CONVERTOARE C.C. – C.A. INVERTOARE.

Convertoarele c.c. - c.a., numite curent invertoare, s-au dezvoltat în ultimul deceniu ca urmare a
progreselor din tehnica dispozitivelor semiconductoare de putere şi a performanţelor superioare
oferite de ma şinile de c.a. în raport cu cele de c.c. Pentru sistemele de conversie electromecanică,
ca unul din domeniile de utilizare a acestor convertoare, se folosesc invertoare trifazate de
tensiune sau de curent cu o mare varietate de tipuri de scheme si comandă (modulaţie). Se
remarcă faptul că tehnicile de comandă permit funcţionarea acestor convertoare atât în regimul
propriu-zis de invertor, conversie c.c. - c.a., cât şi în regim de redresor, conversie c.a.-c.c.
Varietatea deosebită a schemelor şi tehnicilor de modulaţie ale invertoarelor utilizate în prezent
nu poate fi cuprinsă în cadrul şi obiectivul acestui manual. Ca urmare se vor prezenta tipuri
fundamentale de invertoare şi tehnici de modulaţie, cu scopul stabilirii proprietăţilor principale,
reglarea tensiunii şi frecvenţei şi conţinutul de armonici, şi pentru a se putea aprecia influenţa
acestora în conducerea unui sistem de conversie electromecanică.

Fig.1.172 Invertor monofazat de tensiune în punte.

INVERTOARE TRIFAZATE CU MODULAŢIE ÎN UNDĂ

DREPTUNGHIULARĂ.

Un astfel de invertor s-ar putea realiza prin conectarea trifazată, de obicei în stea, a trei invertoare
monofazate de tipul celui din fig.1.172. Varianta utilizată în practică, mult mai

Fig.1.174 Invertor trifazat de tensiune.

economică, este prezentată în fig.1.174. Invertorul se consideră alimentat de la o tensiune
continuă Vd =cst., iar sarcina, trifazată simetrică, de tipul R+L, conectată în stea, cu nulul O
izolat. Comanda convertorului se realizează pe fiecare braţ , în antifază, ca la convertorul
monofazat. Comandă pe cele trei braţe, A, B si C sunt decalate cu 2π / 3 , aşa cum este prezentat

în fig.1.175. Tensiunile uAN , uBN şi uCN rezultă cu uşurinţă analizând

starea comutatoarelor
statice de pe fiecare braţ.
fig.1.175 Formele de undă pentru invertorul trifazat.

Tensiunile de linie la ieşirea convertorului se calculează cu

u = u −u
AB AN BN

u = u −u
BC BN CN

(1.277)
u = u −u
CA CN AN

şi au o forma fig.1.175, de tip bipolar, cu variaţie între +Vd şi –Vd. Tensiunea pe faza A a
receptorului, uAO , se poate calcula conform modelului următor.
Tensiunile pe cele trei faze rezultă din

u = u −u
AO AN ON
u = u −u
BO BN ON

(1.278)

u = u −u
CO CN ON

Însumând relaţiile (1.256) rezultă

u =
u +u +u
AN BN CN

ON

(1.279)
u +u +u
AN BN CN

u
AO

= u AN −

3
întrucât datorită conexiunii trifazate există relaţia

uAO + u BO + uCO = 0
(1.280)

Aplicând relaţia (1.279) pentru fiecare interval Tc/6

rezultă o variaţie

în trepte a tensiunii uAO

de forma celei

prezentate în fig.1.175. Armonicile de ordinul l ale tensiunilor

de linie

u1

,u1

,u1

formează un sistem trifazat simetric de

AB

BC

CA
tensiuni
de
succesiune directă, având
faza iniţială −π / 6 .

Valoarea maximă a tensiunii de linie se calculează cu

l1

34

U AB =

Vd ,
(1.281)
2

iar valoarea efectivă după

l1

U AB
U 1AB = 2 = 0,78Vd (1.282)

Conţinutul de armonici superioare al tensiunilor furnizate de braţele invertorului este acelaşi de la

invertorul monofazat, adică întregul spectru de armonici impare. Ca urmare a conexiunii trifazate,
în spectrul de armonici al tensiunilor de linie dispar armonicile multiplu de trei, reducând sensibil
deformarea acestora în sensul apariţiei, în afara fundamentalei, doar a armonicilor 5, 7, 11, 13
ş.a.m.d. Armonicile fundamentale ale tensiunilor de fază formează de asemenea un sistem
trifazat simetric de succesiune directă, defazat faţă de sistemul de tensiuni de linie cu π / 6 în
urmă,adica caracteristic unui sistem trifazat standard. Se poate arăta că similitudinea există şi la
nivelul valorilor tensiunilor. Astfel valoarea maximă a tensiunii în fază este
l
1

l1

2
U AB

U AO =

Vd ,
(1.283)

respectiv valoarea efectivă

U1

2
V.
(1.284)
AO

Conţinutul de armonici al tensiunilor de fază conţine însă întreg spectrul armonicilor impare.
Rezultă că proprietăţile acestui tip invertor nu sunt prea favorabile în sensul că:
nu se poate regla tensiunea de ieşire;
conţinutul de armonici este bogat şi aflat în apropierea fundamentalei.
Astfel de scheme de invertoare se realizează cu tiristoare lente cu stingere forţată şi în general la
puteri mari. Pentru reglarea tensiunii se apelează la alimentarea circuitului intermediar printr-un
convertor c.a-c.c. comandat.
PSPICE

PSIM