Geografia turismului – sinteză suport curs

A. Bazele teoretice
→ De-a lungul timpului, turismul a înregistrat o creştere continuă care s-a datorat:
 Condiţiilor economice favorabile (economia mondială a crescut cu 3%, rate de schimb valutar
mici)
 Cererii ridicate pentru transportul aerian (>6% încasări în traficul aerian internațional, preţ
stabil al combustibilului şi tarife mai scăzute, număr crescut de legături directe)
 Noi tehnologii digitale (inteligenţa artificială transformă experienţa turistică prin intermediul
asistenţilor virtuali, oferta experienţelor turistice personalizate)
 Favorizarea obţinerii vizelor (creşterea importanţei vizelor electronice –eVisa- şi a vizelor
acordate la sosire, scăderea % populaţiei care au nevoie de viză tradiţională)
→ Turismul internaţional în 2018 are următoarele valori:
o În continentul american: 216 milioane vizitatori, 334. mld dolari
o Europa: 710 milioane vizitatori, 570 mld. dolari
o Asia, Oceania şi Australia: 348 mil. vizitatori, 435 mld. dolari
o Orientul Mijlociu: 60 mil. vizitatori, 73 mld. dolari
o Africa: 67 mil. vizitatori, 38 mld. dolari
→ În ceea ce priveşte clasamentul sosirilor şi cheltuielilor turistice, Europa se află pe primul loc,
fiind urmată de regiunea Asia-Pacific
→ În călătoriile cu scop recreativ domină turismul internaţional şi se remarcă următoarele categorii:
o După motivul vizitei: pentru recreere (56%), în scop religios, tratament (27%), scop
profesional (13%) şi alte motive (4%)
o După modul de transport: cale aeriană (58%), cu maşina personală (37%), pe cale
maritimă (4%) şi pe cale feroviară (2%)
→ Recreaţia şi petrecerea timpului liber reprezintă principalele motivaţii ale călătoriilor turistice, în
toate regiunile cu excepţia Orientului Mijlociu (vizita rudelor/prietenilor, pelerinaje/călătorii
religioase, călătorii pentru sănătate)
→ Ponderea călătoriilor cu scop recreativ a crescut de la 50% (2000) la 56% (2018)
→ Importanţa turismului se bazează pe creşterea economică, protecţia mediului, conservarea
patrimoniului cultural, dezvoltarea infrastructurii, crearea locurilor de muncă
→ Componentele turismului sunt componenta geografică (deplasarea turiştilor, amplasarea
infrastructurii), componenta socială (efectivul numeric şi structura demografică, îmbogăţirea
cunoștințelor), componenta economică (relaţii cu transporturile, activitatea economică şi
costurile)
→ Turismul poate fi definit ca o „ramură a economiei, care cuprinde totalitatea serviciilor
destinate deservirii potenţialilor turişti împreună cu serviciile de informare, ghidare, cazare,
transport şi alimentaţie, de deservire a spaţiilor de agrement şi curative”.
→ Funcţiile turismului sunt:
o Economică: principală ramură economică, venituri suplimentare din buget local
o Socială: integrarea femeii, locuri de muncă, diminuarea emigrării, ridicarea nivelului de
cultură
o Cultural-educativă: schimburi informaţionale şi culturale, observaţii directe asupra lumii
o Recreativ-curativă: factori terapeutici, activităţi de recreere
 o Ecologică: efecte negative, promovarea resurselor naturale, acţiuni de conştientizare a
importanţei mediului
o Politică: atitudinea clasei politice, conflictele politice reduc numărul turiştilor
→ Vizitator – orice persoană care călătorește către o destinație aflată în afara mediului ei obișnuit,
cu orice scop. Un vizitator poate fi clasificat drept turist (dacă deplasarea acestuia necesită cel
puțin o noapte de cazare) sau excursionist (vizitator de o zi).
→ Țară de reședință – țara în care persoana care întreprinde o călătorie locuiește pentru mai mult
de un an.
→ Turism intern (domestic tourism) – toate activitățile desfășurate de către vizitatorii rezidenți ai
unei țări în interiorul țării lor de reședință
→ Turism receptor (inbound tourism) – toate activitățile desfășurate de către vizitatorii
nerezidenți în interiorul unei țări.
→ Turism interior (internal tourism) – toate activitățile desfășurate de către vizitatorii rezidenți și
nerezidenți în interiorul unei țări de referință, ca parte a unor călătorii turistice interne sau
internaționale (turism intern+turism receptor).
→ Turism internațional – toate activitățile desfășurate de către vizitatorii rezidenți ai unei țări în
afara țării de referință (turism emițător+turism receptor).
→ Turism național – toate activitățile desfășurate de către vizitatorii rezidenți în interiorul și în
afara unei țări de referință, ca parte a unei călătorii turistice interne sau internaționale (turism
intern+turism emițător).
→ Resursele turistice reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu. Se deosebesc
două grupe majore de resurse turistice: naturale (relief, structuri geologice, climat, ape,
vegetaţie, faună) şi antropice (vestigii istorice, edificii religioase, muzee, etnografie etc).
→ Infrastructura turistică include capacităţile de cazare şi alimentaţie, mijloacele de agrement
şi tratament, căile de comunicaţie, infrastructura tehnică, serviciile poştale, bancare, medico-
sanitare.
→ Potenţialul turistic rezultă din asocierea spaţială a fondului turistic cu baza tehnico-materială.
→ Fluxurile turistice sau circulaţia turistică presupun „deplasarea vizitatorilor de la reşedinţa
acestora la locul ales, altul decât propria reşedinţă, pentru satisfacerea necesităţilor recreativ-
curative sau a altor motivaţii. Dimensiunea fluxurilor turistice depinde de atractivitatea turistică
relativă a diverselor destinaţii posibile, de forma sejurului (organizat, semiorganizat, individual),
de costul sejurului, de diversele mijloace de transport folosite. Sunt recunoscute trei arii turistice
distincte: aria emitentă (emiţătoare); aria de tranzit şi aria receptoare/destinaţia turistică.

Motivaţiile turistice
1. Teoria profilului psihografic
→ -”psihocentricii” optează în general pentru destinații familiare, cu servicii de cazare și
alimentație asemănătoare tiparelor lor. Caută produse turistice standardizate și, prin urmare, pot
opta pentru pachete turistice, pe care preferă să le rezerve din timp. De regulă, sunt persoane
puțin active, care preferă sejururi de odihnă.
→ -”alocentricii” caută experiențe individuale, destinații noi, sunt mai independenți și mai activi.
Acceptă atât condiții de cazare clasice, cât și condiții mai modeste, se pot caza la localnici, fiind
atrași de interacțiunea cu oameni din diferite culturi.
 2. Teoria „push-pull” (factorilor de respingere şi atracţie)
→ Pune accent pe ideea că turiștii își aleg destinația atât ca urmare a factorilor care îi determină să
părăsească locul de domiciliu (”push” – factori de respingere), cât și ca urmare a factorilor care
îi determină să se îndrepte către o anumită destinație (”pull” – factori de atracție).
→ Factorii de respingere se bazează pe motivaţiile: de evadare, de odihnă și relaxare, de sănătate,
de aventură şi de interacțiune socială
→ Factorii de atracţie sunt fie caracteristicile destinaţiei: caracteristici climatice, obiective
turistice, peisaje, evenimente culturale, posibilități de recreere, fie imaginea comercială: calitatea
serviciilor, calitatea facilităților, imaginea generală a destinației
3. Teoria modificării comportamentului
→ Turiștii tind să-și schimbe comportamentul obișnuit, manifestând un comportament atipic, pentru
o anumită perioadă de timp.
→ ”Inversiunile comportamentale” ale turiștilor au la bază patru dimensiuni care le pot declanșa:
mediul natural, stilul de viață, eticheta și sănătatea. Aceste dimensiuni nu sunt supuse
concomitent inversării, în cadrul aceleiași călătorii turistice, de aceea același turist poate alege
să-și petreacă diferite tipuri de vacanțe, în perioade de timp.

- Turiștii din zonele reci vor căuta zonele mai calde.

Iarnă vs. Vară
Mediul Aglomeraţie vs. Izolare
natural Modern vs. Vechi
Acasă vs. Lucruri noi
Stilul de Muncă vs. Recreere
viaţă Cumpătare vs. Răsfățare
Rigid vs. flexibil
Eticheta Formal vs. informal
Restricție vs. Libertinaj
Lăcomie vs. dietă
Stres vs. calm
Sănătatea
Comoditate vs. activitate fizică
Îmbătrânire vs. Întinerire
- Turiștii din zonele urbane aglomerate vor căuta
zonele rurale sau arii naturale mai izolate.
- Turiștii care trăiesc în medii moderne vor căuta zone
istorice.
- Cheltuieli mai mari la anumite evenimente sau
achiziții
- Sunt căutate experiențe opuse rutinei de la locul de
muncă
- Rutina reprezentată de programul fix, dress-code,
comportamente sociale este înlocuită cu practici
opuse, bazate pe flexibilitate și informalitate.
