Proiet didactic:

Grupa : pregătitoare

Domeniile de activitate:
 1.Limbaj și comunicare
2.Arte
Dimensiunile:
1.Educația pentru limbaj și comunicare
2.Educația muzicală
Unitățile de competențe:
1.

2.

Obiective operaționale:
1)Obiective cognitive: -să caracterizeze personajele din povești, făcînd diferența
dintre personaje pozitive și personaje negative;
-să utilizeze expresii din poveștile cunoscute;
-să redea dialogul dintre personaje, interpretînd rolul
acestora;
-să recunoască personaje din povești pe baza unor imagini,
jetoane, ghicitori;
2)Obiective psihomotorii:-să mânuiască materialele didactice puse la dispoziție;
-să execute mișcări și figuri elementare de dans;
3)Obiective afective:-să exprime opinia față de propria lucrare și față de lucrările
celorlalți copii;

Vocabular:

Etapele Activitatea educatorului Strategii didactice Evaluare

activității Metode și Mijloace Forme
procedee didactice de
organiz
are
Moment Crearea condițiilor necesare bunei Conversația
organizatori desfășurări a activității:
c -aerisirea sălii de grupă Frontal
-amenajarea spațiului de sfășurare a
activității Individu
-pregătirea materialului demonstrativ și al
distributiv Ecusoane
-alegerea de către fiecare copil a unui Explicația simboluri-
ecuson sub formă de pitic, punguță, sipet. pitic, sipet,
punguță
Captarea Se va realiza prin intermediul salutului.
atenției Educatoarea:
“Dragii mei pitici-voinici, Expunerea
Azi la noi în grupă, aici,
Se întîmplă o magie,
Deci și liniște să fie.
Căci eroii din poveste, Frontal
Ne-au adus astăzi o veste,
Vom face o călătorie, Conversația
În lumea basmelor să fie.” Sipetul
Aducerea în grupă a sipetului frumos fermecat
decorat de șapte pitici și Zîna
Poveștilor.Acesta este fermecat.Copiilor
le este înmânată scrisoarea de la Zîna Pauză
Poveștilor. muzicală
Copiii se vor saluta pe undele sonore ale Scrisoarea
cîntecului “În lumea basmelor”.(Anexa 1)
Calendarul zilei: Frontal
-În ce zi ne aflăm? Explicația
-Ce zi a fost ieri, dar mâine ce zi va fi?
-În ce anotimp ne aflăm?
-Ce schimbări au loc în natură în acest
anotimp?
-Care sunt lunile anului?
Copiii numără fetele, băieții și notează Frontal
Demonstrația
prezența la calendar.
Anunțarea Anunțarea temei activității prin folosirea
subiectului și unor versuri: Conversația Frontal
a Zîna poveștilor ne-a invitat
obiectivelor Pe un tărâm de poveste adevărat.
Se anunță tema activității: ”Trăistuța cu
povești”. Siluetele celor
Educatoarea citește scrisoarea în care șapte pitici,
sunt enumerate sarcinile care trebuie Instructaj scrisoare,
îndeplinite de copii.Precizarea faptului că verbal trăistuța cu Frontal
vor avea de rezolvat tot atâtea sarcini, povești.
câți pitici sunt în poveste, iar la
deschiderea sipetului copiii vor avea o
mare surpriză.Explicarea regulilor de joc
și precizarea sarcinilor ce trebuie
îndeplinite:
1)Dezlegarea unor ghicitori despre
 povești și personaje.
2)Recunoașterea poveștilor din care fac
parte anumite fragmente prezentate de
educatoare din “trăistuța cu povești”.
3)Sistematizarea unor cunoștințe din Conversația
poveștile “Scufița Roșie” și “Alba za Frontal
Zăpada și cei șapte pitici”.
4)Stabilirea corectitudinii sau
incorectitudinii unor idei referitoare la
anumite situații, întîmplări din povestea
“Fata babei și moșneagului”.
5)Completarea panouluicu floricelele
pentru “Scufița Roșie”, împărțirea
cuvintelor în silabe.
6)Aprecierea unor comportamente și
atitudini ale personajelor din povestea
“Punguța cu doi bani” prin proverbe.
7)Rezolvarea cu succes a acestei sarcini
va permite deschiderea sipetului
fermecat.
Dirijarea Se realizează jocul de probă, se oferă
învățării și explicații suplimentare în cazul în care se Explicația Ghicitori Frontal
obținerea constată că regulile sau modul de
perfomanțel desfășurare nu au fost bine înțelese.
or Joc-exercițiu de „spargerea a gheții”.
„Atent dacă vei fi, personajul vei ghici!”
– prezentarea unor ghicitori despre
personaje cunoscute:

