiţiile iniţiale

Deoarece în ecuaţie intervin 3 necunoscute x0, v0, g, pentru o

2[(h3 − h2 )(t 2 − t1 ) − (h2 − h1 )(t 3 − t 2 )]

Din (2.6) conform ipotezei influenţelor egale şi a unei erori

De exemplu pentru t = 1s. şi h = 1 m, rezultă precizia

m h = ±0.7 × 10 −9 m; mt = ±0.35 × 10 −9 s. (2.10)

Pentru a satisface condiţiile (2.10) în construcţia

Baza Braţul fix al

Fig. 2.2. Schema de funcţionare a gravimetrului absolut

Monitorizarea funcţionării tuturor modulelor, procesarea şi

Fig. 2.3. Gravimetrul absolut FG 5

Specificaţiile tehnice ale gravimetrului absolut FG5 sînt

Tabelul 2.1. Specificaţiile tehnice ale gravimetrului FG 5

Rezoluţia 0,001 mGal

2.2 Determinări relative a forţei de gravitaţie

Metodele relative de determinare a gravităţii se bazează pe

Forţa de gravitate poate fi exprimată cu ajutorul ecuaţiei:

Forţa de elasticitate a resortului este funcţie de întinderea

lungimea resortului r poate fi determinată conform teoremei

Considerăm constanta de elasticitate a resortului k şi

Forţa totală este:

F0 = Fg + Fr = kls + (md − kab) sin γ . (2.15)

În stare de echilibru forţa totală F0 va fi egală cu zero în cazul

În acest caz ecuaţia (2.11) va satisface condiţiile de înclinare

Fig. 2.5. Gravimetrului La Coste-Romberg modelul G

Gravimetrul LaCoste-Romberg este confecţionat din piese

permite fără modificare sa opereze in orice loc pe Pământ.

Fig. 2.6. Schema principială a gravimetrului LaCoste-Romberg

Construcţia gravimetrului îi permite sa fie foarte sensibil la mici

masei de către resortul “cu lungimea zero”. Resortul e înclinat sub un

Fig. 2.7. Gravimetrul LaCoste-Romberg în secţiune

Sistemul de pârghii si şuruburi sunt calibrate cu precizie în

Tabelul 2.2. Specificaţii tehnice ale gravimetrului G

Tipul detectorului Resort de metal cu deformaţia zero

O altă modificaţie a gravimetrului LaCoste-Romberg pentru

Capacităţi auxiliare ale modelului D:

Tabelul 2.3. Specificaţii tehnice ale gravimetrului D

Diapazonul 200 mGal

Reţeaua gravimetrică constituie baza pentru stabilirea

Punctele RGF şi RGS-1 sînt iniţiale pentru crearea reţelei

3.1 Reţeaua gravimetrică fundamentală

Pentru asigurarea preciziei maxime a măsurătorilor şi