- Turiștii se răsfață prin consum exagerat.
- Turiștii caută locuri în care se pot relaxa, ca
modalitate de a scăpa de stresul zilnic.
- Turiștii aleg vacanțe active, ca alternativă la stilul de
viață sedentar.
- Turiștii aleg spa-uri și exercițiile fizice pentru a
contracara procesul de îmbătrânire.

Tipologii de turişti
a. Turişti de grup organizat
→ Călătoresc spre destinații familiare
→ Familiaritatea destinațiilor provine din experiențe anterioare, proprii sau povestite de prieteni,
din expunerea media și este întărită de natura bunurilor și serviciilor disponibile la destinație
→ Sunt dependenți de capacitatea industriei turistice de a le oferi un pachet turistic la un preț
competitiv și care presupune o minimă implicare în organizare din partea acestora
→ Turiștii începători pot face parte din această categorie până când capătă o minimă experiență
b. Turişti individuali sau de grup mic
→ În această categorie, turiștii sunt parțial dependenți de anumite componente ale unui pachet
turistic, cu precădere transportul și cazarea, dar își vor structura călătoria astfel încât să se
potrivească mai bine cerințelor lor
→ Caută experiențe familiare, însă cu unele elemente de explorare
→ În această categorie pot fi incluși turiștii de afaceri, alături de cei recreaționali
→ Activitățile cele mai probabile sunt cele legate de turismul cultural sau de turismul educațional
c. Turişti solitari şi exploratori
→ Pun accent mai mare pe dorința de a-și planifica singuri călătoria
→ Caută elemente de noutate și experiențe care în mod normal nu sunt incluse în pachetele turistice
→ Caută contactul cu elementele originale ale culturilor din localitățile de destinație
→ Se observă o dependență reziduală de anumite elemente ale industriei turistice (transport și
cazare)
d. Turişti „rătăcitori”
→ Unii autori și chiar ei înșiși nu se consideră neapărat turiști
→ Își planifică singuri întreaga călătorie, evită grupurile turistice și caută integrarea în elementele
culturale ale societății gazdă
→ Persoanele angrenate în această formă de turism sunt primii călători care ajung în zone anterior
neatinse de oameni

Structura experienţei turistice

→ Planificarea și alegerea destinației – în această etapă se alege destinația și se stabilesc detaliile
privind transport, unitatea de cazare, pe baza informării prealabile
→ Efectuarea călătoriei – orice experiență turistică presupune efectuarea unei călătorii. De multe
ori, călătoria este o experiență în sine, iar în cazul anumitor forme de turism (precum turismul de
croazieră), călătoria reprezintă elementul central al întregii experiențe turistice.
→ Experiența la destinație – reprezintă componenta principală a experienței turistice și reflectă
tipul de turism în care se încadrează călătoria turistică și motivațiile vizitatorilor. Experiența la
destinație poate cuprinde vizite la obiective turistice, shopping, achiziționarea de suveniruri, dar
și contactul cu populația locală și cultura.
→ Călătoria de întoarcere – poate fi parte a experienței turistice, însă gradul de nerăbdare nu se
ridică la nivelul călătoriei spre destinație, dat fiind faptul că întreaga experiență se apropie de
final
→ Evocarea experienței – are loc prin discuții și povestiri cu prietenii și rudele, vizionarea de
fotografii din vacanță. Această etapă, în funcție de reușita călătoriei turistice tocmai încheiate,
reprezintă totodată și anticiparea următoarei călătorii.
B. Scurt istoric
→ Geografia turismului este o ramură a geografiei economice, care studiază aspectele spaţiale şi
funcţionale ale activităţilor turistice, relaţiile fenomenului turistic cu mediul natural, economic şi
social.
→ Această ştiinţă apare în secolele XIX şi XX, odată cu declanşarea turismului de masă,
răspândirea întreprinderilor turistice specializate.
→ Pe parcursul colonizării europene, s-a acumulat un volum enorm de informaţie despre locurile cu
importanţă terapeutică, recreativă, istorico-culturală, religioasă, care era intens folosită de către
persoanele mai înstărite ale perioadei respective.
→ Principii ale geografiei turismului !!!!
→ Turismul, ca fenomen economic şi social, a înregistrat o dezvoltare amplă începând cu a 2a
jumătate a secolului XIX, însă dorința oamenilor de a călători este cunoscută încă din cele mai
vechi timpuri.
→ Astfel, au fost delimitate 3 etape de dezvoltare a turismului: preindustrială (incipientă),
industrială (de consolidare) şi postindustrială (contemporană).
→ Etapa preindustrială atrăgea doar prin cadrul natural (Vezuviu, insula Capri). S-au consolidat
focarele de civilizaţie cu rol foarte important în Roma antică, Grecia, India, Orientul Mijlociu.
De o mare popularitate se bucura oraşul Alexandria (bibliotecă renumită), oraşele Theba,
Karnak, Luxor, Conopes (prima staţiune balneară). Se dezvoltă turismul cultural în secolul VIII
prin înfiinţarea marilor universităţi (Granada în Spania, Bologna, Sorbona, Cambridge, Oxford)
→ The Grand Tour în etapa preindustrială: dura câţiva ani, erau organizate pentru tineri, diplomaţi,
savanţi în Europa şi se vizitau marile oraşe ale Franţei, Italiei, Germaniei, Elveţiei.
→ Etapa industrială este caracterizată prin dezvoltarea reţelei hoteliere şi a transporturilor şi căilor
de comunicaţie. Circulaţia de călători s-a transformat în turism odată cu creşterea numărului de
călători englezi în Franţa, Elveţia, Italia. Este fondată prima agenţie turistică: Thomas Cook, în
1841. De asemenea, în Franţa, Germania, Norvegia, Italia apar cluburi de alpinism.
→ Etapa postindustrială se manifestă prin amploarea deosebită a circulaţiei turistice mondiale
bazată pe creşterea capacităţii de transport a persoanelor, creşterea timpului liber,
dezindustrializarea economiei
→ Principalele particularități ale turismului contemporan sunt:
o creşterea caracterului de masă
o creşterea razei de deplasare, la nivel continental sau intercontinental;
o creşterea continuă a consumului turistic;
o diversificarea tipurilor sale în concordanță cu oferta
o mobilitatea deosebită datorită perfecționării şi diversificării mijloacelor de transport.
→ RESURSE TURISTICE NATURALE
a. Relieful: munţii Făgăraş (65 trasee turistice), Etna, Kilimanjaro,Fuji, Mauna Loa (Hawaii),
peştera Son Doong (Vietnam), Mina Naica (Mexic), peştera Mamutului (SUA), Marele
Canion (SUA), Cheile Nerei, Cheile Bicazului, Delicate Arch (SUA), Babele şi Sfinxul.
→ În cadrul reliefului, se organizează circuite „Seven summits” şi „Seven volcanoes” prin
escaladarea celor mai înalte vârfuri montane şi celor mai înalţi vulcani de pe fiecare continent
→ Alte resurse legate de relief sunt: Trecătoarea Oltului, Pasul Prislop, Pasul Stelvio (mţii Alpi)
→ RESURSE TURISTICE ANTROPICE
a. Unicitate: Turnul din Pisa, Stadionul „Birdnest” (Beijing), defilarea Gărzii Engleze
b. Dimensiune: palatul Parlamentului, Pentagonul, Marele Zid Chinezesc, Burj Khalifa
c. Obiective turistice istorice: ruinele castrului roman de la Alba Iulia, castrul roman de la
York; Red Fort (India), Fort Boyard (Franţa), castelul Tours (Franţa), Castelul Edinburgh
(Scoţia), Castelul Windsor (Anglia), castelul Himeji (Japonia), cetatea Kremlin (Rusia),
Marele Zid Chinezesc (fortificaţie), templul Karnak (Egipt), templul Luxor (Egipt),
complexul monahal Muntele Athos, complex monahal Meteora (Grecia), biserica Saint
Chapelle (Franţa), catedrala Sf. Sofia (Turcia), catedrala San Pietro (Vatican), moscheea
Sheikh Zayed (Abu Dabhi), moscheea Hassan al 2-lea (Maroc), mausoleul Taj Mahal (India),
Marile Piramide de la Giza

Resursele turistice ale Europei

→ Conform Organizaţiei Mondiale a Turismului, se delimitează 6 macroregiuni turistice: Europa,
America, Asia de Est-Pacific, Asia de Sud, Orientul Mijlociu şi Africa
→ Europa rămâne cea mai importantă macroregiune a lumii, având un procent de 51% din totalul
mondial de sosiri internaţionale
→ La regiunea macro-turistică europeană se adaugă şi teritoriile asiatice: Cipru, Israel şi Turcia
→ Regiunea turistică europeană se împarte în 4 subregiuni distincte:
o Europa de nord
o Europa central-vestică
o Europa central-estică
o Europa de sud şi Mediterană de est
→ Cele mai însemnate fluxuri ţin de Europa Mediterană, 36% din totalul fluxurilor europene, mai
ales în sezonul estival. Pe locul 2, Europa de vest (32%), fiind urmată de Europa central-estică
(20%).