-Zglobie și drăgălașă, Individu

La bunicuța a plecat, Ghicitori al
Dar când a ajuns în pădure
De lupul cel rău a dat. Conversația
(Scufița Roșie)
-Pe mama capră o ascult
Ușa eu nu o deschid,
Ghiciți oare, cine sunt?
(iedul cel mic, „Capra cu trei iezi”)

-Eu sunt sprinten, pintenat,

Bogății am adunat,
Cucurigu boieri mari,
Dați punguța cu doi bani!
(cocoșul- „Punguța cu doi bani”)
Trăistuța cu
-Când miros de pește mi-a venit, Explicația povești
Eu moartă-n drum m-am prefăcut. Conversația
(vulpea – „Ursul păcălit de vulpe”)

Prezentarea câtorva siluiete, secvențe din Diagrama

povești, descoperite în trăistuța Venn
fermecată.Copiii recunosc și denumesc
personajele din care fac parte.
Sistematizarea unor cunoștințe din
poveștile „Scufița Roșie” și „Alba ca
Zăpada și cei șapte pitici”. Pălării de Frontal
Copiii vor caracteriza personajele Metoda diverse culori Individu
pozitive și personajele negative. Pălăriilor al
gânditoare
Se vor forma șase echipe, fiecare echipă
va primi câte o pălărioară, la care va avea
de răspuns la unele întrebări.Înainte de a
răspunde la întrebare copiii din echipe Frontal
vor rosti: „Pălărioară gânditoare, ajută-
mă să răspund la întrebare”.
Pălăria albă(informează)
 Care sunt personajele din
povestea “Fata babei și fata
moșneagului”? Lucrul în
 Ce i-a cerut cu instistență baba echipe
moșneagului?
 Cum s-a comportat baba cu fata
moșneagului?
Pălăria roșie(spune ce simți)
 De ce crezi că fata moșneagului a
îngrijit de copilașii sfintei
Duminica?
 Cum credeți, baba ar fi îngrijit de
copilașii sfintei Duminica?
 Ce ai fi făcut tu în locul fetei
babei?
Pălăria galbenă(aspecte pozitive)
 Cum s-a comportat sfânta
Duminica cu fata moșneagului?
Frontal
 Cum s-a comportat cățelușa,
Individu
cuptorul, copacul și fântâna cu
al
fata moșneagului șa întoarcere?
 Ce lădiță ai fi ales tu dacă erai în
locul fetei moșneagului?
Pălăria neagră (aspecte negative)
 Cu ce crezi că a greșit fata babei?
 De ce cuptorul nu a servit-o cu
plăcinte pe fata babei?
 De ce baba și fata ei au fost
mâncate de balauri?
Pălăria verde(idei noi) Stimular
 Care ar fi fost finalul povești, ea
dacă fata babei era harnică și interesul
cuminte? ui pentru
 Ce învățăminte luăm din această activitate
poveste?
 Ce s-ar fi întâmplat dacă fata
moșneagului își alegea o ladă mai
 mare?
Pălăria albastră(clarifică)
 Ce fel de persoană era baba?
 Cum era fata moșneagului?
 Cum era fata babei?

Mai apoi copiii vor interpreta cântecul

“O poveste minunată”. (Anexa 2)
Explicația
Desfășurarea jocului- Conversația Panoul cu Frontal
exercițiu:”Completează ce lipsește!” floricelele
Copiii vor completa panoul cu floricele în pentru Scufița
poieniță pentru Scufița Roșie.Pe fiecare Roșie
floare va fi scris câte un cuvânt ce va
trebui împărțit în silabe, să compună o
propoziție dezvoltată.

