Domeniul psihomotor. Taxonomia lui E. J.

Simpson (1972)

Comportamentele psihomotorii ocupă un loc important, deși puțin recuniscut, în structurarea

personalității individului și în relațiile funcționale ale acestuia cu mediul său de viață. În afara
finalităților intrinseci (dezvoltarea sănătoasă a organimului; antrenarea în activități de explorare a
universului etc.), comportamentele psihomotorii stau în atenția educatorilor întrucât constituie un
suport (sau o condiție indispensabilă) pentru activitatea cognitivă și pentru activitatea afectivă.
(MInder, 1991, p. 52).
Această taxonomie a fost elaborată de E. J. Simpson. Acesta situează un dublu criteriu la baza
ierarhiei comportamentelor psihomotorii: complexitatea crescândă a comportamentului motor și
gradul de însușire a acestuia.
1.PERCEPȚIA- prima etapă esențială în efectuarea unei mișcări. Este procesul de conștientizare
care se extinde asupra obiectelor, proprietăților sau relațiilor prin intermediul organelor de simț.
Stimularea senzorială (efectul unui stimul asupra organelor de simț) cuprinde:
-stimularea auditivă
-stimularea vizuală
-stimularea tactilă
-stimularea gustativă
-stimularea olfactivă
-stimularea chinestezică (simț muscular; sensibilitate la activitatea receptorilor în mușchi,
tendoane sau articulații)

Selecția indicilor (cues). Cues, tradus- indicii, este de fapt denumirea atribuită stimulilor care au
valoarea de semnal. Această selecție a indicilor înseamnă stabilirea lor (a stimulilor/a indicilor)
la care trebuie să răspundă cineva pentru a satisface exigențele (nevoile) speciale ale îndeplinirii
unei sarcini. Un exemplu ar fi – realizarea faptului că motorul unei mașini este defect, ascultând
zgomotul produs de aceasta. Un alt exemplu – realizarea faptului că un anumit aliment nu mai
este comestibil, mirosindu-l.
Traducerea – Împletirea percepției și acțiunii, realizând un act motor. Este vorba de procesul
mintal care determină semnificația indicilor primiți în vederea unei acțiuni. Acest proces implică
traducerea simbolică: stimulul (indicele) trezește în noi imaginea unui lucru sau amintirea lui,
apoi dă naștere unei idei. Spre exemplu: capacitatea de a executa o rețetă culinară, capacitatea de
a traduce impresia muzicală prin dans.
2. DISPOZIȚIA. Aceasta este definită ca o stare de pregătire pentru a săvârși un act motor
special.

Această stare de pregătire poate să manifeste planuri multiple:

-în plan mintal- cunoașterea detaliată a structurii actului motor
Exemplu: a cunoaște ordinea în care se execută acțiunea de a pune masa
-în plan fizic – a avea forța, structura anatomică potrivită și rezistența necesară pentru practicarea
acțiunii propuse
Exemplu: a lua poziția necesară pentru a arunca bila de popice
-în plan emoțional (afectiv) - a avea dispoziția favorabilă practicării acțiunii propuse
Exemplu: a fi dispus să ducă la bun sfârșit o rețetă culinară folosind la maximum posibilitățile pe
care le are

3. RĂSPUNSUL GHIDAT. Acesta reprezintă execuția îndrumată foarte de aproape de către

professor. Este etapa dinaintea dezvoltării unei priceperi, a unui skill.
Imitația reprezintă executarea unui act care constituie un răspuns direct la percepția altei
personane ce efectuează actul respective.
Încercări și erori. Reprezintă încercarea de diferite răspunsuri, rationale în general, până la
obținerea răspunsului adecvat.

4. RĂSPUNSUL AUTOMATIZAT (AUTOMATISM). Această etapă se referă la faptul că

răspunsul învățat a devenit o deprindere. La acest nivel, elevul a căpătat încredere în el și un
anumit grad de măiestrie în îndeplinirea unui act motor.
Spre exemplu: a pune în ordine corectă ingredientele pentru a face o prăjitură cu unt.
5. RĂSPUNSUL MANIFEST COMPLEX. La acest nivel, individul poate îndeplini un act
motor cu structură complexă. Actul poate fi îndeplinit cu ușurință și eficiență.

Înlăturarea nesiguranței. Actul poate fi înfăptuit fără ezitare.

Performanța automată. Elevul și-a însușit o îndemânare motorie fin coordonată; el acționează cu
multă ușurință și cu un bun control muscular.
6. ADAPTAREA. MODIFICAREA VOLUNTARĂ A MUȘCHILOR.
7. CREAREA UNOR NOI SISTEME DE MIȘCĂRI.