→ La nivel regional se remarcă: Franţa, Spania, Italia, Rusia, Germania, Marea Britanie, Turcia,
Austria, Croaţia, Cipru
→ Principalele premise ale dezvoltării înalte a turismului în Europa sunt:
1) infrastructura turistică bine dezvoltată;
2) prezenţa unui spectru variat de resurse turistice naturale şi antropice;
3) stilul şi modul de viaţă european, unde activităţile de odihnă şi recreaţie şi turismul sunt
considerate prioritare;
4) timpul liber suficient şi concedii bine plătite;
5) siguranţa înaltă a rutelor turistice;
6) dezvoltarea amplă a activităţilor turistice;
7) promovarea eficientă a ofertelor turistice pentru toate categoriile de populaţie;
8) lipsa barierelor de deplasare a turiştilor pe teritoriul UE;
9) instruirea şi cultura turistică înaltă;
10) salubritatea adecvată a localităţilor, a rutelor şi a obiectivelor turistice.
→ Direcţiile principale ale fluxurilor turistice europene:
1) Nord→Sud, în special către staţiunile importante ale litoralului Mării Mediterane, Mării
Negre şi Coastei Atlantice (Spania şi Portugalia);
2) Est→Vest, către statele cu infrastructură şi turism dezvoltate;
3) Zonele urbane→zonele suburbane;
4) Aglomeraţiile urbane→zone de interes turistic major, care dispun de infrastructură
suficientă de transport şi cazare (ex. Bucureşti-Predeal).
→ Tipurile principale de turism: 1) turismul litoral (ţărmul mediteranean şi Mării Negre);
2)turismul balneoclimateric şi curativ (Europa Centrală, îndeosebi zonele montane); 3) turismul
sportiv şi montan; 4) turismul de afaceri (participarea la conferinţe, întâlniri de afaceri);
5)turismul distractiv – la parcurile de distracţii; 6) Turismul rural (Europa de Vest şi Centrală);
7)turismul religios: Muntele Athos, Vatican, sanctuarele creştine.
1. Europa de Nord
→ Înregistrează fluxuri turistice reduse datorită condiţiilor climatice aspre şi preţului înalt al
serviciilor. Turismul nu este o ramură de specializare a regiunii şi se practică un turism controlat
→ Această regiune este atractivă pentru peisajele naturale, numeroase staţiuni pentru sporturi de
iarnă, monumente istorico-culturale
a. Finlanda – „ţara celor 1000 lacuri”, ţara se împarte în trei zone în funcţie de turism: zona de
ţărm, zona centrală şi Laponia. În zona de ţărm, cel mai mare centru turistic este oraşul
Helsinki (ex. Catedrala de Zăpadă săpată în stâncă cu peste 60 biserici, stadionul Olimpic,
grădina zoologică care este cea mai veche din Europa, parcul Sibellius).
→ Al doilea oraş la ţărm este Turku cu obiectivele: castelul Orăşenesc, patinoare, săli de hockey
→ În oraşul Tampere merită vizitate catedrala Metropolitană, palatul Tampere ( cu cea mai mare
sală de concerte din Scandinavia), muzeul păpuşilor
→ Staţiunile sunt tot pe ţărm: Lahti, Messila, Konka unde se desfăşoară competiţii sportive
→ În zona centrală, cele mai atractive sunt lacurile glaciare. Este foarte răspândită vânătoarea
sportivă şi pescuitul.
→ În Laponia, f. atractive sunt peisajele arctice, aurorele boreale, nopţile polare şi călătoriile cu
reni din staţiunile Rovaiami, Levi, Ruka.
b. Suedia – este vizitată 5 milioane de turişti atraşi de peisajele naturale, universităţi, monumente
istorico-culturale, staţiuni pentru sporturi de iarnă. În nordul Suediei se remarcă Kebnekaise
(cel mai înalt vârf din Suedia) cu staţia de cercetări geografice. În partea centrală se remarcă
staţiunile pentru sporturi de iarnă: staţiunea Are (>100 pârtii de schi) şi oraşe medievale. În sudul
ţării cel mai important centru turistic este Stockholm („Veneţia nordică”) situat pe 14 insule, iar
cele mai importante obiective sunt: castelul regal, palatul Stromsholm, parcul de distracţii Tivoli,
muzeul Marin (cel mai vechi din lume), Academia de Ştiinţe a Suediei (decernarea premiilor Nobel).
Alte oraşe sunt: Upsala (cele mai vechi universităţi din Europa), Malmo (clădirea zgârie-nori
„Trupul Răsucit” – simbol al oraşului)
c. Norvegia – „ţara fiordurilor”. Cel mai important centru turistic este Oslo (cetatea Akerhus,
Muzeul Vikingilor, Institutul Nobel). La marginea capitalei sunt câteva staţiuni renumite:
Holmencollene, Vikersund (cea mai înaltă trambulină pentru zboruri cu schiurile). Pe litoralul
atlantic al ţării pot fi admirate peisajele cu fiorduri şi fauna marină, îndeosebi balene. În
Norvegia de Nord se pot vedea peisaje arctice, aurora boreală, staţiuni pentru sporturi de iarnă
(Tromso, Snowmen), Catedrala Arctică.
d. Danemarca – cel mai important punct turistic din Eu. de N (>9 mil. turişti). Centrul istoric,
Copenhaga, include: castelul Christianburg (>1000 vitralii), clădirea Bursei, parcurile de
distracţii „Tivoli” şi Bakken Klapenborg (cel mai vechi din lume). Un alt oraş este Aarhus, vechi
centru universitar, unde trb. vizitate muzeul jucăriilor, reşedinţa regală. Alte locuri sunt podul
Oresund (cel mai lung pod combinat din Europa care face leg. cu Suedia), parcurile naționale
„Ţinutul Lacurilor”.
e. Islanda – „Ţara focurilor, Gheţurilor şi a Gheizerelor”, sunt >100 vulcani activi, principalele
obiective ale capitalei, Reykjavik, sunt: lacuri urbane (Laguna Albastră), catedrala orăşenească
(formă de avion în poziţie verticală). Alte locuri de vizitat sunt parcul naţional Thingvellir
(patrimoniu UNESCO, serie de cascade); Valea Gheizerelor („Gheizerul Mare”); se vizitează şi
coloniile de păsări şi rasele locale de cai şi reni.
2. Europa Central-Vestică
→ Este vizitată de cca. 180 mil. de turişti
→ Include lideri ai turismului internaţional: Franţa, Anglia, Germania
→ Principalele zone turistice sunt: aglomeraţiile urbane şi suburbii, staţiuni alpine, zonele riverane
ale râurilor/lacurilor, litoralul, zonele rurale
→ Sunt foarte apreciate galeriile de artă, muzee tradiţionale şi originale, casele-muzeu, târguri,
expoziţii, parcuri de distracţii, reţele de magazine.
a. Marea Britanie - >30 mld. turişti, este renumită pentru peisaje antropice/naturale, monumente
istorico-culturale, centre comerciale. În Londra sunt >70 obiective principale: metroul londonez (cel
mai vechi din lume), Tower Bridge, London Eye, Big Ben, Globe Theatre (teatrul lui Skakespeare), Abaţia
Westminster (au fost încoronaţi majoritatea monarhilor englezi, sunt înmormântaţi Elisabeta I, Mary Stuart, W.
Shakespeare, C. Dickens), palatul Buckingham (simbol al monarhiei britanice, zilnic la 11.30am – schimbarea
gărzii engleze), Tower Bridge (unul dintre cele mai cunoscute poduri basculante din lume, fiecare turn al podului
are un muzeu), London Eye (una dintre cele mai mari roţi de observaţie din lume - 135m), muzeul Madame
Tussaud (figuri de ceară), British Museum (>6,5 mil. exponate). De o mare popularitate se bucură
staţiunile balneare Whitley Bay şi Bath (ape termo-minerale); universităţile prestigioase Cambridge
şi Oxford; castelul Windsor (cel mai vechi şi mai mare castel locuit din lume); labirintul York (1,5
mil. plante). Alte oraşe populare sunt Liverpool, Manchester cu renumite stadioane de fotbal.
b. Scoţia – este solicitată pentru castele şi catedrale medievale, relief glaciar. În Edinburgh sunt
renumite palate şi castelele regale, Catedrala Gotică, Muzeul Copilăriei, Oceanariumul
c. Irlanda – renumită pentru frumuseţea peisajelor, monumente istorico-culturale, castele legendare.