Prin metoda Clusteringul se va analiza,

descrie, portretul fizic, moral al babei și
portretul fizic, moral al moșului din
povestea din poveștile lui Ion Creangă. Panou
Metoda
Pentru această ultimă încercare copiii vor Clusteringul
lucra în grupuri constituie pe baza
ecusoanelor primite la începutul
activității.
Asigurarea Tranziție:Joc mobil însoțit de versurile: Explicația
feedback- Cel mai mult la grădiniță, Imagini cu Frontal
ului Noi am vrea să învățăm Conversația povești
Cu eroii din povești, cunoscute
În centre să activăm.
Cărți de
Centrul BIBLIOTECĂ(locul în grup și dimensiuni
individual): mici din carton
- Descrie imaginile date, colorat
recunoscând povestea și
personajele;
- Așează imaginile în ordinea
logică a desfășurării
evenimentelor; Frontal
- Realizează o carte, utilizând
Poster A1
imaginile selectate;
Conversația Siluietele
Centrul ARTA(lucrul în grup și
personajelor
individual):
din povești
Copiii vor realiza un poster, cu
Frontal
materialele date de educatoare, despre
personaje cunoscute și îndrăgite de copii.
Tema posterului: „Personaje îndrăgite din Păpuși cortină
poveștile învățate”. improvizată
Dramatizarea
Centrul JOC DE ROL
Copiii de acest centru vor dramatiza
 povestea: „Capra cu teri iezi” (Anexa 3)

Evaluarea După ce se finalizează lucrul în centre, Lucrările Frontal

perfomanțel lucrările copiilor vor fi expuse și vor executate de
or forma Galeria cu povești .Copiii vizitează copii
expoziția, completează, apreciază, iar ca Cheița de aur
recompensă educatoarea, cu ajutorul Recompense
piticilor, deschide sipetul folosind cheița dulci
de aur.Se subliniază că acest lucru a fost
posibil datorită corectitudinii Carte cu
răspunsurilor copiilor. povești
Descoperirea surprizelor din sipet.
La finalul activității copiii vor interpreta
cântecul: “Pe tărâm de poveste”.

Anexa 1

Cîntecul “În lumea basmelor”

În lumea basmelor noi am intrat
Cu pitici ne-am jucat.
Și cu Cenușăreasa am vorbit,
Cuvinte magine ea ne-a șoptit.
Motanul Încălțat era și el
Bunica și Scufița Roșie,
Aici Pinochio și Apolodor
Erau și ei ân lumea basmelor.
Plină de farmec zău
Vino, copile, și tu cu mine,
Vino în basmul tău.
Refren:
O, tu minunea mea,
Copilăria mea,
Tu ești o floare din poveste,
Copilăria mea.

Anexa 2

Cîntecul „Povestea minunată”

Într-o poveste minunată,
Tu doar erou vei fi,
Și cu o zână adevărată
Vei mai călători.
Totu-i minune în poveste,
Un leagăn e copilăria
Cu o pveste a ei,
Are și case și castele,
Cu pajuri și cu zmei.
Totu-i minune în poveste
Plină de farmec, zău
Vino, copile, și tu cu mine
Vino în basmul tau.

Anexa 3

Povestea „Capra cu trei iezi”

 Tema de cercetare:
“Limbajul ca produs și suport al
dezvoltării intelectuale la preșcolari”
INTRODUCERE

La vîrsta preşcolară au loc lărgirea şi complicarea raporturilor

dintre copii şi realitatea înconjurăroare, de fapt ce se răsfringe
şi asupra limbajului său oral. De aceea, pentru a corespunde
nivelului procesului instructive-educativ ce se desfăşoară în
şcoală, copilul trebuie să plece din grădiniţă cu un bagaj de
cunoştinţe lingvistice şi cu deprinderi de vorbire, care să-i
permit exprimarea într-o limbă corectă din punct de vedere
fonetic şi gramatical, coerentă şi expresivă. Actualitatea temei
de cercetare. La etapa actuală de dezoltare a sistemului
educațional, limbajul, ca mijloc de comunicare, asigură
copilului schimbul de idei şi impresii între el şi semenii lui,
transmiterea unor cunoştinţe, contribuind la îmbogaţirea
necontenită a experienţei lor de viaţî, la largirea şi complicarea
relaţiilor cu mediul social, astfel noi trebuie să formăm la copii
capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-şi exprima în
mod inteligibil gîndurile, impresiile, trebuinţele, de a cunoaşte
realitatea obiectivă. Toate acestea se realizează prin
intermediul cuvantului. Cercetările psihologice au aratăt, iar
experienţa didactică a confirmat că dezvoltarea limbajului
copilului are loc sub influenţa mediului şi a educaţiei. Acest
lucru se realizează cu optima eficienţă în cadrul întregului
program din gradiniţă, dar un loc important revine disciplinei
care aparţine sferei limbii şi literaturii române. În grădiniţa de
copii şi apoi la şcoală are loc adevarata "cultivare a limbii
individului" exercitîndu-se o influenţă dirijată, planificată,
bazată pe concluzii psihopedagogice, cu probleme, noţiuni şi
sarcini gradate ca dificultate şi organizate în sisteme logice,
metodice.

