1) LECŢIA DE ACTUALIZARE/DE INIȚIERE

In cadrul ei, profesorul va actualiza termenii și noțiunile, va activiza competențele, va enunța obiectivele
operaționale ş.a., urmărind:
• diagnosticarea (evaluarea iniţială);
• actualizarea noţiunilor și a termenilor (din domeniul lingvisticii, al comunicării, al teoriei și istoriei
literare);
• acumularea și organizarea informației de care dispun elevii: conversaţii, forme grafice (Clustering,
Circuite integrate, Explozia stelară, Floarea de lotus, Secvențe contradictorii), tabele sinoptice,
chestionare;
• trezirea interesului și crearea motivației pentru învățarea materiei
noi (mai ales în raport cu textul literar și nonliterar): Pagina de jurnal, Scrierea liberă, Citate,
Agenda cu notițe paralele, Bliț, VAS, Mână-
inimă-minte;
• rezolvarea unor probleme care necesită actualizarea cunoștințelor și
priceperilor;
• cercetarea unor materiale ilustrative care vor facilita intrarea în temă;
lansarea și analiza unor idei în raport cu problemele, motivele, personajele, mesajul textului ce
urmează a fi studiat (și care, eventual, a
fost citit în prealabil);
• stabilirea scopurilor, obiectivelor, finalităților de învăţare în cadrul unității didactice. Explicarea
modalității de evaluare din finalul unității.

Prima oră, într-o unitate didactică de 10-12 lecții, ar putea deveni factorul declanşator al motivației pentru
studierea subiectelor propuse. Proiectarea ei reclamă ca profesorul să se documenteze cu privire la ce ar
trebui să știe și să poată face elevii; să creeze contexte in care să se actualizeze competențele formate
anterior; să repereze finalitățile; să jaloneze explicit parcursul didactic Prin urmare, prima lecţie din
cadrul unității ar putea fi egalată cu prima etapă a oricărei lecții - organizarea clasei, actualizarea sau
verificarea cunoștințelor dobândite anterior, pregătirea elevilor pentru asimilarea noilor cunoștințe,
formarea noilor capacităţi, priceperi, deprinderi.

Lecţia introductivă este inevitabilă în debutul unității didactice. Tot acum este momentul ca profesorul să
le explice copiilor cum se va lucra in această unitate didactică, care va fi distribuirea orelor şi
consecutivitatea sarcinilor, să indice termenele de realizare a unor sarcini, textele ce urmează a fi citite
independent, să dea teme pentru anumite ore de mai târziu - proiecte, lucrări de portofoliu -, să explice
cum se va desfăşura proba de evaluare finală. Altfel spus, să le prezinte întreg traseul unității didactice în
derulare.

2) LECȚIA DE ASIMILARE A CUNOȘTINȚELOR ȘI DE FORMARE A PRICEPERILOR

ŞI DEPRINDERILOR
Esența unei lecții din această categorie este de a învăța făcând. Proiectând-o, profesorul alege
activități din următoarele:
• realizarea unor sarcini de învăţare;
• rezolvarea unei probleme;
• desfăşurarea unui experiment;
• consultarea unor surse (de exemplu, enciclopedii, dicționare);
• studierea unor texte;
• învățarea și organizarea materiei ştiinţifice;
• studierea unor cazuri.

Etapa când elevul va asimila noi cunoștințe, priceperi, deprinderi și va purcede la consolidarea lor durează
câteva lecții. De exemplu, alături de faptul cunoaşterii monitorizate/dirijate a unor texte literare nestudiate
anterior, vor ţine de domeniul noului termenii necunoscuți; la un alt nivel se va cerceta și se va asimila

1
definiția nouă, anumite reguli sau algoritmi. Noţiunile cunoscute se actualizează doar, prin activități
chemate să faciliteze rememorarea.
Aceste lecții se vor ramifica in funcție de materialul care urmează a fi predat şi asimilat:
• lecția de transmitere a informației;
• lecția de formare a noțiunilor;
• lecția de asimilare a strategiilor.