Principalele obiective ale capitalei, Dublin, sunt: castelele Dublin şi Malahide.
d. Franţa – cea mai importantă destinaţie a lumii (cca. 80 mil. turişti). Este divizată în 4 zone
turistice: 1. Zona pariziană, 2. Zona mediteraneană (Coasta de Azur), 3. Rhone-Alpi, 4. Atlantică
(Coasta de Argint). Parisul este una dintre cele mai vizitate capitale ale lumii. Obiectivele turistice
sunt: bd. Champs-Elysées, Arcul de Triumf (simbol al oraşului), palatul Louvre, turnul Eiffel,
Catedrala Notre-Dame de Paris, palatul şi grădinile Luxembourg. În suburbiile Parisului, merită
vizitate fostele reşedinţe regale de la Versailles şi de la Fontainebleau, parcul Disneyland (cel mai
vizitat din Europa). Zona mediteraneană este renumită pentru staţiunile St. Tropez, Montpellier (unde
se găseşte viaductul Millau), Nice, Cannes (festivaluri de cinema), cazinourile din Monte Carlo. Zona
atlantică este renumită pentru staţiunile Biarritz, Tourville şi mănânstirea Mont St. Michel. Zona
Rhône-Alpi este vestită pentru practicarea sporturilor de iarnă cu oraşele Grenoble şi Albertville –
gazde ale Olimpiadelor Albe din 1968 şi 1992. Les 3 Vallees este cea mai mare zonă de schi din
mţii Alpi (>600km de pârtii de schi). Un mare interes turistic prezintă metropolele Lyon, Bordeaux,
Strasbourg şi Valea Loarei cu vestitele castele. Vichy este cea mai luxoasă staţiune balneară
franceză (15 izvoare, cazinouri, hoteluri luxoase, terenuri de golf).
e. Belgia - > 7mil. turişti, sunt 2 zone etnice: valonă (franceză) şi flamandă (olandeză). Oraşul
Bruxelles are ca obiective: Grande Place, Parlamentul, Palatul Regal, statuia Manneken Pis (simbol
al oraşului), Pavilionul „Atomium” (din 8 sfere gigantice), parcurile „Jubileului”, „Mini Europa”
(>300 copii în miniatură ale celor mai importante clădiri şi monumente din Europa). În apropiere de
capitală este complexul memorial Waterloo. În partea flamandă, se remarcă oraşele Anvers şi
Antverpen cu centrele de prelucrare şi comercializare a diamantelor; oraşul Gent cu parcul
Bellewaerde şi castelul Gravensteen. În partea valonă, sunt oraşele Liege (vechi centru universitar),
Bruges (port medieval, muzeul Ciocolatei, >80 poduri).
f. Olanda – „Ţara Lalelelor, Morilor de Vânt, Polderelor”, 11 mil. turişti. În Amsterdam (>600
canale, 80 poduri) se vizitează Palatul Regal, muzeul Torturilor, Piaţa Dam, portul Amsterdam,
muzeul Van Gogh, muzeul Lalelelor. Oraşul Haga este reşedinţa regală şi are: palatul Binenhof şi
reşedinţa regală actuală. În nordul ţării, se vizitează oraşul Maastricht, Rotterdam, Utrecht.
g. Germania – 30 mil. turişti. Cele mai mari centre turistice sunt: zona Bavariei şi valea Rinului,a
aglomerațiile urbane moderne, oraşele medievale. Bavaria posedă un patrimoniu turistic bogat.
Oraşul Munchen cu un grandios stadion olimpic, numeroase restaurante turceşti, chinezeşti,
greceşti şi italiene. Aici este şi sediul companiei BMW şi Castelul Regilor Bavarezi. Valea Rinului
este renumită pentru defileurile spectaculoase, podgoriile de vii. Oraşul Frankfurt este capitala
financiară, cu cel mai mare aeroport din Europa continentală, aici pot fi vizitate Turnul Europa,
castelul Frankenstein. Staţiune balneară de lux – Baden-Baden. Oraşul Koln este apreciat pentru
Dom şi palatele medievale. Oraşul Bonn este renumit pentru Universitate şi casa-muzeu L. von
Beethoven.
3. Europa de Sud şi mediteraneană de Est
→ ocupă prima poziţie în fluxurile turistice internaţionale, fiind vizitată anual de 200 mln. turişti
→ Cele mai importante destinaţii turistice sunt: Spania, Italia, Turcia şi Grecia, iar turismul este
una din ramurile principale ale economiei acestor ţări.
→ Principalele premise de dezvoltare sunt: condiţiile balneoclimaterice prielnice (indice de confort
turistic înalt); zona de litoral foarte întinsă; moştenirea istorico-culturală bogată; vestigiile
istorico-religioase unice; preţurile accesibile; diversitatea şi calitatea adecvată a serviciilor
turistice; informarea şi instruirea turistică.
→ În comparaţie cu restul subregiunilor europene, sunt mai relevante: turismul de litoral,
(majoritatea fluxurilor turistice); turismul religios (muntele Athos, Vatican); turismul urban
(vizitarea muzeelor şi galeriilor de artă).
a. Spania - una din cele mai importante destinaţii turistice, ocupând poziţia 2 în ierarhia
mondială; > 60 milioane de turişti străini. Cele mai vizitate centre turistice sunt Coasta de
Azur spaniolă, Madridul, insulele Canare, Ţara Bascilor. Principalele centre turistice ale
Rivierei spaniole sunt: oraşele Barcelona, Valencia, Palma de Mallorca, Ibiza, Cartajena.
În Barcelona putem vizita catedrala Sagrada Familia (cea mai vizitată atracţie turistică din
Barcelona), Muzeul Picasso, casele Mila şi Batllo. De o mare popularitate se bucură stadionul
de fotbal Camp Nou (cel mai mare şi mai frumos din Europa). De asemenea, merită vizitate:
Parcul Guell, Muzeul de Artă Catalană (cea mai bogată colecţie de picturi murale din lume). În
oraşul Valencia, se găseşte cel mai modern Aquarium din Europa şi cea mai mare Grădină
Botanică din Spania. Cele mai importante centre turistice din afara litoralului sudic sunt
oraşele Sevilla, Granada, Cordoba. Madridul - cele mai atractive obiective turistice:
Palatul Regal, Poarta Europei, Dealul Îngerilor; Muzeul Americii, Muzeul Orbilor.
b. Portugalia - 12 mil. turişti. Turismul portughez înregistrează creşteri spectaculoase datorat
extinderii infrastructurii turistice şi de transport. Cele mai importante destinaţii turistice ale
Portugaliei sunt: oraşele Lisabona şi Porto; staţiunile litorale din sudul ţării: Lagos;
insulele Azore şi Madeira (Oc. Atlantic).
c. Italia - este unul din focarele principale de apariţie şi consolidare a turismului internaţional.
> 40 mil. turişti străini. Cele mai vizitate centre turistice sunt oraşele Roma, Veneţia,
Florenţa, Napoli, Milano, staţiunile de litoral şi cele montane. Capitala ţării, Roma, este
una din cele mai solicitate destinaţii turistice ale lumii. Complexul istoric „Forul Imperial
Roman” adăposteşte vestigii precum Arcul lui Constantin, Colosseumul Roman ( unul din cele
mai vizitate obiecte ale lumii), Piaţa Veneţiei, Monumentul Vittorio Emanuele II şi Altarul
Patriei, Columna lui Traian. Complexul religios Vatican (cel mai important centru de pelerinaj al
lumii creştine) se remarcă prin Piaţa şi Bazilica San Pietro (reşedinţa Papei, cel mai valoros muzeu de
artă murală creştină), Poşta Vaticanului şi Obeliscul Egiptean. Capela Sixtină reprezintă o
bijuterie inestimabilă a artei şi credinţei. Poziţia secundă în ierarhia turistică a Italiei o deţine
regiunea Toscana. Florenţa este renumită prin coloritul inedit al catedralelor şi palatelor
sale, prin celebrele lucrări ale lui Michelangelo. Cele mai importante obiective sunt:
Catedrală Santa Maria Novela, Domul Florentin (una din cele mai mari catedrale din lume), Palatul
 Uffizi (una din cele mai mari galerii de artă ale lumii), pod Ponte del Vecchio, Muzeul Leonardo
Da Vinci; Catedralele San Marco. În nordul Italiei, cele mai cunoscute destinaţii turistice
sunt oraşele Veneţia, Milano, Torino, Verona, Genova.
d. Slovenia – „Poarta de Vest a Balcanilor”; 2 mil. turişti străini atraşi de peisajele naturale şi a
edificiilor medievale. La S-V de capitală se află salina balneară Sežana şi Peştera Postojna
(poate fi vizitată cu un tren subteran). La ţărmul adriatic, merită vizitate oraşul Koper cu Piaţa
Titov, Catedralele Sf. Maria, Palatele Gravizi, Barabianca, Palatul Pretorian; Muzeul
Nămolurilor. De asemenea, atracţii turistice din S-E ţării sunt: oraşul Nova Gorica (cazinouri
celebre şi ferma de armăsari). În Alpii Iulieni, cele mai importante atracţii turistice sunt:
staţiunile de iarnă: Kranjska Gora (renumit centru internaţional de schi alpin, biatlon şi zboruri cu
schiurile), Kobla, centrele olimpice Rogla şi Krvavec, Bovec (cascada Boca - 106 m), lacul
Bled (unul din cele mai frumoase din lume).