O multime de autori naționali cît și internaționali au cercetat

tema dată Maria Lavric, Georgeta Ghiţa, Cerghit Ion, Cîrlan
Maria, Tudoran Doiniţa, Damşa Ioan aducînd aportul la
indentificarea metodelor de dezvoltare a limbajului la
preşcolari. Am ales aceasta temă de cercetare pentru ca în
perioada preşcolară copiii au nevoie de metode noi, mai
interesante şi captivante, în procesul de dezvoltare a limbajului
şi vorbirii.

Scopul cercetăriieste identificarea modalităților de dezvoltare

a limbajului preşcolarilor correct din punct de vedere
gramatical.

Obiectivele cercetării sunt :

1. Indentificarea metodelor de dezvoltarea a limbajului la

preşcolari.

2. Cercetarea Limbajul ca produs şi suport al dezvolării

intelectuale.

3.Descoperirea direcţiilor principale de dezvoltare a limbajului.

4.Argumentarea rolului însuşirii structurii gramaticale la vîrsta

preşcolară.
În procesul lucrării au fost aplicate metode generale ştiinţifice:
metoda bibliografică, metoda monografică, metoda
webografica, metoda logică.

Rezultatul cercetării care a pus temelia acestei teze

estestructurată în două capitole, fiecare capitol constând din
câteva subcapitole. În primul capitol este reflectată dezvoltarea
limbajului, modalităţi de realizare la vîrsta preşcolară prin
dezvoltarea vorbirii la preşcolari, cultivarea limbajului şi a
gîndirii – premise ale vorbirii şi limbajul ca produs şi support
al dezvoltării intelectuale.

Capitolul doi vizează dezvoltarea vocabularului, formarea

structurii gramaticale în vorbirea preşcolarilor prin direcţiile
principale în dezvoltarea vocabularului, însuşirea structurii
gramaticale la vîrstra preşcolară şi dezvoltarea cititului şi
scrisului, pregătirea pentru şcoală.

1. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI. MODALITĂŢI DE

REALIZARE LA VÎRSTĂ PREŞCOLARĂ

Dezvoltarea vorbirii la preşcolari

Dezvoltarea vorbirii constituie o parte componentă importantă

a muncii intructiv-educative în grădiniţa de copii, realizîndu-se
printr-un complex de metode şi procedee din cele mai efective.

Metodica dezvoltării vorbirii, ca ştiinţă psihologico-

pedagogică, studiază procesul de formare a vorbirii în
instituţiile preşcolare. Obiectul ei de bază rezidă în elaborarea
şi sistematizarea ştiinţifică a metodelor şi proceelor de
dezvoltare a vorbirii preşcolarilor. Scopul final al acestei munci
este formarea la copii a priceperilor şi deprinderilor orală în
conformitatea cu normele limbii literare actuale. Metodica
dezvoltării vorbirii îi înarmează pe lucrătorii instituţiilor
preşcolare cu cunoştinţe, privind deprinderile concrete de
vorbire, ce urmează să fie la o etapă sau alta a vîrstei
preşcolare, precum şi cu unele modalităţi şi proceede prin care
se realizează acestă muncă.

Procesul vorbirii preşcolarului e legat de fucţia comunicativă şi

cognitivă a limbii, ceea ce înseamnă că sîntem obligaţi să le
formăm copiilor priceterile şi deprinderile de a observa
obiectele lumii înconjurătoare, de a le compara şi cerceta.
Consecinţele acestui proces de observare se răsfrîng asupra
vorbirii, de aceea formarea spiritului de observaţie presupune
nu numai de a cerceta şi găsi, ci şi de a expune, de a vorbi
despre obiectul dat. Această deprindere trebuie să fie formată
pe întreg parcursul vîrstei preşcolare.

O altă deprindere este aceea de a percepe şi a înţelege sarcina

instructivă, formulată verbal de către adult. Pentru început este
vorba de îndeplinirea unor cerinţe, exprimate prin cuvînt, apoi
de înţelegerea unor mesaje complexe (explicaţiile, susţinerea
unei discuţii, perceperea fondului lexicalşi formarea unei opere
literare).

Trecerea de la înţelegere la producere, adicî la reflectarea în

vorbire a obiectelor sau noţiunilor prin intermediul cuvîntului
artistic, respectîndu-se astfel de cerinţe ale vorbirii, cum sînt
corectitudinea, claritatea şi legătura logică între cele expuse,
este o deprindere, bazele căreia se pun în preşcolaritate.