Dacă le privim in ansamblu, ca pe nişte secvențe ale demersului didactic explicit , nu putem să
nu recunoaştem că este normal ca într-o unitate didactică de 12 ore învățării propriu-zise să i se
acorde ponderea cea mai mare.

Tipologic, lecţia a IV-a a unităţii ar putea fi axată pe transmiterea informaţiilor, lecțiile a V-a–a
VII-a – pe formarea noţiunilor şi a strategiilor, iar lecțiile VIII-a – a X-a – pe consolidarea
cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor (inclusiv in ateliere). Atunci, lecția a XI-a va fi rezervată
probei de evaluare și lecția a XII-a – analizei acestei probe și activităţilor de remediere/ratrapare.

3) LECȚIA DE CONSOLIDARE A CUNOȘTINȚELOR, PRICEPERILOR,

DEPRINDERILOR

Pentru a atinge obiectivele unei asemenea lecţii, în clasă:

• se rezolva probleme;
• se organizează grafic unități de vocabular, sisteme de nume, termeni, date, informații;
• se studiază cazuri;
• se interpretează/se comentează/se analizează texte;
• se completează texte;
• se produc texte proprii;
• se recită, se ilustrează şi se înscenează texte.

O formă aparte a acestui tip de lecție este cea bazată pe munca independentă realizată acasă: ideea nu este
că sarcinile pe care le-a îndeplinit elevul devin subiect de verificare pe parcursul întregii ore – ele devin
pretext pentru lucrul desfășurat în clasă. Verificarea, evaluarea reciprocă sau evaluarea de către profesor a
temei cu care elevul s-a prezentat la lecție (si al căror obiectiv a fost consolidarea) poate să se întâmple
chiar la începutul orei sau poate surveni la oricare dintre etapele ulterioare - dar, cu egal succes,
profesorul poate să nu evalueze direct tema, ci elevii să o utilizeze, ca pe o conditio sine qua non,
pentru lucrul in clasă.

In asemenea circumstanțe, profesorul creează situaţii de învățare pentru ca elevii să colaboreze,

comparându-şi produsele şi elaborând unul comun in tehnici ca Schimbă perechea!; Gândeşte -
Discută in perechi- Prezintă; Argumente pe cartele; Comerțul cu o problemă , elevii vin să
lucreze in perechi sau în grup doar atunci când dispun deja de un produs propriu.

Si admitem că profesorul a distribuit elevilor sarcini pentru o lectură independentă a textului care urmează
a fi studiat . Numită şi lectură de experți, activitatea dată vine să valorifice capacitatea fiecărui elev de a
citi și de a face dovada înțelegerii textului . Respectiv , elevul nu poate să nu realizeze tema , pentru ca in
acest caz nu va reuşi să lucreze la lecţia următoare . Schimbarea de atitudine faţă de tema dată pentru
lucru independent acasă se produce atunci când elevul care s-a prezentat nepregătit nu se simte
confortabil la lecția bine gândită şi eficient structurată de către profesorul ce se orientează spre un elev cu
tema făcută. Cu cât sarcinile sunt mai clare și mai exacte, cu atât mai puține șanse de eschivare îi rămân
elevului care nu are dorința de a-şi face tema.
Dacă sarcina este aceea de a citi textul, profesorul trebuie să o formuleze în așa fel încât produsul ei să nu
se afle în formă gata ambalată (într-o carte de comentarii sau pe un site de referate), ci să necesite lectura
cu ochii proprii și utilizarea textului original. Prin urmare, nu îi vom cere elevului rezumatul textului –
locul acestuia îl pot lua:
(1) planul simplu sau dezvoltat, alcătuit din citate;
2
(2) reprezentarea grafică a sistemului de personaje sau a liniilor de subiect;
(3) identificarea și citarea momentului în care este introdus un personaj nou sau a momentelor în care își
face apariţia un anume personaj;
(4) selectarea unui fragment relevant pentru tema/problematica/motivul-cheie/mesajul textului şi
comentarea lui etc.
Din moment ce profesorul mizează pe tema realizată acasă, la începu tul orei trebuie să se ofere timp
pentru trecerea în revistă - în perechi, în grup sau în plen - a produsului solicitat. Profesorul care constată
că unii dintre elevi nu au citit textul sau (spun că) l-au citit, însă nu au realizat sarcina, se află în fața unei
dileme:
(a) să alcătuiască perechi/grupuri din elevi „fără temă", care să citească acum și să realizeze împreună
sarcina, in timp ce colegii lor merg mai departe;
(b) să distribuie elevii „fără temă" in grupurile elevilor care vor lucra in cunoştinţă de cauză. Ce cale să
aleagă poate decide doar cel care stă în faţa clasei - oricare dintre acestea implică niște „pagube",
important este să cântărim cât câștigăm şi cât pierdem, în sensul timpului utilizat cu folos. Situația cea
mai gravă ar fi să se constate că numărul celor care au realizat tema este categoric mai mic decât al celor
care nu au realizat-o - in această conjunctură, potenţialul „experților" trebuie valorificat la maximum, dar
profesorul va şti ce pârghii să aplice pentru ca toți chiulangiii să nu se simtă eroii zilei și cazul să nu se
repete la următoarea temă.

