Caracterizarea lui Harap-Alb.

Harap-Alb este protagonistul basmului ,,Povestea lui Harap-Alb’’. Harap-Alb este

eroul acestei opere, el întruchipează binele, însă este un erou atipic. El este construit
ca fiind o persoană complexă si realistă, parcurgând un întreg proces de maturizare.
Din acest process de maturizare, el face greșeli și învață din ele. Iși dovedește de ce
este capabil și capătă anumite calități. Harap-Alb trece de la stadiul de mezin si fiu al
craiului la statutul de împărat prin progresul său fascinant, ceea ce îl face a fi un
personaj cu caracter ,,rotund’’. Este un personaj tridimensional.
Statul inițial al lui Harap-Alb este cel de neinițiat. Înca de la început el era ,,cel
vrednic de tron’’ deoarece avea calitățile respective, numai ca acestea nu erau
însușite si cunoscute de către el. Acestea fiind descoperite de el pe parcurs. Deși
Harap-Alb la început a fost naiv, nu putea sa vadă dincolo de aparențe și totul era
ceva nou pentru el, nu a fost un obstacol din a decide ca și el își poate încerca
norocul. Harap-Alb s-a diferențiat încă de la început de cei doi frați ai săi prin
bunătate. Bunătatea fiindu-I răsplatita de către Sfanta Duminică. Prin aceasta
bunătate, opotunitatea de a-și lua soarta în brațe îi fu data, adică de a trece prin
acest proces de maturizare. Harap-Alb este un personaj tridimensional, el se află în
trei ipostaze : fiul craiului- la început, mezinul cel naiv-pe parcursul călătoriei, Harap-
Alb-cel care învață si împăratul- inițiatul.
Din secvența ,,Fiul craiului cel mai mic făcându-se atunci roș, cum îi gotca, iese
afară în grădină și începe a plange în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de
apăsătoarele cuvinte ale tatălui său.’’ Harap-Alb apare ca un om sensibil care pune la
suflet si ii pasă de ce crede tatăl său într-un mod naiv. Este iubitor pentru că îl
deranjeaza cuvintele spuse de tatăl său, îi pasă, ceea ce înseamnă că îl iubește.
Totodată respectuos, a ales să tină furia si supărarea doar pentru el, în tăcere.
Aceste trăsături sunt carcterizate indirect de către autor prin fapte.
,,Și , când prin dreptul podului, numai iaca îi iese și lui înainte ursul, și fiul craiului,
ridicând buzduganul să deie, numai iaca ce aude un glas de om zicând: -Dragul tatei,
nu da ca eu sunt.’’ Făra nicio ezitare sau frică, a încercat sa lovească ursul. Asta îl
face pe Harap-Alb curajos și viteaz. Pentru a pleca la drum, curajul lui a fost necesar,
ceva ce frații săi nu au avut. Caracterizarea este indirectă prin fapte.
Acțiunea se desfășoara linear, prin înlănțuirea secvențelor narative. Prezența
fabulosului este implicate si reprezentată prin elemente supranaturale.
Sunt prezente cifre si obiecte magice, iar conflictual dintre bine și rău se încheie în
favoarea binelui. Procedeul compozițional al triplicarii în cazul probelor este aplicat.
Limbajul naratorului, cât și al personajelor se caracterizazeaza prin umor
(,,buzșoare’’ ,,băuturică’’- diminutive cu valoare augumentativă) și prin oralitate
(,,vorba aceea’’-expresie folosită pentru introducerea zicătorilor sau a proverbelor
,,Vorba aceea: Frica păzește bostonăria’’).
In concluzie, Harap-Alb este un personaj bun la suflet, un erou care își însușește o
mulțime de trăsături. Parcurge un traseu de maturizare si ajunge vrednic de împărat.