La dezvoltarea vorbirii în grădiniţă distingem două linii

principale: lucrul asupra vorbirii pasive (a perceperii şi
înţelegerii ei) şi a cele active. Şi într-un caz şi în altul liniile
acestea se concretizează atît în lucrul asupra cuvîntului şi
propoziţiilor de toate tipurile, cît şi asupra mesajului din două
şi mai multe propoziţii.
Vorbirea copiilor se formează şi se dezvoltă nu numai în cadrul
activităţilor, ci şi în celelalte momente ale regimului în
grădiniţă, de aceea metodica şi forme de lucru în afara
activităţilor.

Nivelul dezvoltării vorbirii micuţilor este un indiciu al

proceselor de gîndire. Preşcolarul face primii paşi în lumea
cunoaşterii obiectivelor raporturilor dintre ele, de aceea
dezvoltarea vorbirii copiilor de vîrstă preşcolară diferă de
dezvoltarea vorbirii în şcoală.

Cuvîntul are o putere imensă. Cu ajutorul lui dirijăm

comportamentul copilului, îi formăm deprinderea de asculta şi
a auzi, de a privi şi a vedea. Nu este o muncă uşoară, de aceea
pregătirea educatorului constituie o sarcină importantă a
procesului de învăţămînt.

Legătura dintre limbă şi gîndire constituie baza teoretică a

metodei dezvoltării vorbirii. Limba este o realitate nemijlocită
a gîndirii. Vorbind omul îşi exprimă gîndurile prin unităţile
limbii, îşi formează formele logice de gîndire, forme ce reflectă
realitatea obiectivă, esenţa obiectelor, fenomenelor şi a
raporturilor dintre ele.

Noţiunile ca unităţi de bază ale gîndirii se formează pe baza

cuvîntului şi a funcţiei lui de generalizare şi de abstractizare.

Între limbă şi gîndire există doua deosebiri. Noţiunea şi

cuvîntul pot fi suprapuse: o singură noţiune poate fi exprimată
printr-un grup de cuvinte, bunăoară, a da bir cu fugiţii ( a fugi);
există şi alte cuvinte acre au sens, dar nu exprimă noţiuni
(prepoziţiile, conjucţiil). Totuşi, aceste doua se întrepătrund,
formîndu-se şi cizelîndu-se reciproc.
Afirmîndu-se ca ştiinţă, metodica dezvolării vorbirii la
preşcolari a utilizat cele mai progresiste idei ale marilor
pedagogi din trecut.

K. Uşînski a expus a serie de idei referitoare la folosirea limbii

în educaţie multilaterară a copilului, considerînd-o cel mai
iscusit dascăl popular. Potrivit părerilor lui Uşînski asimilarea
limbii materne presupune nu numai utilizarea cuvintelor în
diversele lor aspecte formative şi de sens sau în variate
construcţii; ea presupune şi o mulţime de gînduri, sentimente,
imagini artistice, logica şi filozofialimbii exprimată prin
cuvîntul viu. În procesul de formare a vorbirii rolul hotărîtor îl
joacă pedagogul. După părerea pedagogului, prin folclor,
copilul învaţă nu numai a urî răul şi a iubi binele, ci şi a iubi
sufletul poporului.

Un rol deosebit în dezvolatrea vorbirii Uşînski îl atribuie

naturii. Orice pedagog trebuie să înţeleagă, că toate
cunoştinţele despre lumea înconjuratoare trec prin uşa
perceperii nemijlocite a acestei lumi. Copiii încep să se uite cu
alţi ochi la cele din jur, să gîndească, observînd raporturile
dintre obiectele lumii înconjurătoare. Observările nemijlocite
vor constitui acele exerciţii primare logice de gîndire, de care
depinde caracterul logic, adică adevărul cuvîntului însuşi, şi cin
care ulterior vor lua naştere spontan vorbirea logică şi
înţelegerea legilor gramaticale.

Un rol important în rezolvarea sarcinilor privind dezvoltarea

vorbirii preşcolarilor îi revine limbii materne, prin intermediul
careia copiii se familiarizează cu realitatea înconjurătoare şi
învaţă a gîndi. Vorbirea organizată şi laconică este nu numai un
scop, ci şi un mijloc al educaţiei şi instruirii în grădiniţă, este
obiectivul general de o importanţă deosebită.
Pornind de la principiul structural şi cel funcţional al limbii
metodica dezvoltării concretizează cîteva sarcini :

1. Dezvoltarea vorbirii cursive dialogate şi monologate se

realizează în procesul de comunicare, la început copilul doar
înţelege ceea ce i se spune, apoi el intră în contact verbal cu
adulţii şi cu alţi micuţi. Apare treptat dialogul care răspunde
intereselor sale vitale. În grădiniţă procedeele principale de
formare a vorbirii dialogate şi monologate sunt: convorbirea,
conversaţia, lectura tabloului, compunerea, naraţiunea
creatoare, pornind de la materialul intuitiv sau bazată pe
cuvîntul viu, povestirea operelor literare citite.