4) LECȚIA-ATELIER
Un sistem de ateliere, structurat pe parcursul anilor si racordat la unitățile de conținut și competențele
curriculare, va da rezultat dacă va funcționa ca un sistem, nu va rămâne o activitate sporadica , detaşată de
restul demersului educațional.

Atelierul de lectură se organizează atunci când profesorul are în obiectiv lectura textului ca activitate
principală , iar textul poate fi ales, în funcție de obiective, după factură, specie , volum . Pas cu pas,
elevii vor învăța să citească diferite texte literare şi nonliterare , să organizeze informația, asimilând
strategii de lucru, iar ulterior să producă texte literare, nonliterare, metaliterare cf cerințelor curriculare.

Atelierul de scriere, strategie de formare şi dezvoltare a competenței de comunicare scrisă, s-ar cuveni să
fie privit ca parte a demersului educațional și să i se aloce timp suficient, cu regularitate, pentru atingerea
obiectivelor obținerea unor rezultate palpabile. O oră, două, rezervate în proiectarea calendaristică o dată
la șase-opt săptămâni, ar fi varianta recomandată.

Atelierul de discuție are să valorifice şi are să dezvolte competenţele de comunicare orala. Cercetând
activităţile recomandate de curriculum, profesorul proiectează ateliere de discuție la încheierea studierii
unor texte de proporții, dar si pentru a aborda probleme cotidiene, fără ca acestea să derive din operele
literare.

5) LECȚIA DE ANALIZA
Textul literar sau materia de limbă sunt supuse analizei detaliate, prin aplicarea instrumentarului cunoscut
elevilor.
- Se exersează analiza lingvistică a unităților studiate : această analiza se extinde si se aprofundează
de la o clasă la alta.
- Se aplica algoritmii de analiza lingvistică , în limita standardelor de conținut : analiza fonetică ,
ortografica , lexicală , gramaticală ( morfologică , sintactică) , stilistică a cuvântului / enunţului /
textului ( după caz ) .
- Are loc operaționalizarea terminologiei de teorie literară , prin aplicare la text.

3
 Sunt actualizate cunoştinţele din domeniul istoriei literaturii , în raport cu textele şi noţiunile
studiate.
- Se asimilează şi se exersează modelele de gândire şi acţiune în raport cu textul.
- Se desfășoară lectura metodică, se scriu texte de comentarii poetice, literare, analize literare parțiale
și totale.

6) LECȚIA DE SINTEZĂ
Aceasta va preceda lecita de evaluare, din finalul unității didactice.
• Se abordează datele esențiale ale temei.
• Se recompune textul ,descompus în factori primi" la analiză.
• Se generalizează (utilizarea unor forme grafice de organizare a datelor şi ideilor: de la o structură liberă,
cum este Clusteringul, sau un tabel cu două coloane, cum ar fi Graficul T, la Tabele sinoptice complexe
şi Hărţi conceptuale).