e. Croaţia – „Perla Adriaticii”; 10 mil. turişti străini. Ţărmul croat este fascinant prin ambianţa
Alpilor Dinarici cu litoralul adriatic cu numeroase insule, relieful carstic (peşteri, râuri şi
lacuri subterane), vestigii istorico-culturale şi religioase, apele minerale şi termale. Cele mai
importante centre turistice sunt oraşele Zagreb, Dubrovnic, Split, insula Rale, Parcul
Naţional Plitvice
f. Grecia - reprezintă cel mai important focar de consolidare a civilizaţiei europene, a ştiinţei,
medicinii, artei. Acest avantaj însoţit de condiţiile climatice prielnice, peisajele montane şi
litorale inedite fac din Grecia – una din cele mai importante destinaţii turistice ale lumii; >16
mil. turişti străini. Centrul turistic principal este oraşul Atena –cel mai important obiectiv
turistic este complexul Akropole (templul Parthenon, Marea Scară, Templul Agora, ruinele Marii
Biblioteci lui Hadrian). Alte locuri de vizitat sunt: Templul lui Poseidon; staţiune balneară
litorală – Rafina (plantaţii de levănţică şi vinuri tradiţionale celebre), oraşul Delphi (Oracolul de la
Delphi şi Templul lui Apollo). În sudul peninsulei Pelopones, o valoare turistică deosebită posedă
oraşele Micene (ruinele Palatului Regelui Agamemnon, celebra Poartă a Leilor); Olimpia (oraşul
sacru închinat lui Zeus şi zeiţei Hera, locul de desfăşurare a primelor Jocuri Olimpice Antice ); Sparta
(celebra cetate dorică). Complexul Meteora este renumit printr-un peisaj natural unicat
format din stânci monolitice în vârful cărora sunt construite mai multe mânăstiri. În Grecia
Insulară, destinaţii mai valoroase sunt: insulele Creta, Rhodos, insulele Cicladelor ş.a.
g. Cipru – Insula Afroditei, reprezintă un alt paradis turistic mediteranean, iar turismul este
ramura principală a economiei acestui stat insular. Este renumit prin staţiunile litorale,
peisaje de ţărm inedite, ruinele edificiilor antice greceşti şi romane, biserici bizantine,
moschei otomane, festivalurile locale şi bucătăria tradiţională. Principalele centre turistice
sunt oraşele litorale: Larnaca, Limassol, Famagusta şi Kyrenia; capitala Nicosia, parcul
naţional Paphos (cu păduri dense de pin mediteranean). Larnaca este capitala turistică a ţării, iar
principalele atracţii sunt: Plaja Palmierilor, Castelul Larnaca, Teatrul Municipal, Muzeul
Pieridis (colecţie bogată de ceramică şi sticlă). Principalele obiective turistice din Limassol
sunt: plaja luxoasă Ayia Napa; Castelul Kolossi şi Cetatea; Palatul Episcopiei, Moscheea
Jami Kebir; Festivalul Vinului; băile Hamam. Oraşul Paphos – capitala antică a insulei, cu
Mormintele Regilor, Acropola şi Odeonul. Capitala ţării, Nicosia, este împărţită de Zidul
verde în zona greacă şi cea turcă, iar principalele obiective turistice sunt: Poarta Famagusta,
Statuia Libertăţii; Catedrala anglicană Sf. Paul; Muzeul Cipriot, Muzeul Observatorului
Ledra.
 h. Turcia - 30 mil. turişti străini. Această ţară înregistrează cele mai rapide ritmuri de creştere
din regiunea turistică europeană. Majoritatea turiştilor provin din Germania, Anglia, Iran şi
S.U.A. Cel mai importante centre turistice sunt Istanbul, Ankara, Bursa şi Izmir, staţiunile
litorale mediteraneene, staţiunile balneare. Istanbul, fostă capitală bizantină şi otomană, are
ca atracţii turistice: zidurile Oraşului Vechi; Catedrala Sf. Sofia, Moscheea Albastră,
Moscheea lui Suliman Magnificul, Moscheea lui Baiazid (cea mai veche), Podul şi Turnul
Galata, Palatul Topkapi; Palatul Dolmabahce; Marele Bazar (peste 4000 de magazine, 65 de străzi,
22 de porţi). La ţărmul Mării Marmara, merită vizitate oraşul Bursa cu Marea Moschee,
Moscheea Verde. La intrarea în strâmtoarea Dardanele se află oraşul Çanakkale, cu copia
legendarului Cal Troian, cetatea Cimenlic. De o mare popularitate se bucură staţiunile litorale
sudice, precum Marmaris (aquaparcul Atlantis), Antalya, Belek şi Alanya (staţiuni luxoase la
preţuri accesibile şi se remarcă prin aplicarea sistemului all-inclusive ).
4. Resursele turistice ale Americii
→ America este a doua macroregiune turistică în ierarhia mondială şi deţine 16% (150 mil.) din
numărul de sosiri internaţionale.
→ Similar Europei, reducerea fluxului turistic se datorează creşterii mai rapide în regiunea Asia de
Est-Pacific şi concentrării fluxurilor turistice în cadrul a 2 state: S.U.A. şi Canada.
→ Veniturile din turism au constituit 110 mld. $, ceea ce plasează această ţară pe poziţia I în
ierarhia mondială.
→ Se remarcă turismul balneoclimateric în staţiunile litorale şi montane, turismul de afaceri şi
distractiv, ecoturismul ş.a.
→ S.U.A. dispune de o infrastructură turistică modernă de proporţii inegalabile pentru diverse
forme de agrement şi categorii de turişti.
Partea de est a S.U.A. şi a Canadei
→ În partea de est a S.U.A., locuieşte majoritatea populaţiei ţării, se află mai aproape de Europa, de
unde sosesc şi majoritatea turiştilor străini.
→ Această regiune este şi leagănul naţiunii americane, aici concentrându-se cele mai importante
vestigii istorico-culturale. De asemenea, aici sunt concentrate majoritatea centrelor financiare şi
educaţionale din S.U.A.
→ Cele mai importante centre turistice ale aceste regiuni sunt oraşele: New-York, Washington,
Boston, Orlando, Miami, New Orleans şi Houston. New York – cel mai mare oraş al SUA şi
centru financiar-bancar al lumii contemporane. Fiecare cartier al acestei insule are identitatea sa:
China Town; Little Italy; Chelsea (spaniol și latino-american); Manhattan (cartierul afacerilor şi
băncilor). Foarte apreciate sunt: zgârie-norii în special, Empire State Building, Rockefeller
Center, clădirile ONU, Bursei Centrale; podul suspendat Brooklyn. Un simbol al oraşului este
Statuia Libertăţii (vizitat anual de >120k turişti). O valoare turistică deosebită Muzeul de Istorie
Naturală (Planetariul Hyden - cel mai puternic simulator de realitate virtuală din lume, oferind turiştilor o
călătorie prin Calea Lactee). Cele mai importante obiective religioase sunt Catedralele Sf. Ioan (în
stil gotic una din cele mai mari din lume), Sf. Petru, St. Patricks, Capela Sf. Pavel. Printre alte
obiective importante, menţionăm: Time Square, clădirea Bursei, Biblioteca Centrală, Parcul
Central. Boston – prima capitală a SUA, cu clădirile vechi ale Vamei, Parlamentului şi
Guvernului, Universitatea Harvard (una din cele mai prestigioase din lume), Muzeul Copiilor.
Washington - cele mai importante obiective turistice ale capitalei S.U.A. sunt: Casa Albă ( cea
mai importantă clădire administrativă din lume), Pentagonul (una din cele mai mari clădiri din lume); Statuia
din bronz a Libertăţii; sediul central al Băncii Mondiale; Galeria Naţională. Florida se remarcă
 prin vestitele plaje, cazinouri şi hoteluri luxoase, parcuri tropicale naturale cu o floră şi faună
exotică şi luxuriantă, centre spaţiale, parcurile de distracţii, studiourile de cinema. Cele mai
vizitate plaje sunt: Miami Beach, Daytona Beach (cu renumitele curse de automobile), Coral Bables
(pentru milionari). Deosebit de populare sunt Centrul Spaţial NASA „John Kennedy”; vestitele
studiouri de cinema Disney, Universal Studios; ferma de crocodili. În oraşul Miami merită
vizitate vechea mănăstire spaniolă, Castelul de Coral, Piscina Veneţiană. În oraşul Orlando,
deosebit de populare sunt cazinourile, parcurile de distracţii şi studiourile de cinema, Colecţia de
Ciudăţenii Ripley, Centrul Ştiinţific ş.a.