2. Munca asupra vocabularului constituie al doilea obiectiv al

educatorului în procesul dezvoltării vorbirii la preşcolari. Orice
vorbitor dacă vrea să comunice ceva, trebuie să posede un
anumit bagaj de cuvinte. Cuvîntul, unitatea principală a limbii,
este legat de obiect denumindu-l. Familiarizarea cu lumea
obiectelor înseamnă şi îmbogăţirea vocabularului copiilor.

3. Formarea structurii gramaticale a vorbirii copiilor este o

sarcină importantă în dezvoltarea vorbirii preşcolarului, legată
de schimbarea formei cuvîntului, de îmbinarea lui cu alte
cuvinte în procesul de comunicare. La vîrsta preşcolarăse
perfecţionează modul de asimilare şi de utilizare a sistemului
mijloacelor morfologice. Copilul este foarte sensibil la
schimbarea formei cuvîntului, el nu cunoaşte, dar simte regula
comunicativă pentru mai multe cuvinte şi înţelege sensul
gramatical şi logic al morfemului.

4. Dezvoltarea culturii fonetice , aceasta are loc pe baza

perceperii auditive a vorbirii celor din jur. La început torentul
de sunete ale vorbirii omeneşti ne este diferenţiat de copil,
deoarece el percepe doar latura melodică a vorbirii. La vîrsta
preşcolară e necesar să formăm la copii deprinderea de a
diferenţia elementele sonore ale vorbirii(sunetele, cunivtele,
fonetice, frazele fonetice), adică să le dezvolăm auzul
fonematic. Este o deprindere legată de formarea unei atenţii
deosebite faţă de structura sonoră a vorbirii – atenţie verbală
sau auditivă.

5. Pregătirea pentru citit şi scris în grădiniţă presupune

rezolvarea următoarelor sarcini: a le demonstra copiilor, că
vorbirea este o realitate lingvistică cu parţile ei componente şi
a-i deprinde să observe şi să analizeze părţile componente ale
vorbirii vii.procesul de scriere se bazează de asemenea pe
deprinderea de analiză sonoră a cuvîntului, de aceea în cîmpul
de atenţie al aducatorului se va afla formarea culturii fonetice a
vorbirii copilului şi a deprinderilor de analiză sonoră a vorbirii.

6. Familiarizarea cu literatura artistica este un obiectiv de

valorificare ce se realizează nu numai la activităţile de
dezvoltare a vorbirii, ci şi în afara lor. O formă eficientă de
lucru cu cartea în grădiniţă este citirea şi povestirea operei
literare. Jocurile-dramatizări, convorbirile despre carţile citite,
exprimarea ilustraţiilor, matineele literare, teatrul de păouşi
constituie forme de consolodare a deprinderilor interpretativ-
artistice şi de formare a intereselor la copii faţă de operele
artistice.

Sarcinile relevate mai sus reprezintă compartimente apa ale

metodicii dezvoltării vorbirii, fiind divizate şi sistematizate în „
Programa educaţiei în grădiniţă” în care găsim o succintă
caracterizare a vorbirii de la o etapă la alta a vîrstei preşcolare
şi formularea sarcinilor concrete de dezvoltare a vorbirii
copilului în grupa respectivă.

Dezvoltarea vorbirii se află în strînsă legătură cu procesul de

cunoaştere şi presupune acumularea cunoştinţelor despre
mediul înconjurător şi formarea deprinderilor şi priceperilor de
redare a obiectelor şi fenomenelor realităţii înconjurătoare în
vorbire.

Vorbirea însoţeşte jocul, munca, instruirea şi constituie o parte

importantă a educaţiei şi a dezvoltării personalităţii copilului.
Prin urmare, jocul munca, intruirea prin ocupaţiile vieţii de
toate zilele pot fi considerate drept mijloace în realizarea
sarcinilor de dezvoltare a vorbirii preşcolarilor. În condiţiile
vieţii actuale, cînd instituţiile preşcolare ocupă un loc deosebit
în educaţia copiilor, un mijloc de bază în dezvoltarea vorbirii
este considerată intruirea prin intermediul jocului.