7) LECȚIA DE EVALUARE
Lecţia de evaluare se poate orienta spre prezentarea/susţinerea lucrărilor de portofoliu sau a unui
portofoliu tematic, a studiilor de caz, posterelor, colajelor, proiectelor individuale sau de grup, inclusiv cu
suport TIC, dar poate avea în vizor şi probele/produsele tradiţionale de evaluare:
• dictarea;
• testul;
• expunerea/rezumatul;
• referatul;
• compunerea/compoziţia;
• eseul (literar, poetic; structurat/nestructurat);
• povestirea orală;
• textul de ficțiune;
• textul metaliterar (comentariul poetic, comentariul literar, reflecţia,
raționamentul, meditația, caracterizarea personajului, paralela, sin-
teza, portretul literar);
• textul metalingvistic (analiza în bază de algoritmi);
• textul funcţional;
• recitalul;
• alocuţiunea/discursul;
• interviul/conversaţia.

8) LECȚIA DE ANALIZĂ A PROBELOR DE EVALUARE

În cadrul ei, profesorul va opta pentru o expunere magistrală (cu analiza detaliată) a rezultatelor sau, mai
întâi, va recurge la:
• autoevaluarea cu grilă;
•evaluarea reciprocă cu grilă;
• completarea matricei de erori.
Două tehnici foarte eficiente sunt Manuscrisul pierdut și Revizuirea circulară.

N.B.: In practică se regăseşte şi tipul de lecție mixt (combinat), în care se urmăreşte într-o singură lecție
îndeplinirea mai multor sarcini didactice.

4
 Lecția de formare a
capacită ților de dobâ ndire a
cunoștințelor
1. Organizarea clasei
2. Verificarea temei pentru
acasă. Reactualizarea
cunoștințelor și a capacită ților
3. Predarea-învă țarea materiei
noi
4. Consolidarea materiei și
formarea capacită ților: la nivel
de reproducere
5. Evaluarea curentă ,
instructivă , pentru materia
nouă
6. Bilanțul lecției. Concluzii
7. Anunțarea temei pentru
acasă
Lecția de formare a
capacită ților de analiză-sinteză
a cunoștințelor
1. Organizarea clasei
2. Verificarea temei pentru
acasă
3. Analiza-sinteza materiei
teoretice studiate
(sistematizarea, clasificarea,
generalizarea)
4. Analiza-sinteza metodelor
de rezolvare studiate la nivel:
a) productiv, cu transferuri în
alte domenii; b) creativ
5. Evaluarea curentă ,
instructivă
6. Bilanțul lecției. Concluzii
7. Anunțarea temei pentru
acasă
STRUCTURA DIFERITOR LECȚII APUD GAGNE
Lecția de formare a
capacită ților de înțelegere a
cunoștințelor
1. Organizarea clasei
2. Verificarea temei pentru
acasă. Reactualizarea
cunoștințelor și a capacită ților
3. Consolidarea materiei și
formarea capacită ților la nivel:
a) de reproducere; b)
productiv 4. Evaluarea curentă ,
instructivă
5. Bilanțul lecției. Concluzii
6. Anunțarea temei pentru
acasă
Lecția de formare a
capacită ților de evaluare a
cunoștințelor
1. Organizarea clasei
2. Instrucțiuni privind
realizarea lucră rii de evaluare
3. Realizarea lucră rii de
evaluare
4. Bilanțul lecției. Concluzii
5. Anunțarea temei pentru
acasă
Lecția de formare a
capacită ților de aplicare a
cunoștințelor
1. Organizarea clasei
2. Verificarea temei pentru
acasă. Reactualizarea
cunoștințelor și a capacită ților
3. Consolidarea materiei și
formarea capacită ților la nivel:
a) productiv; b) de transferuri
în alte domenii
4. Evaluarea curentă ,
instructivă
5. Bilanțul lecției. Concluzii
6. Anunțarea temei pentru
acasă
Lecția mixtă
1. Organizarea clasei
2. Verificarea temei pentru
acasă. Reactualizarea
cunoștințelor și a capacită ților
3. Predarea-învă țarea materiei
noi
4. Consolidarea materiei și
formarea capacită ților la nivel:
a) de reproducere; b)
productiv, cu unele transferuri
în alte domenii
5. Evaluarea curentă ,
instructivă , pentru materia
nouă
6. Bilanțul lecției. Concluzii
7. Anunțarea temei pentru
acasă