Regiunea Marilor Lacuri Americane
→ Oraşul Chicago reprezintă cel mai important centru industrial al S.U.A., unde multe din fostele
uzine industriale sunt transformate în hoteluri şi muzee. Aeroportul O’Hare este unul din cele
mai mari din lume, iar complexele de zgârie-nori nu cedează celor din New York, inclusiv
Trump International Hotel and Tower. Printre alte obiective menţionăm City Hall, Universitatea,
Centrul Comercial cu Turnul de Apă, Parcul Lincoln şi Grand Park. O altă atracţie turistică
importantă este podul suspendat Mackinac (cel mai lung din emisfera vestică – 8km).
→ Oraşul Detroit se consideră capitala automobilistică a SUA, iar principalele atracţii turistice
sunt: Civic Centre, Centrul Renaşterii (format din 6 clădiri din sticlă), Universitatea Michigan,
Biblioteca Prezidenţială.
→ Printre obiectivele turistice naturale se remarcă: Parcul Naţional al Insulelor Regale, Parcul
Naţional „Ghiveciul cu flori”, Cascada Niagara ( cea mai vizitată cascadă din lume).
→ În partea canadiană, se află peisaje insulare deosebite, inclusiv Parcul Sf. Laurenţiu (parcul celor
1000 de insule), Parcul Urşilor Polari, Parcul Alconchin (cu triburi de indieni)
→ Cele mai importante obiective turistice ale oraşului Ottawa sunt: Biblioteca Parlamentului (una
din cele mai mari din lume) cu sculptura din marmură a reginei Victoria. Alte obiective importante
sunt: Universitatea, grădinile şi parcurile cu peste 1000 de lalele, Curtea Supremă, Grădina
Centrală, ceremonia schimbării gărzii de pe Colina Parlamentului.
→ În oraşul Toronto, cea mai vizitată atracţie turistică este Turnul TV (553 m). Printre alte
obiective se remarcă Muzeul Regal, parcul de distracţii Wonderland, Parcul Ontario, Piaţa
Kensington, catedrala St. Michael, Parcul Reginei Victoria (>1 mil. narcise, lalele şi trandafiri);
Ceasul Floral (unul din cele mai mari din lume).
→ Cele mai importante obiective turistice ale oraşului Montreal sunt: Parcul „Dominion Square”
hotelul Queen Elizabeth (1200 de camere), Cirque du Soleil, Parcul Canada, Muzeul Mediului,
peste 150 de patinoare, Piscina Olimpică, circuitul de Formula 1.
→ Oraşul Quebec – capitala spirituală a franco-canadienilor, cu Parlamentul, Piața Regală, Drumul
Regelui, Catedralele Notre Dame de Victorie (cea mai veche din Canada), Capul Diamantelor,
schimbarea gărzii de coastă, cascada Monmarencu (84 m).
Vestul S.U.A. şi al Canadei
→ Cele mai importante atracţii turistice sunt parcurile naturale cu numeroase canioane, cascade,
lacuri şi gheizere, rezervaţiile culturale ale triburilor de indieni, studiourile de cinema,
complexele de zgârie-nori din marile aglomeraţii urbane ale regiunii. O valoare turistică şi
ştiinţifică deosebită posedă parcurile naţionale: Yossemite, King Canion şi Sequoia (California),
cu cascade spectaculoase, păduri de sequoia şi vestigii ale triburilor indiene cherokee;
Yellowstone (renumit prin gheizere, izvoare termale şi cascade fascinante), Zion (Muntele Soarelui şi
Templul Sinawava – un imens amfiteatru natural); Navaho (rezervaţii de indieni). Importante atracţii
 turistice reprezintă monumentele naturale Dinosaur (resturi de fosile şi situri geologice), Podul
Natural, Valea Morţii (între Nevada şi California), Memorialul naţional al muntelui Rushmore.
→ Marele Canion – patrimoniu UNESCO, reprezintă una din cele mai vizitate atracţii turistice ale
SUA (5 mln. de turişti anual). Alte atracţii turistice importante sunt: lacurile montane cu peisaje
superbe şi facilităţi pentru practicarea pescuitului sportiv; barajul Hoover (221m) şi podul Royal
Gorge Bridge (321m).
→ Oraşul Las Vegas – renumitul centru al cazinourilor, hotelurilor şi vilelor luxoase, > 35 mln.
turişti. Cele mai faimoase cazinouri sunt City Center, care include un complex de cazinouri,
hoteluri şi restaurante; MGM Grand Casino şi Habitatul Leilor, The Venetian (cu un fragment din
peisajul veneţian - canale, gondole). Aici se află replicile renumitelor edificii, inclusiv a Turnului
Eiffel din Paris, palatele din Roma.
→ Alte destinaţii turistice sunt: Stratosphere Tower (cel mai înalt turn de observare din S.U.A.), Reciful
Rechinilor din interiorul hotelului Mandalay Bay, Muzeul Egiptean, Fortul Vechi al
Mormonilor, Capela Graceland (celebrarea căsătoriilor)
→ Cele mai importante obiective turistice din San Francisco sunt: podul „Golden Gate” (panoramă
a golfului San Francisco); cartierele chinezeşti, mexicane, japoneze, italiene, franceze, germane,
filipineze, ruse; Centrul Civic; Palatul Californiei. În apropiere de San Francisco, se află celebra
universitate privată Stanford, insulele Alkatraz (vestita temniță de piraţi), Insulele Îngerilor.
→ În vestul Canadei, foarte spectaculoase şi inedite sunt parcurile naționale: Pacific Rim (pot fi
admirate morse şi foci); Glacier (>100 de gheţari la peste 3500 m altitudine şi numeroase cascade ); Wood
Buffalo (protecţia bizonilor şi condorilor); Elk Island (protecţia elanului); Muntele Raţelor şi Muntele
Turturelelor.
→ Insulele Hawaii au devenit, în scurt timp, una din cele mai solicitate destinaţii turistice din lume
(8 mln. turişti). Cele mai vizitate obiective turistice sunt plajele Yokohama Beach şi Sunset
Beach; Valea Templelor cu grădini japoneze şi temple budiste; complexul memorial Pearl
Harbour (dedicat victimelor atacului japonez din 7 decembrie 1941); Capitoliul (în formă de crater vulcanic);
Palatul Regal; Templul Mormon; vulcanii Mauna Loa, Mauna Kea.
→ Peninsula Alaska este renumită prin farmecul peisajelor alpine, glaciare şi de ţărm. Aici se
găsesc parcuri naturale, care ascund o diversitate biologică bogată – unul din cele mai mari
areale de conservare a Naturii Vii; urşii Grizzly, elanul, cariba, Vulturul Alb American
(condorul) - simbolul S.U.A. şi una din cele mai mari păsări din lume. Aici sunt o mulţime de
fiorduri, se pot admira nopțile albe, aurorele boreale, balenele şi alte animale marine, care sunt
aici într-o abundenţă mult mai mare. Printre puţinele locaţii turistice putem remarca oraşele:
Anchorage cu Centrul Reuniunii, clădirea Oscar Anderson, Fair Banks – centrul de dispersie a
turiştilor, cu hoteluri, aeroport, universitate.

Infrastructura turistică
→ infrastructura este asimilată bazei tehnico-materiale, fiind inclusă ofertei turistice.
→ Funcţia sa primordială este satisfacerea cererii prin dotări şi servicii specifice.
→ Infrastructura turistică include:
1) bazele de cazare şi alimentaţie publică;
2) căile şi mijloacele de transport turistic;
3) dotările pentru recreere şi agrement;
4) dotările auxiliare.
1. Bazele de cazare
→ Bazele de cazare şi alimentaţie publică alcătuiesc împreună cu resursele atractive şi căile de
transport, vectorul fundamental ce defineşte turismul ca activitate umană.
→ În definirea tipurilor se ţine seama de următorii parametri: mărime, confort, funcţionalitate,
perioadă de utilizare, tipul de turism pe care-l deservesc etc. Se detaşează 2 grupe majore de
baze de cazare şi anume:
1) baze de cazare principale, în care atributele turistice sunt dominate;
2) baze de cazare secundare, atribuite domeniului turistic temporar şi la un nivel modest de
funcţionalitate.
→ Bazele de cazare principale sunt: hotelurile, motelurile, cabanele, vilele şi hanurile.
a. Hotelurile - au apărut la sfârşitul Evului Mediu odată cu intensificarea caracterului de masă al
turismului. Principala funcţie a hotelului este cea de cazare. Pe lângă funcţia de cazare,
hotelurile se adaptează tipurilor de turism practicate în sfera lor de influenţă. Astfel, în cazul
turismului cultural, aceste baze vor fi dotate cu săli de conferinţe, cu spaţii pentru reuniuni
ştiinţifice. Dacă hotelul este situat într-o zonă turistică recreativă nu vor lipsi piscinele,
terenurile de tenis, barurile. Dintre bazele de alimentaţie publică, vor fi prezente
restaurantele, barurile şi cofetăriile. În clasificarea hotelurilor se iau în considerare mărimea,
confortul, poziţia în cadrul habitatului turistic, modul de funcţionare, durata sejurului.