În cadrul activităţilor complexe sau mixte se rezolvă mai multe

sarcini de dezvoltare a vorbirii în baza aceluiaşi material
didactic, accentul punîndu-se pe formarea diferitor deprinderi
de vorbire cursivă. Este important, ca educatorul să organizeze
jocurile copiilor şi să participe la ele. În asfel de situaţii vom
îmbogăţi conţinutul jocurilor, vom reaminti cuvintele ce
însoţesc jocul. De asemenea este stimulată sinestatornicia
copiilor, fapt important pentru dezvoltarea vorbirii şi pentru
formarea relaţiilor corecte dintre preşcolari.

În concluzie ţinem să spunem că metodica la dezvoltarea

vorbirii se află în strînsă legătură cu problemele actuale ale
educaţiei şi intruirii şi continuă să se dezvolte, înlesnind munca
lucrătorilor intrituţiilor preşcolare în găsirea celor mai eficiente
căi de formare a deprinderilor de vorbire corectă şi expresivă.
 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII ORALE
PRIN ACTIVITĂŢILE DIN GRĂDINIŢĂ

Experienţa muncii didactice din grădiniţă a confirmat că dezvoltarea

vorbirii, a limbajului în special, are loc sub influenţa educaţiei. Acest
lucru se realizează cu optimă eficienţă în cadrul întregului program din
grădiniţă, în procesul relaţiei copil – copil, copil – educatoare, pe baza
experienţei cognitive căpătate. Sub influenţa cerinţelor crescânde ale
comunicării, pe parcursul anilor de grădiniţă, copiii asimilează, îşi
însuşesc forme de limbă privind dezvoltarea fonetică, vocabularul şi
structura gramaticală.
În cadrul activităţii de intercomunicare cu copiii din grupă sau cu
adulţii, preşcolarului i se oferă posibilităţi optime de exprimare liberă,
lucru ce se realizează în orice moment al zilei. Prin jocuri atractive şi
accesibile se pot efectua exerciţii sistematice care să contribuie la
dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. Se aleg cuvinte cu structură
sonoră vizând anumite sunete: s, r, l, g, etc. şi care prin repetare
contribuie la sensibilizarea auzului fonematic. În grupa mijlocie se
folosesc aceleaşi procedee, dar se complică sarcina didactică, cerând
copiilor să perceapă diferenţiat primul sunet din cuvânt şi să găsească un
alt cuvânt care începe cu acelaşi sunet.
Tot pentru dezvoltarea auzului fonematic se realizează jocuri
didactice care presupun ghicirea cuvântului dintr-o propoziţie eliptică
de subiect sau predicat, sau a sunetului care s-a omis din anumite
cuvinte.
 Jocurile oferă copiilor posibilităţi pentru exersarea unei pronunţii
corecte şi clare. Modalitatea cea mai adecvată este exerciţiul prin jocuri
antrenante, dintre acestea primul loc ocupându-l cele cu caracter imitativ
ce includ onomatopee. De la un joc la altul onomatopeele pot fi
schimbate, astfel încât sunetul a cărui pronunţare corectă o exersăm, să
apară în silabe diferite şi să ocupe în cuvânt poziţii diferite.
Asimilarea compoziţiei cuvintelor reprezintă la grădiniţă un moment
însemnat în dezvoltare limbajului, îl ajută pe copil să se descurce mai
uşor în diferite raporturi ale exprimării. La început preşcolarii sunt
familiarizaţi cu ceea ce este în mod practic o propoziţie. Se alcătuiesc
propoziţii după ilustraţii, apoi după obiecte din imediata apropiere şi
numai după aceea liber, fără suport intuitiv. După multe exerciţii
individuale, cu grupuri mici sau cu întreaga grupă, sub forma jocurilor
didactice se trece la alcătuirea unor mici povestioare, deprinzând copiii
să continue ideea, să alcătuiască un text logic.
Înainte de familiarizarea cu termenul de silabă, se atrage atenţia
asupra faptului că în rostirea fiecărui cuvânt deschidem gura o dată, de
două sau de mai multe ori. Se constată că perceperea silabelor unui
cuvânt este uşurată dacă rostirea este însoţită de bătăi din palme,
corerspunzătoare structurii silabice a cuvântului. Procesul analizei
fonetice se continuă până la nivelul sunetelor, sesizându-se la început
sunetul primar în cuvinte monosilabice. În complicare se cere să
înlocuiască un sunet pentru a obţine un nou cuvânt, prin jocul ,, Schimbă
sunetul’’.
Activităţile alese au o importantă contribuţie la însuşirea exprimării
corecte din punct de vedere fonetic şi gramatical. Unul din momentele
cele mai favorabile pentru exersarea liberă a vorbirii îl constituie
comunicarea ce se stabileşte în cadrul jocurilor de creaţie. Copiii trebuie
lăsaţi să vorbească liber, să improvizeze propoziţii, să susţină un dialog.
Interpretând un rol ei completează acţiunile prin cuvinte, comunică
intenţiile, repartizează rolul obiectelor cu care se joacă şi fac observaţii
în conduita lor.
O altă modalitate folosită în scopul dezvoltării limbajului este
convorbirea, în cadrul căreia bogăţia întrebărilor şi diversitatea
răspunsurilor copiilor pun în evidenţă elementele semnificative ale
creativităţii verbale manifestată la această vârstă.
Mai târziu, în grupele mari, când copilul vorbeşte corect şi are o
oarecare experienţă de viaţă se îmbogăţeşte vocabularul şi prin
înţelegerea sensurilor unor cuvinte cum sunt antonimele, sinonimele sau
omonimele. Acestea mai pot fi completate cu serii diminutivale (copac –
copăcel) sau cu formarea de familii de cuvinte.
Exerciţiul lingvistic realizat zilnic contribuie la transferarea
experienţei cognitive pozitive de la copil la copil, sau de la adult la copil
şi invers. Adulţii trebuie să fie un exemplu de conduită verbală, iar
greşelile de limbă ale copiilor nu trebuie să constituie prilej de
amuzament sau să fie trecute cu vederea.
Însuşirea unei vorbiri corecte, clare, expresive, constituie un aspect
formativ, capacitate ce se realizează direct prin toate mijloacele de
dezvoltare a vorbirii, prin toate activităţile şi ocaziile care implică o
comunicare verbală. Trebuie învinse dificultăţile de vorbire ale unor
copii şi stimulaţi în aceeaşi măsură, în aşa fel încât, la terminarea
grădiniţei să beneficieze de un vocabular bogat, să reuşească să
povestească coerent, să răspundă corect şi complet la întrebările puse.
Pentru a introduce copiii în tehnica exprimării corecte, efortul nostru,
al educatoarelor, trebuie să fie suplimentat nu numai de cunoaşterea
copiilor, a universului şi personalităţii lor, dar şi de pasiune pentru
acceptarea noului, pentru a căuta şi pune la îndemâna lor cele mai bune
exemple de învăţare conştientă a limbii.
Atunci ied
și-i desch
și cu lacri
– Mămucă
și potop a
Capra atu
cuprinde s
pe urmă,
fire ș-a în
– Da' ce-a
– Ce să fi
de-acasă,
aude bătâ
Trei iezi c
Mamei uș
– Și ?...
– Și frate-
cum îl știi
– Ș-atunc
– Atunci,
mijlociu în
se dă cu n
– Ș-atunc
– Atunci,
dumitale,
– Cine ? C
părul său
– Apoi da
– Ei las', c
văduvă să
să-și bată
pastramă
mangositu
făcea cu m
care cred
când sunt
Cu mine ț
să-i scoți
– Of, măm
Dumneze
să-l vezi,
– Ba nu, d
sfinții îți ie
ți spun eu
p-aici, apo
răsufli cui
Și de-atun
pe obraz
cumpene,
"Aha ! ia,
său. Taci 
mușca lab
Aproape d
nădejdea
– La cadă
Ia, de-acu
că lupul ți
Și așa zic
mânicele,
Face ea s
pască cu
Apoi ump
putregăio
așază o le
frunzări p
peste țărâ
scăuieș d
bucatele l
caute pe c
Merge ea
prăpastie
peste lup.
– Bună vr
aici ?
– Bună să
apoi da, n
nu ți-i voia
acasă în l
– Ca ce fe
– Ia, a gă
le-am plân
cineva !
– Da' nu m
– Apoi de
totuna mi-
datoria ne
făcut și eu
găsit de c
să mă ma
– Bucuros
când m-a
– Te cred
ci-i cum v
Apoi capr
dânsa, pr
– Doamne
suspinând
ai parte...
– Apoi da
dinainte s
inimă rea,
– Așa est
găgălici, d
– Apoi da
plac tot pu
– Apoi, da
apoi așa ?
– Doamne
prostul... O
dumneata
l-am întâln
dumneata