Criteriul mărimii conduce la diferenţierea a trei categorii: mici (1-70 locuri), mijlocii (71-150
locuri) şi mari (>150 locuri). Pe plan mondial sunt recunoscute 5 trepte de confort. În
funcţie de nivelul de confort, de diversitatea şi calitatea serviciilor turistice, hotelurile se
clasifică după mai multe sisteme: sistemul de stele (1-5*, folosit în reg. turistică europeană),
sistemul de coroane (Europa de Nord), de margarete (pt. hotelurile şi pensiunile din
România). Hotelurile se diferenţiază între ele şi după modul de funcţionare: temporar sau
permanent. Cele mai importante reţele hoteliere din lume sunt: Casino Exalibur, Hilton
Hotels Corp. (SUA), Louvre, Hilton Group (Marea Britanie), Husa Hotels (Spania), Jolly
Hotels (Italia). De asemenea, printre cele mai mari şi mai spectaculoase hoteluri, merită să
menţionăm: Burj al Arab (Dubai), Metropole (Moscova), Westin Starnnford (Singapore),
Luxor (Las Vegas).
b. Motelurile se aseamănă structural şi funcţional cu hotelurile, singura diferenţă majoră
constând în dependenţa lor de turismul de tranzit. Au apărut în SUA, unde localităţile sunt
situate la mari distanţe unele de altele şi cu o intensă utilizare a transportului rutier. Adaptarea
motelurilor se face prin: implementarea în structura bazei a unor staţii PECO, garaje şi locuri
de parcare mai extinse; amplasarea motelurilor la distanţe de 50-200 km între ele sau în raport
cu centrele populate. Dintre toate tipurile de baze de cazare, în moteluri durata sejurului este
cea mai scurtă.
c. Vilele - sunt baze turistice ce deservesc turismul curativ şi de recreere de lungă şi medie
durată. Principala lor trăsătură constă în intimitatea asigurată prin capacitatea redusă a
edificiului, atmosfera creată de amplasarea lor și prin dotările interioare.
 d. Cabanele constituie o grupă de unităţi de cazare foarte răspândită. Capacitatea de cazare a
cabanelor este variabilă între 20-100 locuri. După gradul de confort, cabanele se împart în 3
categorii: superior, mediu şi inferior. Cabanele turistice sunt răspândite în zonele montane şi
oferă cazarea şi alimentarea turiştilor, precum şi alte servicii ca informarea turistică,
salvamontul. Sunt alcătuite din piatră/lemn, cu posibilităţi de cazare permanentă sau
sezonieră.
e. Hanurile sunt unităţi de cazare şi alimentaţie publică tradiţionale, fiind generatoarele
motelurilor. Au apărut încă din cele mai vechi timpuri şi aveau menirea de a adăposti
negustorii. Iniţial, erau construite în interiorul localităţilor, iar mai apoi la intersecţii sau de-a
lungul drumurilor importante. Prin vechimea şi arhitectura lor, multe hanuri au devenit
obiective turistice.
→ Bazele de cazare secundare Dintre aceste baze menţionăm: pensiunile, campingurile,
taberele, staţiunile balneare (sanatoriile), bungalou, refugiile.
a. Pensiunile turistice sunt răspândite atât în zonele cu circulaţie turistică intensă (zonele
suburbane), precum şi în cele cu un flux turistic mai modest (zonele montane). Acestea includ,
de regulă, o parte a casei destinată cazării (2-20 de camere). De asemenea, pensiunile sunt
preferate de turiştii cu venituri mai modeste. Foarte solicitate sunt agropensiunile din spaţiul
rural, în care se pot practica diverse activităţi agricole şi meşteşugăreşti din zonă, practica
plimbările cu cai.
b. Bungaloul reprezintă o unitate de cazare de o capacitate redusă (2-4 locuri), situată în imediata
apropiere a unui obiectiv turistic şi a litoralului mărilor, malurile lacurilor, cascade, defileuri.
Sunt confecţionate din materiale naturale. Sunt răspândite în staţiunile mărilor tropicale şi
ecuatoriale (Tahiti, Bali, Maldive, Hawai)
c. Taberele de vacanţă sunt destinate, de obicei, elevilor şi studenţilor şi pot avea un caracter
general (pentru toţi solicitanţii) sau special (pentru elevii, studenţii şi angajaţii unei instituţii de
învăţământ). Se oferă servicii complexe: cazare, alimentaţie, divertisment, program cultural şi
sportiv, servicii medicale şi instructiv-educative.
d. Campingurile sunt spaţii destinate şi amenajate special pentru popasul turiştilor, care se
deplasează cu propriul autovehicul, au venituri mai reduse şi/sau preferă o ambianţă cu natura.
Campingurile moderne sunt dotate cu grup sanitar, magazin, bucătărie, cafenea, internet. Sunt
localizate în proximitatea arterelor de transport şi în apropierea obiectivelor turistice importante,
îndeosebi în zonele unde lipsesc/sunt insuficiente cabane şi pensiuni.
2. Infrastructura de transport – sinteză economia turismului!!!
→ Se deosebesc trei teorii ale circulaţiei turistice:
1. Teoria dotărilor factoriale în turism. Dotările factoriale specifice turismului sunt:
potenţialul natural, patrimoniul istoric şi cultural, resursele de muncă şi capital, infrastructura
de transport şi cazare. Resursele turistice generează interesul şi atractivitatea zonelor
turistice.
2. Teoria costurilor comparative. Fiecare ţară este interesată să se specializeze în producţia
acelor servicii al căror cost să fie mai scăzut decât în alte ţări. În „industria turistică”, costul
de producţie cuprinde următoarele elemente: 1) costul transportului; 2) costul cazării; 3)
costul celorlalte servicii turistice (agrement, tratament etc.).
3. Teoria cererii şi ofertei. Cererea turistică poate fi definită ca totalitatea necesităţilor
orientate spre consumul produsului turistic şi este formată din persoanele ce doresc să
călătorească. Oferta turistică este formată din: cadrul antropic; echipamentul de producţie al
 serviciilor turistice; forţa de muncă; infrastructura şi condiţiile de comercializare.
Caracteristicile ofertei turistice sunt: tipurile de oferte în funcţie de motivaţie, specializarea
pe categorii de activităţi şi rigiditatea ofertei turistice.
Fluxurile turistice majore
→ În ultimele decenii, turismul internaţional înregistrează o creştere accentuată stimulată de
modernizarea căilor de comunicaţie şi de acordurile privind libera circulaţie turistică.
→ Cele mai importante fluxuri turistice se realizează între ţările Europei, America de Nord şi
Europa, America de Nord şi Centrală, precum şi în Asia de Est-Pacific.
→ Cele mai mari fluxuri turistice sunt legate de Europa (50% din turismul mondial). Aceasta se
datorează atât climatului favorabil, cât şi bogatului patrimoniu cultural-istoric.
→ Circulaţia turistică din Europa este stăpânită de 5 mari ţări emiţătoare (Franţa, Spania, Italia,
Marea Britanie şi Germania).
→ Asia se situează pe locul doi ca destinaţie turistică şi pe locul întâi ca ritm de creştere a
circulaţiei turistice. Acest fenomen se datorează dezvoltării economice rapide a regiunii Asia-
Pacific care a condiţionat extinderea şi modernizarea infrastructurii de transport şi turistice.
→ Numărul maxim de sosiri internaţionale se atestă în China (56 mln.) şi Malaysia (25 mln.), în
teritoriile chineze Hong Kong (20 mln.) şi Macao (12 mln.), Thailanda (16 mln).
→ Asiei de Nord-Est îi revin 55% din fluxurile turistice asiatice, iar Asia de Sud-Est (34%), fiind
foarte apreciată pentru confortul climatic, diversitatea bogată a lumii animale şi vegetale exotice.
→ Pe locul al treilea, se află continentul nord-american cu 150 mln. turişti (16% din circulaţia
turistică mondială).
→ Motivaţiile principale sunt turismul de afaceri, staţiunile litorale de lux, infrastructura puternic
dezvoltată şi condiţiile climatice favorabile. Urmează America de Sud (24 mil. sosiri), apoi
bazinul Caraibilor.
→ Pe locul 4, se regăsesc statele din Orientul Mijlociu care au fluxuri turistice tot mai numeroase.
→ Africa ocupă ultima poziţie în destinaţiile turistice internaţionale (60 mld. turişti). Aici se
remarcă Egiptul, Marocul, Tunisia, Rep. Africa de Sud şi destinaţiile insulare exotice.
→ Cele mai mari exporturi de turism revin statelor europene (Austria, Elveţia, Franţa, Spania,
Belgia şi Danemarca), în care densitatea turistică este ridicată, reputaţia internaţională este la un
nivel f. înalt. În ţările cu durata scurtă de sejur, încasările sunt mai reduse, precum în America de
Nord, Anglia, Turcia, Germania.
→ O relaţie specială se constată între statele europene şi fostele teritorii coloniale ale acestora, între
S.U.A., Germania, China, Australia şi restul lumii.
Tipuri şi forme de turism
→ Noţiunea de tip de activitate turistică, înseamnă reprezentarea a unui proces, menit să
definească prin expresia sa un ansamblu de însuşiri cu caracteristici dominante.
→ Tipurile de turism au la bază mai multe criterii: scop, destinaţie, durată, dinamică.
→ Se disting următoarele tipuri mai importante de turism: turismul de odihnă și recreere, turismul
de tratament și balnear, turismul de agrement, turismul religios, turismul de afaceri, turismul
științific, turismul cultural, ecoturismul etc.
→ Turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puţin dinamic, concentrându-se în
proximitatea centrelor urbane de unde provin şi majoritatea vizitatorilor. Se caracterizează prin
fluxuri majore în week-end, în special în perioada caldă a anului.
→ Sunt foarte importante locaţiile de agrement, zonele de parcare şi camping, spaţiile amenajate
pentru picnic, jocuri sportive etc. Funcţiile de cazare şi transport au o semnificaţie mai redusă.
→ Turismul de tratament şi balnear a luat o mare amploare, ca urmare a dorinţei de a preveni
diverse maladii provocate de ritmul şi stresul vieţii moderne.
→ Este concentrat în perimetrul staţiunilor balneare înalt apreciate pentru apele minerale, termale şi
nămolurile terapeutice.
→ Turismul cognitiv este asociat cu călătoriile întreprinse în scop de cunoaştere a diverselor
obiective turistice naturale/antropice.
→ O importanţă deosebită o prezintă vizitarea peisajelor montane, a cascadelor şi peşterilor, a
parcurilor naţionale şi rezervaţiilor naturale, muzeelor tematice, cetăţilor, piramidelor, edificiilor
religioase.
→ Frecvent, turismul cognitiv este realizat sub formă de excursii, locul de cazare aflându-se la o
distanţă rezonabilă faţă de locurile vizitate în ziua respectivă sau în perioada sejurului.
→ Turismul religios are două varietăţi principale: pelerinajul religios, cu scopul de a vizita
locurile sacre (Ierusalim, Muntele Athos, Vatican, Mecca) şi a participa la importante
evenimente religioase; excursiile realizate în scop de cunoaştere a unor edificii religioase cu o
atractivitate turistică înaltă.
→ Este un tip de turism tradiţional, care se practică încă din Antichitate, dar a evoluat enorm.
→ Implică din partea turiştilor un nivel de instruire şi un grad de cultură ridicat, necesar pentru
aprecierea adecvată a obiectivelor cultural-religioase d.p.d.v. arhitectonic, spiritual şi artistic.
→ Se păstrează încă pelerinajele determinate de tradiţiile religioase din diferite ţări, precum
pelerinajul obligatoriu pentru fiecare musulman măcar o singură dată în viaţă la Mecca.
→ Turismul sportiv - practicarea sporturilor de iarnă, sporturilor nautice, alpinism, vânătorii,
pescuit, participarea la diverse evenimente sportive (Olimpiadele de Iarnă şi Vară), etapele de
Formula 1.
→ Este unul din segmentele de turism, care înregistrează încasări de circa 4,5 mld. $.
→ Multe oraşe şi state ale lumii contemporane acordă o mare importanţă găzduirii diverselor
competiţii sportive care au efecte benefice majore asupra economiei.
→ Evenimentele majore sportive contribuie nu doar la sporirea încasărilor, dar şi la modernizarea
infrastructurii locale prin construcţia de magistrale, hoteluri, aeroporturi, a infrastructurii de
alimentaţie publică.
→ Printre principalele forme pot fi: ski alpin, golf-turismul, pescuitul sportiv etc. Skiatul este
unul din cele mai practicate tipuri de sporturi de iarnă. Principala regiune de practicare sunt
Munţii Alpi. Velo-turismul sau turismul cu bicicleta se bucură de o mare popularitate, îndeosebi
în statele europene, unde există numeroase trasee turistice pentru ciclişti amatori şi profesionişti.
→ Turismul ştiinţific are un caracter ocazional (participarea la congrese, vizitarea unor obiective
industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice, vizita unei peşteri, rezervaţii
naturale).
→ Turismul de afaceri reprezintă călătoriile realizate în scopuri profesionale, fără a încasa venituri
în ţara de reşedinţă temporară. Cele mai răspândite forme ale turismului de afaceri sunt: vizitele
pentru încheierea contractelor de afaceri, participarea la congrese, conferinţe, târguri cu vânzări.
Este foarte popular în regiunile dezvoltate ale lumii (Europa, America de Nord), precum şi în
regiunea Asia de Est-Pacific.
→ Ecoturismul are ca scop vizitarea ariilor naturale protejate, vizionarea componentelor şi
fenomenelor acestora, cu respectarea cerinţelor de protecţie a peisajelor respective. Se dezvoltă
rapid în statele care dispun de suprafeţe mari de peisaje naturale.
→ Turismul rural se referă la toate activităţile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp în
mediu rural, mijlocul de găzduire putând fi atât gospodăria ţărănească – pensiune, fermă
agroturistică – cât şi echipamente turistice generale: hanuri, popasuri.
→ Reprezintă una din cele mai reuşite soluţii în ceea ce priveşte armonizarea cerinţelor turismului
cu exigenţele protejării mediului şi dezvoltării durabile şi se defineşte prin dorinţa de a petrece
vacanţa în mijlocul naturii, de întoarcerea la obiceiurile tradiţionale.
→ Agroturismul este mai strict d.p.d.v al condiţiilor ce se impun pentru petrecerea vacanţei şi
presupune şederea în locuinţa ţărănească, consumarea de produse agricole şi participarea la
activităţile agricole.
→ Tipologia satelor turistice - De regulă, satele cu tradiţii valoroase sunt situate în zone cu un
peisaj natural atractiv şi cu un potenţial recreativ. În acelaşi timp, în multe sate cu potenţial
balneoclimateric înalt, se valorifică în scopuri turistice obiceiurile locale, lucrările de
meşteşugărit şi artizanat, bucătăria locală.
Forme de turism
→ Se referă la modalitățile de practicare a tipurilor de turism amintite. Formele de turism pot fi
definite în funcție de mai multe criterii:
a. în funcţie de locul de provenienţă sau originea turiştilor:
• turismul intern practicat de populaţia unei ţări în interiorul graniţelor naţionale;
• turismul internaţional al deplasării persoanelor în afara graniţelor ţării. Turismul
internaţional se subdivide în turism emiţător, de trimitere şi turism receptor
b. după modalitatea de comercializare a vacanţelor:
• turismul organizat se realizează prin intermediul contractelor (voucher, tratament) sau a altor
tipuri de înţelegere convenite între turist şi agenţia de voiaj/alţi organizatori de vacanţe (hoteluri,
companii aeriene).
• turismul pe cont propriu, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestaţii turistice. Vizitatorul
hotărăşte singur asupra destinaţiei, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de
transport.
• turismul semiorganizat se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme
deja prezentate.
c. în funcţie de gradul de mobilitate a turistului:
- turism itinerant caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde
vizitarea mai multor locuri, cu şederi scurte în acelaşi perimetru.
- turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanţei în aceeaşi
localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide în:
o turism de sejur scurt/turism de weekend, presupune 1/2 înnoptări, de obicei în zonele
limitrofe locului de reşedinţă;
o turism de sejur mediu coincide cu durata standard a călătoriilor (12 – 15 zile);
o turism de sejur lung atunci când timpul de şedere într-o localitate depăşeşte 30 zile. Este
practicat în general de turiştii de vârsta a 3-a care efectuează tratamente medicale/turiştii
cu venituri foarte ridicate.
d. din punct de vedere al periodicităţii sau frecvenţei de manifestare a cererii:
- turism continuu (permanent) organizat pe întreaga durată a anului (turism de afaceri);
- turism sezonier legat de existenţa anumitor condiţii naturale sau evenimente culturale, artistice,
sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară
 e. după mijlocul de transport folosit:
 drumeţii;
 turism rutier;
 turism feroviar;
 turism naval;
 turism aerian.
f. după caracteristicile socioeconomice ale cererii:
- turismul politic - participarea la evenimente politice sau la sărbători naţionale. Astfel o derivată
de la forma politică este cea guvernamentală (călătoriile internaţionale ale oficialităţilor politice);
- turismul urban - petrecerea timpului liber/vacanţelor în oraşe pentru vizitarea acestora sau
pentru desfăşurarea unor activităţi diverse (vizionarea de spectacole, expoziţii).
-